Daca va intreaba cineva…

Tibi , coleg de grupa pe care l-am mai mentionat pe blog, a avut o observatie foarte interesanta astazi : Inca din clasa I in momentul in care cineva incearca sa ne indoape cu informatii cu o vaga utilitate suntem ”amenintati” constant cu fraza ”Daca te intreaba cineva ?”.

Sincer, de cate ori ati fost opriti pe strada si intrebati daca stiti unde este muschiul sternocleidomastoidian ? Dar definitia fotosintezei in limba germana ? (Ioana o stie) .Sunt convins ca fiecare dintre noi a retinut diverse prostii sub imperiul frazelor ”daca te intreaba cineva” si ”poate o sa-ti foloseasca vreodata”.

Multi mi-ar da un raspuns logic de altfel : In scoala generala si liceu se acumuleaza cultura generala si de altfel ai un sentiment foarte interesant in momentul in care ”scoti de la naftalina” anumite cunostinte la momentul potrivit. Prima problema apare in momentul in care cei ce se folosesc de fraza trec de limita culturii generale si inoculeaza tot felul de tampenii in mintile celor mici. Pe langa materia prost structurata exista si oameni care au impresia ca tinerii si cei mici sunt facuti pentru a toci aberatii gen ”structura si compozitia lichidului cefalo rahidian” sau ”situatii ipotetice in care pot aparea radiatii gama” (extracte din manuale de clasa a saptea). Cine stie, poate-i opreste cineva pe strada si-i intreaba…

Problema numarul 2 apare cand anumiti indivizi simt nevoia sa-si manifeste lacunele din anumite domenii punand accentul pe altele mult mai putin importante si utile. Nu vi s-a intamplat sa va treziti ca un om vorbeste despre un singur lucru la infinit si va da tot felul de detalii imbecile. Daca va intreaba cineva legea 244 pentru reglementarea taximetriei ?

Sunt la randu-mi pasionat de cateva domenii pe care s-ar putea sa le fi expus in detaliu la un moment dat insa scuza ‘daca te intreaba cineva’ nu mi-a trecut niciodata prin minte. CINEVA nu o sa intrebe nicioda, pentru ca majoritatea acestor ”cineva” , adica ai nostri compatrioti, mustesc de orgoliu si vor prefera sa abereze in detrimentul unui simplu ”nu stiu”.

Concluzie : Cu totii cred am prefera sa ne cunoastem meseria (unde cineva ne va intreba zi de zi cate ceva) si eventual hobby-urile in detrimentul tipurilor de senile folosite la tancurile Panzer IV. Expresia vehiculata in acest post este o simpla scuza pentru defulare in cele mai multe cazuri (exceptand ironiile).

P.S : Am vazut receptia ultimei recenzii pe blog si am priceput mesajul : Le las in continuare pe bangyourbrain si aici ma abtin. Stiati ca maimutele paianjen au un creier de doua ori mai mare decat al maimutelor urlatoare desi sunt mult mai mici ca statura ? Asta asa, daca va intreaba cineva…

32 Comments

  • și eu, ca toți beneficiarii minunatului sistem de învățământ românesc, am memorat adesea informații care n-or să mă ajute în veci cu nimic. Neuroni omorâți cu bestialitate, într-o vreme în care eram prea mică pentru a realiza răul pe care mi-l produceam. Aș fi preferat- în schimb- să se pună mai mare accent pe noțiuni practice, pe studierea limbilor străine, dar politicienii lingători de dosuri rafinate-ajunși între timp miniștrii școlii românești- știu mai bine. cât despre argumentul legat de cultura generală, ea nu se dobândește cu forța, nu se face la școală pentru notă și nu trebuie sub nici o formă să fie scuza ideală pentru a umple paginile manualelor cu date inutile. 80% din ea a fost-în cazul meu- rezultatul lecturilor extra școlare.

  • Adevarat. Ceva intr-o limba straina e mai mult ca sigur ca te va intreba cineva la un moment dat.

