și eu, ca toți beneficiarii minunatului sistem de învățământ românesc, am memorat adesea informații care n-or să mă ajute în veci cu nimic. Neuroni omorâți cu bestialitate, într-o vreme în care eram prea mică pentru a realiza răul pe care mi-l produceam. Aș fi preferat- în schimb- să se pună mai mare accent pe noțiuni practice, pe studierea limbilor străine, dar politicienii lingători de dosuri rafinate-ajunși între timp miniștrii școlii românești- știu mai bine. cât despre argumentul legat de cultura generală, ea nu se dobândește cu forța, nu se face la școală pentru notă și nu trebuie sub nici o formă să fie scuza ideală pentru a umple paginile manualelor cu date inutile. 80% din ea a fost-în cazul meu- rezultatul lecturilor extra școlare.

Mi se pare interesantă şi importanţa exagerată pe care tindem să o acordăm infotainment-ului. Foarte multă lume petrece ore în şir pe Discovery şi National Geographic, iar uneori asta mai reprezintă şi un motiv de “suferinţă” – ce-ai nene, eu nu mă uit pe ProTV ca voi, mă uit la lucruri serioase.

Deşi e într-adevăr mai bine să te uiţi la documentare decât la reality show-uri penale, poţi să pierzi o mare parte din viaţă în acest mod şi dând impresia că faci ceva util în tot acest timp.

Mi se pare foarte importantă cultura generala, dar nu la modul că trebuie să ştii „aia şi aia şi aia”. Nu cred că e ceva ce ar trebui să o căpătăm exclusiv în şcoală, şi dacă tot ni se servesc aceste informaţii ar fi destul de bine să le putem filtra mai mult făcându-ne programul după propriile interese…

Ok, sunt de acord ca sistemul de invatamant preuniversitar romanesc e destul de prost conceput si cuprinde foarte multe informatii neesentiale, insa il prefer oricand sistemului occidental in care elevii din clasele primare traiesc cu impresia ca ouale cresc in supermarket si ca vacile sunt mov. =S

mamă, am găsit definiţia de care zici! uite ce mişto sună: “Die Photosynthese ist der einzige Vorgang in der Natur durch den die grünen Pflanzen in Anwesenheit von Sonnenenergie und Kohlendyoxid das Wasser mit mineralischen Stoffen in organische Stoffen umwandeln und den Sauerstoff freigeben.” (Sauerstoff (substanţă-acidă) fiind oxigen în nemţeşte.) şi tot aşa de faină e şi definiţia paralelogramului.
bun. mă întorc la cestiune, că voiam să zic ceva şi on-topic. eu cred că trebuie procedat aşa. fie că ştii, fie că nu ştii, chestia cu “dacă te întreabă cineva” nu e determinantă. dacă te întreabă cineva ceva ce nu ştii, poţi să trimiţi persoana respectivă la plimbare cât se poate de politicos, mutând discuţia la ceea ce ştii. totul e nu să deţii cunoştinţe, ci să ai abilitatea să faci asemenea treceri.

PS. ai pomenit de Panzer IV. jocul meu preferat (aproape singurul pe care l-am jucat, dintre jocurile pe calculator) a fost Panzer III. aş vrea să îl descarc de pe net, dar mă tem să nu devin dependent. oricum, e un joc super-meseriaş.

Clover Shaped Screwdriver… nu ştiu câtă dreptate ai. Dacă ai văzut la televizor sau pe youtube imagini scoase din context nu înseamnă că ştii cât de eficiente sunt sistemele educaţionale din alte ţări.

La noi se livrează FOARTE MULTĂ informaţie, dar elevul mediu reţine o parte FOARTE MICĂ a ei. Am luat nenumărate note de 10 pe chestii pe care deja nu le mai ştiu – ce înseamnă asta? Că am fost recompensat ca să tocesc, ce altceva?

În mod cert e nevoie de mult mai puţină informaţie decât ce e în programa din România, care să fie predată prin metode mai moderne aşa încât lumea să înveţe cu adevărat, nu doar să memoreze pentru câteva săptămâni.

Crezi că ţările din Vest au progresat cu oameni care n-au învăţat nimic de la şcoală? Sigur, s-au bazat destul de mult şi pe imigranţi, dar nu e chiar cum crezi tu. 🙂

Pe sistemul “daca te intreaba cineva” ar trebui predate in scoli geografia si infrastructura Bucurestiului. Pe mine ma intreaba des.

Din ce zicea profu’ de mate: “Daca vine la tine o fata si iesiti in parc noaptea, cum ii desfaci parantezele?”. Trebuie sa stii, nu?

Sau: “Iti da unu’ un vector. Ce te faci? Nu stii sa il folosesti”. Desigur, astea intrau in categoria umor negru.

Nu vei folosi ceea ce inveti in facultate exact in modul in care il inveti, dar iti structureaza gandirea si te ajuta sa faci diverse asocieri. Chiar m-am intrebat daca voi folosi vreodata statistica; cert e ca nu, eu nu voi folosi statistica vreodata in viata mea, DAR voi sti sa interpretez o statistica si imi voi da seama daca e corecta sau nu. Nu trebuie sa iei ad-literam ce ti se zice si sa te astepti ca a doua zi te vor intreba toti despre acel lucru.

