Scump, dom’le, scump!

Când o parte semnificativă din viaţa profesională şi socială ţi se desfăşoară în faţa unui monitor, lipsa de relevanţă devine o marcă a vieţii zilnice, nu foarte diferită de claxonatul la stop…

Nicăieri însă răspunsurile pe lângă subiect şi aberaţiile insistente nu se văd mai clar ca în momentul în care, împins de un masochism feroce, ajungi să ceri ajutor. Că vorbim despre un forum, site dedicat, un blog sau o reţea socială, indiferent unde decizi să pui întrebarea, e musai să pleci la luptă înarmat cu răbdare şi ceai de tei.

Vrei să afli care-i cea mai bună sapă electrică? Câţiva o să-ţi recomande modele utilizabile, dar majoritatea te vor întreba nonşalant: dar de ce-ţi trebuie sapă, când poţi săpa cu mâna? Îţi cauţi laptop de gaming? Stai să-ţi recomandăm noi un desktop făcut din bucăţi, că e fix acelaşi lucru. Vrei să afli adresa unui avocat bun? Stai, că-ţi spune Gigel69 cum să te aperi singur în instanţă. Şi peste toate, aceeaşi concluzie zdrobitoare la orice soluţie mai decentă: scump, dom’le, scump! Totul, urmat eventual de discuţii despre cum era mai bine înainte şi despre cum modelele second hand sau de-acum cinci generaţii sunt mai avantajoase.

Şi de-aici problema capătă o consistenţă ciudată, greu de turnat în borcanele cu „bine” şi „rău”. Adevărul e că lucrurile de calitate nu sunt tocmai scumpe în România. Nu vă uitaţi de parcă aţi citit un eseu despre biologie moleculară, scris de un preşcolar. Cu puţină atenţie, din România puteţi cumpăra lucruri la preţuri similare cu cele de pe pieţele internaţionale, mai ales dacă urmăriţi suficient de mult timp promoţiile şi reducerile centrate pe categoria dorită de produse. Sau, mai bine, puteţi comanda direct de pe pieţele internaţionale, din moment ce transportul nu vă mai costa 25% din produs, ca „înainte”, când U.E. nu era nici măcar în cărţi. Şi atunci, de ce „e scump”?

Pentru că, ignorând orice logică economică, bocitorii profesionişti raportează totul la salariul mediu sau, mai grav, la „banii noştri”. Aici, răspunsul cinic ar putea fi: Băi nene, nu e nimeni de vină că aţi votat 25 de ani aceeaşi mizerie şi că aţi pus timp de trei mandate botul la „Nu ne vindem ţara”! Preţul de producţie şi distribuţie al unui produs nu ţine cont de salariile românilor atotcunoscători şi nici de părerile lor despre cum ar trebui să fie lumea. Pe de altă parte, aceiaşi bocitori profesionişti au şi partea lor de dreptate…

România e ţara unde clasa de mijloc se manifestă de mai puţin de 10 ani şi unde aceeaşi clasă de mijloc încape integral în vreo treizeci de cafenele. Mai mult, vorbim despre o ţară unde clasele sociale sunt mai degrabă clase speciale, destinate unor oameni cu nevoi foarte specifice, incapabili să se conecteze la realităţile din jur (chiar dacă nu e vina lor). Tot România este ţara unde graniţa dintre „viaţă decentă” şi „sărăcie” se poate prăbuşi în fiecare lună. România e o ţară de proprietari intraţi în panică, o ţară unde o investiţie de 700 de euro într-o bicicletă sau una de 1200 de euro într-un laptop pare fantasmagorică, deşi pentru orice ţară din Vest, ambele investiţii sunt absolut naturale şi îşi pot amortiza cu uşurinţă costul. Nici măcar nu mă gândesc acum la oamenii cu 5-6000 de euro salariul lunar, din marile corporaţii occidentale, ci la omul de rând pentru care un produs bun de 300 de euro este clar o investiţie mai inteligentă decât unul prost de 150, care face „cam acelaşi lucru”.

