Sclavul propriului personaj

Daca as avea competente in domeniul literar as putea umple spatiul asta cu teorii despre despre cum personaje celebre de roman au rapit intimitatea creatorilor lor, canibalizand personalitatea din spate. De la actori , moderatori si cantareti pana la autorii de belestristica, mai toti s-au trezit la un moment dat ca personalitatea afisata in public incepe sa se inscrie iremediabil in toate aspectele vietii cotidiene.

Si in cazul ”bloggerilor” intalnim aceeasi tendinta, pastrand evident proportiile. Fie ca esti tipul criticului smecheras, pseudoanalistului social, cosmpolitului dezinvolt sau pur si simplu unul care scrie despre spalatul zilnic pe dinti, pe blog ai un atu pe care nu-l ai in viata reala : libertatea de expresie, extrovertirea. Cum prea multa libertate sperie, omuletul speriat din noi va creea automat o masca (fie ca-i zice BlogMaster2000 sau pur si simplu Dan) care sa-l ajute sa-si controleze nou gasita libertate. In unele cazuri, masca asta devine celebra (atat ca se poate intr-un mediu de genul asta) si ajunge sa acapareze treptat personalitatea sociala a celui din spatele ei.

Filosofia asta subtire m-a lovit ieri cand intr-un moment de nervi incepusem prin comentarii sa iau apararea ”bloggerilor” din Romania. Evenimentul mi-a amintit si de alte cateva porniri dubioase din ultima vreme care-mi arata ca-l iau pe ”krossfire” prea in serios uneori. Pericole in intretinerea pentru un timp indelungat a unui blog sunt destule, de la trecerea in subunitar a raportului material citit\material scris pana la uitarea scopului prim al initiativei.

Acestea fiind zise (mai mult gandite si sumar notate) ma intreb cum naiba o fi ca intre grupurile de cunoscuti si prieteni sa fii strigat exclusiv dupa porecla online (presupunand ca este una autoasumata) si sa primesti cereri de glume in stilul ”canta-mi lautar”. Daca acum un an si ceva mi se parea un gest de afectiune sa fiu strigat la misto ”Krossy” (da bai, e rost de ras in hohote) acum ma gandesc serios daca merita sa las numele online (si trademark de altfel, ca e inregistrat) sa canibalizeze personalitatea offline, mai ales ca ultima se afla intr-un moment de slabiciune. Ma intreb cati din bloggeri se simt amenintati de forta personajului creat ?

Pana una-alta, spre final va las cu imagine de ”blogger” care nu are nicio legatura cu un post relativ plictisitor :

(Daca va intrebati ce-i cu masinuta, ei bine vorbim de o Dacie cu ceva jegulet pe ea, lasata pe spate si echipata cu o serie de capace Daewoo. Dat fiindca e ”noua” din 2004, proprietarul cere nici mai mult nici mai putin de 7500 RON pe ea !)

P.S : Mi s-a acrit putin de articole de opinie si pe teme sociale astfel incat ma gandesc sa revin la ce a am promis – articole informative, jocuri, diafilme, muzica, tipologii si ceva pe latura umoristica. Mi se pare nasol sa ajung in punctul in care imi e mai comod sa aberez\analizez decat sa informeza. Incep sa-i inteleg pe editorialistii rodati.Am gasit posturi din trecut cu idei mai vii si exprimari mai putin pompoase decat cele din ultimele luni.

P.S 2 : Nu va pot priva de un filmulet absolut superb care reflecta perfect starea de spirit romaneasca (puteti sa va uitati si pe categoriile site-ului, sugestiv intitulat ”Pula Non-Stop” )- da, stiu  ca s-a mai publicat de X ori si stiu despre ce e vorba in original dar cand ai un film in care cineva iese pe geam si urla ”Pula’ Pula Pula’ numai la plaiuri mioritice te poti gandi in prima instanta.

44 Comments

  • Citii si eu pe blogul lui Huidu despre site-ul asta !

