Valori
Posted by krossfire on 18 Jan 2009 at 12:12 pm | Tagged as: Social, Cultural, Politic, Viata de zi cu zi
Abordat fiind in scopuri comerciale, planuiam sa scriu un post despre reguli de bun simt in abordarea cuiva din mediul online. S-a mai scris pe tema asta asa ca o sa aman putin subiectul, nefiind nici vreun expert SEO, autor de advertoriale sau proprietarul unui blog unde textul sa fie scufundat in reclame. De asemenea, posturile cu jocurile de altadata si cu filmele de vazut in sesiune vor aparea in cursul saptamanii. Asta ca sa nu mai primesc reprosuri ca nu scriu si posturi documentate.
Discutia din titlu poate merge la infinit, avand in vedere diferitele tipuri de valori si caracterul personal al urmaririi lor. Ce m-a deranjat suficient cat sa scriu postul asta a fost o discutie de 31 de minute din autobuzul 385 pe care am surprins-o fortat. Discutia telefonica se purta intre o pustoaica de liceu (din ce am inteles in pragul BAC-ului) si mama ei, iar volumul discutiei era foarte greu de ignorat.
As fi vrut sa dau mai multe citate insa intamplarea are deja vreo trei zile. Replicile care m-au lovit cel mai tare au fost adresarea ”Ce-ti pasa tie fata ?” (de la mama la fiica), amenintarile fiicei, cererea unor cizme de opt milioane si a unui telefon LG Prada in nici cinci minute de conversatie. Spre final, dupa ce plodul ii arunca mamei un gales ”Stai fata , nu inchide, ca n-am ce face cu astia in autobuz” , urmeaza duma finala ‘‘Auzi, da voi v-ati gandit sa-mi faceti mie niste acte pe o masina ? Ahh..pai si ce daca n-am luat carnetu’ ! Las ca-l iau eu candva !”.
Acum ar fi normal sa spun cat dispretuiesc genul asta de oameni insa nu este asa. Imi e mila de ei, sunt poate cele mai triste fiinte pentur ca sunt lipsiti in totalitate de valori. In timpul conversatiei pustoaica s-a inchinat de nu mai putin de noua ori ajungand aproape de biserica Sf.Treime din Sebastian. Asta, desi isi trata parintii cu fundul , nu adresa niciun fel de cuvant de scuza celor loviti in autobuz de fataiala ei cu telefonul si per total, nu cred ca in viata ei sa fi facut ceva cat de cat remarcabil.
De ce am spus ca imi e mila ? Nu neaparat pentru ca oamenii astia nu au valori ci pentru ca pur si simplu nu stiu ce sunt alea valori. Pentru ei prietenia si camaraderia valoreaza cat un cheesburger la Burger King , nu inteleg valoarea muncii si implicit pe cea a banilor si nu au absolut nicio calificare reala care sa-i faca utili societatii. Nu produc nimic, material sau spiritual , nu pot fi consultanti sau coordonatori , nu pot fi nimic.
In aceeasi zi, dar intr-o alta calatorie am stat langa un grup de pustani (de generala-liceu, ceva mai cruzi), imbracati de firma si plini de insigne (pseudemo ceva) care au mazgalit tot felul de porcarii pe geamul langa care stateau. Stiti voi, genul ala de desene in stil grafitii dar mult mai proaste, ‘‘Shoot Team 1 \ RBS Forever” Unul dintre ei spunea ca vrea sa se apuce de chitara ca ”ala de la trupa LaExtrem”, amicul lui.
De ce sunt relevante cele doua exemple ? Mereu m-am intrebat ce se intampla cu oamenii astia dupa ce se duc banii si raman in fundul gol sau cel putin in situatia de a se descurca singuri. Spre deosebire de basme, aici banii chiar se duc dupa o vreme, cu atat mai putin cat niciunul nu parea sa fie ”smecher” sau suficient de atragator incat sa reuseasca. In primul caz, am putea vorbi de un job de functionara cu frica de Dumnezeu. Confundand o credinta personala cu o valoare, fara a asimila regulile morale din prima categorie, fatuca noastra se va baza pe providenta cel mai probabil fara sa realizeze ca banii si statutul sunt lucruri pentru care se munceste pe branci.Al doilea exemplu probabil va pica in randul ”artistilor neintelesi”. Ajuns sa vanda esarfe in vreo piata de cartier si sa cante din cand in cand pe la chefuri, artistul nostru nu va realiza niciodata ca pentru a ajunge la un statut nu este suficient sa te bazezi pe banii altora si pe ”bulan” ci trebuie sa-ti rupi din viata muncind.
Nu e o problema romaneasca, asa cum multi o spun prin diverse editoriale. Este pur si simplu o problema generata de evolutia sociala si ca orice problema va duce intr-un final la un raspuns sau la mai multa schimbare (pana cand problema va fi considerata un fapt dat). As miza pe schimbare si personalizare, pe ideea ca izolarea in campul propriilor valori ne va face din ce in ce mai greu adaptabili si mai singuri. Dar cine-s eu sa vorbesc ?
P.S : Pentru cei care simt ca religia a pus monopol pe credinta, le recomand un filmulet superb. Depaseste granitele unei religii particulare si este pur si simplu frumos : Instruction Manual for Life.
P.S 2 : Cer scuze publicului pentru absenta dar e o perioada suficient de incarcata pentru toata lumea. Apropo, in spiritul unui post mai vechi, ma bucur sa vad ca Chevy Chase mai face filme.
Nu merita nici macar sa scri un post pe tema asta. Dar poate e mai bine ca ai facut-o.
E doar trist, atata tot. Si e trist si faptul ca nu pot sa termin posturile mai interesante din cauza sesiunii.
Cred ca e doar “survival of the fittest”. Problema grava nu e ca exista de astia, ci ca fac si cresc urmasi.
Si utili societatii sunt: sunt consumeri de prima mana.
Da ,ma gandeam ca o famili de oameni care au muncit pentru bani ar putea avea un plod isteric si rasfatat. Dar cand se ajunge la a treia generatie de plozi isterici si rasfatati (vezi Paris Hilton & co) nu se mai cunoaste punctul de plecare.
cel mai tare mă doare să găsesc mentalităţi de genul ăsta în grupul de prieteni apropiaţi. ce mă sfătuieşti să fac în astfel de cazuri?
Cu totii stim solutia, dar ne este frica de ea.
A.Faith : Probabil ca nu poti face prea multe. Ori se desteapta pe parcurs, ori selectia naturala si istorica ii va sterge din memoria colectiva in ceva timp.
sunt conştient de chestia asta, doar că uşor uşor, ajungi să nu mai ştii în cine te poţi încrede cu privire la anumite lucruri.
eu ştiu că de-aia se numesc prieteni, să ai încredere-n ei. păi scuzată să-mi fie atitudinea, dar când ei trăiesc 24/7 pe banii părinţilor şi n-au pic de responsabilitate, mi-e cam greu să mă bazez pe ei cu privire la anumite aspecte destul de importante pentru mine.
fuckers…
Si mie mi se intampla cand surprinzi astfel de secvente sa ma gandesc ce urmeaza. Adica eu am avut acces la o bucatica din viata unor astfel de personaje, dar oare cum sunt ei si in alte situatii… Uneori poate secventa la care am asistat eu nici macar nu e relevanta pentru personalitatea lor.
Saptamana asta am intalnit la birou o persoana cum nu credeam ca exista in viata reala. Un personaj caraghios de roman despre care ai spune ca e rodul imaginatiei autorului, deloc verosimil. Si totusi, timp de aproape 2 ore a stat pe scaun, in fata mea, in biroul meu. Ma simteam ca la un spectacol de circ la care am intrat fara bilet si ma intrebam cum e persoana aceea de fapt. Oare asa e si in viata de zi cu zi, alaturi de familie si prieteni? Oare are asa ceva?
