Moartea ne face umani…

Suntem singurele animale care-si constientizeaza moartea prematur. Sunt la randul meu ”constient” ca nu spun nimic nou cu aceasta afirmatie insa intotdeauna am gasit intriganta aceasta diferentiere.

S-a tot comentat pe tema ratiunii care ne face umani si nu am de gand sa insist. O alta diferenta presupus vizibila este constiinta de sine (un derivat al ratiunii). De cele mai multe ori constiinta de sine intervine doar in momente cruciale sau in momente de depresie. Observam ca aratam si simtim intr-un anumit mod cand in urma unor socuri ne gandim ca e cazul sa ”traim clipa” sau atunci ne uram atat de mult incat incepem sa ne vedem de sus. Ambele cazuri sunt putin relevante deoarece sentimentul este trecator. Nu ne simtim cand respiram, dormim, mergem pe strada sau iubim. Devenim insa constienti de noi ca ansamblu atunci cand ne apropiem de clipa mortii.

Nu vor fi putini cei care vor spune : Si animalele simt cand mor. Nu, nu simt, desi atunci cand sunt pe ultima suta de metri se retrag deoarece nu mai pot ocupa un rol functional in haita, grup, familie (in cazul celor domestice). Este daca vreti un instict care le spune ca e timpul sa se opreasca. In cazul oamenilor este ceva mult mai complex. Noi am inventat diverse teorii ale reincarnarilor, ale vietii de dupa moarte. De ce ? Pentru ca inca de la 3-4 ani, de cand multi au primele amintiri ni se spune, initial voalat, ca vom muri.

E sinistru ca un copil, o fiinta care de-abia descopera viata (si nu o intelege, o traieste) sa stie ca la un moment dat trebuie sa paraseasca ”lumea asta” (care s-ar putea sa fie si singura, apropo). Nu cred ca puiul dragalas de catelus simte macar fugitiv ca s-ar putea sa moara dupa un numar de ani sau chiar in secunda urmatoare. La oameni este altfel. Majoritatea stim ca vom muri insa ignoram complet posibilitatea de parca ”nu ni s-ar putea intampla noua”. Altii dezvolta o psihoza a mortii incercand sa o evite, sa-i gaseasca leac.

Ce e mai ciudat in toata problema asta cu sfarsitul este ca nu vom simti niciodata momentul efectiv al ”trecerii” insa stim ca el poate veni oricand. Atunci cand se apropie de final, reactiile omului sunt mult mai bizare decat ale animalelor desi in anumite puncte asemanatoare : Unii se retrag , considerand ca si-au indeplinit rolul. Se retrag si asteapta partial resemnati (resemnarea totala o gasim doar in baladele despre lasita…spiritul poporului roman). Altii constanta ca nu au realizat nimic si fie incearca sa traisca la maxim desi fizic le este imposibil, fie devin depresivi. Toti incep sa-si dea seama ca au fost, au trait, au visat si ca au existat fizic un anumit timp. Moartea este un proces natural , proces care pana la urma ne asigura evolutia.

Poate daca nu am avea constiinta mortii si am trai intr-o ignoranta de zeitati viata ni s-ar parea mai putin interesanta si tragica in acelasi timp.

P.S : Ca sa ies din sfera morbida o sa ma scuz din nou pentru postarile rare si mai putin interesante datorate sesiunii si o sa arunc cateva link-uri mai altfel in finalul postului. La adresa asta veti putea asculta selectiile pentru Eurovision 2008. Piesele tot prostioare lalaite sunt, dar sunt ceva mai ok decat anul trecut in termeni de melodicitate si sper ca masele care voteaza in concursul asta sa aleaga mai inspirat. Va mai recomand si un spoof interesant al site-urilor porno din perspectiva feminina (via Tibi).

25 Comments

  • Am ajuns sa-mi comentez singur la posturi : Ca sa nu mai incarc ultima fraza, voiam sa precizez ca feedburner iar afiseaza aiureli desi feedurile merg perfect.

    Promit ca dupa sesiune repar linkurile si tagurile si foarte probabil ca voi scoate AdSense de pe blog. Blogrollul trebuie curatat si rearanjat.

