Mitologia nordica

Sunt un adept al imaginarului propus de literatura fantasy desi nu sunt neaparat un fan al literaturii de gen. Pana prin 2004 am facut parte si din categoria jucatorilor inraiti de CRPG-uri (Computer Role Playing Games) jucand titluri cu povestiri mult mai complexe si mai stufoase decat multe romane.

O astfel de evadare ascunde insa putin mai mult decat vensnicul escapism ludic. O lume in care populatia rationala se imparte in specii , nu in rase permite mult mai mult din perspectiva eroului dar si a inadaptatului. Sunt multi cei care vad in cititorii de literatura fantasy niste ”imaturi”. Desi latura amintita mai sus, a evadarii, nu se poate nega, revin asupra ideii mele : Lumile mitologice, in special cele create de-alungul secolelor si reluate in povestiri sunt extrem de complexe si ascund mai mult decat eroi si dragoni.

Mitologiile principale care au dat nastere universului lui Tolkien au fost mitologia celtica dar in special cea nordica. Elfii, dwarfii, gigantii , elementele de foc , gheata precum si multe zeitati fictive isi au originea in aceasta mitologie.

Avand foarte multe elemente comune cu mitologia germanica (din care de altfel face parte, a se vedea identificarea Odin-Wotan), mitologia nordica este superioara la nivelul anumitor relatii de ordine celor grecesti, latine si egiptene. Populatia scandinaviei are un concept mai ciudat asupra cosmogoniei : Dintr-un vid primordial (descris uneori ca un abis sau noapte eterna – Ginnungagap), a aparut materia printr-un proces conflictual dintre lumea de gheata (Nifleim) si cea de foc. Cosmosul nordic se organizeaza prin copacul vietii, Yggdrasil, copac ce sustine noua lumi ce functioneaza in paralel dintre care doua apartin zeilor (superiori din Aesir si inferiori din Vanir) , una oamenilor (Midgard) , restul apartinand elfilor, dwarfilor, mortilor (Hel), gigantilor (Jotun), focului (populata) si ghetii.

Primele lucruri care surprind la aceasta mitologie sunt perisabilitatea zeilor si contemporaneitatea lor. Cele doua tipuri de zei convietuiesc si uneori intra in conflict, spre deosebire de alte mitologii si niciunul dintre grupuri nu este nemuritor (cei din AEsir supravietuiesc prin consumarea unor mere). Unii dintre ei sunt neputinciosi fara obiectele magice (Thor) sau portretizati ca avand handicapuri (Tyr avea un singur brat desi era unul dintre cei mai puternici razboinici). Grupul din AEsir se presupune ca va pieri la Ragnarok aproape in totalitate. Ragnarok-ul este un final asteptat si prevazut in totalitate de zei, final in care fortele haosului , portretizate prin giganti vor distruge ordinea prestabilita (nu mai insist asupra mitului lupului Fenrir).

Stop. Ignorand faptul ca multe dintre scrieri sunt relativ recent, mitologia nordica a dat foarte mult de gandit sustinatorilor teoriilor extraterestre (vezi Stargate) si cunostintelor ancestrale. Nu sustin nici pe departe vreo teorie similara insa o mitologie in care exista lumi paralalele, relatii bine stabilite intre haos si ordine, fiinte superioare care intervin direct (Odin se spune ca ar fi dictat unor conducatori vikingi directivele zeilor) , in care aceste fiinte superioare sunt vulnerabile si isi prevad finalul, merita sa fie luata in considerare.

ragnarok.jpg
(Portretizare a Ragnarock-ului , preluata de pe Timeless Myths)

Universul nordic difera substantial de eternele ”Mama pamant + tatal cer = zeii din care rezulta oamenii sau dezeul mare creeaza zeii mai mici si apoi oamenii.

Alte aspecte care m-au marcat in primul meu contact cu poemele Edda, adica pe undeva prin clasele 7-8 au fost posibilitatea oamenilor de a ajunge langa zeii din Valhalla prin lupta (zeii nu ii primesc dezinteresat ci spera sa lupte alaturi de ei la venirea Ragnarok-ului) si modul in care gigantii, dwarfii si elfii sunt portretizati. Mai toti sunt considerati ”spirite”, in sensul de ‘superiori oamenilor’, si similari ca aspect acestora. Elfii nordici sunt foarte similari cu semizeii greci. O alta adaugare ar fi faptul ca zeii din mitologia nordica sunt mereu caracterizati de relatii conflictuale, cu raporturi de putere instabile (vezi Loki) si cu amestecuri in vietile altor fiinte.

