N-avem !

Am mai vorbit cu aproape un an in urma despre incapacitatea romanilor de a spune ”Nu stiu”. In fine, asta este boala nationala asa ca nu mai insist. As fi vrut sincer sa scriu un post mai documentat dar circumstantele din ultima vreme (desi mi-am reparat laptopul) m-au impiedicat.

Postul asta a pornit de la raspunsul unei vanzatoare dintr-un shop de ”IT” pe care am intrebat-o finut daca are boxe pe USB (adica boxe de laptop). Ce mi-a raspuns ? Evident : Nu avem si nici nu stiu sa existe ! Evident ca individa statea la jumatate de metru de o pereche de boxe pe USB , prea scumpe totusi pentru ceea ce voiam eu sa fac.

Alte exemple includ si fraze gen : Vreau si eu doua pite (intr-un magazin de paine) . Raspuns : N-avem (normal, ca suntem idioti si nu stim regionalisme sau macar sinonime).In fine, ideea este ca in Romania in loc sa intrebi ”La ce va referiti ? ” sau ”Puteti sa cautati” cel mai bine este sa spui ”N-avem” cu un ton de superioritate de parca viata ta de vanzator ultra implinit profesional ar avea de suferit daca dai un raspuns vag inteligent.

Problema nu tine numai de vanzatori , ceea ce cred ca era deja evident, insa aici orgoliul romanilor ajunge la stadiul la care are implicatii economice. Sunt magazine intregi intretinute de astfel de oameni care habar n-au cu ce se mananca ”IT-ul” sau ”piesele de Dacie”. Daca nu am auzit, inseamna ca nu exista, nu-i asa ?

Lasand frustrarea la o parte, ma intreb : La ce nivel de ‘capitalism’ am ajuns din moment ce preferam sa pierdem bani decat sa recunoastem ca habar n-avem despre ce vorbim ?

P.S : Cer scuze cititorilor pentru calitatea ultimelor articole. In alta ordine de idei , poate ati aflat ca s-a intors viorel Gaita la tv.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

23 Comments

  • Super tare reintoarcerea lui Gaita.

    Cea mai tare faza din astea am patit-o intr-un magazin de toale in care vanzatoarea mi-a explicat ca nu exista blugi pe marimile cerute de mine. Atentie nu ca NU AU ci mai rau NU EXISTA.

    Imi venea sa imi dau blugii de pe mine jos si sa o lamuresc cum sta treaba :)).

  • Asa este. Aveam un prof in liceu care nu prea stia ce preda, dar elevul care ii punea o intrebare si proful nu stia sa raspunda, punea nota 2 elevului pentru “lipsa de respect fata de profesor”. Putea sa zica foarte sincer ca nu stie raspunsul.
    Tu ai luat vreodata nota 2 in liceu?
    Ai un blog foarte interesant.
    Mult succes!

  • Oare e problema romanilor in general? Adica exista multe situatii in care aud “asa suntem noi, romanii” sau “numai la noi vezi asa ceva” sau alte derivate. Dar eu cred ca in mare parte tine de felul de a fi al fiecaruia. Sigur ca in unele cazuri putem generaliza si atunci putem gasi si motivul care sta la baza atitudinii.

    Dar uneori chiar nu e cazul sa punem in carca romanilor o chestie atat de generala. Sa stii ca si-n tari europene mai intalnesti astfel de fenomene asa cum si la noi gasesti oameni capabili sa dea un raspuns ce nu include “nu stiu” sau “nu avem”.

  • @Carina: in ce tari europene, Bulgaria si Turcia? Eu am exemplul Spaniei, in general vanzatorul nu se lasa pana nu rascoleste tot depozitul, iar in caz ca nu are ceea cauti iti recomanda un loc unde poti gasi… sau ti se spune in cat timp pot comanda si aduce produsul pe care il cauti.

  • Uite de aceea este frumoasă România 🙂

  • Eu îl numesc Marketing Românesc™. Am avut atâtea întâmplări tâmpite cu vânzătorii încât tind să cred că unii dintre ei sunt imbecili. Odată o vânzătoare o zis că bărbaţii sunt alergici la şerveţele; vroia să-mi dea rest în şerveţele şi eu nu am acceptat. Într-un restaurant s-a legat de mine şi de prietena mea că de ce comandăm numai de băut; jumate din mese erau goale; nu am mai călcat în respectiva locaţie niciodată. Şi alte astfel de exemple…

    Apropo, ce i-ai zis individei? Ai făcut-o niţel de râs?

  • Carina : Mie mi s-a intamplat si in Romania ”opusul”, gen omul sa caute pana innebuneste un produs despre care nu stia mare lucru . Problema e ca multi prefera sa nu o faca desi pierd. Afara e atat de mare respectul pentru bani incat nu se pune problema.

    Anonim : Era sa iau de mai multe ori, dar mereu am evitat.

    Leprosy : Nu numai in Spania

    Garm : Gaita facea emisiuni super misto prin 1996

    DeMaio : Dar sunt munti si paduri…

    Darius : Dar tot n-ai fost dat afara de la McDonalds :))

  • În ceea ce priveşte serviciile în România sunt de toată jena.