A.Faith : Inteleg ideea si am trecut si eu prin asta. E interesant cand ei nu pot intelege ca tu la un punct nu ai bani (de dat, ca poate fizic exista) ca sa-ti indepliensti capricii tampite.
Carina : Sa inteleg ca te-ai instalat intr-o agentie
?
@krossfire: am cunoscut si eu un caz la fel de trist, daca nu si mai rau: dintr-o familie extrem de buna, cu parinti bine intentionati si perfect adaptati realitatii timpului nostru au iesit niste copii cu tente vadite de cocalari si pitzi.
Pur si simplu am ramas mut cand am asistat la tristetea parintilor frustrati de faptul ca erau aproape ineficienti in fata presiunii anturajului prost. nu stiu ce poti face ca parinte intr-o situatie ca asta, pentru ca a incerca sa ii impui modul tau de gandire e imposibil.
Dheo : Educatie puternica. Problema e ca nu prea ai cum sa fii si un super profesionist, sa te realizezi si sa fii si un bun familist. Uneori mai sacrifici educatia copiilor pentru ascensiune si binele lor viitor. Totusi…
Eu sincer as merge pe modelul american : Vrei bani, fa ceva pentru ei, note , munca, etc. Daca nu, ok, mergi pe drumul tau, fii smecher, iti asigur un necesar pana la 18 ani iar apoi nu mai esti copilul meu pentru ca ma dezonoreaza prezenta ta. Da, as fi atat de crud.
@krossfire: într-adevăr, e frustrant să vezi câte întrebări primeşti când refuzi să ieşi într-un club de fitze sau să îţi cumperi nu ştiu ce telefon de ultimă generaţie, fără să consulţi măcar o clipă pe tata Google.
Ma mira acel ”Vreau si eu !” adresat ingenu parintilor. Cand eram mic voiam chestii pentru ca-mi spuneau colegii. Cand am avut acces la reviste si review-uri de specialitate am inceput sa stau si doua luni pana sa iau ceva.
i know… aşa am fost eu acum cu Nokia E51. ajunsesem să fiu presat de-ai mei să mi-l cumpăr
)
@A.Faith: si l-ai luat?
În primul rând, autobuzele din București (sau, ca să mă exprim mai corect, oamenii din ele) nu mă mai surprind cu nimic. Asist zilnic la conversații de genul ăsta. Variază doar persoana și vârsta.
În al doilea rând, și eu am LG Prada, dar numai eu știu cât a trebuit să muncesc ca să reușesc să strâng bani să mi-l cumpăr. Acum am cam ajuns să regret că mi l-am cumpărat, pentru că toată lumea mă cataloghează greșit din cauza asta.
Cât despre răsfăț, nu neg că am avut întotdeauna exact atât cât mi-a trebuit. Niciodată n-am avut pretenții exagerate, dovadă fiind faptul că nu stau într-o vilă cu piscină, n-am nici mașină (nici nu vreau) și nici zeci de conturi în bancă.
Krossfire: “Dheo : Educatie puternica. Problema e ca nu prea ai cum sa fii si un super profesionist, sa te realizezi si sa fii si un bun familist. Uneori mai sacrifici educatia copiilor pentru ascensiune si binele lor viitor. Totusi…”
Pentru o educatie puternica si sanatoasa este important ca si valorile familiei extinse sa convearga catre valorile parintilor. De exemplu: lasi copilul in vacanta la bunici. Bunicii respectivi se ingrijesc si de altceva in afara de a hrani nepotelul? Sau la unchi, alte rude… si spun asta pentru ca vacantele in deplasare sau de exemplu, in primii 12-13 ani de viata, parintii apeleaza la ajutoare pentru a suplini timpul pe care nu il pot petrece alaturi de copii, fiind ocupai cu serviciul.
Oricum, din cate-am putut observa, foarte importanti sunt primii 7 ani de viata, inainte ca copilul sa intre la scoala si sa ia contact cu un mediu social pe care parintii nu il pot controla. In aia 7 ani se pot contura repede pasiuni, preferinte. Stiu ca suna ciudat, dar de exemplu in cazul meu, placerea de a citi nu s-a nascut odata cu prima carte pe care am reusit sa o citesc singura… ci cu muult muult inainte, iar exemplele pot continua.
Nu demult am fost si eu intr-o situatie similara, adica aveam bacul de dat. Am prins si eu cateva discutii de genul. Se pare ca pustanii/pustoaicele din ziua de azi stiu sa profite de un examen.
Nu stiu de cate ori am auzit faza: ” Daca iau bacul imi iei…..” si aici puteti sa va ganditi la ce doriti.
Boy : Nu te condamn, are QWERTY, Wi-Fi si ecran generos dar e cam prostut pentru pretul lui. As zice ca mergeai pe un HTC mai bine
(Am colege cu Nokia E71 care-si bat joc de dispozitivul respectiv neintelegand nimic din el si din modul in care functioneaza symbianul)
Feeria : Idem, de la povestile citite de mama si matusa pana la primele benzi desenate si prima carte nu au fost prea multi pasi de urmat.
Marius : Ai mei voiau sa-mi ia ceva dupa BAC insa nu voiam eu stiind ca nu are sens si ca vor face oricum destule sacrificii financiare dupa admitere (pe care eram sigur ca o iau).
Pustanii respectivi au sansa sa reuseasca pana la urma in viata. Momentan sunt la varsta la care se fac faze din astea. Si eu insirasem pe banca din liceu toate trupele de rock ce imi placeau basca o pentagrama sub care scrisesem “Dracul Va Domni din Nou in Transilvania”.
Cat despre fatuca aia … probabil o sa ajunga un fel de Tirac Jr cine stie … Mai nashpa ar fi sa se termine banii babacilor…Macar era draguta
?
Pai tocmai, ca nu era draguta sau suficient de draguta.
Mai, si eu aveam propriile teribilisme in liceu dar respectam niste reguli de bun simt in ceea ce privea ..well, totul.
Bunul simt a cam disparut in ziua de azi pentru unele parti din Romania. Regulile acelea de bun simt sunt deja…”expirate” pentru unii. De aia se intampla diverse. Asta mai mult referitor la elevi.
E superb filmuletul… Te citez..
[...] la Krossfire aflat si [...]
Cred ca, caracterul personal e principalul criteriu ce trebuie sa constituie baza si insemnatatea tipurilor de valori.Vad ca se ia in considerare valoarea banului si a muncii, si chiar de sunt strans legate, pentru mine legatura e doar: urmare muncii, uneori vin si banii. Atat, la atat se rezuma pentru mine legatura munca bani.
.
Am avut norocul sa fiu pus sa muncesc de mic, scopul celor ce m-au pus la munca a fost exprimat foarte clar ” Sa inveti si sa respecti ce-i munca si ce-s banii”, un singur om mi-a spus “sa cunosti rezultatele muncii tale si sa apreciezi corect oamenii si dupa munca lor”. Am invatat ca sunt oameni mult mai buni decat mine, care muncesc enorm de mult si din greu pentru a castiga banutii ce le asigura traiul, si uneori sunt catalogati pentru munca depusa de ei(ceea ce nu-mi pare deloc corect). Am invatat ca nu-i nici o rusine sa maturi strada sau sa “ranesti” balegarul animalelor, poti sa “lopatezi” beton si daca stii sa rezolvi integrale triple, conteaza cel mai mult rezultatul. Uneori rezultatul se masoara in bani, alteori in castiguri (pierderi) emotionale/relationale/perceptuale. In functie de tipul de munca prestata socializam, munca ne permite sa percepem realitatea intr-un fel unic. Drept urmare respect munca si automat oamenii care muncesc, dar nu voi respecta in veci banul.
Am remarcat ca se face referire la “reusita” si “statut”. Posibil sa nu inteleg ce inseamna, dar tare imi par neinsemnate dintr-un anume sens. Cele mai frumoase clipe din viata mea nu au avut nimic de a face cu “reusita” din planul profesional si material iar statutul atribuit ma lasa rece, ma preocupa doar statutul ce mi-l impun eu.
