Cum am ”inpuscat” toti ”teolistii”

Decembrie a trecut si subiectul este oricum mai atins decat Oana Zavoranu intr-o zi de munca, dar nu pot rata ocazia sa arunc si eu juma’ de articol despre Revolutie. Ba chiar mai mult, vorbim de un fel de leapsa, lucru mai rar pe blogul asta decat sexul in emisiunea lui Patapievici.

Intr-una din zilele alea in care ajungi sa te caci curcubee de fericire, am avut revelatia unei lepse neonorate. Sandy ma ameninta de vreo cinci luni cu o leapsa intitulata ”Ce iti mai amintesti din zilele loviturii de stat din 89′ ?”. Provocarea nu s-a lansat oficial niciodata, asa ca profit de ocazia de a o lansa. Nu de alta, dar la cum merg lucrurile, exista riscul ca expresia ”revolutie” sa ridice intrebari de genul: la care macel ne referim, ala din 89′ sau ala din 2011?

Despre atitudinea fata de comunism si vanzoleala din 89′ am mai scris  si nu voi reveni. Motivul e simplu: aveam trei ani si la fel ca multi analisti politici de astazi, nu faceam deosebirea intre stanga si dreapta. Voi reveni totusi la subiectul topicului: amintiri de la Revolutie. In afara unei mingi mari si rosii  (da, toti am avut una), imi amintesc momentul in care parintii, trecuti prin cele cateva rafale din Craiova, venisera sa ma ia de la tara. Imbracat in haine ”bune”, cu o banderola tricolora si sustinut de bunicul meu, tipam ca o sa ”inpusc toti teolistii”. Nu-mi dau seama cat din imagine e amintire reala si cat este indusa, dar cert este ca exista si o poza a ispravii pe undeva si ca ani buni dupa eram intrebat daca ”am gasit teroristii”.

Aparent, conjunctura prin care se ajunsese la respectiva poza pornise de la propria-mi dorinta: voiam sa vanez teroristi, cum vazusem la tv. Banderola tricolora servea pentru recunoastere printre revolutionari, iar batul pe care cica l-as fi folosit pe post de arma era o mitraliera de razboi. Bunicul, om care avusese propriile confruntari cu regimul comunist,  personaj poreclit sugestiv ”Haiducul’ ,voia sa ma foloseasca pe post de sol de pace, in intampinarea alor mei. Asa am ajuns sa omor teroristi, in putinele ocazii in care genul asta de activitate e la fel de naturala precum spartul de seminte.

Tragand linie dupa 20 si ceva de ani, constat ca n-am fost un vanator de teroristi prea prolific si nici cu politrucii comunisti n-am stat prea bine. Prin urmare, ma gandesc ca n-ar fi o idee rea sa vedem cu ce se ocupau restul de minti care adauga zilnic un strop de redundanta spatiului online. Deci fratilor, desi nu e leapsa mea, voi cum stateati cu teroristii in 89′ ?

P.S : Trecand razant pe Oddee acum cateva zile, am gasit o lista de idei numa bune pentru actualul si viitoarele guverne. Aruncati un ochi pe lista de taxe tembele istorice si constatati multumiti ca Romania se afla deja pe lista.

36 Comments

  • Ce-mi aduc eu aminte?

    In primul rand o caciulita alba crosetata de mama. Mama avea o obsesie: de fiecare data cand ma scotea afara toamna/ iarna/ primavara imi punea in cap trei caciuli. In ziua aia m-am bucurat cand am vazut ca vine sa ma ia mai devreme de la gradinita. Mi-a pus repede caciulile in cap, incepand cu aia alba si mi-a zis hai acasa, ca-i razboi.

    Si dupa aia imi aduc aminte ca m-am bucurat ca au inceput sa fie desene in fiecare seara, nu doar sambata la pranz.

  • Ehh vezi, trebui sa intri in casa. Doar marele Krossfire incepuse sa impuste deja teroristi 😀

  • Eu tin minte ca vedeam de pe balcon cum deflieaza ambulante si masini de politie cu sirenele pornite, iar ai mei se uitau la TV la niste aia si se bucurau ca “L-au prins! L-au prins!”

    Asta-i tot, urmatoarea amintire e la ceva vreme dupa cand defliam prin casa cu o pancarta alba si strigam “Huooo! Huooo! Jos Iliescu!” asa cum vazusem la “teveu” ca fac “oamenii mari” 🙂

  • Odeena: Asa cum se bucurau mai toti ai nostri parinti cand l-au prins pe Ramolica…pentru ca ulterior sa-l voteze pe urmatorul comunist 😛 (pe care sa-l huiduie intr-un alt ”ulterior”)

  • Eu eram ceva mai maricel la revolutie (aveam 9 ani). Din perioada comunismului imi aduc aminte de cravata de pionier (m-am bucurat sincer cand am primit-o) dar si de serile in care nu aveam lumina si stateam cu o lampa de miner (primita de la un unchi). Erau multe seri din astea.

    Despre revolutie: in Calarasi nu a fost o revolutie, deci nu imi aduc aminte decat ce am vazut la tv. Imi aduc aminte ca ne jucam cu totii in fata blocului si la un moment dat un baiat ne-a chemat la el in casa sa vedem ce e la tv (incepuse revolutia). In urmatoarele zile ai mei erau extrem de speriati, si pe strazi nu mai era nimeni. Mai apoi a intrat in functiune aparatul de dezinformare – pe la tv se spunea ca e apa otravita, erau aratati presupusi teroristi, pe la tv au aparut Iliescu, Roman, Voican Voiculescu, Dinescu (Mircea fa-te ca lucrezi)….Cand lucrurile s-au mai linistit la tv s-au dat ET si Superman.

    Interesant a fost ca peste cateva luni FSN-ul a folosit aproximativ aceleasi replici ca sa justifice mineriadele. Cea mai tare a fost aia cu Taranistii au ridicat steagul verde legionar pe sediul politiei capitalei….

  • Garm: Ai prins si cravata? Maica-mea a fost extrem de incantata ca a reusit sa o evite.

    Mineriadele culmea ca nu ”le-am” prins (nu mi le amintesc, desi eram mai mare – probabil ca eram deja la adapostul propriei case, cu toate rudele inauntru).

  • Man la varsta aia era o bucurie. S-a organizat o festivitate, cativa colegi au spus cateva cuvinte, cei dintr-a patra ne-au inmanat cravatele. Pentru noi a fost o serbare, eram mult prea mici sa ne preocupe concepte de genul dictatura, libertate si alte alea. Astea erau probleme care sa ii afecteze pe cei mai maricei (sa zicem de la clasa a X-a in sus).

  • Felicitari copile, de-acum esti tovaras 😀

  • Salut voios de pionier. 😀

  • Dar de fapt imi spuneau si altii ca asteptau momentul. Cred ca numai parintii aveau rezervele lor, bine intemeiate.

  • Eu aveam un pistol cu capse, o curte interioara si un frate mai mic, ce tocmai invata sa mearga. La inceput ieseam si trageam cu pistolul (Pocnea, scotea fum si mirosea a sulf, si era frumos rau)si imi raspundea sniper-ul din pod. Sau asa interpretam eu. Apoi a inceput sa fie mai multa galagie, stateam in camera si ne uitam la TV, si buni nu ne dadea decat apa fiarta. Il placam regulat pe al mic atunci cand trecea pe langa geam.Cand s-a terminat si vroiam sa mergem acasa ne-au oprit niste nenea si ne-au perchizitionat, sa nu avem arme. Ai mei erau fericiti. Apoi s-au dus si au votat cu Iliescu si s-a scumpit inghetata. N-am mai prins cravata de pionier iar educatoarea a fugit in Germania. Cam atat. Restul sunt amintiri comune despre pisici si creioane colorate.

  • Eu am fost participant activ al evenimentelor din decembrie 1989 , mai ales ca eram in clasa a IX-a si impreuna cu colegii de generatie visam la o lume noua . Am primit oferte de inscriere in UTR ca sa ne batem cu teroristii , dar am refuzat categoric si bine am facut .

  • La Revolutie aveam18/19 ani si am vazut si gloante, si tancuri si armata, doar teroristi nu am vazut.Am vazut securistii cum se transforma,cum isi puneau banderoole din care aveai si tu , si eu de altfel (ce tampenie),am ascultat in strada toate speech-urile tovarasului, am fost o saptamana in strada, in multime.

    Am inceput sa imi pun semne serioase de interbare inca din Decembrie 89, cand s-a cerut desfintarea primului partid creat la Timisoara FDR(Frontul Democrat Roman), pentru a se creea FSN-ul.

    Amicii m-au facut paranoic.

    Apoi am fost bucuros cand au dat ET, dar am iesit din nou in strada, deoarece din primele zile incepusem sa inteleg mai bine cine e Iliescu, am semnat Proclamatia de la TM si am ajutat la incarcarea semnaturilor in diverse masini care luau drumul Bucurestiului, am votat Campeanu, crezand ca pot face diferenta intr-o tara in care sistemul funstiona inca iar cei ce-l manevrau erau aceeasi.

    Daca am fost huligan, trebuia sa fiu si golan, asa ca am luat parte si la acest eveniment in TM, apoi mi-am pus intrebarea daca sa raman sau sa plec. Am ramas , am urmat o facultate …dar am ramas si un razvratit.

  • Eu m-am apucat să vânez politruci comuniști care încă activează: http://tiny.cc/PCRBOR

  • Freija: Aia cu ”apoi au votat cu Iliescu si s-a scumpit inghetata e monumentala”.

    Zergu: Aia au bonus pe credinta – 2 vieti.

    Romania Inedit: In Bucuresti asa s-au dus cu zecile, si la Revolutie si la Mineriade. Pustani care-si permiteau sa viseze.

    Cartim: Macar ai inteles de-atunci, nu ti-au trebuit 7 ani pentru asta.

  • Pai si Iliescu a fost unul din teroristi , dar ne-am dat seama prea tarziu .

  • Eu cica as fi iesit prin curte, la bunici, si as fi strigat “nonolenta” (sau altfel spus “fara violenta”).
    Sau asa mi se povesteste, cel putin… Cum aveam doar vreo 2 ani pe atunci, nu mai tin minte mare lucru

  • E bine, eu eram in partea violenta, counter-terrorist.

  • Tin minte ca datata de 17 am prins-o in Craiova. Cam toata lumea era incinsa, atunci, acolo, m-o prins si pe mine flama, le-am spus bunicilor si unchiului meu ca plec acasa. Pe tren, spre casa, ‘solidarizai’ cu un grup de ‘revolutionari’, si am hotarat ca mergem in nu stiu ce catun/oras dintr-o zona miniera (cineva avea ‘informatii’ ca sunt telolisti in zona). Le-am spus alor mei ca plec ‘la revolutie’, si dus am fost. Ajunsi in frumosul asezamnt minier, nici urma de teroristi, da domnitele din caminele de nefamilisti ne-or primit cu bratele deschise si cu “Lambada” cartaind la casetofon. Dupa ce le-am terminat mancarea si baura si nu s-o gasit nici urma de terorist, s-o trezit unu’ sa intrebe daca mai “revolutionam sau merem acasa”.
    Daca s-ar fi materializat avantul tuturora, zic ca mut mai multi ar fi murit degeaba.

  • Florin: Una dintre putinele amintiri ”frumoase” din perioada.