  • hi hi,şi eu am observat acelaşi lucru:oamenii încep să te confunde cu ‘naratorele’ blogului tău. când am văzut că unii prieteni încep să mă strige miru be- care e o mare ‘zevzeacă’!,deşi e inspirată din mine- şi să ia în serios tot felul de tâmpenii scrise de ea pe blog,mi-am dat seama că încep să fiu transformată în altcineva.numai că,în cazul meu,blogul m-a făcut o persoană cât de cât interesantă,chiar dacă numai într-un cerc restrâns. totuşi,felul total aiurea în care sunt percepută şi discrepanţa între ceea ce sunt cu adevărat şi ceea ce par pe blog(să mă exprim şcolăreşte) mă pun pe gânduri.
    probabil că atunci când scrii eşti altfel,poate mai bun decât în viaţa de zi cu zi.deseori, chiar şi când fac eseuri pentru şcoală,tind să induc un mesaj moral,în care ,pe moment, cred,dar pe care eu însămi nu îl respect niciodată.
    nu numai blogul,ci şi scrisul ne pune,în general,într-o altă lumină şi riscăm de multe ori să fim luaţi drept propriile noastre personaje.
    adică ceea ce spuneai tu în primul paragraf.(ştiu că sună a remodelat idei degeaba,dar reamintesc că m-am gândit şi eu la asta.)

  • Eu scriu sub numele Arana ca nu-mi place numele meu real. Dar asta nu inseamna ca Arana e un personaj independent de mine. Oamenii imi zic x sau arana, treaba lor. Oricum tot acelasi om sunt. Doar ca imi manifest personalitatea in mai multe medii. Dar asta nu inseamna automat noi personalitati.

  • Eu, mai noob, cred ca depinde numa’ de tine. Daca te respecti mai mult decat respecti brandu’, mai faci si misto, mai scoti si posturi care risca sa-ti sperie tot following-u, in scurt, il folosesti pe el ca sa te exprimi pe tine.

    Daca, din contra, atunci de ce sa nu canibalizeze, pana la urma ?

  • La mine parca e exact invers in momentul asta. Nu stiu ce a mai ramas in mine din copilul care si-a facut intr-o noapte, la draci, dupa ce imi luasem un suc pe care mi l-as fi dorit rece si care s-a dovedit a fi cald, cont pe blogger. Mda, blogul meu a fost gandit initial ca loc de injurat… pe toti aia care tin frigiderele in magazine doar de mobilier. Si acum sunt asa departe de asta. La fel de departe sunt si de iesirile in miez de noapte pentru ca ma simteam ca un fel de Quasimodo si imi era teama sa nu fiu luata in ras exact ca si Quasimodo daca as fi iesit ziua… noaptea ma simteam ascumsa si cumva protejata de intuneric. Asta se vede clar si la cat am scris: un post pe mai anul asta fata de peste 30 pe mai anul trecut. Clar aveam mai multe nemultumiri pe vremea aia 😆

  • Brontozaurel, daca vrei sa initiezi candva o campanie impotriva frigiderelor ca mobilie in magazine, poti conta pe mine. Cum frate sa ai – vara – 4 sau 5 frigidere in magazin si sa mearga doar ala cu lapte? Cred ca daca nu s-a strica laptele si iaurtul, le-ar tine si pe alea calde. Arghhh.

    Ma scuzati pt offtopic, continuati 😀

  • Romnia Inedit : Presupun ca despre cel cu P*** non-stop, nu despre blgoul meu.

    Miruna : Am observat ca sunt oameni mai interesati de ”Krossfire” decat de Vlad, si ca ar prefera sa auda comentarii sociale nu glumele mele deosebite despre : religie, etnie,sex si tot ce inseamna tabu 😛

    Arana : Pana la urma, se poate ca pe viitor sa semneze vreo carte cu ”Krossfire” dar doar din motivele enumerate mai sus. Nu ma refer oricum la personalitati schizoide ci pur si implu la diverse fatete.

    Mircea Popescu : Daca te gandesti cat investesti in el ca timp si bani ajungi la un punct sa zici ”Bai,eu l-am construit..asta-s eu”. Totusi, sa nu uitam de cazuri grave gen Andrei Gheorghe care dupa o vreme chiar a inceput sa creada ca e destept !

    Brontozaurel : Eu am deschis blogul pentru a face review la un concert 😀

  • In cazul grav al bietului A. Ghe., imi pare ca el s-o crezut la fel de destept toata viata lui, doar ca si-o exprimat aceasta convingere mai mult sau mai putin apasat in diverse perioade.

    Pe de alta parte, si-n vasul de toaleta investesc, caldura umana si alte contributii, zi de zi, tot n-ajung sa imi zic, bai, asta mi-s. Si daca as sta sa-mi strang toate bilele mici de muc de peste zi, si sa fac saptamanal o bila mai mare de muc, pe care s-o adun luna de luna si an de an intr-o mega bila de muc, tot n-as zice dupa cativa ani, cantarind in palma o ghiulea de vreo 2-3 kilograme, “ba, asta-s io!”