Mi-a placut tare mult “izolarea in campul propriilor valori ne va face din ce in ce mai greu adaptabili si mai singuri”, eu as formula :respectarea propriilor valori m-a ajutat mult in privinta adaptarii. Pentru ca valorile proprii sunt interpretabile, sunt bune sau rele, dar cred ca e foarte improtant sa le formam. Si cred ca oamenii traiesc singuri, chiar daca au familie, chiar daca aloca timpul lor altora. Nu sunt in stare sa ma inteleg si sa-mi exprim toate gandurile, sunt prea multe ganduri si prea multe trairi pentru a putea fi impartasite, pentru a ne face intelesi astfel incat sa putem spune ca nu suntem singuri. Eu, ca nebuloasa, sunt singur dar, ca trairi pe anumite “segmente” ma bucur cu familia de unitate.
Se pune problema educatiei in formarea valorilor, precum si factorii ce influenteaza aspecte legate de educatie (anturaj), cred ca personalitatea PRIMEAZA in formarea individului. Uneori “selectam” anturajul, putem sa-l imbratisam sau sa ne “izolam” in milocul lui, ori, sa nu realizam ca suntem o oaie care merge in mijlocul turmei. Se pune problema educatiei data de parinti, pe cat de bine ma pricepeam la teorie inainte de a fi parinte, pe atat de rau stau la capitolul practica, si pot sa spun ca ma straduiesc din rasputeri sa-mi cresc copilul astfel incat sa aiba posibilitatea sa aleaga dintr-o paleta de valori cat mai larga, sa incerc sa prezint cat mai multe aspecte cu justificari cat mai apropiate de realitate (da, da .. stiu … realitatea CUI?). Se vor “activa” instinctele de parinti, cu care-i tare greu sa lupti, si nu stiu de ce am impresia ca, Krossfire va fi oricum dar nu crud
As rumega cu placere tema asta nopti si zile (cu cat mai multe persoane si zeama de prune sa fie) dar stiu ca sunt oameni in sesiune, so…. BAFTA!
Ghost : Speram sa observe cineva si filmuletul
Marius : E greu sa definesti un bun simt daca nu ai un simt al penibilului in prima faza.
Sorin : Munca in sine o vad ca pe o valoare, nu conteaza tipul de munca. Propriile valori te vor face sa relationezi cand le vei gasi si in altii, altii care-ti pot deveni consoarte, prieteni, protectori, etc. Problema e cand ai impresia ca valorile tale sunt singurele valide. Eu in postul asta am enuntat valori proprii pe care le regasesc la multi dintre oamenii din jurul meu dar nu sunt nici pe departe singurele care te pot face sa evoluezi ca om (poate ca ,asa cum ai punctat, nici nu pot sa o faca ”singure”).
La chestia cu personalitatea m-am gandit si eu. Anturajul meu din copilarie s-a dus naibii (in sensul ala filosofic al prapastiei) insa niciodata n-am fost tentat sa-l urmez. Totusi, educatia si situatia din familie m-au ajutat mult sa-mi constientizez propriile talente si sa-mi formez setul de valori (desi pe cele mai puternice le-am insusit singur, in urma experientei).
A fost superb.. Mai era tot acolo un filmuletul Atheist shame, pe care l-am vazut mai de mult, dar la fel de fain.. Cat despre bunul simt, asta e deja clara.. Noi, ca oameni, suntem conditionati sa simtim empatie si compasiune prin modul de lucru al neuronilor si al amigdalei. Dar spalarea pe creier deja ne face sa trecem peste asta.
Arbeit macht frei..
Da, sunt si site-uri pe tema asta pana la urma. Dupa ce treci de frica de moarte, lipsa controlului si alte cateva tare ale omului din toate timpurile nu prea mai conteaza in cine si cum crezi. Live and let live, you all know the story
Respect sorin .
Always.. Need beeeeeer…
@Krossfire -tot urmare experientei(precum si celor spuse de tine), am banuiala ca ai tai posibili viitori micuti nu vor vedea cruzime din partea ta (doar daca cineva indrazneste sa-i necajeasca pe micuti
)
PS – placut mult filmuletu’, justifica perfect “Problema e cand ai impresia ca valorile tale sunt singurele valide”
Crud nu cred ca as putea fi cu ei dar daca ajung sa se dezamageasca singuri trebuie cumva sa le arat ca gresesc, chiar daca ma bag singur drept ”element rau” in ecuatie.
uff…mereu asist la scene absolut gretoase in mijloacele de transport. Cel mai mult ma irita poluarea fonica manelizata.
@Krossfire – aici intervine practica, aia cu care nu prea ma descurc eu, da-i tare fain, si in momentul asta nu pot decat sa rad cu gura pana la urechi intru dragalasenia clipelor de “practica” …
@wpolitica – darnicie, spun eu, nu pot decat sa rosesc si sa multumesc
Divizarea societatii se face si prin valori, printre altele. Mi se intampla des sa surprind tot felul de momente ca cele descrise de tine si atunci ma simt singur. Ma uit in jur si vad ca mai sunt unua-doua persoane care ofteaza ca si mine si ma intreb: in plin boom al comunicatiilor… ce comunic eu inafara de blog ? Firesc ar fi ca oamenii ce impartasesc valori de viata(nu telefoane, masini si haine) sa comunice, dar ei se pierd amarati intr-o singuratate din care nu spera sa iasa. Articolul tau mi-a amintit de cat de mult incercam sa ignoram ce se petrece si ne inchidem.
Bine ca ai amintit de tehnologie si informatie. E ciudat ca in perioada asta romanii se intorc din ce in ce mai mult spre mentalitatea de Ev Mediu.
Nu, nu-i deloc ciudat. Cand iti pierzi speranta, e grav. Iar cei care n-au pierdut-o inca, se indreapta spre fundamentalism. Change bad, religion good. Dar fiecare se indreapta spre ceea ce-i bine pentru el/ea, de asta apar atatea secte. Stai sa vezi cand vor aparea aia care iau drept obligatoriu cuvantul exact asa cum e scris.. Fundamentalisti. Atunci sa vezi pedepse pentru greseli de ortografie si de traducere..
Asta a fost buna…fundamentalisti literari.
Am cunoscut si eu persoane de genul asta si, dupa cum spui tu chiar, sunt vai de capul lor, odata ce ies de sub “aripa” genitorilor sau raman sa se descurce singuri. Prin junetea mea si eu eram chiar complexata de faptul ca eram copil sarac. Si stiu ca ma uitam la asemenea indivizi si ma gandeam cat de fericiti sunt ei, sa nu auda “nu avem bani pentru asta, poate peste 2 luni”.
Odata ce am crescut si am intrat la “stapan” mi-am dat seama ca pana la urma eu pot sa imi procur lejer ce imi doresc, ca ma descurc al naibii de bine si oriunde as fi aruncata de viata asta, voi cadea din nou in picioare. Si probabil ca asta este cel mai bun lucru pe care mi l-au dat ai mei: sfaturi si invataturi sa nu depind de nimeni. Ca trebuie sa muncesc, dar asa imi voi atinge orice idealuri.
Rar le-am cerut alor mei ceva. Si asta pentru ca am primit. Nu neaparat ce mi-am dorit eu, ci ceea ce au considerat ei. Si mi-au reprosat mereu ca mi-au dat cu ocazia fiecarei greseli pe care am facut-o. Asa ca a ajuns sa-mi fie rusine sa cer. Si nu doar alor mei… in general… pentru ca mereu gasesc motive pentru care nu as merita si imi este teama de reprosuri.
“Propriile valori te vor face sa relationezi cand le vei gasi si in altii” – cu asta sunt perfect de acord si e o senzatie foarte placuta. Insa nu le-am gasit in majoritatea celor cu care intru in contact on a regular basis over a longer period of time. Si cei in care le-am regasit… they seem way out of my league, high above me
si asa cum nu prea indraznesc sa cer favoruri, nu prea indraznesc nici sa le spun oamenilor ce apreciez la ei.