  • pentru asta primesti ban. adica iti dai singur :)))

  • Taci ca ma bagasem odata la Akismet spam 🙂

  • Ciudat.

    Sunt destui care nu isi dau seama ca o sa moara si tot ce au realizat in viata a fost sa isi ia un credit cu rate macabre si sa isi facu un blog din care sa scoata 20 de centi pe an…

    Trist ca putem face atatea lucruri nemuritoare in viata, si totusi alegem sa murim in pesimism.

  • Eu mi-am facut blogul numai dupa ce am realizat ca facusem o groaza de chestii si pe-asta nu…deci in 2006 🙂

  • moartea e terifianta mai ales din cauza ritualurilor care tin trecerea in nefiinta. Mi-e groaza de bocitoare, de cantece de jale, de slujbe, se sunete de cuie in sicriu. In rest is impacata cu moartea, mergand pe principiul ca se va intampla cand va fi sa fie si oricum n-o so pot impiedica. Ce tine insa de mine e sa nu las viata sa treaca pe langa si asta zic ca am cam reusit pana acu si sper s-o fac su succes si de-acu incolo.

    ma tot gandesc uneori cum ar fi sa devin nemuritoare… planuiesc sa seduc vreun star al noptii in sensul asta 😀

  • Eu vreau sa fiu incinerat pe Blind Guardian – The Bard’s Song. Repet : Incinerat.

  • Dragul meu Vlad(cind zic dragul,inseamna ca tin la tine) acum doi ani am avut un accident auto semimortal care m-a facut sa vad viata cu totul altfel decit o vedeam inainte. Nu vreau sa intru in amanunte, sunt prea urite. Cineva, sau ceva a vrut sa fie altfel. Momentul “trecerii” nu vine oricind, vine cind trebuie sa vina. De aceea se spune: “si-a incheiat socotelile cu viata…”. De aceea nu am plecat atunci pentru ca mai am de invatat, de rezolvat diverse, de evoluat.Ce facem noi pe lumea asta? Invatam sa fim mai buni, evoluam, parcurgem etapele cunoasterii de sine.De data asta nu-ti dau dreptate.Adevarul este ca nu avem dovezi despre viata de dupa moarte, poate fi o poveste inventata pentru a usura “trecerea”, dar pina la un punct nu avem nici despre moartea adevarata. Ce se intimpla dupa… poate nimic sau poate ceva? cine stie? Nimeni. Si atunci nu ne ramine decit speranta.Speranta ne ajuta sa depasim acea psihoza care ne paste in apropierea mortii.Ai atacat un subiect controversat. O sa se lase cu discutii lungi.Este mult de discutat. Nu este asa simplu cum ai prezentat tu.

  • Hello webmaster I found this blog using search engine while searching for Animalele and your post regarding looks very interesting for me

  • Cred ca e ceva mai greu sa poti accepta astazi inevitabilitatea mortii. Daca e sa o accepti, ar trebui sa accepti ca toate au un curs normal, ca lucrurile urmeaza un model firesc al transformarii pe care l-au urmat de la inceputuri, ca asa cum ai fost tu au fost si cei dinainte ta si vor fi si cei de dupa tine. Dar astazi mie mi se pare cam greu sa poti ajunge la o asemenea concluzie cu adevarat, adica sa nu ti-o impui ca “terapie de relaxare” in crizele de psihoza. Motivele pentru care sustin ca e dificil azi sunt cele poate ghicite: lipsa unui standard macar durabil de normalitate in.. cam orice poti observa in jur. Cei dinaintea mea nu au fost ca mine decat biologic (si oricum arguably mai scuzi), iar cei de dupa cu atat mai putin. Cand ai constiinta (justificata sau nu) superioritatii tale in fata oricarei alte specii si (cu exceptii extreme)a naturii pana intr-un asemenea punct, a accepta un adevar atat de simplu precum “eu sunt trecator” e greu. Nu imposibil, dar greu. Si apropo, pe la 7 ani s-ar prinde un copil si singur “unde s-a dus bunica”.

  • Si ce ciudat totusi ca pana la o anumita varsta nu percep moartea decat ca pe un concept abstract.