  • Eu cred ca Vlad si Krossfire sunt una si aceeasi persoana. Nu consider ca in online cineva este alfel decit in offline. Mai degraba viceversa. Anonimatul aparent al onlineului iti permite sa iti arati si fata pe care altfel poate ai pastra-o doar pentru tine.

    Arana – numele tau te reprezinta, nu are de ce sa nu iti placa. Ca preferi sa iti semnezi articolele altfel e alta discutie 😀

    PS: Intr-un sondaj intern din cadrul firmei in care lucrez am fost trecut drept Garm :)).

  • Garm : Cum spuneam, nu e vorba de multipla personalitate ci de scutul distantei pe care ti-l ofera online si de iluzia de grandoare aferenta.

    Si pe mine m-au notat niste colaboratori cu ”Krossfire” pentru ca la un alt departament exista un Vlad mai vechi 🙂

  • Mircea : Probabil tot Andrei Gheorghe ajungi sa-i zici (vasului de toaleta)

  • Si totusi, experientele din online/virtual sunt experiente, la fel cum sunt cele din viata reala, non-virtuala. Poate cu mai putine simturi implicate, dar tot experiente sunt. Asadar, mi se pare totusi impropriu sa spui ca avatarul virtual iti schimba personalitatea. Acea personalitate, cred eu, deja o ai. E doar o experienta in plus in online, ca si cum ai avea intalniri prin telefon, sau legat la ochi. Mi se pare absolut normal ca acel avatar sa fie o parte din tine care sa nu prea poata fi separata de restul fara sa distrugi ceea ce esti. In afara de cazul in care faci totul la misto, exact invers de ceea ce gandesti, desi si asta poate fi o experienta. Nu putem sa nu comunicam. Iar comunicarea implica automat si bucle de feed-back, de autoreglare a emitatorului. Ca daca nu invatam si din online, nu invatam nici din vechiul si simplul dat cu capul de pereti. Zic eu.

  • Poate fi adevarat ceea ce spui. Depinde de ceea ce-ai urmarit atunci cand ai facut blogul sau ce vrei prin el.
    Eu personal cred ca consecventa , continuitatea in ceea ce esti, daca o faci liber si neconstrans de anumite motivatii, este mult ai usor de vazut..aici, prin puterea cuvantului scris…si nu cel eteric.
    Sigur oameni fiind trecem prin toate starile …si in functie de ele, la limita diferitelor personalitati.
    Daca atunci cand am iesii din casa, ne-ar astepta babe vesele cu lapte si miere, un trai decent si echilibrat, un sef minunat, colegi binevoitori…si copii cuminti, probabil ca am fi exact ca-n cartea de psihologie…perfect echilibrati.
    Numele si modul in care cineva arata,sunt importante atunci and e nevoie de CI/BI…
    Nu cred ca aceasta forma de comunicare ar trebui ciuntita prin prejudecatile pe care le avem ca oameni, asupra unei infatisari ori asupra unui nume. Cred ca asa e cel mai liber fel de exprimare.
    Nu, personal ma semnez Manole, dar stiu ca sunt tot Io, aceiasi ca in viata reala si cu bune si cu rele.

  • Ghost : Da, e dubios sa vezi cat de mult te pot afecta niste ”experiente online” care in mod normal nu ar trebui sa conteze. Nu vorbim doar de insulte ci si de bucuria de a cunoaste un om nou. Aici s-ar putea sa conteze chiar mai mult decat in offline totusi pentru ca lipsa contactului vizual ne scapa de prejudecati, asa cum s-a mai sugerat si in postul precedent.

  • Manole : Consecventa e iar un subiect de discutie, mai ales cand ai un blog generalist. Daca ai scrie pe o nisa si o data ai posta ceva in genul ”Bai, dar Gigel chiar e idiot’ ar fi mai usor ca publicul tau sa inteleaga ca ai avut o scapare. Daca insa esti mai mereu ”cu gura” s-ar putea ca lumea sa-si faca o impresie nasoala per total (inclusiv despre tine cel din viata reala)

  • Pai…nu-i blogosfera plina de? HAHAHAHAHA! Pe urma urca pe sticla…si ori se pupa ori dau mana!
    Se pare ca nu pe toti ii deranjeaja parerea altora…lor sa le fie bine…si restul ..la gramada, ca doar are balta peste! 😉

  • Mda, de data asta te inteleg perfect… cu ceva timp in urma a trebuit sa scriu pentru un ziar editoriale de trei ori pe saptamina, timp de un an intreg… Eram epuizat. Sa nu mai spun ca ajunsesem sa scriu mai mult decit citeam, ceea ce e periculos.