E naiv sa crezi ca exista o covariatie intre munca si bani, mai ales daca te uiti in jur la o societate ca a noastra. Sunt cazuri si cazuri: banii se pot mosteni, munca de o viata se poate duce pe apa sambetei din cauza unui cataclism etc.
Munca e valoarea, banii sunt doar un mijloc prin care o poti intelege.
Munca e o valoare pentru tine. Pentru altii valoarea sta in posibilitatea de a face bani fara a munci
krossfire,m-am cam speriat…adică,sigur nu eşti mama undercover?
Miru : Miruna, treci la lectii
)
Vecinadeblog : Stiu, dar despre mine era vorba
“Propriile valori te vor face sa relationezi cand le vei gasi si in altii” – foarte corect, dar exista mari sanse sa intervina monotonia. Cum “problema e cand ai impresia ca valorile tale sunt singurele valide”, trebuie sa rezonam si la valori ce nu salasuiesc in curtea proprie, si nu stiu de ce imi pare ca parca-i mai benefic si mai hazliu a incuscri rosu’ cu albu’.
[Mi-a luat 40 de minute sa citesc postul asta.] Si ca sa nu spamez chiar asa aiurea, sa imi spun si parerea despre subiect. Nu cred ca valorile au vreo legatura cu banii. Si nici se influenteaza reciproc. Pot trai si impreuna, dar si separat. Separat le gasiti la adolescentii care provin fie dintr-o familie modesta (insa parintii profesori) fie dintr-o familie in care mama are un coafor, iar tata o saormerie. Impreuna, la cei ai caror parinti sunt, hmm, sa zicem de exemplu, regizori. Iar pe holurile liceelor totul se reduce la popularitate. Si mai sunt inca la varsta la care nu toti si-au format o personalitate. Insa nu sunt cazuri pierdute. Doar ratacite!
Hmm, finalul liceului reprezinta un ”final” de epoca. E principala perioada in care-ti formezi o baza culturala si valorica pentru ca ai timp sa treci cam prin tot (poti fi rebel, religios, ce vrei).
Sa inteleg ca dupa ce va trece prin vreo facultate ca prin branza se va trezi ?
Greseala parintilor care simt nevoia sa isi rasfete prea mult copii cand sunt mici, dar suficient pentru a pierde bruma de control a bunului simt asupra lor, atunci cand devin adolescenti.
O zi minunata iti doresc
Tot ce am am cumpărat singur. Dacă am cerut de la ai mei, am cerut cu împrumut şi am returnat imediat. Cât despre cei de care discuţi…eu nici nu mai stau să-i iau în seamă…
Problema valorilor e ca ele nu mai exista intr-o societate in care relativismul rules.
Filmuletul cu “instruction manual for life” e genial, probabil fiecare om ce il vizioneaza ramane impresionat, ca mai apoi sa-si apere “dulapiorul” lui. Pana la urma atat cei indoctrinati rau de tot apara valorile in care au fost invatati sa creada, dar si adeptii relativismului isi apara coltul lor.
E in primul rand vina parintilor care nu-si invata odraslele valoarea muncii si lasa televizorul pe post de psiho-pedagog, bona, prieten si Dumnezeu.
Excelent articol.
Din pacate, multi tineri nu apreciaza munca si nu stiu ce inseamna banul castigat din greu si munca cinstita.
Este si vina parintilor, dar si vina anturajului de golani, pitzipoance si cocalari din care fac parte. Este prea prezenta mentalitatea de turma, invidia si barfa printre majoritatea adolescentilor.
Multe din serviciile din Romania se ocupa pe baza de pile, recomandari si relatii. Asa ca este posibil ca acessti oameni sa aiba servicii bune luate prin acest fel…
Ai scris despre valori cum sunt prietenia sau camaraderia, dar din pacate ele lipsesc cu desavarsire din societatea romaneasca, si chiar din cea mondiala.
Asa-zisele prietenii se fac din interes personal (gen ies cu cineva sa nu ma mai plictisesc).
Munca ta este apreciata?
Ai parte de prieteni, sau doar de amici?
Succes!
Încearcă să ţi-o imaginezi pe tipa din 385 la 40 de ani. Şi la 50.
O să găsească ceva de făcut, cu ajutorul lu’ mama şi lu’ tata, o să găsească un fraier bogat (n-o să accepte inexistenţa unei persoane menite să-i satisfacă mofturile), o să fie parte dintr-o familie, o să-şi crească copiii prost, o să facă grătare în faţa blocului, o să fie dependentă de “Tânăr şi neliniştit” şi o să moară. N-o s-o mai vezi niciodată, n-o să ştie că cineva a meditat profund asupra ei şi că alţi 50 de inşi au răspuns acelei meditaţii. Nici că ar fi interesată să ştie..
James : Probelma lor nu e rasfatul ci faptul ca nu stiu exact cand e timpul sa se opreasca. Exista un moment in care copilul trebuie sa se departeze de cuib cu un bagaj…
Demaio : Si totusi, sunt atat de multi…
Megapega : Televizorul cred ca e ”the least of our worries’ in ziua de azi.
Anonim : De prietei nu duc lipsa iar munca este apreciata pentru ca vreau eu sa fie apreciata pentru ca nu o fac in caz contrar.
Bau : Deja exercitiul imaginatiei nu are sens din moment ce viata-i va fi monotona.
Tocmai aia mă face să-i las deoparte. Nu este nimic deosebit, la fiecare pa poţi da de altceva. O dată racordat la stilul ăsta de viaţă, îl cunoşti rapid şi nu mai ai de ce să-l iei în seamă. Eu cel puţin asta încerc să fac.
Uneori mai sper sa se mai scoale vreounul si sa zica ”Bai, sunt prost !” (Cu totii o zicem uneori, fie ca o meritam sau nu)
Nu gasesti asa ceva. Era un banc odata cu un betiv care-i zice unui prost ca-i prost. La asta, prostul replica ca betivul e beat. La care, betivul ii spune: Hac, da’ mie maine-mi trece…
P.S. Poate dobitoci sau tampiti care s-au trezit, asa ca mine, mai gasesti. Dar prosti sa-si revina din prostie, ma indoiesc…
Asta e tare desi o stiam. E buna de pus pe un tricou
P.S : De ce te autoflagelezi ?
Nu ma autoflagelez. Sunt realist, o mare parte din viata mea a fost vegetativa, abia acum de 4-5 ani incoace am inceput sa gandesc si, ceea ce e infinit mai important, sa-mi iau viata in propriile maini si sa nu mai fac pe victima. Si zi de zi invat cate ceva, de la leadership, la facutul mancarii.. Am invatat chiar sa fac maioneza, daca reusesc totusi sa-mi aduc aminte sa pun si oua…
Asta inseamna dupa mine trezirea din tampenie. Si recunosc, am fost un deosebit de mare dobitoc si un fascinant tampit… Iar acum ma bucur in fiecare zi.. Nu regret nimic, ca altfel n-as fi ajuns unde sunt, dar vin momente in viata, cand parca ti se ia un val de pe ochi.. Si e foarte frumos…
Megapega: “Problema valorilor e ca ele nu mai exista intr-o societate in care relativismul rules.”
Foarte interesanta observatie, si as adauga ca ne putem astepta la “mutatii” ale sistemelor de valori, din moment ce sunt promovate in mod agresiv povesti ale succesului in viata care nu tin cont de… un sistem de valori trainic.