  • Mi se pare interesantă şi importanţa exagerată pe care tindem să o acordăm infotainment-ului. Foarte multă lume petrece ore în şir pe Discovery şi National Geographic, iar uneori asta mai reprezintă şi un motiv de “suferinţă” – ce-ai nene, eu nu mă uit pe ProTV ca voi, mă uit la lucruri serioase.

    Deşi e într-adevăr mai bine să te uiţi la documentare decât la reality show-uri penale, poţi să pierzi o mare parte din viaţă în acest mod şi dând impresia că faci ceva util în tot acest timp.

    Mi se pare foarte importantă cultura generala, dar nu la modul că trebuie să ştii „aia şi aia şi aia”. Nu cred că e ceva ce ar trebui să o căpătăm exclusiv în şcoală, şi dacă tot ni se servesc aceste informaţii ar fi destul de bine să le putem filtra mai mult făcându-ne programul după propriile interese…

  • Da, chiar am uitat sa ating problema ”Eu ma uit pe Discovery”. Majoritatea celor care se uita pe Discovery nu se uita de altfel la documentare ci la American Chopper, Robot Battles si alte descinderi in divertisment ale postului de ”culturalizare”.

  • Ok, sunt de acord ca sistemul de invatamant preuniversitar romanesc e destul de prost conceput si cuprinde foarte multe informatii neesentiale, insa il prefer oricand sistemului occidental in care elevii din clasele primare traiesc cu impresia ca ouale cresc in supermarket si ca vacile sunt mov. =S

  • Paaai…unele vaci sunt mov, nu 😛 ? Asta daca ma intreaba cineva…

  • mamă, am găsit definiţia de care zici! uite ce mişto sună: “Die Photosynthese ist der einzige Vorgang in der Natur durch den die grünen Pflanzen in Anwesenheit von Sonnenenergie und Kohlendyoxid das Wasser mit mineralischen Stoffen in organische Stoffen umwandeln und den Sauerstoff freigeben.” (Sauerstoff (substanţă-acidă) fiind oxigen în nemţeşte.) şi tot aşa de faină e şi definiţia paralelogramului.
    bun. mă întorc la cestiune, că voiam să zic ceva şi on-topic. eu cred că trebuie procedat aşa. fie că ştii, fie că nu ştii, chestia cu “dacă te întreabă cineva” nu e determinantă. dacă te întreabă cineva ceva ce nu ştii, poţi să trimiţi persoana respectivă la plimbare cât se poate de politicos, mutând discuţia la ceea ce ştii. totul e nu să deţii cunoştinţe, ci să ai abilitatea să faci asemenea treceri.

    PS. ai pomenit de Panzer IV. jocul meu preferat (aproape singurul pe care l-am jucat, dintre jocurile pe calculator) a fost Panzer III. aş vrea să îl descarc de pe net, dar mă tem să nu devin dependent. oricum, e un joc super-meseriaş.

  • Da, jocurile Hex Based au fost un episod interesant din era gamingului.

    Tocmai abilitatea de a deturna politicos o conversatie nu este predata in scoli.

  • Clover Shaped Screwdriver… nu ştiu câtă dreptate ai. Dacă ai văzut la televizor sau pe youtube imagini scoase din context nu înseamnă că ştii cât de eficiente sunt sistemele educaţionale din alte ţări.

    La noi se livrează FOARTE MULTĂ informaţie, dar elevul mediu reţine o parte FOARTE MICĂ a ei. Am luat nenumărate note de 10 pe chestii pe care deja nu le mai ştiu – ce înseamnă asta? Că am fost recompensat ca să tocesc, ce altceva?

    În mod cert e nevoie de mult mai puţină informaţie decât ce e în programa din România, care să fie predată prin metode mai moderne aşa încât lumea să înveţe cu adevărat, nu doar să memoreze pentru câteva săptămâni.