  • Andruska : La un punct scriam (gratis) pentru o publicate studenteasca (foarte stricta de altfel, chipurile ne antrena ceea ce a si facut), bagam 2-3 recenzii de albume pe saptamana si minim 4-5 posturi lungi pe blog. Nu a fost nevoie nici de o luna pentru a fi complet tentat sa transform blogul in chat cu posturi de 2-3 randuri.

  • Manole : Sa speram ca nu vor urca prea multi pe sticla, desi ”Dupa bloguri” tinde sa-i aduca acolo 🙂

  • Ca personajul tau a primit un nume, krossfire sa-i spunem nu face decat sa-ti ceara ceva mai multa atentie. In fapt el esti tu.
    In cazul in care in viata reala nu te asemeni cu personajul tau inseamna ca acesta este cel care ai vrea sa fii si te impiedica anume treburi, daca te asemeni este doar o accentuare a ta. Anonimatul iti da incredere.
    Practica nu e tocmai noua si cauzele sunt diverse. Cum am vazut si printre comentarii poate sa fie un simplu refuz al numelui(atat de atent ales de creatorii nostri 😀 si poate cea mai intalnita) sau o evidentiere a diferitelor laturi ale personalitatii fiecaruia. Unii au ajuns pana la impartirea sinelui in mai multe personaje (heteronyme) cu numele corespunzatoare.
    Si realul sine (sa-i spunem asa :)) ) e impartit intre cum te porti: la serviciu, cand te intalnesti cu X, cand stai pe canapea si bei un ceai in timp ce privesti o cuvertura, etc, pe fondul aceluiasi etern tu.
    Cred ca nu conteaza care dintre ei ia stapanire pentru o perioada atat timp cat evolueaza in directia dorita.

  • Azi m-am intalnit cu o cunostinta in supermarket. Replica ei ? ”Pfua, kross…de cand n-ai mai dat p-aci !”

  • @Krossfire: Nu-i simplu sa fii faimos… 😀

  • Eu anul trecut am dat 37 mil pe o Dacia care era intr-o stare mult mai buna ca aia din poza.

  • Ghost : Right 🙂

    Bogdan : Tot e scumpa. E totusi o Dacie. Stiu ca romanii au un simt nostalgic pentru masina asta, dar nici in 90′ nu mai era o masina buna sau actuala. Dar ma rog, e iefitna si-si face treaba.

  • Si mie imi spun unele personaje Baghy si mi se pare aiurea 🙂

  • si intr-un final, ceea ce este si cel mai greu, ai dreptate aici, este sustinerea acestei faime in offline, ceea ce este cu mult mai …incomod. dar, la urma-urmei, fiecare cu skills-urile lui; ma gandesc uneori ca daca esti un personaj calificat in online, de ce-ar trebui sa-ti faci probleme ca nu esti la fel de tare in off. e ca si cum te-ai supara pe zugrav ca el stie mai bine sa dea cu vopsea, nu? in fine, ca tema de blog, ca subiect de scriere, analiza, etc. este interesant subiectul! ca majoritatea subiectelor postate de tine! 🙂

  • Pai tocmai, ca offline-ul joaca dupa alte reguli, ale interactiunii sociale. In online poti fi ”expertul”, in offline vei fi doar un expert .

  • Si cum accentueaza ? ”Beaghi” sau ”Baghi” ?

  • Hm, e trist dar adevarat: Pinicchio l-a halit de mult pe…
    Eh. Miam, miam. Burp.

    :-))

  • Eu astept sa scrii alt articol !