Din moment ce copilul vede ca poti in egala masura sa ajungi “sus” furand, mituind, fara sa depui efort intelectual, fara sa-ti conturezi un bagaj cultural, daca nu are acele radacini de care parintii, in primul rand, trebuie sa se ingrijeasca incat sa fie destul de puternice (dar in acelasi timp sa permita un dram de mobilitate- atat cat sa ajuta la adaptarea si acomodarea si intr-o altfel de realitate decat cea dorita), poate foarte usor sa opteze pentru aceasta variata, pentru ca… exista libertate de alegere, si, da relativitate (poti reusi- ce sa reusesti? ce inseamna asta? pornind pe ambele drumuri).
Mai e un aspect- poate o greseala a parintilor in educatie. Toti parintii le transmit copiilor, cel putin constient, mesajul “vreau sa reusesti in viata! Vreau sa traiesti bine! Vreau sa ai tot ce nu am putut eu sa-ti ofer! Vreau sa fii fericit!” insa uneori nu dau si solutiile, traseul pentru a ajunge la aceste deziderate (perfect normale si naturale): ce inseamna sa reusesc in viata? Cum pot face asta? Ce inseamna sa traiesc bine? Care sunt regulile pentru a face asta? Exista reguli? Mesajul educatiei trebuie sa fie clar si coerent, pentru ca e interesant cum mutatiile in sistemul de valori, de care spuneam la inceput, apar si in familii care in mod normal ar avea resurse pentru construirea valorilor.
Ghost! Super!
Feeria : Niciodata nu cred ca dau solutiile.
Ba unii dau solutiile- intr-o directie sau alta (“Esti fericit daca ai o slujba buna=> “O slujba buna inseamna o slujba care sa-ti asigure confort material”=> “Gasesti o slujba buna daca inveti (aka iti iei toate diplomele)”=> “Invata ceea ce se cere pe piata”=> “Fa-ti un CV bun”=> “Zbate-te!”). De fapt, traseul decizional arata ca un arbore, permitand n atitudini/mesaje si n solutii. Teoretic, exista solutiile in toate cazurile, dar practic este posibil ca ele sa nu fi fost transmise direct copilului sau e posibil sa fi existat un dublu mesaj, izvorat din insasi confuzia parintelui (“Vreau sa fii un om citit si cult” dar “Vreau sa ai si bani”=> “Stiu ca intelectualii o duc rau” dar “Cunosc si povesti de succes ale intelectualilr” => “Poti sa traiesti din cultura” dar “Ai sa traiesti modest”=> “Eu vreau sa traiesti bine!”). Ceva de genul asta, nu stiu dac-am fost coerenta.
As vrea sa vad si eu parintele ce poate fi clar si coerent cand e vorba de copilul lui. Ah… ce simplu imi parea si mie ….
Sorin, desi imi pot imagina unde anume bati, si ai perfecta dreptate in directia aia, sunt de parere ca sistemul de valori/mesajele educationale trebuie sa fie coerente. Si nu cred ca este irealizabil. De exemplu, sa nu trisezi, ia-ti examenele pe bune, munceste si implica-te in ceea ce faci, etc., etc.
Nu imi pare deloc simplu- ba din contra-, e extrem de complicat.
Cand spun coerenta ma mai gandesc si la faptul ca mesajele educationale venite din partea fiecarui parinte in parte ar trebui sa convearga catre un punct comun. Mama zice: “vaaai, fii si tu mai smechera, du-te cu ala ca are bani” Tata zice: “pune fata mana pe invatat, si nu sta la banii altuia”. Aici nu e coerenta, e o varza din care fata ipotetica nu va intelege mare lucru (sau poate va intelege ce-i convine, ce e mai simplu, si se duce pe garla “sistemul de valori”- dar, pana una alta, si materialismul este o… valoare, nu? Da)
“Gasesti o slujba buna daca inveti (aka iti iei toate diplomele)”
aşa a făcut şi gutza când a ales să fie manelist?:/
acum,serios,nu e vorba numai de valori adoptate de părinţi şi cultivate în familie,e vorba şi de ceea ce valorifică societatea,în general.
@feeria – precum am mai spus, zile si nopti la rand as mai dezbate si acum tema asta, poate as mai invata cate ceva, si-s convins ca se gasesc exemple si argumente pro si conta, mii, cred ca ne raportam mai toti la cele din curtea noastra, si stim ca luam de muchie locul unde am lovit cu capul, da chiar si asa, ce-i bun la noi nu-i bun alaturi, si dupa toate astea mai vine mogaldeata cu ochii mari si din cale afara de umezi, si-ti piere intr-o clipita tot ce-ai dezbatutm te lupti cu tine si te intrebi ce-i bine si ce nu. Asta-i nedumerirea mea.
Sa numim prostie sau suna prea dur? Valorile o sa dispara, daca nu cumva deja au disparut. Zic ca nu e bine sa cautam vinovatii, este indicat sa gasim mai de graba solutii. Cu siguranta copii mei nu or sa ajunga ca astia…
Prin noua lege care intra in vigoare astazi cred ca sistemul de valori se va modifica substantial pentru a solicita o noua interpretare.
O zi minunata iti doresc
Popescu : Valorile nu dispar, se schimba..doar ca nu mereu in valori care permit supravietuirea
James : Sunt pro
Povestile date ca tine de exemplu le vedem cu totii in fiecare zi cand calatorim cu mijloacele de transport in comun, mai ales in Bucuresti.
Cred ca multi balesc la asemenea personaje in loc sa le fie mila de ele. Probabil o vina gasim si in mass-media unde regasim personaje precum jiji, moni, sexi mamaia, simona sexual si alte specimene.
Cei mai multi vor fi niste retarzi si vor muri de foame.
Probabil ca unii provin din familii bune (care au facut bani din munca dreapta si cinstita) si cand vor da de greu vor incepe sa se trezeasca.
Plus ca intelectualii, pe care eu ii consider valori, nu au trait niciodata foarte bine.
Deci, nu prea ar trebui sa ne mire de ce tineretul a luat-o razna. Bine, nici sa ne bucure, e grav ceea ce se intampla.
Cine sa ia masuri? Chiar nu stiu…
@Ciolanus, inginerii sunt intelectuali ?
Sau , cu alte cuvinte dar in aceeasi ordine de idei, e de bine sau e de rau ce ai punctat ? Nu de alta dar, de pe la pashopt incoace, nu de intelectuali duseram lipsa ci, din pacate, de intelectuali care sa fi fost echipati corespunzator si pe la caracter.
Sigur, discutia e lunga si aproape inutila insa, cata vreme elitele postdecembriste n-au jene in a fura de pe la edituri sau a se publica singure pe la aceleasi edituri – pe cat posibile subventionate de stat- si nici nu simt apasari daca isi transporta hoiturile pe nisipul de la mare cu avionul prezidential, pe bune, e cazul sa ne reorientam. Nu crezi ?
Ei, ai dat si tu de-o valley girl, e plina California de ele. Nici mult nu conteaza, nici multora nu poti spune ca le pasa, umplu si ele myspace-ul.
Prima data cand aterizez la tine pe blog, via Zoso. Probabil ca o sa mai revin
M-au trecut fiorii cand am citit exemplul cu fatuca. Am si eu multe exemple de genul asta, ba am fost si coleg/amic cu copii de bani gata rasfatati. La majoritatea le-a trecut dupa ce au terminat facultatea si au vazut ca parintii nu-i pot tine pe vecie, deci, poate nu e totul pierdut.
Tot stau si ma intreb: viata normala de zi cu zi, inclusiv drepturile si obligatiile sunt guvernate de o multime de legi.
Dar care sunt legile online-ului?
O zi minunata iti doresc
James : O singura lege ar trebui sa mearga peste tot ”Live and let live” doar ca in cazul online-ului nu poate functiona (a se vedea scandalurile din blogosfera si chiar ”ranturile” mele”).
Tudi : You’re welcome
Mircea : Da, dar cand traiesti in California parca iti mai permiti.
Mi se pare oarecum normal comportamentul fetei și nu m-aș grăbi să îl înfierez.