    Crezi că ţările din Vest au progresat cu oameni care n-au învăţat nimic de la şcoală? Sigur, s-au bazat destul de mult şi pe imigranţi, dar nu e chiar cum crezi tu. 🙂

  • Krossfire, eu nu sunt suparata pe ei. Eu chiar sunt recunoscatoare pentru toate informatiile care mi-au fost varate fortat pe gat in scoala. Poate ai crede ca n-am dat decat de profesori de miere, care faceau totul interesant si dadeau note corect. Nici pe departe. Se poate presupune si ca sufar de complexul ‘eu m-am chinuit, sa o faca si altii’, insa nu e cazul. Personal sustin invatamantul vestic bazat mai putin pe informatie memorata. Insa tot personal ma bucur sa stiu exact de ce unele pasari au stomac bi-cameral si cum o stiva poate modela situatii reale. Toate sutele alea de ore de informatica plicticoasa cu o profa absurda si frustrata care mi-a facut viata iad timp de cativa ani, mi-au modelat gandirea incat pot intelege concepte in orice domeniu fara mari dificultati. Mai mult, nivelul maxim de emotii si panica l-am atins in clasa a 11a. Si sunt un caz care a trait destule situatii noi si stresante de atunci.
    In nici un caz nu felicit sistemul de invatamant romanesc. Nu o sa incetez vreodata sa-l critic, de la atitudini la continut. Insa vorbind doar despre cazul meu particular, ma bucur ca am trecut prin el.
    Ti-am raspuns mai pe larg intr-un post.

    P.S. Nu cred ca toata informatia asta ma face in vreun fel mai valoroasa decat este un cioban.

    Ah, si nu, nu sunt masochista in pat.

  • Julesie : Si eu ma bucur de faptul ca am asimilt anumite concepte de matematica si informatica utile (am fost si programator de altfel)…dar totusi, exista o limita lucrurilor utile 😀 (Ultima afirmatie era doar in cazul in care ma intreba cineva, nu ?)

    Tiberiu, Clover : Pana la urma sistemul finlandez de invatamant este considerat cel mai bun si din ce am vazut pe site-urile lor fiecare curriculum este dezbatut in asa fel incat sa primesti esentialul si sa poti sa obtii mai mult numai daca doresti.

  • Da, era in caz ca te intreaba un psihanalist candva. 🙂
    Apropo de sisteme vestice, vorbeam cu o prietena olandeza care imi zicea ca ea in prima parte (clasele 1-4) nu a avut ore. Tot ce faceau era sa se joace si sa citeasca ce vroiau, intr-o sala de clasa transformata in camera de joaca. Si mai tarziu aveau destul de putine lucruri obligatorii, tocmai pentru a-i incuraja sa-si urmeze pasiunile. Mie inca mi se pare greu de crezut ca un asemenea sistem poate functiona, dar aparent merge.

  • Pe sistemul “daca te intreaba cineva” ar trebui predate in scoli geografia si infrastructura Bucurestiului. Pe mine ma intreaba des.

  • Jucati ConQUIZtador, fratilor, acolo veti vedea limita cunostiintelor generale (sau mai degraba,limita aberatiilor pe care niste persoane cu excesiv de mult timp liber reusesc sa le creeze). Cine stie, poate va va trebuie vreodata in viata sa stiti care este schema electrotehnica a congelatorului sau in ce an a primit Schwartzenburgenbergen (nume fictiv, evident) premiul Nobel pentru descoperirea gaurii din covrig. Vreti aberatii fara numar? Jucati doar o partida…

  • Intr-adevar…e singurul joc unde exista domeniul ”Elefanti celebri”.

  • pot sa zic un banc? 😀 are legatura cu “daca te intreaba cineva?”

    ion avea un cal negru legat, pe care il ducea acasa. se intalneste cu gheorghe:
    – salut ioane! unde duci calu` asta?
    – acasa…
    – acasa unde? stai la apartament…
    – pai da… acasa la mine.
    – si ce faci cu el?
    – il tai si il pun in cada.
    – da` de ce ma?
    – pai in caz ca ma intreaba cineva daca am un cal negru taiat in cada, sa ii spun “yes I have!”

  • Din ce zicea profu’ de mate: “Daca vine la tine o fata si iesiti in parc noaptea, cum ii desfaci parantezele?”. Trebuie sa stii, nu?

    Sau: “Iti da unu’ un vector. Ce te faci? Nu stii sa il folosesti”. Desigur, astea intrau in categoria umor negru.