  • Probabil va fi o cronica de concert Bucium, ma mai gandesc. Oricum am mai multe articole informative pe rol, imi trebuie doar timpul pentru ele 🙂

  • 1.Pula si inca repetat de 3 ori, zau, nu mi se pare doar porcos ci si periculos de neconform cu mai sus pomenitul krossy. Chiar daca, asa-i, doar la mioritice dimineti te poate duce cu gandul.
    Asa ca, atentie, pericol !
    2. Sa “te ràzi” de Dacia la acest moment mi se pare putin redundant si decadent. La cat au tot numit-o presarii auto germani “furculita cu 4 dinti echipata spartan”, greu sa mai rasari cu ceva nou 😛
    3. Inainte sa chinuim telespectatorii cu “dupa bloguri” pe la iRealitatea, pe vremea cand inca exista ca si mare .. moda, mIRC-ul, se faceau off-line-uri ; tot motive de baut, mancat si barfeala la greu ca si pe la blog meet-urile de azi. Ma rog, fapt e ca acolo strigai si erai strigat doar dupa nick name.
    N-as fi pomenit chestia in cauza daca nu-mi aminteam ce tristete era pe acolo; nu doar sclavi ai propriilor i.d.-uri si personalitati virtuale ci, nu de putine ori, daca nu-si asuma cate unul rolul de OP, pur si simplu nu stiau discuta …nemoderat 🙂
    Nu-i nimic prea grav cat inca mai poti scrie, gandi si nu in ultimul rand simti ca in textul de mai sus.
    Cred.

  • WhiteWolf : Dar repetata de femei copii si muncitori capata alta valenta.

    Asta e tare, sa fii incapabil sa comunici liber fara ”moderare” sau incurajare. O sa incepem de-acum discutiile cu ”I susbscribe to you”.

  • Fata, de acord cu tine. Am sesizat ca oamenii is altfel in spatele nickului inca de pe vremea mIRCului. Pe atunci umblat si eu cu ascunzisuri si ma numeam mystery, insa blogul e pă faţă.

    Din punctul meu de vedere, îs la fel şi-n online şi-n offline, însă trebuie să las asta la aprecierea altora.
    Krossy sună bine, plus că nu pari a fi genul de criminal în serie care îşi agaţă victimele pă net, aşa că nici tu n-ar trebui să te îngrijorezi pre rău. we are normal, dude 😛

  • Righht..said krossfire while cooking his last victim on both sides 😛

  • majoritatea experientele mele cu indivizii reali din spatele “mastilor” virtuale au fost disappointing. ar fi excelent ca imaginea virtuala [care e intotdeauna mai buna] sa o modifice pe cea reala – dar cred ca nu e un pericol imediat 🙂

  • Eu am avut si cateva experienta surprinzatoare (gen bloguri de gagici in spatele carora chiar erau gagici mai mult decat decente si interesanta – in cazul nostru, al masculilor feroce , literele umfla la greu ”designul”)

  • Asta-i un punct destul de interesant, si eu am observat ca mai des sunt gagicile apropiate in realitate de personalitatea afisata pe blog/online, decat sunt gagii.

    Poate pe online se inverseaza vechea idee biblica, asa ca, nu va incredeti in barbati, sunt lucrul ghiavolului.

  • Persoanele de sex feminin sunt mai apropiate in realitate de personalitatea afisata pe blog/online, pentru ca vor sa isi confirme personalitatea si in online , nu numai offline .

  • Se prea poate sau se poate pur si simplu sa fie mai dezinhibate (o parte din ele cel putin)

  • eu nu prea am experienta in chestiile astea deci sunt poate subiectiv, dar cred ca daca tipii [cum zice kross] umfla designu – tipele sunt tari in a camufla defectele designului. adica un tip o sa para taur cand de fapt e vitel si o tipa o sa para vaca sanatoasa cand de fapt e schioapa. [sorry n’am vrut sa sune vulgar]

  • T.S : E interesant sa urmaresti un blog de femeie cand trece printr-o deceptie amoroasa. Se vede, se vede destul de repede pentru ca apar posturi despre perenitatea iubirii , etc. La barbati apar posturi de gen ”X sucks” pentru ca-si canalizeaza furia si tristetea spre altceva

  • poate ca aici ele sunt mai tari decat noi [in general cred ca la subiectul love sunt mai tari decat noi – se antreneaza din copilarie la chestia asta, folosesc ca target pisicute + barbie dolls in timp ce noi ne antrenam la caftit pustii din spatele blocului]. dar nu vreau sa critic violenta masculina: cum zici, uneori e tot ce ne ramane 🙂

  • Pai da, sotul joaca la 40 de ani airsoft pe camp in timp ce nevasta antreneaza viitoarea generatie de ”vulpite”.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *