Grădinarul Paradisului

Acum vreo săptămână, în drum spre birou, am descoperit întâmplător un strop de normalitate, într-un Bucureşti populat de buline roşii.

Ce am găsit de fapt? Pe un zid părăginit, aflat lângă o clădire cu un risc seismic greu de încadrat, cineva lăsase spre admiraţia publică o serie de desene schiţate, cu iz religios. Desenele în sine oscilau între inedit, interesant şi bizar, iar titlul, “Atingerea inefabilului”, părea desprins din jurnalul TVR.

Ce era însă de necontestat era efectul lucrării asupra zonei de expunere. Mai toţi cei care au văzut muralul, căci stilul era departe de “tradiţionalul” grafitti, s-au oprit şi au făcut o poză, în megapixeli sau metapixeli, pentru amatorii de analog. Asta într-o zonă unde înainte fusese un WC ecologic abandonat şi o groapă de gunoi improvizată…

Bucuresti

Nefiind tocmai lămurit de cele văzute, am decis să las imaginile de mai sus moştenire Facebook-ului şi să le permit neglijent să dispară. Foarte recent însă, convins de jumătatea mai plimbăreaţă, m-am întors în zona cu pricina pentru a-l descoperi, tot întâmplător, pe autorul desenelor. Acelaşi autor care, în momentul revelaţiei, tocmai terminase de pictat şi restul zidului, lăsând la locul faptei nişte saci de pânză, cu aspect solemn.

In Lucru 2

Oare cine o fi făcut expoziţie pe zidul ăsta? am mormăit mai mult pentru plăcerea de a mă auzi. În momentul ăla, bătrânul care părea că face curat prin zonă mi-a aruncat simpatic câteva cuvinte: Grădinarul Paradisului, tinere! Eu doar termin aici. Să vedeţi numai cum pică soarele pe ele mai târziu!

In Lucru

O Golgotă în relief, pictată pe o piatră desprinsă din zid. Un păstor şi câteva capre cu privire ciudată. Doi căţei, nu foarte diferiţi de cei care ne tăiaseră adineaori calea. Flori stilizate cu texte încurajatoare despre Bucureşti şi câteva pictograme cu modele binare. Peste toate, celebra scenă a Fecioarei cu Pruncul repetată de zeci de ori. Toate, în “naiva” paletă de culori a primelor filme marca Wes Anderson. Vasile Mureşan, mai cunoscut (chiar foarte cunoscut) drept Murivale tocmai îşi încheiase ultima operă.

Murivale - Intre Doua Lumi

Un bătrânel simpatic, acompaniat de patrupede cu pasiuni culturale. Un pictor cu un stil eclectic, pe care puţine expoziţii sau documentare l-au putut cuprinde.  Ştii de ce am pictat Maica şi Pruncul? răspunde autorul la o întrebare venită din partea prietenei. Pentru că bucureştenii ori mâzgălesc, ori îşi fac nevoile pe ziduri. Ori, pe mama tuturor nu-ţi vine să… înţelegeţi dumneavoastră.

Poarta Digitala

Poarta asta închisă e o bucată de fier. Am zis că pe-asta o las calculatoarelor, de-asta am făcut modelul ăsta cu 1 şi 0. E mai greu de explicat, dar de-asta i-am zis Atingerea Inefabilului, Kilometrul Zero.

Evident, ar fi trebuit să fac ceva mai multe poze, dar telefonul nu era tocmai potrivit pentru operaţiunea asta. Eh, lasă, faceţi poze şi aşa! Vă place sau nu, să o puneţi totuşi pe Facebook. Sigur o să luaţi multe Like-uri! Îndemnul nu era departe de adevăr, dat fiind succesul primei tentative.

Scara

Nu ştiu dacă arta bisericească e pe gustul meu, dar e clar că arta în general e binevenită într-un oraş unde clădirile istorice se prăbuşesc peste propriul trecut. Dacă vreţi să vedeţi mai multe imagini din zonă (plasată mai sus de micuţa piaţă volantă de pe Sfânta Vineri) aveţi la dispoziţie contul de Facebook al autorului, dar şi un scurt filmuleţ făcut de… Grădinarul Paradisului.

P.S:  Într-o altă notă, eu cred că sunt unul dintre dubioşii ăia care chiar consideră Bucureştiul un oraş frumos, deşi nu s-a născut în el.

5 Comments

  • Super ideea de preventie, dar nu ar merge chiar peste tot…

    A fost super aglomerat la Megadeth. La fel ca data trecuta. M-am gandit la un moment dat ca asta e genul de situatie in care serios ca nu-ti doresti sa bei mai mult decat poti transpira pentru ca iti ia juma de ora sa treci prin aglomeratie. Dupa care m-a pocnit ca probabil de-aia miros Arenele ca o latrina. Si ma cam indoiesc ca “Maica si Pruncul” ar fi functionat in contextul respectiv…

  • Neah, Arenele miros ca o latrina pentru ca atunci cand nu sunt concerte, toti boschetarii din Parcul Carol sar gardul si se refugiaza acolo (politia nu-i cauta decat in parc, ca e cam greu sa sara si ei gardul sau sa obtina mandat pentru orice nebun). Dar da, nici “rockerii” insetati nu ajuta…

  • Are un portret (si cateva schite pregatitoare pt portret) al regelui Mihai de Romania destul de interesant pe pagina de Facebook ! M-au frapat si culorile alese, fondul cafe au lait si trasaturile oarecum bordeaux !

  • Este, cum spuneam, un stil “eclectic” 🙂

  • Daca va intrebati ce a mai facut Vasile Mureșan-Murivale de la ultimul articol pe blog, ei bine, opera lui de la Sfanta Vineri s-a mai imbogatit cu niscaiva imagini (desi cateva din cele vechi au fost stricate sau acoperite – n-am idee daca din vina autorului sau nu).

    Imagini: https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-0/s480x480/13700053_1116382245066750_5982124270098078330_n.jpg?oh=47cd0d41b4728daefc10ab6aacfa1c04&oe=582E2CBF

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *