Anunt de maxima importanta : Iisus vine in Romania….ahh..scuze..am spus Iisus ? Era vorba de Hansi Kursch si de formatia Blind Guardian 😀 . Deci Blind Guardian vin in Romania ! (Pe 15 Mai, la Arenele Romane – confirmat si pe site-ul lor)

Buuun…am promis acum ceva vreme ca voi face recenzii sau scurte recenzii la toate albumele noi de la trupele ”mai deosebite” sau intr-un cuvant ”la albumele care merita”. Iata ca am avut ocazia sa ascult doua albume inca nelansate pe piata, care aparent vor fi importate si in Romania (cel putin unul dintre ele). Variante promo se gasesc online (sunt gratuite), cum se gasesc si variantele full insa nu incurajez pirateria.

Sa trecem deci la recenzii :

1.Ensiferum – Victory Songs – 14.03.2007 (8.5/10)

Hai sa va explic pe scurt si ce-i cu trupa asta, pentru ca realizez ca nu sunt multi oameni cu hobby-uri atat de nesanatoase ca ale mele. Ensiferum canta Viking Metal, o specia inrudita cu black-metalul. Stati ! Nu clickati inca pe altceva, ca mai e ! Sound-ul lor este unul foarte interesant, combinand elemente din folclorul nordic (elemente foarte melodice de altfel) cu black metalul, trash metalul (mai putin, insa au si coveruri) , folosind din plin growling vocals-urile (inteligibile) si corurile masculine. Trupa a fost extrem de apreciata si ovationata prin cercurile de metal pentru primele doua albume full, Ensiferum (the best) din 2002 si Iron din 2004. De remarcat a fost si multitudinea de EP-uri si inregistrari de tip bootleg scoase de trupa. Aflati cumva in plina ”glorie”, cei de la Ensiferum au primit o lovitura prin plecarea solistului (a carui voce growling avea un timbru deosebit). Dupa un hiat de 3 ani, Ensiferum au revenit folosindu-l ca vocal pe Petri Lindroos, de la trupa de melodic death, Norther.

Cum suna albumul ?

Albumul suna bine…chiar foarte bine pe alocuri. Din pacate pentru cei nefamiliarizati cu stilul Ensiferum, primele piese sunt cam brutale si putin neinspirate. Ad Victoriam este un preludiu instrumental tipic dar urmatoarele trei piese sunt mult mai brutale decat ceea ce prevedea piesa de inceput (tipic). Adevaratul sound se face cunoscut odata cu piesa ”One More Magic Potion”, foarte ritmata si interesanta. Urmeaza o piesa atipica pentru Ensiferum, Wanderer, piesa cantata complet curat (clean vocals) si extrem de melodioasa. Merita ! Raised by the Sword si a New Dawn sunt piese tipice Ensiferum , iar ultima piesa, de 10 minute, te petrece incet printr-o saga vikinga.

Am citit pe la ”o publicatie online respectabila” o recenzie de genul ”Ce misto suna astia, pacat ca grohaie”. Din pacate, copilas cu lipsa de cultura muzicala ce sustii ca ”Slipknot sunt revolutionari” , tin sa te anunt ca grohaiala in cazul asta face parte din curentul muzical si din originalitatea trupei (curentul a fost promovat printre altii si de Bathory, ca sa stiti la ce sa va asteptati). Sorry 😀

2. Within Temptation – The Heart of Everything – 12.03.2007 (8.5/10)

Despre Within Temptation se pot spune multe. O trupa olandeza foarte ambitioasa, pornita de cuplul pe care actuala solista si basistul il formau in 1998, si pe care inca il mai formeaza. Odata cu lansarea albumului Mother Earth, Within Temptation au ”intrat pe harta” fiind atunci priviti ca un concurent serios al trupei Nightwish, desi sound-urile nu erau prea similare. In ansamblu Within Temptation erau recunoscuti pentru puternicele influente celtice, pentru look-ul solistei Sharon del Adel si pentru vocea ei ”cristalina”.
Odata cu albumul ”Silent Force” , WT au inceput sa vireze putin spre comercial, spre un sound similar cu Evanescence (spun unii), desi WT erau cam cu vreo trei nivele peste Evanscence. Din pacate, pe ultimul album incep sa se vada clar aceste influente. Piesa promovata initial ”What Have You Done Now” este un featuring cu solistul de la Life of Agony, Keith Caputo. Piesa aduce putin a ”Bring me to life”, desi vocile sunt mult mai bune. Piese ca The Howling , Frozen si Our Solemn Hour aduc noul album inapoi la stilul care i-a consacrat pe WT. Desi influentele comerciale se vad, piese ca Final Destination si The Cross ies destul de mult in evidenta. Albumul este muncit, si desi stilul i-ar putea dezamagi putin pe fanii hardcore ai trupei, el ramane un album bun de avut in colectie si agreabil pentru urechea cunoscatorului 😉

P.S : Vin si articole mai serioase 😛