Deci da, pentru un om care trăieşte de la lună la lună, să explici că o investiţie mai costisitoare este în general mai avantajoasă nu e cel mai uşor lucru. Chiar dacă le vorbeşti despre o folosire mai îndelungată şi, per total, despre costuri mai mici de utilizare şi întreţinere, argumentele raţionale pălesc în faţa realităţii concrete şi a propriilor convingeri. În plus, mai apare şi disonanţa cognitivă, diferenţa dintre bunul simţ intern şi alegerile deja făcute, disonanţă care trebuie „musai” redusă cu orice ieşire publică, online sau offline. Este de multe ori dureros să recunoşti că nu ai avut bani de mai mult şi că asta a fost alegerea ta, pentru că atât ţi-ai permis la momentul respectiv. Nu dom’le, tu ai ştiut mai bine şi, în plus, ai şi economisit. Pentru că eşti deştept şi informat!

De-asta sunt pline forumurile auto de oameni care îţi jură că „bemveul” lor din 2002 „trage mai bine” decât un Volkswagen nou-nouţ. Şi, dacă prima maşină ar putea avea un motor mai puternic (şi probabil are, având în vedere trendul în materie de motorizări), a doua maşină este clar alegerea raţională pentru cineva care are banii pentru ea. O maşină din 2002 e o rablă prin comparaţie cu una din 2016, indiferent cum ai învârti problema. Exclud aici comunităţile de colecţionari sau de tuning, dar le pot foarte bine şi include, având în vedere că românii consideră clasice Daewoo-urile şi că există multe cluburi de tuning auto care se limitează la abţibilduri şi bare de protecţie (nu contest că sunt şi pasionaţi adevăraţi, dar câţi?).

Cum spuneam, preferăm să-i spunem tuning, upgrade sau pasiune, dar este în esenţă disonanţă cognitivă, un fenomen apărut în urma unei alegeri făcute din raţiuni financiare sau, uneori, din pură necunoştinţă de cauză. Sigur că există şi produse unde vina este exclusiv a producătorului, la fel cum există şi produse unde diferenţele de preţ nu prea contează (a se vedea celebra şi inutila discuţie pe tema cablurilor HDMI). Am insistat puţin pe comunitatea auto nu pentru că m-aş pricepe (cred că lucrul ăsta era clar oricum), ci pentru că este o comunitate extrem de gălăgioasă şi de puţin dispusă să-şi susţină afirmaţiile cu investiţii. Din păcate, fenomenul ăsta se vede peste tot şi este, la fel ca multe altele, o rămăşită a gândirii comuniste, unde cârpeala şi micile „şmecherii” făcute pentru a ţine un produs prost pe linia de plutire deveneau dovezi de ingeniozitate. Rar auzeai pe cineva să recunoască faptul că Daciile ălea cu piese legate cu sârmă erau consecinţa sărăciei şi a unui sistem care nu putea produce valoare pentru că se compara cu el însuşi.

Vreţi alt exemplu? Iată unul pe care am mai insistat şi la care voi mai reveni şi pe viitor: software-ul original. Pe lângă scuzele absolut tâmpite ale luptătorilor pentru piraterie (care, nu-i aşa, e o luare de poziţie socială şi face parte din presupusul nostru „drept la divertisment” şi nu-i nicidecum o potlogărie la care oamenii mari apelează din lipsă de alternative), mai aud din când în când una absolut amuzantă: software-ul piratat este exact la fel, doar că e gratis. Practic, să intru pe un site infestat de mizerii (să zicem că nu e o problemă, nu pentru generaţia care a prins zilele de „aur” ale CIH-ului), să caut o variantă „autentică” a produsului contrafăcut, să descarc un pachet imens şi neactualizat, să îl scot dintr-o imagine a unui DVD, să-i aplic un crack şi apoi să nu-l pot juca online… este varianta uşoară. Varianta scumpă ar fi să dau 2-3 euro pe Steam sau pe un serviciu similar, să am jocul legal la îndemână când vreau, să-l instalez la discreţie şi să primesc actualizări automate şi mici recompense în joc (cu ajutorul cărora îmi pot cumpăra ulterior, tot legal, alte jocuri).

Nu ştiu cu cât îşi vând cei care susţin logica asta ora de muncă, dar pentru un om normal şi matur e mai important ca lucrurile să meargă corect, repede şi fără bătăi de cap, decât să fie „puţin mai ieftine”. De-asta au succes şi multe produse Apple (mă rog, şi de-asta). Pentru că, în ciuda statutului construit şi a imensului adaos de brand, majoritatea MacBook-urilor, iPhone-urilor şi iPad-urilor pur şi simplu funcţionează, chiar dacă sunt mai slabe la alte capitole decât echivalentele lor PC. Oamenii ajunşi la o anumită vârstă şi uneori la un anumit nivel profesional vor lucruri care funcţionează imediat ce le scoţi din cutie, nu BMW-uri din 2002 în care să mai investească nişte mii bune de euro. Ăsta e şi motivul pentru care unii cheamă electricianul când au o problemă, nu se apucă să repare singuri tabloul electric. Da, e mai scump, dar mitul lui ieftin şi bun e cam din aceeaşi perioadă cu cel al lui „poţi să faci şi singur”. Uneori poţi, dar merită oare efortul?