    Nu vei folosi ceea ce inveti in facultate exact in modul in care il inveti, dar iti structureaza gandirea si te ajuta sa faci diverse asocieri. Chiar m-am intrebat daca voi folosi vreodata statistica; cert e ca nu, eu nu voi folosi statistica vreodata in viata mea, DAR voi sti sa interpretez o statistica si imi voi da seama daca e corecta sau nu. Nu trebuie sa iei ad-literam ce ti se zice si sa te astepti ca a doua zi te vor intreba toti despre acel lucru.

  • Copchilu : Stiam bancu’ dar in alta forma..ceva mai iritanta si mai seaca. Merci oricum 😛

  • Sunt contra. 😀

    Bombardarea cu informatii este importanta pentru ca dezvolta capacitatea de abstractizare. 🙂

    Sigur, in procesul de invatare marea majoritate a informatiei se pierde/se uita dar ideea de baza este ca mai tarziu sa stii ca trebuie sa te uiti intr-o carte si sa iti reamintesti despre ce este vorba.

    In plus, anumite specializari, sa spunem dreptul sau medicina, “dezvolta” asa zisa deformatie profesionala. Ceea ce este un lucru bun pentru ca intr-o conversatie iti permite “sa dai ceaţă” celor care participa la discutie. Spun ca este un lucru bun pentru ca in majoritatea cazurilor cei care discuta cu tine sunt coplesiti de un complex de inferioritate si intra singuri intr-un pseudo blocaj mental. 😀

    Definiţia informaţiei o ştie cineva?

    Informaţia: O dată cu caracter de noutate şi care prezintă interes sau conferă un avantaj receptorului.

    Spui ceva (o dată) cu caracter de noutate şi pe jumatate “batalia e castigata”. 😀 Trebuie doar sa mai apara banuiala ca ceea ce ai spus prezinta importanta.

  • Cand am invatat participiile trecute la franceza si verbele copulative la romana, explicatia n-a fost “daca te intreaba cineva”, ci, mai rau: “daca te scoala cineva din somn la 3 noaptea si te pune sa-i reciti verbele copulative, trebuie sa le stii!”

  • Programare Sociala : La facultate am fost invatat ca informatia trebuie sa fie monetizabila 😛

    Smilla : Cunosc cazuri de gen. Si acum stiu vreo trei reguli pentru integrale 😛

  • Dacă mă întreabă răspund numai la ce ştiu. Majoritatea se feresc de acel “nu ştiu” şi de aceea vorbesc ore în şir pe lângă subiect.

  • te contrazic aici vlad, cred ca este bine sa stii macar cate putin din tot, nu in eventualitatea in care te-ar intreba cineva, ci pentru tine, pentru a putea sa folosesti notiunile din celelalte domenii in cel care te intereseaza pe tine.

    asta cred eu ca e viitorul, (desi mai toti merg spre nisare), cate putin din fiecare, un mozaic cultural cu referinte permanente, filme, muzica, sport, mitologie, religie, filosofie, media, internet, IT, sex, bla bla…

    nu inteleg cum ar putea sa spuna cineva: eu fac doar asta, restul nu ma intereseaza…

    e in natura omului sa vrea sa faca cat mai multe! Noi vrem prin esenta TOTUL! Si asta e marfa. 😉

  • Fluerasul : Din pacate viitorul tau nu prea are legatura cu piata si cu ”viitorul capitalist”, masinizat.

    Eu sunt de parere ca este de preferat un om care stie un singur domeniu ok decat mai multe prost. Cine vrea intr-adevar sa asimileze cat mai mult (lucru pe care l-am facut si eu, pentru ca intru in categoria aia care vrea ”totul”) trebuie sa fie capabil psihic si sa fie educat in asa mod incat sa primeasca acele informatii. Uneori se poate, de cele mai multe ori NU.