Dacă fata a fost crescută în anumite cercuri sociale/de prieteni și să aibă cizme și telefon nou sunt un “must have” atunci e normal să sară cu pretenții.
E normal să ceară, pentru că aia e realitatea ei, și pentru că toți din cercul ei primesc de la părinți.
Oricum am da-o, dacă părinții nu muncesc pentru tine, atunci pentru cine?
Programare Sociala – sa inteleg ca e o oaie intr-o turma, sau varsta “frageda” o impidica sa gandeasca ? Si cei de cresc si traiesc in acelesi conditii dar au alte valori, nu sunt “normali” ?
Programare Sociala : Eu voi munci pentru mine si pentru familia mea dar nu-l voi scoate niciodata pe ”Eu” din schema. Stiu, e egoist dar daca ma dedau cu totul altor persoane risc sa le fac dependente de mine.
Probabil multa lume asociaza acum valorile cu propria persoana si cu bunurile materiale. Nu mai exista valori, exista “valoarea mea, valoarea mea”. ( ca tot s-a manelizat Romania de tot) Intr-adevar e trist…
Foarte tare filmuletul. Il pun si la mine
E foame mare in California mane, ai auzit de ala ce-o vandut-o pe fiesa pe 15 mii de para ? Si pe urma s-o dus la politie ca n-o primit banu ?
Nu crede tu ca e California asa ca-n filmu ala cu Tori Spelling, sudul e troglodit rau.
Mircea : Nici nu-mi imaginam. Nu ma atrage de nicio culoare cultura americana.
Nu mai scoateți lucrurile din context. Oaie în turmă sau nu, aia este realitatea fetei, alea sunt standardele ei și așa s-a obișnuit. Nu ai cum să vii și să îi spui “Uite fato, nu faci bine!” pentru că nu ajungi la nici un rezultat.
Părinții au marea parte a vinei, pentru că ei sunt responsabili pentru comportamentul deviant al fetei. Fata are oricum o vârstă prea fragedă ca să știe ce sunt alea lipsuri, nevoi neîmplinite și altruism. Întotdeauna e mai simplu să sufere altul decât să suferiți împreună.
În Maslow dacă o pui, părintele poate nu are ce mânca dar fata cu siguranță are nevoile primare satisfăcute.
Apoi, ca oameni, este greu să accepți că cei din jurul tău sunt mai buni ca tine. Este greu să accepți că alții au o valoare mai mare și că sunt mai bine apreciați de cei din jur. Pentru că psihic ești sabotat de egoul tău. În cel mai bun caz, o să recunoști un domeniu unde altul este mai bun, dar egoul tău se va apăra imediat punând în balanță sacrificiile celorlați pentru atingerea respectivului obiectiv, care pentru tine “nu se merită”.
Exemplu:
Și-a luat Audi A6. Da, dar plătește 5 ani rate la bancă ca popa…
Și-a luat telefon Prada. Da, dar a supt-o pe sub mese la doi borâți o lună întreagă.
A luat 10 la teza la mate. Da, dar a tocit ca șoarecele tot semestrul fără să iasă deloc în oraș.
Atâta timp cât vrei un Audi A6, un Prada și un 10 la mate dar NU ești dispus să plătești rate, să o sugi sau să stai în casă să înveți, vei avea mereu ceva de comentat.
How about : Work my ass off => Buy them in cash
?
Programare Sociala, nu baga seama la krossfire si la comentariul lui englezit. Ori era malitios de nedormit ori, are ore fixe de glume in program. Conteaza mai putin.
Vin’ la baiatu’ sa-ti arat – “actele vorbeste, nene !” – Ford Fusion cumparat cu banii jos, telefoane cumparate cu banii jos si diploma de facultate “la stat”
Totate in si din Romania si absolut toate fara minunatele ingrediente insirate de tine mai sus.
Lasa A6-le ca n-ai de ce baga de 3 ori pe zi gazolina doar ca sa o arzi cu a I a si a II a 90% din timp si lasa LG-ul; vorba aia, exista Sony si ceilalti
Bre, io tin minte ca-i zice munca; si mai tin minte ca se face zilnic. the rest will follow.
Si asa chiar reusesti sa stai la masa. Nu sub ea.
WhiteWolf, îmi place să cred că eu nu sunt exemplul negativ.
Doar le-am dat pe ale altora.
@Programare Sociala -deci, comportamentul fetei este deviant, si nu: “oarecum normal”. Clar ca parintii ii vor cumpara ce doresc ei si nu va interveni tertul in treaba asta, dar pentru lipsa de bun simt se poate atrage atentia. Asa este, parintii sunt vinovati, dar au cu cine. Vreau sa subliniez faptul ca, aluatul framantat de parinti e cacaniu, nu poate fi albastru, da? Demoazela intra in rezonanta cand e vorba de A6, Prada … cele cele. E clar ii plac, si-i dreptul ei, cum le obtine o priveste. Iar la partea cu altruismul=lipsa – la varste fragede nu sunt deloc de acord. Si cred ca sunt destul de multi oameni ce nu-si privesc semenii ca pe competitori. Cat despre “Este greu să accepți alții au o valoare mai mare și că sunt mai bine apreciați de cei din jur.” – e clar ca tot mai multi tineri au ca etalon “valoarea mea ” si “aprecierea” semenilor, aspecte care sunt egale cu O(cel putin in realitatea unora). Conteaza doar ce crezi tu despre tine si ce vrei tu de la tine . Daca un om se simte bine in A6 si are posibilitatea sa-l cumpere, chiar si in rate, sa-si cumpere A6 si sa se bucure de el. Daca acel A6 este cumparat pentru a gadila amorul propriu,exista riscul ca ego-ul sa o ia pe aratura.
“Și-a luat Audi A6. Da, dar plătește 5 ani rate la bancă ca popa…” – norocul lui, ca aia din Logan is morti in urma impactului, si i-o dat aia de la Casco mai multi bani, ca au supraevaluat masina
“Și-a luat telefon Prada. Da, dar a supt-o pe sub mese la doi borâți o lună întreagă.” – investitia va fi amortizata rapid, cu noua “imagine” si parerea de sine va suge pentru aceeasi bani doar o saptamana un baietel cu ifose.
Partea cu 10 la matematica nu o inteleg nici cum, so … felicitari domitei/domnisorului. Sa o tina tot asa.
Mi se pare ca programarea e un pusti care isi face repetitia cu noi ca sa incerce sa livreze ceva argumente catre ai lui scumpi parinti ce se cam pregatesc sa-i taie macaroana.
Sa te gandesti tu ca fata, sau tu insuti, ai drepturi la oarece numai in virtutea faptului ca respiri, e asa, o traznaie.
Drepturile se castiga. Spre exemplu. Cand fata face destui bani sa plateasca o masina, are dreptul sa si-o cumpere.
Uneori nici atunci. Asta e ceea ce se numeste hazardul moral: Cand diversi oieri ajung sa aiba bani de masina chiar daca ei n-ar prea avea de ce sa aiba dreptul la una, lumea priveste asa un pic oblic intregul sistem.
@Programare Sociala, im permit luxul sa cred identic cu tine si… no pun intended. Insa mi-a sunat putin ciudat partea cu “Atâta timp cât vrei un Audi A6, un Prada și un 10 la mate dar NU ești dispus să plătești rate, să o sugi sau să stai în casă să înveți, vei avea mereu ceva de comentat.”
– insa, tot mai des se intampla confuzia intre “a avea” si “a fi” sarind niste etape, cred eu, importante.
Cu atat mai mult cu cat nu e prima oara cand o intalnesc pe bloguri.
Nu doar pentru ca nimic si niciodata nu vine simplu, gratuit sau usor in lumea reala -chiar daca Google ne mai spune si altfel uneori
E mai usor sa pizduiesti decat sa multumesti, e mai usor sa te joci de-a trabucul Clintonian decat sa si prestezi o activitate renumerata. Si mi se pare jalnic cand se incearca explicatii pentru .. confuziile de genul asta .Iar “asta e” mi se pare mai de looseri decat (al meu) “las ca merge”
Atat.