Revenind la titlul articolului, motivele pentru care ajutorul util este mai rar decât opiniile politice coerente sunt două: sărăcia şi cultura sărăciei. Aşa cum am văzut, ultima este rezultatul unei educaţii precare care ne spune că a pierde timp şi a investi bani pe parcurs într-un produs prost e cumva mai ieftin decât a plăti o singură dată. Aceleaşi motive sunt cele care ne arată că lucrurile nu se vor îmbunătăţi prea curând. Chiar dacă recenziile profesioniste (câte sunt) şi opinia generală migrează treptat spre calitate, până când nivelul de trai nu-i va permite omului de rând nişte investitiţii esenţiale, fenomenul nu va dispărea. Prin urmare, de fiecare dată când vreun norocos va avea bani să-şi cumpere maşina, telefonul sau PC-ul visat, dar nu-şi va găsi pe loc perechea, vor exista cel puţin trei indivizi care să-i recomande un produs complet irelevant „care e mai bun şi mai ieftin, ascultă-mă pe mine!”.

P.S: Aş fi vrut să revin cu ceva mai serios, dar parcă îmi vine greu să scriu despre locuri pe care le-am văzut şi admirat, acum devenite puncte roşii pe o hartă a Europei din ce în ce mai neclară. 

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

30 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Nautilus

În România puteţi cumpăra lucruri similare cu cele de pe pieţele internaţionale, dar la alte prețuri. De obicei mari.

Un tip de la un magazin de electronice avea un panou solar.

Eu: – Cât e panoul?
El: – 600 de lei.

Mă uit la panou pe toate fețele și îi spun: – Cred că l-am văzut și pe Alibaba și nu era atât.

El: – Nu credeți, sigur l-ați văzut. Eu de unde l-am luat, nu tot de acolo? 😀

brontozaurel

Hm, si ce te faci atunci cand te arzi cu ceea ce ar fi trebuit sa fie o investitie buna?

Atunci cand apelezi la un profesionist pentru ca tu nu te pricepi, asta inseamna ca nu prea esti in masura sa evaluezi nici cat de competent e cel la care ai apelat si nici cat de buna e treaba pe care a facut-o. Si e posibil sa fi facut mai mult rau decat bine, dar tu nu poti sa-ti dai seama imediat. Iar atunci cand iti dai seama, e prea tarziu si sa repari consecintele te-ar costa mai mult decat castigi intr-un an si stii ce? Nici de data asta nu esti in masura sa evaluezi ce face profesionistul si nu poti sti daca nu cumva peste doi ani n-o sa se dovedeasca ca ai aruncat iar bani aiurea.

DanC

In Romania exista un fel de peer pressure sa ai masina ‘bazata’ daca ai ceva ‘statut’ social. Trebuie sa arati printr-un beemveu Xn ca esti cineva. Si sa conduci ca un asshole, bineinteles. Cam 80% dintr-astia cu BMW/Audi conduc execrabil.

Gina

Incurcam mere cu pere. Preturile sunt ca afara dar salariile nu. Si asta nu pentru ca am votat ci pentru ca nu ridica nimeni stacheta. Abia astept sa vad in benzinaria de la colt, unde pretul la benzina e ca afara, cum incaseaza salariatul un salariu ca afara. Iar daca o dai in lambada cu soft original, te pot intreba de ce afara o licenta win costa mai putin decat in ro? Sa nu imi zici nimic de transport!

hary

Super articol. Foarte bine observat (ca de obicei), subscriu 100 %.
As mai aduce ceva completari, dar mi-e teama ca nu voi reusi sa le formulez atat de bine.. 🙂
Poate doar atat: pretul corect al unui produs este direct proportional cu cat esti dispus sa cheltui pentru el. Iar bariera pretului este setata de noi, mai precis de veniturile noastre. Orice altceva este palavragiala ieftina si inutila.
Excludem aici cheltuielile de baza, pe care trebuie sa le facem, ca sa putem supravietui in societatea de consum.

hary

“ce te faci atunci cand te arzi cu ceea ce ar fi trebuit sa fie o investitie buna?”