    Personal îmi plac vânzătoarele, sunt o specie aparte. În general, sunt fete deştepte, capabile să reuşească în orice domeniu.

    Numai că sunt blazate, resemnate. Iar această stare acataleptică se justifică prin prisma conştientizării nonsensului care planează asupra oricărui tip de activitate, deci a…

  • Krossfire: Facea emisiuni si mai tari prin 92-93 la defunctul Tele 7 ABC. Mitica se numeau…..

  • Garm : Da, stiu ca mai erau si pe Tele7ABC si vazusem pe YouTube. Mai interesanta era figura lui Gaita pe-atunci 😛

  • Am patit si eu o faza de gen, intr-unul din cele mai socante orase din tara (Galati, pentru cunoscatori). Intreb la un chiosc, genul acela de 2 mp din tabla, pus pe trotuar, cu geamurile ticsite de maruntisuri, de X tip de tigari. “Nu avem” – vine raspuns. Ma mai uit o data in vitrina. Dati-mi Y tigari. “Nu avem nici d’alea”. Bine, dar ce aveti, intreb. “Ce se vede” vine raspuns pe tonul cel mai raspicat posibil.

  • m-a pufnit rasul cand ti-am citit postul. Cea mai recenta intamplare de genu asta a fost azi, intr-o librabrie cand am intrebat-o pe tanti daca are o carte, pe care evident am zarit-o pe raft imediat ce mi-a trantit un N-AVEM!!!! superior.

    Solutia utopica ar fi ca orice vanzator sa treaca, la fel ca pe timpuri, prin minime cursuri se servire a clientului, sa stie in primul rand sa articuleze cuvinte mai complicate ca Multumesc!, sa zambeasca din cand in cand si altele care tin deja de sfere prea inalte ale cunoasterii

  • Bun articol tinere.
    Ungurii au orgoliu national; romanii au orgoliu individual.
    De asta nu suntem compatibili nici cu cu fotbalul.

  • hmm.
    asta e tipologia vânzătorului care nu vinde marfa lui; salariul oricum vine. în schimb, am văzut prin bazar şi pe Brâncoveanu (plin de negustori chinezi şi arabi), oameni care îţi întorc totul pe dos până găsesc ceva, îţi dau sugestii de alte articole, all in all se străduiesc. unii mai au şi simţ de grup, iar dacă n-au deloc, te trimit la un coleg, 3 uşi mai încolo.

    so … se poate.
    probabil pentru eficientizare ar trebui un salariu minim, plus un bonus din vânzări; asta dacă ai “vad” bun, şi persoana de la ghişeu chiar are şanse să facă norma pentru a-şi lua un salariu decent.

  • N-are treaba cu Romania. Asa e peste tot. Ma enerveaza chestia asta ca asa e la noi, sau la noi e mai rau. La noi e ca peste tot dar ne-am prostit singuri sa credem ca la noi e mai rau.

    De multe ori depinde si ce nimeresti, dar si in UK prin magazine esti tratat uneori in mod asemanator. Si chiar mi s-a spus si acolo ca ceva nu exista cand stiam ca exista, dar ii las in pace, parerile personale ale vanzatorilor mi se par prea putin importante.

    In Romania de multe ori am fost indrumat la magazinul unde as putea gasi.

  • deh… se intampla cam peste tot…

  • Pot spune ca am intalnit si astfel de vanzatori si exact opusul lor si unii care se situeaza undeva pe la mijloc… aica intrega paleta de atitudini. Doar ca, pentru cei mai multi oameni, experientele neplacute sunt cele mai puternice. Si atunci cand experientele neplacute nu mai reprezinta o parte infima din total ci o parte deloc nglijabila, desi nu inca majoritara, deja e un semnal de alarma.

    Atitudinea pe care o au cei care vand conteaza destul de mult pentru ca daca ma enervez din prima, pur si simplu ma car de acolo. Dar in anumite momente, de exemplu cand vreau anumite detatii tehnice despre un produs, nu mai pot trece peste lipsa de pregatire, oricat de binevoitor ar fi omul acela. Si asta pentru ca se ajunge la situatii absolut penibile (o, da, in special in special in magazinele care se vor a fi de IT)

    De exemplu sa ma intrebe pe mine unul care vinde tel mobile cum poate sa faca sa inregistreze video mai mult de 10 secunde cu mobilul. Sau in momentul in care intreb de un kit Microsoft Wireless Optical Elite sa puna omul mana pe telefon sa intrebe “auzi ai cumva un program de la Microsoft? Kit Wireless optical Elite ii zice” =)) … eu imi tot suflam nasul ca sa am un pretext sa-mi ascund fata dupa servetel… sa nu se vada ca sunt rosie de ras

  • Asta cu kitul wireless e tare 🙂

  • :)). Rad, pentru ca, uneori, intr-un cu totul altfel de context, cu nimic comercial in el, “nu stiu” e singura scapare.

  • Well, nu stiu poate fi o scapare si intr-un context comercial, atunci cand esti intrebat unde s-au dus fondurile suplimentare 😀

  • de asta in magazinele care produc bani multi vanzatorii au bonus pentru vanzari 😀

  • si apropo de “nu stiu” un post genial: http://strada-fermei.blogspot.com/2008/07/multiplex-oradea.html

    =)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *