Eu tin minte ca vedeam de pe balcon cum deflieaza ambulante si masini de politie cu sirenele pornite, iar ai mei se uitau la TV la niste aia si se bucurau ca “L-au prins! L-au prins!”

Asta-i tot, urmatoarea amintire e la ceva vreme dupa cand defliam prin casa cu o pancarta alba si strigam “Huooo! Huooo! Jos Iliescu!” asa cum vazusem la “teveu” ca fac “oamenii mari” 🙂

Eu eram ceva mai maricel la revolutie (aveam 9 ani). Din perioada comunismului imi aduc aminte de cravata de pionier (m-am bucurat sincer cand am primit-o) dar si de serile in care nu aveam lumina si stateam cu o lampa de miner (primita de la un unchi). Erau multe seri din astea. Despre revolutie: in Calarasi nu a fost o revolutie, deci nu imi aduc aminte decat ce am vazut la tv. Imi aduc aminte ca ne jucam cu totii in fata blocului si la un moment dat un baiat ne-a chemat la el in casa sa vedem ce e la tv (incepuse revolutia). In urmatoarele zile ai mei erau extrem de speriati, si pe strazi nu mai era nimeni. Mai apoi a intrat in functiune aparatul de dezinformare – pe la tv se spunea ca e apa otravita, erau aratati presupusi teroristi, pe la tv au aparut Iliescu, Roman, Voican Voiculescu, Dinescu (Mircea fa-te ca lucrezi)….Cand lucrurile s-au mai linistit la tv s-au dat ET si Superman. Interesant a fost ca peste cateva luni FSN-ul a folosit aproximativ aceleasi replici ca sa justifice mineriadele. Cea mai tare a fost aia cu Taranistii au ridicat steagul verde legionar pe sediul… Read more »

Man la varsta aia era o bucurie. S-a organizat o festivitate, cativa colegi au spus cateva cuvinte, cei dintr-a patra ne-au inmanat cravatele. Pentru noi a fost o serbare, eram mult prea mici sa ne preocupe concepte de genul dictatura, libertate si alte alea. Astea erau probleme care sa ii afecteze pe cei mai maricei (sa zicem de la clasa a X-a in sus).

Salut voios de pionier. 😀

Eu aveam un pistol cu capse, o curte interioara si un frate mai mic, ce tocmai invata sa mearga. La inceput ieseam si trageam cu pistolul (Pocnea, scotea fum si mirosea a sulf, si era frumos rau)si imi raspundea sniper-ul din pod. Sau asa interpretam eu. Apoi a inceput sa fie mai multa galagie, stateam in camera si ne uitam la TV, si buni nu ne dadea decat apa fiarta. Il placam regulat pe al mic atunci cand trecea pe langa geam.Cand s-a terminat si vroiam sa mergem acasa ne-au oprit niste nenea si ne-au perchizitionat, sa nu avem arme. Ai mei erau fericiti. Apoi s-au dus si au votat cu Iliescu si s-a scumpit inghetata. N-am mai prins cravata de pionier iar educatoarea a fugit in Germania. Cam atat. Restul sunt amintiri comune despre pisici si creioane colorate.

La Revolutie aveam18/19 ani si am vazut si gloante, si tancuri si armata, doar teroristi nu am vazut.Am vazut securistii cum se transforma,cum isi puneau banderoole din care aveai si tu , si eu de altfel (ce tampenie),am ascultat in strada toate speech-urile tovarasului, am fost o saptamana in strada, in multime.

Am inceput sa imi pun semne serioase de interbare inca din Decembrie 89, cand s-a cerut desfintarea primului partid creat la Timisoara FDR(Frontul Democrat Roman), pentru a se creea FSN-ul.

Amicii m-au facut paranoic.

Apoi am fost bucuros cand au dat ET, dar am iesit din nou in strada, deoarece din primele zile incepusem sa inteleg mai bine cine e Iliescu, am semnat Proclamatia de la TM si am ajutat la incarcarea semnaturilor in diverse masini care luau drumul Bucurestiului, am votat Campeanu, crezand ca pot face diferenta intr-o tara in care sistemul funstiona inca iar cei ce-l manevrau erau aceeasi.

Daca am fost huligan, trebuia sa fiu si golan, asa ca am luat parte si la acest eveniment in TM, apoi mi-am pus intrebarea daca sa raman sau sa plec. Am ramas , am urmat o facultate …dar am ramas si un razvratit.

Eu cica as fi iesit prin curte, la bunici, si as fi strigat “nonolenta” (sau altfel spus “fara violenta”).
Sau asa mi se povesteste, cel putin… Cum aveam doar vreo 2 ani pe atunci, nu mai tin minte mare lucru

Tin minte ca datata de 17 am prins-o in Craiova. Cam toata lumea era incinsa, atunci, acolo, m-o prins si pe mine flama, le-am spus bunicilor si unchiului meu ca plec acasa. Pe tren, spre casa, ‘solidarizai’ cu un grup de ‘revolutionari’, si am hotarat ca mergem in nu stiu ce catun/oras dintr-o zona miniera (cineva avea ‘informatii’ ca sunt telolisti in zona). Le-am spus alor mei ca plec ‘la revolutie’, si dus am fost. Ajunsi in frumosul asezamnt minier, nici urma de teroristi, da domnitele din caminele de nefamilisti ne-or primit cu bratele deschise si cu “Lambada” cartaind la casetofon. Dupa ce le-am terminat mancarea si baura si nu s-o gasit nici urma de terorist, s-o trezit unu’ sa intrebe daca mai “revolutionam sau merem acasa”.
Daca s-ar fi materializat avantul tuturora, zic ca mut mai multi ar fi murit degeaba.

Si eu am prins cravata rosie si intradevar, la varsta aia ne placea, era cool sa porti la festivitati o uniforma care era putin mai altfel decat cea albastra, boring, de toate zilele.
De la Revolutie (sau ma rog, lovitura de stat, ce-o fi fost) imi amintesc destul de multe – aveam 10 ani. In noaptea de 22 am stat doar cu bunica-mea si sora mea, uitandu-ne la tv. Tata lucra in ture si in seara aia era de servici, iar maicamea fiind directoare de scoala, a fost chemata sa pazeasca scoala impreuna cu alti cativa profesori. Dar cum sa zic, la ziua de 22 decembrie intr-un fel ma astepam. Marele soc l-am avut insa pe 19-20 cand am auzit prima data la Europa libera ca la Timisoara s-a tras in plin, si nu imi venea sa cred ca la mine in tara se poate intampla asa ceva. Nimic din ce-a urmat dupa aia nu m-a mai mirat.

Existau – la stiri externe. Auzeam des de bombardamente si razboaie in Beirut, Iran vs Irak, etc. tocmai asta a fost socul – credeam ca la noi nu se poate. Aveam un var mai mare care apucase sa faca armata. Pe 23 decembrie s-a tras si la noi, la Giurgiu. Era prima data cand auzeam un foc de Kalashnikov live. Suna cu totul altfel decat la tv 🙂

eu aveam aproape 17 ani.
și am amintiri cu duiumul.
fără să particip activ, că nu eram într-un oraș mare.
dar sorbeam revoluția prin toți porii.
eram ochi și urechi la TV.
cumpăram toate ziarele care apăreau.
dacă închid ochii, încă pot simți atmosfera de atunci.

:d eram prea micuta pe vremea aceea…

Eu aveam 14 ani, eram pionieri si urma sa ne faca utecisti, dar n-au mai apucat…
In Sibiu au fost destule impuscaturi, imi amintesc cum stateam pe balcon si se auzeau rafale peste rafale de gloante din centru…
Am dat si noi ture prin oras, dar din fericie n-am patit nimic (inconstienta varstei)
Maica-mea lucra la telefoane, i-au tinut in ture de cate 24 de ore sa nu circule prin oras, era plin de armata pe acolo care pazea “obiectivul”

In Timisoara nu i-a pazit cum ttrebuie pe cei de la telefoane 😛 eu am reusit sa vorbesc cu rudele din Germania pe data de 21.

bag sama ca i-ai inspirat pe cei cu Duke Nuk’em 🙂
(n-am jucat, am auzit doar)

Aveam 22 de ani atunci, facusem si armata, am tras si cu arma… cam stiam cu ce se mananca.

Yep