Se numeste bad luck. Daca ti se intampla des, ar trebui sa-ti chestionezi rationamentul. Daca nici atunci nu se rezolva problema, ar trebui sa lasi pe altcineva sa ia decizii pentru tine. 🙂

hary

Nu este o problema romaneasca. Acelasi fenomen il vezi si in alte tari, in special cele emergente, cu o putere de cumparare mica.

hary

Gina, cum adica pentru ca nu ridica nimeni stacheta? Propune guvernul si voteaza parlamentul o lege ca de acum incolo toti salariatii din Romania, trebuie sa castige cat media salariilor din UE? Sau cum?

Geanina

Foarte bun articolul,mai scump nu inseamna si calitate mai buna iar daca este mai ieftin e posibil sa te coste dublu dupa accea produsul de care ai nevoie.

brontozaurel

@hary: Si ce te faci daca se intampla de mai multe ori si de fiecare data decizia a apartinut altora? Pentru ca n-a fost luata de o singura persoana, ci de mai multe si s-a studiat ce ii recomanda pe profesionistii respectivi de fiecare data.

hary

Brontozaurel,
Stai ca nu inteleg, altii au luat decizii pentru tine, bazate pe studii sau pe recomandarile altor persoane? Cum vine asta? Cum poate altcineva sa ia o decizie pentru tine? Nu esti majora? Sau ai probleme de discernamant si ai nevoie de un tutore? Acum serios vorbind, chiar iau altii decizii pentru tine?

Daca am inteles eu bine, te referi strict la servicii de specialitate oferite de specialisti intr-un domeniu pe care tu nu-l intelegi sau nu poti aprecia calitatea muncii prestate de ei, nu-i asa? Asta te framanta?
Si problema ta care este? Nu stii daca au facut ce trebuie sau nu esti multumita de rezultatul muncii?

Indiferent cum ar fi, ti-as recomanda sa nu te stresezi foarte mult chestionand la nesfarsit orice nu poti controla.

Let it be, invata sa iei decizii bazate pe instinct si sa ti le asumi, chiar daca mai faci greseli.
Ratiunea de multe ori mai mult ne incurca, decat ne ajuta sa luam deciziile bune. 🙂

Florin

Inteleg ca ne e greu sa stabilim un tablou valoric relativ corect si apropiat de realitate. Raportul pret calitate mi se pare cat de cat accesibil in domeniul produselor, in domeniul seriviciilor in cea mai mare parte cred ca e o loterie. Cred ca e din ce in ce mai dificil de stabilit un sistem valoric corect si rapoarte calitate pret corecte atat timp cat gama de produse/servicii si informatii e imensa. Cel mai corect mi se pare sa apelezi la o cunostinta care are competente in domeniul in care vrei sa faci achizitii, iar pe baza argumentelor specialistilor si in urma necesitatilor sa-ti faci achizitiile. Citind articolul si comentariile imi dau seama cat de retrograd si conservator sunt. Pe computerul de lucru inca tin cu dintii de win XP, pentru ca mi se pare mie ca se misca mai bine decat 7 si urasc 8-ul si win 10. Cu chiu cu vai m-am urnit si i-am cumparat jumatatii la munca un computer ca sa o trec de pe Xp pe win 7, preferand sa cumpar licenta de win7 Pro refurb, care costa semnificativ mai putin (cam la jumatate impreuna cu computerul – comparativ cu pretul unei lincente win 7… Read more »

brontozaurel

@hary: Prima data nu, nu eram inca majora. Si apoi n-a fost doar pe banii mei, asa ca nu puteam sa iau decizia singura fara sa intreb pe nimeni.

Si e o problema serioasa, pentru ca ma afecteaza zilnic. Si mi-e groaznic de frica pentru ca acum a ajuns sa fie atat de rau incat o sa coste enorm. De data asta din banii mei. Iar lucrurile se vor agrava si costul va creste si daca nu fac nimic si daca alegerea mea se dovedeste a nu fi cea mai buna.