Simbolurile preluate si de literatura din sfera Tolkien\post-Tolkien nu sunt atat de puternic pe cat ar trebui. Perisabilitatea mi se pare unul dintre cele mai importante mesaje ale acestei mitologii.

Mitos-ul scandinav este cel putin impresionant. Lasand la o parte figuri ludice precum veverita Ratatosk (care transmite mesaje pe copacul lumii, in special intre dragonul de la radacina si vulturul din varf) majoritatea reprezentarilor din afara sferei ”midgardiene” sunt foarte umane la randul lor. Existenta lumilor paralele (sau a planetelor poate, avand in vedere ca sunt noua ?) si complexitatea ei ne duce cu gandul la mai mult decat la ”eroi si dragoni”.

Internetul este plin de referinte, de la wikipedia pana la Encylopedia Mythica si Timeless Myths. Nu am spus prea mult pentru ca era intr-adevar mult de spus si pentru ca search-uri pe Google poate da oricine. Am narat si din amintiri, asa ca se poate sa mai fi gresit insa scopul postului astuia era atragerea atentiei asupra unor aspecte, nu neaparat informarea.

P.S : Mitologia nordica serveste mai mult decat mitologia celtica miilor de universuri fantasy create dupa 1900. Voiam la un timp sa dezvolt problema si poate voi reveni asupra ideii.

33 COMMENTS

  • Misteux articol, sufiecient cat sa zgandere curiozitatea. Recunosc umil, desi fana a diverselor mitologii, am prea putine cunostinte despre cea nordica. Bine, cam stiam cele zise de tine aici, dar majoritatea lucrurilor le-am aflat – heh – din muzica pe care o ascult.

    Oricum, la ce vroiam sa-ti dau dreptate: partea cu conceptul fantasy – pe de o parte ca acel univers este mult mai mult decat literatura, si pe de alta parte ca nu reflecta o imaturitate, ci mai degraba, sa-i zicem, o sete de cunoastere manifestata si intr-o alta directie decat cele traditionale.

  • Si pe mine m-a influentat serios muzica in cunoasterea diverselor mitosuri.

  • *mitologia nordica este mult superioara la nivel de complexitate celor grecesti, latine si egiptene
    …sau poate nu intelegi tu mitologiile grecesti, latine si egiptene,.
    *va pieri la Ragnarok aproape in totalitate
    …nu aproape, ci in totalitate. Fortele raului castiga, la sfarsit un nene (al carui nume mi-e lene sa-l caut — no, wait: e Surtr! cum naiba l-am uitat, i had a crush on the guy) isi invarte sabia de foc si distruge universul. Da’ e cu happy-end, unii supravietuiesc, altii renasc.
    *zeii nu ii primesc dezinteresat ci spera sa lupte alaturi de ei la venirea Ragnarok-ului
    Exprimare nefericita. Nu spera nimic, de-aia sunt in Valhalla (cateodata la ordinele exprese a lui Odin, ordine indeplinite de valkyrii), sa lupte in Ragnarok.

    Imi pare rau, n-am reusit sa-mi dau seama asupra caror aspecte vrei sa atragi atentia. Cam multe afirmatii plate, cam putine argumente.

    G.

  • Am studiat foarte mult mitologia greaca. Cea latina nu m-a pasionat extrem de mult pentru ca practic imprumuta un fond colosal din cea greceasca. Mi se pare mult mai complexa mitologia nordica.

    Tocmai pentru ca unii renasc am spus ”aproape in totalitate”.

    Zeii isi cunosc sfarsitul dar totusi lupta. Nu am adus in discutie Valkiriile desi am gasit o paralela intresanta intre ele si ingeri (o anumita ceata mai precis).

    Pur si simplu incerc sa scot mitologiile si fantasy-ul din acea lumina ”copilareasca” pe care multi o atribuie.

  • Stai putin.
    E o diferenta intre mitologii si fantasy. N-a zis nimeni ca mitologia nordica (sau orice alta mitologie) e copilaroasa. Prin faptul ca sunt mituri e predicata o complexitate inerenta (ce vocabular, maica, ptiu sa nu-l deoache).
    Pe de alta parte, fenomenul fantasy s-ar putea sa fie. Gandeste-te ca e fantasy-ul e reprezentat, in genere, prin literatura. Intrebarea care se pune este in ce masura este aceea literatura puerila, in ce masura are valoare. (Mai exista si lifestyle-ul fantasy, dar despre lifestyle-uri nu cred ca se poate discuta daca sunt infantile sau nu; parerea mea e ca nu nici o diferenta daca vii imbracat la serviciu in elf sau in costum cu cravata.)
    De fapt, ce inseamna fantasy?
    G.

