Va mai amintiti de proful din liceu care tinea cu dintii de materia lui, desi avea o singura ora pe saptamana, iar religia era irelevanta pentru mate-info intensiv? Ei bine postul asta este despre el si despre altii carora le e imposibil sa prioritizeze…

Cuvantul ”important” s-a devalorizat mai rau decat dolarii tipariti in Zimbabwe. Orice mizilic a devenit important, de la mesajele apocaliptice de pe messenger pana la rugamintile de tip ”ia-mi si mie hartie igenica” trimise prin SMS. Cuvantul ”important” trebuie sa fie acolo, ca stampila femeii de serviciu intr-o intreprindere de stat. Istoria religiilor in facultatea de automatica? Materie importanta! Un mesaj ininteligibil trimis la ora 23.00? Important! Massurile despre copii fictivi si masuri politice paranormale? Importante! Discutii interminabile de 3-4 ore? Sedinte importane! Alaturi de el, expresia ”urgent” a fost la randu-i victima inflatiei sensului.

Ar fi totusi bine sa fac din start distantarea. Nu vorbesc de oameni care-si iau in serios meseria si tind sa respecte cu sfintenie orice termen limita. Vorbesc despre cei care nu pot intelege ideea de prioritizare si care aplica pur egoist eticheta ”important”. In general, evit domeniul profesional pentru ca aici sarcinile sunt stabilite prin contract. Chiar daca zelotii urgentei si importantului apar in orice mediu, cand ai o serie de atributii prestabilite, lucrurile se schimba (de multe ori in favoarea ta, daca stii cum sa pui problema). Problema este destul de vizibila la orice nivel, dar e mult mai usor de observat in viata de zi cu zi si in domeniul online.

In ultimul domeniu, obsesia ”importantului” si ”importantei” a atins cote alarmante. Orice campanie,  orice comunicat, orice articol, orice stire veche de milenii devine importanta. Mai mult, ea devine atat de importanta incat toti ceilalti trebuie sa simta tortura spamului tau neincetat.  Te mananca in cot? Urla, sa auda toti, sa inteleaga ca ”E IMPORTANT”. Mai bine, trimite cateva comunicate pe tema. Sigur sunt cativa oameni care stau cu sufletul la gura pe tema ”Cand se lanseaza noua colectie de hainute pentru caini D&G?”‘. Riscand sa cad intr-un utilitarism de mahala, spun ca ceva ”extrem de important” nu te poate afecta numai pe tine. Asta-i si motivul pentru care voi incerca sa trasez cadrele care definesc (cel putin pentru mine) lucrurile ”urgente” si ”importante”:

1.Poti sa faci ceva pentru a ameliora situatia? Pot cei alertati sa o faca?  Daca raspunsul este NU, atunci subiectul este pur si simplu neimportant. Da, pare suprinzator, dar pe 99% dintre romani ii doare in fund de cele 5 postari ale tale de pe Facebook legate de revolutia din Egipt. E la fel si in cazul mitingului pentru ieftinirea Calgonului.

2.Care sunt consecintele? Daca nu exista consecinte reale ale unui eveniment (fie el si unul iminent), importanta scade. O expozitie de fotografie care are loc maine este ”importanta” in masura in care receptorii sunt direct interesati de opera respectivului. Daca se intampla in 2 ore, nu e urgent, esti doar in intarziere.

3.Cati oameni sunt cu-adevarat implicati? Daca esti numai tu la mijloc si e vorba exclusiv de ceva ce trebuia sa faci, nu vorbim de o urgenta ,ci de problema ta!  De-aia imi era greu sa-i inteleg pe profii care in liceu ne aglomerau cu zece mii de lucrari pe ultima suta de metri, pe motiv ca se apropia ”incheierea situatiilor”.

4.Am inteles fenomenul? Are sens sa te faci de cacao pe teme pe care nu le intelegi? Uite o intrebare pe care nu si-a pus-o nimeni din stafful Intact inainte de a infiinta Antena 2…

As fi putut incheia cu celebra istorioara despre Socrate si nevasta infidela. As fi putut sa o fac, dar va las sa o cititi si singuri pentru ca e savuroasa si complet neadevarata.  Ma gandeam chiar la o concluzie mai desteapta, dar intre timp, a aparut ”urgent” de rezolvat…

P.S : Ma uitam zilele trecute pe Listverse si am dat de o lista cu lucrurile utile lasate de regimul nazist (masuri, companii, produse). Desi e greu sa treci cu vederea peste alte apucaturi ale national socialistilor, sunt curios prin comparatie, cate lucruri similare a lasat regimul comunist.

P.S:  Ma intreba cineva de ce nu revin la a scrie pe blog la 2-3 zile. Ii explicam simpatic ca nu-i vorba de idei (am sutede drafturi), ci de faptul ca nu am timp. Nu,nu e o chestie de genul ”bai, azi n-am timp de blog”, ci mai degraba ceva in zona ”bai, azi n-am nici 5 minute pentru pauza de masa”. O aglomerare de proiecte la job, personale, facultate si probleme de sanatate au facut ca ultimele 2-3 saptamani sa fie un adevarat iad cronofag. Promit ca voi reveni la postari mai dese si mai pasnice.