  • percepem*

  • Andrei : Frumos comentariu. Stiu ca nu este atat de simplu (sau banuiesc la un anumit nivel) insa am incercat sa reduc totul la diferenta dintre noi si alte fiinte. Era mult mai mult de discutat pe tema 🙂

    Julesie : Intr-adevar este greu sa accepti moartea ca un dat natural.

    Cropcircles : Abstract este mereu…devine concret cand incepe sa se intample. Pana la urma si fericirea este abstracta pentru ca de multe ori trecem pe langa ea insa asta nu ne opreste sa o tot folosim in diverse contexte 🙂

  • Să ştii, Krossfire, că am văzut şi efectul invers. Oameni care se apropie de sfârşitul vieţii şi care devin animale, cu fiecare zi care trece. Deşi, sunt complet de acord că moartea ar trebui să ne facă mai umani, nimic nu este mai uman decât ea.

  • super tema de wp ba, zi si mie cum se numeste ca sa dwnld and custom sau sa gasesc ceva similar 😀

  • Este un bluespot modat…scrie in dreapta jos. Am pastrat totusi soarele ala si l-am adaptat pentru ca mi-a placut 🙂

  • Sunt tentat sa spun ca mediatizarea excesiva a trecerii in nefiinta ne face umani. Gandeste-te ca moartea e un subiect abordat de orice religie, orice curent filosofic, de literatura, de muzica, de pictura, de sculptura s.a.m.d. Una din caracteristicile naturii umane este frica de moarte. Or is it? De moartea propriu-zisa sau de ce vedem despre moarte in aceasta publicitate veche de cand lumea?

  • Demaio : Akismet chiar are boala pe tine. Partea buna e ca a inceput sa prinda si spam-ul adevarat…

  • cred că atitudinea omului faţă de moarte poartă marca unui paradox. omul se teme nu de moartea în sine, ci de ceea ce e dincolo, de faptul că existenţa va continua după. dacă am fi încredinţaţi că TOTUL se termină odată cu moartea, nu ne-am mai teme de moarte. dar, din cauză că nu ştim ce e dincolo şi avem un catralion de scenarii diferite, ne temem. frica de moarte înseamnă în realitate frică de viaţă.
    şi mai e şi pierderea controlului… cine a avut crize epileptice probabil că ştie… şi faptul că singurul lucru de a cărui posesie erai sigur (trupul) nu-ţi mai aparţine şi devine un simplu obiect în mâinile altora… dar mai bine mă opresc.

  • Controlul este intr-adevar o grija mai mare decat moartea in sine, ca abstractiune…

  • Uite că am ajuns să postez aşa, de siguranţă. Ei, ei, ei…

  • Da, acum merge…ciudat 🙂

  • Da, merge. Pentru că nu mai adaug adresa blogului…şi aşa, Akismetul trece peste el.

  • s-a spus totul despre moarte.. dar moartea nu a spus nimic despre ceva. Moartea e doar o tacere ca o infectie temporala. Ce e mai greu de zis despre ceva ce neaga existenta nu este ceva concret, ci exact atributul caracteristic tuturor operatorilor ce ii pun pe oameni in ceata gandirii: “exista”. Moartea exista? Neaga existenta.. Cum poate exista ceva ce neaga existenta? Cerc vicios.

  • moartea te face uman doar daca vrei tu. Nimeni si nimic nu te poate face uman, doar daca vrei tu. Desi pot fi acuzat de gandire negativa, unii oameni nu pot fi sensibilizati nici macar de moartea proprie….

    Asa ca side-observation, ma enerveaza pasiunea romanilor pentru morbid, aici nu ma refer la oamenii care se gandesc la moarte din cand in cand, e normal s-o faci, ma refer la diferiti indivizi ca Mihai Trestariu.
    Uite ce a declarat el acum aprox. o luna : “Eu zic că, după atâta muncă şi realizări profesionale, merit şi eu, când îmi va suna ceasul, să am parte de o înmormântare cu onoruri. Intenţionez, dacă voi avea dreptul, să schimb locul de veci pe care l-am primit în Piatra Neamţ cu unul în vestitul cimitir Bellu, din Bucureşti. Iar dacă aş găsi un mormânt pe Aleea Artiştilor, m-aş bucura şi mai mult”.

    Ce poate fi mai idiotic si mai penibil decat asta?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.