Nautilus

Florin: Windows XP se mişcă mai bine decât Win 7 şi are o interfaţă mai logică decât 8.1. Din acelaşi motiv din care o maşină de 150 CP şi 900 kg o să fie întotdeauna mai manevrabilă ca una de 150 CP şi 1400 kg. Chiar dacă prima are punţi de camion, caroserie din tablă de conserve pe schelet de lemn, îmbrăcată peste un şasiu nituit ca de IMS; are 900 kg. La nevoie, se poate numi Morgan Plus 8 🙂

Dar faptul că Win XP se mişcă mai bine nu înseamnă mare brânză atâta vreme cât deciziile se iau pe partea ailaltă a oceanului şi nu într-un apartament din Bucureşti. Dacă Microsoft a făcut în aşa fel încât cele mai multe aplicaţii şi jocuri să nu meargă pe Win XP, mai devreme sau mai târziu o să ai şi 8.1, şi 10 şi cine ştie ce alt sistem de operare vor mai scoate ei.

În afară de cazul în care îţi bagi surprinzător p–a în ei ca la Vaslui şi treci direct pe Linux fără alte comentarii.

Florin

Nautilus, bine spus si pe partea cu win si pe parte de masini (Sirionul are conform specificatiilor tehnice 900 kg si 102 Cp si chiar si jumatatea recunoaste ca ii sprintena si usor de manevrat). Cu sistemul de lucru pe care tin (cu dintii) xp lucrez acad, civil/road si un program de devize, in rest H3, Ra2 si Doom II, insa nu-l scot pe interneti, ca mi-i mai usor sa-mi stiu datele ok fara batai de cap. Cu Linux-ul e dragoste cu nabadai si ma tot gandesc ca daca reusesc sa impuna ceva magarii sacaitoare cu win, pare o alternativa ok (macar pentru confortul ca stiu ca pot sa schimb tabara, si tot e un avantaj). Cu 7 ne dam in familie pe interneti, juniorul o incercat 8 si 10 si nu parea deloc incantat. Krossfire, cred ca pe langa atasament mai intra si comoditatea si ceva lipsa de interes pentru a invata lucruri noi. Cu xp-ul pot sa spun ca booteaza mai repede si cel putin in toate benchmark-urile (pe mai multe computere) pentru grafica am iesti mai bine ca scoruri pe xp decat win7, iar la partea cu compatibilitati sau securitate chiar nu am ce sa comentez. Concediu… Read more »

romania inedit

Daca faci mai putini kilometrii pe an e mai avantajos sa cumperi un BMW din 2002 decat un Logan nou-nout.
Multi cetateni au ramas ancorati in comunism, unde fiecare muncea dupa puteri si primea dupa nevoi.

Nautilus

SSD e din alt univers față de HDD, și mai ales când e vorba de laptop, unde HDDurile sunt făcute din start să fie puturoase.

O doamnă se mira foarte tare că un laptop cu procesor i5 în configurația de fabrică și cu Win 10 boota în 3 minute și se mișca în reluare.

Mai ales când era comparat cu alt laptop, rulând tot Win 10, cu ridicolul Celeron N2840. Dar și cu SSD Samsung 850 Pro 😀

Nautilus

…exceptând situațiile în care fabricantul și-a băgat p–a când a fost vorba de noua generație de modele, mizând pe prostia clientului.

Exemplul binecunoscut: VW 2.0TDI/140 față de 1.9TDI/150.

Sau faptul că Mercedes-Benz W124 din generația 1990-1996 are o calitate a construcției mult mai bună și e mai stabil și mai manevrabil față de W210.

Ceea ce e și mai ciudat, fiindcă era vorba de W210 cu motor de 3.2 și tracțiune 4Matic. Care, însă, mai avea ceva în plus față de W124: un sfert de tonă mai mult.

Nautilus

Pe vremea când a fost scos pe piaţă 1.9TDI (deci cam 1995-1998), puterea declarată în kW era ceva-ceva mai mică decât aceea reală. Adică majoritatea 1.9TDI-urilor putea da pe dinamometru cam 1-7 kW în plus faţă de talon, şi în cazul unora mai norocoşi chiar mai mult.

Motivul erau tarifele de asigurare din ţările mari europene, care erau mari la maşinile compacte, şi nesimţit de mari la maşinile compacte cu motoare puternice. Astfel încât, dacă se vorbea de “un motor economic”, clienţii care căutau aşa ceva ar fi fugit când auzeau de o asigurare umflată.

1.9TDI/150 putea da chiar şi 160-164 CP în forma stock.

Când au trecut la 2.0TDI/140, au mizat pe prostia clientului şi au zis că nu va cădea drobul de sare 😀

30
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x