  • Si eu am prins cravata rosie si intradevar, la varsta aia ne placea, era cool sa porti la festivitati o uniforma care era putin mai altfel decat cea albastra, boring, de toate zilele.
    De la Revolutie (sau ma rog, lovitura de stat, ce-o fi fost) imi amintesc destul de multe – aveam 10 ani. In noaptea de 22 am stat doar cu bunica-mea si sora mea, uitandu-ne la tv. Tata lucra in ture si in seara aia era de servici, iar maicamea fiind directoare de scoala, a fost chemata sa pazeasca scoala impreuna cu alti cativa profesori. Dar cum sa zic, la ziua de 22 decembrie intr-un fel ma astepam. Marele soc l-am avut insa pe 19-20 cand am auzit prima data la Europa libera ca la Timisoara s-a tras in plin, si nu imi venea sa cred ca la mine in tara se poate intampla asa ceva. Nimic din ce-a urmat dupa aia nu m-a mai mirat.

  • Adevarul e ca impuscaturile si ciocnirile nu prea existau in media vremii.

  • Existau – la stiri externe. Auzeam des de bombardamente si razboaie in Beirut, Iran vs Irak, etc. tocmai asta a fost socul – credeam ca la noi nu se poate. Aveam un var mai mare care apucase sa faca armata. Pe 23 decembrie s-a tras si la noi, la Giurgiu. Era prima data cand auzeam un foc de Kalashnikov live. Suna cu totul altfel decat la tv 🙂

  • In perioada asta un foc de Kalashnikov ar starni reactii de tip ”Stai ba pe crouch, ca in Modern Warfare!”.

  • eu aveam aproape 17 ani.
    și am amintiri cu duiumul.
    fără să particip activ, că nu eram într-un oraș mare.
    dar sorbeam revoluția prin toți porii.
    eram ochi și urechi la TV.
    cumpăram toate ziarele care apăreau.
    dacă închid ochii, încă pot simți atmosfera de atunci.

  • Cine stie, la cum merg lucrurile, s-ar putea sa nu fie nevoie sa-i mai inchizi.

  • :d eram prea micuta pe vremea aceea…

  • Eu aveam 14 ani, eram pionieri si urma sa ne faca utecisti, dar n-au mai apucat…
    In Sibiu au fost destule impuscaturi, imi amintesc cum stateam pe balcon si se auzeau rafale peste rafale de gloante din centru…
    Am dat si noi ture prin oras, dar din fericie n-am patit nimic (inconstienta varstei)
    Maica-mea lucra la telefoane, i-au tinut in ture de cate 24 de ore sa nu circule prin oras, era plin de armata pe acolo care pazea “obiectivul”

  • My Coffee-Break: Dar iti poti fabrica un trecut de luptatoare 🙂

    Kitana: Da, asta cu obiectivul era in fiecare oras. In fiecare exista un ”obiectiv strategic de maxima importanta”.

  • In Timisoara nu i-a pazit cum ttrebuie pe cei de la telefoane 😛 eu am reusit sa vorbesc cu rudele din Germania pe data de 21.

  • Revolutia a fost cool, si la Universitate si atunci cand a fugit tiranul. M-am simtit eliberat, am fost sa apar televiziunea, facutatea de Drept, am oprit masini si i-am controlat pe soferi si pasageri… etc.
    Sunt prea multe de povestit. Oricum, ce a fost, a fost. Poate o sa povestesc odata mai in amanunt cum treceam pe langa oamenii morti ce zaceau la margine de drum.

  • bag sama ca i-ai inspirat pe cei cu Duke Nuk’em 🙂
    (n-am jucat, am auzit doar)

  • Cartim: Frumos 🙂

    Razvanserbu: Si la varsta aia probabil iti parea o chestie ireala, ca un film de actiune vazut pe caseta vecinului.

    Zamo.ca: Clar, doar am si numele in ID 🙂

  • Aveam 22 de ani atunci, facusem si armata, am tras si cu arma… cam stiam cu ce se mananca.

  • Ohoo, erai la varsta la care noi citeam despre alte revolutii (anul trecut, in cazul meu).

  • Yep

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.