  • La mine, “Daca te intreaba cineva?” s-a transformat in “Nici nu stii cand o sa-ti foloseasca vreodata”, folosit ca scuza pentru a toci chimie organica si zoologie preistorica [vorbesc serios]. Doamne-ajuta ca am trecut de etapa aia 🙂

    Apropo de PS, pana la urma e blogul tau si poti scrie ce vrea muschiu’ lobului parietal 😛 [am zis la baza, stiu si eu ca lobul parietal nu are muschi… apropo, pe unde era ala? *zambet tamp*]

  • Prin lateralul creierului…cred. Damn, chiar m-a intrebat cineva :))

  • Era o intrebare retorica 🙂 Sincera sa fiu, atata timp cat stiu ca lobul parietal e o portiune a creierului si nu partea superioara a plamanului drept sau mai stiu eu ce, sunt multzumita.

  • Ma gandeam eu ca e retorica dar incercam un comeback (care nu mi-a iesit prea inspirat).

  • Mai marii reformelor in invatamant se leaga foarte mult de cata informatie cade pe bietii copii. Parerea mea e ca nu asta e problema. nici unul dintre noi nu si-a pus streangul de gat ca i-a dat profu la mate 100 de probleme pe a doua zi. (Ok, l-am injurat de toate rudele la faza asta). Noi nu prea invatam insa sa abstractizam sa stabilim relatii intre ceea ce invatam.

    Am avut o multime de colegi care cand intrau in sesiune si parca inebuneau tocind disperati manuale intregi la o materie care in esenta nu era foarte diferita de ce mai facusera in semestrul anterior. Cat de absurd e sa iti mai rupi o data capul la o materie care sa zicem se cheama “Metodologia cercetarii sociale” cand in semestrul I ai facut una care se chema mai putin pompos Statistica? Si sa mai gasesti si cursuri care se citeaza intre ele.

    De ce un elev se apuca sa mai invete o data ecuatii de gradul II in anul urmator daca i s-au mai explicat o data si se presupune ca acum face doar o recapitulare?

    Nu cantitatea informatiilor e problema ci modul cum e ea predata sui apoi asimilata. Plus ca profii sufera de orgoliu nemasurat spunand apasat ca materia lor e unica si nu s-a mai facut.

    Cat despre deturnarea discutiei am avut un prof tare o data de diplomatie, care zicea ca pentru a fi un bun diplomat/politician trebuie sa fii capabil sa vorbesti cinvingator despre orice in asa fel incat sa fii credibil, iar tot ceea ce spui sa poata fi verificabil intr-o proportie convingatoare chiar daca tu nu intelegi o iota din ceea ce spui si abia cu o seara in urma ti s-a pus problema in fata. Pentru asta insa trebuie sa ai simtul selectiei informatiei relevante.

    Mai spunea el si despre cum sa rasucesti o problema atunci cand ti se arunca pe loc in fata in asa fel incat sa te indrepti spre ceva care stapanesti. Si scoala e buna la ceva:)

  • Nu stiu daca e vorba de reforma cat este vorba de orgolii.

  • E o fază hilară de care am avut parte în căsnicie. Am venit şi eu într-o seară târziu acasă şi m-a întrebat „de unde vii mă la ora asta? Ai băut? Cum de te-ai făcut în halul acesta?” Sincer dacă la şcoală mă învăţau să mint sau să dau răspunsuri la întrebări de genul ăsta, era mult mai fericit. Din păcate am avut intuiţia genială (nu-i aşa că fiecare geniu neînţeles are gene de alcoolic în el) să-i spun: draga mea am fost la o întâlnire cu prietenii mei, ne-am certat rău pe distribuţiile stable, woody pe debian şi distribuţiile rpm, pe urmă ne-am încins la vorbă despre patch grsec pe kernel şi la urmă am discutat despre virtualizare”. Ce mi-a răspuns: „E clar, eşti beat, mergi şi te culcă”. Eu sincer mulţumesc că nu le-au învăţat Un*x – Linux la şcoală că sigur ne hack-uiau în momentele de slăbiciune iar a doua zi, vinovat, recunoşteai că ai pierdut cardurile deşi erau la ele, goale, inutile .

  • Seamana cu povestile profilor din fostul meu liceu. Atunci consiliile profesorale se tineau foarte tarziu si durau pana in jurul orei 11. Nu stiu de ce toate nevestele de profesor aveau probleme in a intelege ca barbatii lor nu iesisera in cor la bere.

    Inca ceva : Nu-ti pot comenta la ultimele articole !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.