Sunt contra. 😀

Bombardarea cu informatii este importanta pentru ca dezvolta capacitatea de abstractizare. 🙂

Sigur, in procesul de invatare marea majoritate a informatiei se pierde/se uita dar ideea de baza este ca mai tarziu sa stii ca trebuie sa te uiti intr-o carte si sa iti reamintesti despre ce este vorba.

In plus, anumite specializari, sa spunem dreptul sau medicina, “dezvolta” asa zisa deformatie profesionala. Ceea ce este un lucru bun pentru ca intr-o conversatie iti permite “sa dai ceaţă” celor care participa la discutie. Spun ca este un lucru bun pentru ca in majoritatea cazurilor cei care discuta cu tine sunt coplesiti de un complex de inferioritate si intra singuri intr-un pseudo blocaj mental. 😀

Definiţia informaţiei o ştie cineva?

Informaţia: O dată cu caracter de noutate şi care prezintă interes sau conferă un avantaj receptorului.

Spui ceva (o dată) cu caracter de noutate şi pe jumatate “batalia e castigata”. 😀 Trebuie doar sa mai apara banuiala ca ceea ce ai spus prezinta importanta.

te contrazic aici vlad, cred ca este bine sa stii macar cate putin din tot, nu in eventualitatea in care te-ar intreba cineva, ci pentru tine, pentru a putea sa folosesti notiunile din celelalte domenii in cel care te intereseaza pe tine.

asta cred eu ca e viitorul, (desi mai toti merg spre nisare), cate putin din fiecare, un mozaic cultural cu referinte permanente, filme, muzica, sport, mitologie, religie, filosofie, media, internet, IT, sex, bla bla…

nu inteleg cum ar putea sa spuna cineva: eu fac doar asta, restul nu ma intereseaza…

e in natura omului sa vrea sa faca cat mai multe! Noi vrem prin esenta TOTUL! Si asta e marfa. 😉

La mine, “Daca te intreaba cineva?” s-a transformat in “Nici nu stii cand o sa-ti foloseasca vreodata”, folosit ca scuza pentru a toci chimie organica si zoologie preistorica [vorbesc serios]. Doamne-ajuta ca am trecut de etapa aia 🙂

Apropo de PS, pana la urma e blogul tau si poti scrie ce vrea muschiu’ lobului parietal 😛 [am zis la baza, stiu si eu ca lobul parietal nu are muschi… apropo, pe unde era ala? *zambet tamp*]

Era o intrebare retorica 🙂 Sincera sa fiu, atata timp cat stiu ca lobul parietal e o portiune a creierului si nu partea superioara a plamanului drept sau mai stiu eu ce, sunt multzumita.

Mai marii reformelor in invatamant se leaga foarte mult de cata informatie cade pe bietii copii. Parerea mea e ca nu asta e problema. nici unul dintre noi nu si-a pus streangul de gat ca i-a dat profu la mate 100 de probleme pe a doua zi. (Ok, l-am injurat de toate rudele la faza asta). Noi nu prea invatam insa sa abstractizam sa stabilim relatii intre ceea ce invatam. Am avut o multime de colegi care cand intrau in sesiune si parca inebuneau tocind disperati manuale intregi la o materie care in esenta nu era foarte diferita de ce mai facusera in semestrul anterior. Cat de absurd e sa iti mai rupi o data capul la o materie care sa zicem se cheama “Metodologia cercetarii sociale” cand in semestrul I ai facut una care se chema mai putin pompos Statistica? Si sa mai gasesti si cursuri care se citeaza intre ele. De ce un elev se apuca sa mai invete o data ecuatii de gradul II in anul urmator daca i s-au mai explicat o data si se presupune ca acum face doar o recapitulare? Nu cantitatea informatiilor e problema ci modul cum e ea predata sui apoi asimilata.… Read more »

E o fază hilară de care am avut parte în căsnicie. Am venit şi eu într-o seară târziu acasă şi m-a întrebat „de unde vii mă la ora asta? Ai băut? Cum de te-ai făcut în halul acesta?” Sincer dacă la şcoală mă învăţau să mint sau să dau răspunsuri la întrebări de genul ăsta, era mult mai fericit. Din păcate am avut intuiţia genială (nu-i aşa că fiecare geniu neînţeles are gene de alcoolic în el) să-i spun: draga mea am fost la o întâlnire cu prietenii mei, ne-am certat rău pe distribuţiile stable, woody pe debian şi distribuţiile rpm, pe urmă ne-am încins la vorbă despre patch grsec pe kernel şi la urmă am discutat despre virtualizare”. Ce mi-a răspuns: „E clar, eşti beat, mergi şi te culcă”. Eu sincer mulţumesc că nu le-au învăţat Un*x – Linux la şcoală că sigur ne hack-uiau în momentele de slăbiciune iar a doua zi, vinovat, recunoşteai că ai pierdut cardurile deşi erau la ele, goale, inutile .