Nu e, stai chill. Omul pur si simplu subliniaza ca realitatea unora nu se va schimba pana la soc. Daca toata viata ti-au bagat ai tai in gurita fara sa-ti spuna macar odata ca fiecare imbucatura ii costa pe ei o zi din viata, vei cadea de la o distanta fenomenala intr-un final.
@krossfire – e drept, parte din ei vor cadea fenomenal, nu iau in calcul cati se mai ridica si daca se zdrobesc sau se calesc, e drept sau stramb … dar, cum spui si tu, puiutul casca ciocul? Ii clar ca nu sunt toti la fel.
@Programare Sociala – imi cer scuze, intr-un tarziu, neuronul meu intunecat a sesizat (cu ajutorul indirect dat de White Wolf) justificarea exemplelor. Vroiam doar sa subliniez ca acei copii au personalitae, iar cei vizati de postul lui Krossfire cred ca se impart in doua categorii, cei ce speculeaza instinctele parintilor si cei ce sunt usor influentabili si, in urma “indoparii” ajung sa creada ca-i normal.
Comentariile mele la exemplele date de tine sunt stupide si fara rost. E clar ca nu mai rumeg drept, imi cer scuze pentru asta.
Ma refeream la valori. Daca e vorba de inginer sudor la nave… sau daca e vorba de inginer ce a facut automatica si calculatoare la poli…cred ca e o mare diferenta.
@sorin: nu aș băga mâna în foc că se va schimba ceva în ceea ce privește sursa de supt. Rămân tot ăia doi borâți.
Și chiar dacă s-ar schimba, pentru mine sau pentru tine nu se schimbă nimic. Tot supt se cheamă.
Fără un dram de toleranță și fără să încercăm să vedem cauza problemei vom interpreta greșit comportamentele deviante. Diferența poate veni doar dintr-un “trend” sau un “gap generation”, nu este neapărat un comportament greșit.
Cred că există soluții pentru a corecta toate aceste probleme, dar nu știu cine își asumă această responsabilitate. Noi acum doar stăm pe bară, scuipăm semințe, arătăm cu degetul și polemizăm pe aici.
@Mircea Popescu: problema ta este că nu accepți lumea așa cum este ea. Toți au drepturi din naștere, unii au mai multe, alții mai puține.
În plus unii au avantaje, alții nu. Născută, ca fată, ai anumite avantaje, comparativ cu un băiat de exemplu. Desigur, ai și dezavantaje, dar succesul în viață constă să faci cât mai bine acel lucru la care te pricepi cel mai bine.
Nu este nici un hazard moral. Imoralitatea nu are nici o relevanță în contextul nostru. Problema este la tine care nu accepți realitatea. Pot să îți găsesc zeci de mii de motive pentru care G. Becali conduce o mașină și tu nu.
Poți să îți demonstrez simplu, (sau nu, depinde de cât de încăpățânat ești) că Becali este mai bun ca tine. Eu definesc scara de valori, eu definesc ceea ce înseamnă “mai bun”. Și crede-mă că o să o fac strict raportat la realități.
@programare sociala – imi pare rau, nu inteleg “Fără un dram de toleranță și fără să încercăm să vedem cauza problemei vom interpreta greșit comportamentele deviante”
Pai tocmai ca imi pare ca am incercat sa inteleg cauza si, e posibil sa fi interpretat gresit prin asta :”cred ca se impart in doua categorii, cei ce speculeaza instinctele parintilor si cei ce sunt usor influentabili si, in urma “indoparii” ajung sa creada ca-i normal”, cu mare accent pe cred, da? Si tocmai ca tot omul are personalitate, ala ar fi aluatul cacaniu sau albastru, poti sa-l framanti cat vrei, nu isi va schimba culoarea, doar forma, eventual. Vezi bine ca nu tot puiul casca ciocul, mai sunt si pui ce vor a prinde musca singuri. Adeca poti alege daca vei sa calaresti parintii sau sa stergi mese pentru 2 lei. Si culmea ca sunt si copii de “bani gata” ce prefera a sterge mesele pentru cei 2 lei. Am exemplul concret la mine in curte, unchiul meu a inceput o afacere in 91, foarte buna treaba, foarte multa munca si foarte putin timp pentru familie. El are doi baieti, cel mare a cascat ciocul si a cerut mai mult, cel mic a refuzat “mita suplinitoare de parinte” si si-o vazut de stersul meselor pentru 2 lei.
La partea cu avantaje de a fi fata … explica-te te rog, ca jumatatea mea mai buna nu intelege nici taiata treaba asta, si culmea ca nu sunt in stare sa o contrazic.
@sorin, realitatea este întotdeauna cea în care trăim. Dacă ar trebui să fie altfel decum este de fapt, nu s-ar mai chema realitate.
Momentan, fetele au anumite avantaje față de băieți. Iar aici vorbesc în principal ca modalitate de a reuși în viață. Doar pentru că ele sunt sexul frumos. Și undeva în viitor, probabil vor deveni sexul tare. Pentru că nu văd deloc balanța în favoarea bărbaților.
Nu cred că este cazul să explic. Este suficient să te uiți în jur.
@Programare Sociala – din cate judec eu imi pare ca de multe ori ne faurim sau zugravim o anume “realitate” in lumea noastra. Unde se opreste fictiunea si unde incepe realitatea, sincer, nu stiu.
Sa-mi fie cu iertare dar, nu inteleg ce inseamna a reusi in viata. Din partea mea sa fie dragele de ele sexu’ gingas/mare/tare/frumos etcetera. Ma uit acum in curtea mea si-mi amintesc de jumatatea mea mai buna cum spunea cu patos, ca data viitoare, sa fac bine sa nasc si sa alaptez io, si vad ca mie imi este mai usor a dormi sub cerul liber, imi e mai simplu a sosi dimineata pe trei carari spre casa, si vad cum doamnele si domnisoarele sunt aratate acuzator cu degetul de zboara din floare-n floare, pe cand domnilor li se spune ca, bravo lor, cinste fluturasilor, si nu-mi pare corect. Imi scuzi te rog, daca se poate nestiinta dar, dupa parerea mea umila, eu nu vad utilitatea si relevanta balantei.
Nu trebuie să ai o părere umilă. Aici dezbatem. Și ne apărăm punctele de vedere.
O femeie, pentru ca părinții să scape de grija ei, este suficient să se mărite. Nu trebuie să aibă școală, educație, etc. De multe ori ajunge în combinații mai mult decât reușite.
A reuși în viață este a urca cât mai mult în piramida lui Maslow și a te menține cât mai sus. Să îți îndeplinești dorințele. Iar la orice nivel ai fi, se consideră că ești împlinit sau pe cale de a fi împlinit.
Oarecum, dar clar nu întâmplător, pentru femei unele lucruri sunt mai simple decât pentru bărbați. Desigur, există discriminări și de o parte și de cealaltă, dar per ansamblu eu cred că femeile sunt avantajate de realitatea cotidiană, iar o femeie de carieră (termen neîntâlnit probabil acum câteva sute de ani) poate face carieră. Evident, dacă are ambiție și o duce capul…
@Programare Sociala – “O femeie, pentru ca părinții să scape de grija ei, este suficient să se mărite”. Eu am copil si doresc orice numai sa scap de grija lui nu doresc. Bine, eu am baietel, fratele meu are doua fetite, si culmea, nici el nu-si doreste sa scape de “grija” lor. Hai sa spunem ca te-ai exprimat gresit, pentru ca imi place sa cred ca parintii vor fi ingrijorati mereu din pricina copiilor. Daca nu e asa, inseamna ca eu si fratele meu suntem defecti. Sa inteleg ca o femeie se poate marita cu un barbat cu stare materiala buna, si scapa de grijile materiale. Daca as fi femeie, as fi ofensata, de fapt am si avut ocazia sa cunosc multe femei profund dezamagite ca modul asta de gandire inca mai exista. Unele lucruri sunt mai simple pentru barbati, altele sunt mai simple pentru femei, dar asta nu cred ca implica neaparat avantaje si dezavantaje, si nu cred ca se poate generaliza (nu cred ca sunt eu exceptia ce confirma regula, jumatatea mea mai buna spune mereu “as vrea si eu sa vad lucrurile asa simplu ca tine …”).E clar ca sensul “reusitei” difera pentru mine, in piramida lui Maslow exista cel putin un nivel care pe mine nu ma atinge deloc, si voi incerca sa-mi cresc copilul in asa fel incat sa priveasca piramida lui Maslow ca fiind probabila/posibila dar nu axiomatica.
“iar o femeie de carieră poate face carieră” . Fie barbat fie femeie, daca are calitati si vointa va face cariera. Dar asta implica sacrificii mari, sacrificii pe care numai persoana vizata (barbat sau femeie) va hotari daca le face, si daca au meritat a fi facute.
Deci, din ce mi-ai spus,inteleg ca femeile/fetele sunt avantajate fata de barbati/baieti pentru ca :
1. Parintii scapa de grija fetei prin maritis
2. Pentru femei unele lucruri sunt mai simple decat pentru barbati
3. femeile sunt avantajate de realitatea cotidiană
Imi cer scuze, chiar nu vad rostul balantei, nu crezi ca ar fi mai bine fara? In loc sa cantarim femeia si barbatul mai bine sa ne bucuram de ei, asa cum sunt ?
Ok, ok … bun, sa presupunem ca este asa cum spui, eu ca barbat, chiar daca as fi dezavantajat, raman conservator si voi incerca sa sustin mereu domnisoarele si doamnele. Toate bune.
Am venit in tren cu
http://www.phenomenon.ro/catalin.html
E mic, mai are o groaza de invatat, insa la varsta lui nu aveam atatea “planuri” si cu atat mai mult atatea idei preconcepute. Unul din planuri era ca in maxim 4 ani sa-si cumpere un ferrari. Una din ideile preconceputa era ca “daca lucrez in IT, nu am bani”, adica eu. M-a umflat rasul
) Si tinea mortis sa-si dea cu parerea in orice, desi cateva secunde mai tarziu se convingea ca nu e asa. El trebuia sa aiba mai intai o parere.
Oricum, sunt curios sa vad ce se va alege de ei in cativa ani … El era optimist, si era convins cel putin in momentul ala ca se va imbogati din muzica. Om vedea …
Sorin : Din pacate Romania e dominata de ”genul ala de gandire”. Nici eu nu l-am intalnit printre ale mele colege dar nu trebuie declarat fatis.
Ala care este : Simpatica trupa dar sper ca nu o sa-si ia Ferrari-ul din muzica
) – Eu aveam planuri, dar mai putin ancorate in realitate.
@krossfire – sper ca vorbim de acelasi lucru, vreau sa cred ca maritusul nu este privit ca o afacere fara implicatii sentimentale. Si vreau sa cred ca sunt foarte multe domnisoare care sunt motivate si stiu ce vor si ce asteapta de la ele.Normal ca am cunoscut si persoane (femei si barbati)ce-si dadeau ochii peste cap si emiteau “sa aiba bani muuuuuuulti, sa fie booooogat/a (hotaraste-te!), sa aiba vila si masina d’aia (pai, daca are bani multi, ce mai conteaza?)”. Peste cativa ani ii vedeam indragostiti pana peste urechi, declarand sus si tare ca nu conteaza aspectul material, ce conteaza ca nu au bani, important ar fi ca se iubesc. Exista si cealalta tabara “pe mine nu ma intereseaza banii, doar omul in sine, bunatatea sufletesca ….”, timp in care capul cuvantatorului/oarei se intoarce la 180 de grade urmarind un Q17. Imi place sa cred ca multi sunt influentabili, cum am fost/sunt si eu …
Sorin : De problema intretinerii vorbeam mai mult decat de parafarea relatiei cu un maritis. Cam asa se intampla si aici, relatiile finale ajung sa contravina scopurilor materialiste
@krossfire – imi e teama ca nu inteleg, daca e vorba de problema intretinerii din mintea tinerei, eu o vad ca fiind minora si trecatoare.
Voiam sa spun ca mai sunt inca multe fete tinere care se considera suficient de interesante pentru a nu munci prea mult pe viitor – isi doresc sa fie intretinute. (La fel ca Delia de exemplu, recent ramasa falita)
@krossfire – multam, acum inteleg, dar acolo nu am socotit decat in partea cu “sa fie… boooogat ” … ce sa spun …probabil ca sunt interesante, partea cea mai proasta e ca parte din barbati se plictisesc repede
Hm.. m-am uitat la filmuletul cu manualul de instructiuni si l-am gasit interesant. Subtil, dar nu exagerat. Poate fi, cred eu, usor rumegat de cam toata lumea, pt ca doar sunt si desene, nu? Sau sunt naiva?
Cat despre fitzele, doleantele si lipsa de valori ale multor persoane.. iacs.. mie nu mi-e mila, imi creeaza o scarba. Am inteles, si probabil am facut-o corect, ideea si explicatia ta vizavi de mila pe care ti-o starnesc astia, inteleg perfect incapacitatea lor de a aprecia un lucru, de a-i atribui o valoare, de a se entuziasma pt ceva obtinut cu un oarecare efort, insa ma lasa absolut rece.
Si stii tu de ce? Pt ca mi-e sila de momentele in care, studenta fiind, coboram din nush ce autobuz dupa ce suportam tot felul de mirosuri, inghionteli, etc, iar din nush ce ultim racnet de masina se dadeau jos persoane care nu erau capabile sa lege o fraza, intr-un mod coerent, of course.
Imi e sila de momentele in care am vazut si vad pe holul spitalelor persoane in a caror privire nu mai e nicio licarire de speranta si care asteapta docile doar`doar le-o baga cineva in seama, pt ca doctoru` nu numai ca e incapabil de a pune un diagnostic corect, insa e si f crud, insensibil si retardat moral, singuru` lucru important pt el fiind o spaga grasa.
Imi e sila de aleea dintre caminele studentesti unde vedeam vara (mereu torida) sute de studenti care asteptau in soarele ala dogoritor sa primeasca un afurisit de loc la camin, iar administratorilor li se rupea de ei atata timp cat nu-si primeau plicu` aferent.
Exemple pot sa insir pana maine. Dar la ce bun? Sunt convinsa ca deja le cunoasteti, sunt peste tot. Astia-s oamenii plini de bani, din cauza lipsei lor de valori se intampla o groaza de kkturi. Tocmai de aia nu mi-e mila de ei, mi-e scarba. Si degeaba speri tu ca tinerii astia extrem de rasfatati si pupati in cur o sa se piarda pe parcurs. Nu cred asta. O sa traga ai lor suficiente sfori incat sa ocupe un post deosebit de convenabil. Probabil ar trebui sa fie chiar retarzi sa nu se descurce nici atunci cand e totul asigurat.
M-a intristat ce-ai scris, multe chestii sunt f nedrepte. Dar noi, cei care-ti impartasim oarecum asta, suntem puternici, asa-i?
Si mie imi e sila ,de-aia ma bate serios gandul sa plec. M-am saturat de ceeea ce ai punctat si tu : lipsa de speranta din jur, aplatizarea imbecila.
Dragule, nush ce sa zic.. din pacate, superficialitatea, snobismul, ignoranta, prostia si ipocrizia sunt trasaturi umane…pretutindeni
Da, dar conteaza si sa existe sistemul care sa promoveze valorile. Ok, most of them are dumb, but what about the bright ones ?
What about them? Kiddin`…
[...] Valori pe krossfire`s blog , unul dintre tipii care scriu [...]