  • Hmm…eu am vazut cum este tratat subiectul in media romaneasca. Autorii parca se adreseaza unor handicapati.

    Da, dar multe lecturi fantasy trag puternic sevele din mitologie si construiesc un mitos propriu complex care foloseste simboluri similare. Cred ca de fapt despre asta trebuia sa fie topicul, despre simboluri.

    P.S : Am vrut sa ma imbrac in elf odata desi nu adopt stilul de viata ”tolkien” (sa nu-i spunem fantasy pentru ca ai dreptate, definitia e prea larga)

  • Da, e o idee foarte buna: Simboluri si mituri in fantasy, geneza, evolutia lor, situatia lor in contemporaneitate etc. Foarte generos subiectul.

    Ai putea vorbi si despre cum tratateaza media romaneasca subiectul. Eu personal n-am nici cea mai idee despre cum trateaza etc.

    😀 Cred ca as privi omul care se imbraca in elf cu deosebit respect, caci nu e usor sa desfizi societatea chiar intr-atat, mai ales o societate conservatoare ca cea romaneasca.

    G.

  • Pai vezi revistele ”de informare”. Pur si simplu abordeaza mitologia in stilul : Dragi copii, sa va ma ispun o frumoasa poveste despre zei si alte lucruri pe care eu nu le-am studiat indeajuns de mult.

  • Aoleu, nici nu vreau sa ma gandesc la revistele de informare (sau la posturi gen Discovery Channel). Nu de alta, dar ma enerveaza sa fiu tratat drept incult si prost. Infotaiment, nu education.
    Bleah.
    G.

  • P.S. Really offtopic: la mine pe blog, in sidebar unde scrie Lista Carti, am pus adresa unui torrent cu o multime (23GB+) de carti. Sa-ti arunci un ochi, poate gasesti ceva interesant.
    G.

  • Stiu si eu un site dragut cu asa ceva. O sa ti-l dau intr-un off-topic pe blog 🙂

    P.S : Ca sa-l pun si aici –
    http://80.69.83.61/digibook/ , user : digibook, parola : cartionline

  • (yeap, il stiu prea bine)
    Atunci pun si eu parte din reply-ul meu aici:
    http://avaxsphere.com/ebooks

    G.

  • Krossy are dreptate într-un anumit sens în privinţa complexităţii mitologiei nordice (deşi nu sunt de acord cu vreo comparare). până şi Mircea Eliade, care a fost un sincretizator şi căuta cu lumânarea asemănările între diferite religii, afirma că ragnarök (îmi place cum a scris Krossy la un moment dat, ragnarock; deformaţie profesională…) e un fenomen unic în toate mitologiile: e amurgul zeilor anunţat încă din zorii existenţei lor (în nici un caz triumful forţelor răului, ci o tragedie ultra-cosmică, divină). ideea nu mai apare nicăieri în vreo mitologie.

  • Sorry, am corectat acum 🙂

  • Foarte interesant. Trebuie sa recunosc, ca am cunoscut civilizatia nordica, dar n-am aprofundat mitologia lor.
    Intotdeauna ma fascinau figurinele celebre grotesti pe care le intalnesti la tot pasul, prin toate magazinele de suveniruri si nu numai. Ma intreb, oare cat cunosc ei despre mitologia lor, pentruca niciodata nu i-am auzit sa pomeneasca macar in treacat, de asa ceva…Altfel sunt simpatici.

  • Daca n-ar avea 30 de trupe de pagan metal pe metru patrat, ai zice ca n-o cunoscu 😛

  • asta e o discuţie ca la “botul calului” despre mitologie.
    am jucat şi eu cîteva celebre RPGuri. simple fantezii, departe de a avea complexitatea unui roman bun. nu am întîlnit la Eliade, Dumezil, Delumeau, Culianu, Angelo cum că mitologia nordică ar fi superioară celorlalte. pentru a aborda problema sacrului în mitologie nu e suficient să asculţi armoniile metalului păgîn…

  • Pai cam asta a fost si ideea , o discutie mult simplificata despre mitologia nordica.

  • Am modificat putin formularea nefericita ”mult superioara”.

    Complexitatea unui roman bun fantasy ?

    Eliade nu a spus-o direct insa are cateva referinte cu privire la relatiile de ordine din aceasta mitologie, relatii foarte complexe in raport cu alte mitologii. Cum spuneam, am eliminat formularea nefericita.

  • Am să consider mereu că mitologia nordică este cea mai perfectă dintre cele existente şi am să-i acord şi prezumţia faptului că are ceva mai multă logică decât cele cu care suntem obişnuiţi…

  • Interesant articolul si m-a facut sa vreau sa citesc mai multe despre mitologia nordica. Unele chestii marunte mi le-am amintit de cand jucam Age Of Mythology. =D

  • Demaio : Cam de-aici am plecat si eu desi nu era cazul poate sa ii sustin atat de tare suprematia.

    Clover : La nordici AoM era chiar ok insa la greci o daduse in bara facand grave confuzii intre semizei, titani si creaturile zeilor (in add-on, nu in original).

  • interesant articol, sunt intradevar multe lucruri interesante in mitologiile nordice, e ceva aparte acolo, specific zonei.

    la tolkien personal nu m-a impresionat atat mitologia (desi e vasta, complexa, o lume complet noua), cat lingvistica, care e absolut halucinanta, peste 40 de dialecte noi.

  • Pai era de specialitate omul 😛

  • Nu stiu daca poti discuta despre mitologie sub raportul superior/inferior. Poate doar cu referire la mitologia latina/romana in special care este clar o imitatie a celei grecesti cu foarte putine elemente noi. De fapt arta romana per ansamblu este o imitatie a Greciei antice pana la situatii in care nu se oboseau decat sa schimbe capetele diverselor statui folosind corpurile statuilor grecesti. Cam asta a fost si situatia mitologiei latine. Mitul a ramas aproape identic doar numele au fost modificate.

    Mitologia nordica este mult mai dinamica si probabil asta o face si mai atractiva pentru literatura fantasy. Raporturile dintre zei/personaje mitologie sunt mai bine explicate. La fel caracterele sunt ceva mai complexe. Exista mult mai multe elemente de indentificare. Pe de alta parte la acelasi nivel se ridica si mitologia orientala extrem de bogata si de complexa.

    La Tolkien este extraordinar capacitatea sa de a crea o lume absolut noua pe o fundatie veche pana la limita in care nu mai sti ce e real si ce e fantezie. Multi scriitori de fantasy au un bagaj limitat in ceea ce priveste cunostintele de mitologie de asta cartile lor sunt si destul de superficiale. E una sa sti sa insirui niste caractere gen elfi, gnomi, dragoni si alta sa scoti ceva nou analizand miturile vechi. De exemplu elfii nu sunt intotdeauna descrisi la fel. In asta profunzimea unei carti scrise de Tolkien in fata unui roman ca Harry Potter sa zicem. Si Harry Potter pleaca de la niste mituri insa nu se duc niciodata prea departe de “hai sa fie ceva pe intelesul tuturor cu un pic morala daca se poate pentru copii”

    Literatura fantazy poate fi extrem de complexa sau la nivelul unui roman de tren. Daca vrei imagineaza-ti u tablou abstract de Picasso in care nimic nu e intamplator in fata unui artist x abstract care arunca o galeata de vopsea si zice asa vad eu lumea.Daca ii pui sa deseneze o mana pe amandoi ai sa vezi exact care e diferenta.

    (Am folosit anterior userul “Carry my soul” din lipsa de blog pe atunci :))

  • Am incercat la randu-mi sa creez lumi fantasy complexe insa daca te apuci de asa ceva ”you’d better have a plan”. Eu n-am avut in momentul respectiv.

    Imi amintesc de userul carry my soul : M-a corectat cu privire la vocea originala de pe David’s Song si la compozitor 😛 (am modificat ulterior, in concorandata)

  • Ma bucur ca cineva trateaza subiectul. Nu ai cumva niste carti publicate in Romania despre mitologia scandinava? (in afara de Edda)

  • Tot la Edda ma gandeam. Habar n-am, sa ma interesez 🙂

  • Mersi. Intre timp imi stric ochii pe cartile pdf 😛

  • Ma bucur ca mai exista indivizi care sunt pasionati de cultura si mitologie. Pentru cei interesati puteti gasi aici cateva informatii interesante (sper). http://thinkfree.ro/categorie/cultural/scandinavia

  • Asta-i un hobby care necesita timp. Intre timp am pornit putin pe urmele lui Snori si ale Eddelor si am vazut ca parte din ea e pur imaginatia autorului (dar asta nu o descalifica, pentru ca si cea greaca e cam la fel)

  • Sunt mici greselute in adaptare. Gnomii nu sunt chiar acelasi lucru cu dwarfii 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.