Nu prea imi sta in fire la scriu la doua zile in urma unui eveniment (sau ma rog, la o zi jumate) dar am zis ca in cazul de fata este necesara o discutie mai larga pe tema originalitatii in muzica romaneasca.

Despre trupa Bucium am mai scris cu diverse ocazii. Baietii si fata abordeaza un folk rock reminescent Phoenix dar mai actual si mai bine inchegat decat alte incercari de intoarcere la origini.  Concertul de fata nu a fost ceva ”mare” si nici popularizat. A fost un concert in cadrul unui eveniment ce s-a dovedit a fi mediu vitreg pentru rock : Festivalul Gastronomic International. Cum romanul nu poate fi ”gurmet” ci doar vesnic flamand , cetele de fomisti au preferat sa asculte trei ore palavarageala unui individ iritant care vorbea despre carnatii din creier decat sa caste putin urechile la concertul Bucium. Motivul pentru care maneloizii se ingramadeau la scena cu mancare erau ”mostrele gratuite” pentru care se facusera doua cozi. Adevarul e ca pentru o bucatica de carnat cu mamaliga merita sa mananci trei ore rahat verbal.

Sa revenim dar la Bucium. Dupa ce amanasera concertul  din prima zi a competitiei si ii fortasera ulterior sa cante la o ora mai putin avantajoasa, indivizii din organizarea ingurgitarii generale nu s-au lasat si au mai intarziat cu o ora evenimentul Bucium. In atare conditii, ma asteptam ca trupa, compusa din Andi Dumitrescu (chitara-voce),  Dan Simoaica (bass), Alexandra Milea (vioara), Mihai Balabas (vioara) si Adrian Rugina (tobe), sa fie destul de iritata si iesita din dispozitia propice unui concert. Din fericire m-am inselat, si dupa Voievozii, piesa de incalzire, Bucium si-au intrat in ritm si au inceput sa stranga multimea. Din pacate, cu exceptia a vreo 15-20 de oameni publicul nu era cel meritat de trupa.

In timpul concertului m-am convins insa de un lucru : sunt trupe care nu au ce cauta in cluburi, iar Bucium este una dintre ele. Aranjamentele muzicale (in special combinatia vioara – toba si chiar bridge-urile de bass) si vocea nu se pot pune in valoare decat pe o scena mare, in aer liber. Acestea fiind zise, m-am bucurat sa aud si cateva piese de pe viitorul album Bucium, sugestiv etichetat ”Miorita”. Piesa care a amutit publicul, indiferent de natura lui,  a ramas insa Maria (Doamna Raresoaia) cantata impecabil din punctul meu de vedere.

Din nou, trebuie sa-mi exprim regretul pentru faptul ca trupe precum Bucium nu au publicul pe care-l merita. In alte conditii poate as mai fi cerut un bis, dar ce sa-i faci : se terminase de facut mancarea la cealalta scena. Printre alte personaje colorate (precum punkista de duminica si rockerul de 10 ani) l-am vazut si pe celebrul Titel, Lordul Dansului, un tip usor alunecat ce apare foarte des la concerte si danseaza in stil manelistic indiferent de piesa.  Stiu ca ati vrea un clip cu maestrul dar mai sunt pe YouTube si apoi…incerc sa fiu baiat finut (va las doar mini clipul asta cu Bucium)

Pozele au fost vizibil editate si micsorate pentru scopul de fata iar autorul original este Fuzzy (probabil le veti putea vedea in full pe blogul lui in curand).

Revenind la ce promisesem in prima instanta : Trupe precum Bucovina, Bucium, Odyssey sau Negura Bunget exploreaza filonul folcloric romanesc care in trecut a dat cateva trupe legedare precum Phoenix sau Sfinx. Rezultatele se inscriu in genuri diferite insa sentimentul ramane acelasi :e sentimentul de romanesc, de autentic (chiar daca nu complet original stilistic). De ce trupe precum cele mentionate nu au fani iar porcarioare cu tinta adolescentina precum OCS (care se pisa pe fanii lor cu fiecare ocazie) , Vama, Vita de Vie si mai stiu eu ce pseudoformatii care behaie prin cluburi si la Rosia Motana au baze considerabile de fani ? As spune in continuare ca e vorba de o lipsa de cultura muzicala, de dorinta de facil doar pentru a justifica apartenta la un grup (sunt rocker ca ascult nu stiu ce). As spune ca o trupa precum Bucium, chit ca nu e nici de metal si nici nu mor gagicile cand o asculta ar avea infinit mai mult succes pe o scena cu public din afara decat ar avea o flescaiala de alternative cu iz expirat de Nirvana care ne imbie sa o luam ”razna”.

P.S : Discutia de mai sus pornise de la o iesire cu Drace caruia ii multumesc pentru pasta de guava. In continuare sustin ca are gust de marmelada si pere 🙂