Coborâți sau urc eu?

Săptămâna asta a fost ultima din Cercul de Foc al Bărbaților, o combinație fatală pentru portofel dintre Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie și sărbătoarea numită „Ionel i-a luat cercei lu’ nevastă-sa”.  

Cum m-am regăsit la rându-mi între obligații parfumate și gesturi așteptate, am decis să onorez sărbătoarea prin antica tradiție a curieratului. Adică am comandat ceva flori și ciocolată pentru câteva persoane cărora voiam să le spun „primăvară frumoasă” și care, fiind în același oraș, credeam îmi vor primi urările înainte de 1 mai. M-am înșelat.

Vedeți voi, din patru comenzi pe care site-urile producătorilor și firmelor de curierat m-au asigurat că vor „ajunge la timp”, doar una a aterizat de 1 martie. Din fericire, mă așteptam. Din nefericire, faptul că mă așteptam nu e tocmai normal. De altfel, treaba asta mi-a devenit evidentă când pe 2 martie m-au sunat reprezentanții uneia din firmele de la care comandasem, o cofetărie artizanală. La telefon, doamna cu care am vorbit m-a anunțat că va mai adăuga ceva comenzii drept compensație și că își asumă vina de a fi scris pe site „livrare în 2 două ore”.

Evident că am apreciat gestul, gândindu-mă la celebra vorbă a lui Sun Tzu: „multă ciocolată e mai bună decât puțină ciocolată”. În plus, nu mă gândisem că o livrare de 1 martie, o zi extrem de haotică chiar și în pandemie, era posibilă în două ore. Nu mă gândisem nici că o comandă făcută cu o săptămână în urmă ar fi ajuns neapărat. Era aglomerat, deci normal să nu poată livra, nu?

De fapt, nu, nu prea era, iar scuzele mi-au amintit cât de puțini oameni conștientizează decalajul uriaș între ce se promite și ce se livrează în România. Nu, nu la nivel politic sau în spațiul public – aia e o discuție prea bătrânească chiar și pentru mine. Vorbesc despre viața și interacțiunile de zi cu zi. Am ajuns practic să traducem „livrăm miercuri” prin „livrăm între miercuri și luni”. Poate de-aia nici nu s-a sesizat nimeni că pe site chiar scria că livrările se pot face în două ore!

Sigur, firma în cauză a făcut un gest neașteptat și oferit o plăcută compensație, dar celelalte nu, deși una dintre ele a livrat coletul joi. Că na, ce e 1 martie, ce e 4 martie? Și ai putea da vina pe curieri, pe angajați sau pe trafic, dar adevărul e că derapajele de genul ăsta (extrem de dese la noi) sunt rezultatul convergenței dintre ideile proaste ale unora și acceptarea tacită a tuturor.

În oricare dintre cele trei companii care n-au livrat, ideea promisiunii unui termen de livrare rapid a venit probabil din partea unui șefuleț. Unuia căruia i-au licărit ochii la gândul zecilor de precomenzi. Că na, dacă eMag poate, noi de ce să nu putem?

Geniala idee a trecut mai departe de vânzări și marketing care nu și-au pus niciodată întrebarea: Băi, noi chiar putem face asta? De 1 martie, în București? Că na, ei erau evaluați după „oportunități”. Ea a fost împărtășită cu angajații din depozit sau cu cei care produceau marfa și nici acolo n-a zis nimeni nimic. A trecut apoi mai departe spre firma de curierat și acolo toți au fost aparent de acord că e o idee super. Apoi a fost pusă în practică, a eșuat și nici noi n-am zis nimic…

Și așa două ore au devenit o zi, iar trei zile o săptămână. Iar la final ne-am trezit sunați de un omuleț transpirat și gâfâind care ne-a întrebat: „Coborâți dumneavoastră sau urc eu?” Căci fix de-asta trimitem lucruri prin curier în plină pandemie: ca destinatarul să coboare în mijlocul străzii și să te caute prin tufișuri.

Dat fiind însă statutul precar al curierilor în perioada asta, m-ași simți prost să îndrept articolul ăsta spre ei – mai ales că ei sunt deseori victime în lanțul ăsta, nu vinovați. Da, știu că e plin Internetul povești horror cu livratori, dar, dacă e să analizez ultimul an, cred că maxim un curier din douăzeci m-a enervat. Și nici cofetăriile n-aș vrea să fie învinuite, mai ales când și-au reparat atât de dulce „greșeala”. Nu, problema nu le e specifică.

Ați lucrat vreodată cu freelanceri care promit trei zile și livrează în trei săptămâni? Eu da. Vi s-a spus vreodată că vi se va elibera un act până pe 15 ale lunii, iar pe 10 luna viitoare el era încă în lucru? Mai mult ca sigur. Vi s-a promis vreodată un răspuns pe mail în trei zile și l-ați primit după o lună? De așteptat pe holurile vreunui cabinet, fie și privat, nu vă mai întreb…

Ei, și ce-ați făcut după? Ați încercat să-i trageți la răspundere pe vinovați sau v-ați descărcat într-un articol pasiv-agresiv, ca autorul de față? Dacă i-ați tras totuși la răspundere pe vinovați, ce s-a întâmplat? Este că s-au victimizat, v-au explicat că de fapt nici n-ați așteptat prea mult și că e aglomerat în oraș? Nu v-au spus și că o oră nu înseamnă chiar o oră, ci că era o aproximație? Păi, clar, a fost vina voastră că n-ați înțeles metafora!

Așa mă, și ce? o să spuneți. Românii nu sunt punctuali și aia e, ce vrei să facem? Fix aia e, că nici măcar nu e vorba despre punctualitate. Ultima presupune ca părțile implicate să aibă un termen stabilit de comun acord. Nu, problema e mai simplă de atât.

Problema e că am început să acceptăm ca societate că termenele limită și promisiunile sunt de fapt un fel de hiperbole și că nimic nu trebuie să fie luat la valoarea reală. E vorba doar despre „marketing” și nimeni nu e obligat să răspundă pentru nimic!

Dar dacă ar fi? Dacă în loc să tăcem când cineva promite imposibilul, l-am corecta pur și simplu? Nu, nu violent, dar suficient de ferm și direct. Dacă am cere onestitate și atât, fără pretenții de performanță? Dacă și curierul ăla ar înțelege că nu accepți să-ți bată la ușă la 19, când îl așteptai între 11 și 13, și că mai bine amână, ar exista o șansă să-și spună la rându-i oful mai departe. Ar exista o șansă să-i explice șefului lui că nu, cu 10 oameni nu poți livra 3000 de pachete. Și dacă n-ar fi singur, poate că șeful ăla s-ar văita și el mai departe, într-un lanț de oameni care brusc au învățat să spună NU. N-ar fi o lume ideală, dar ar fi cu siguranță una mai liniștită.

P.S: O soluție rapidă la asta ar fi pur și simplu să estimezi corect niște termene și apoi să adaugi niște extra timp (similar companiilor care livrează mâncare), astfel încât sosirea coletului să fie o surpriză, nu o dezamăgire. Sursa imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

11 Comments

  • Am făcut cerere la Enel pe 30 decembrie să trec la piata liberă. Mi-au întrerupt contractul vechi. Încă nu am contract nou cu ei. Momentan primesc curent gratis. I-am sunat o data in ianuarie, au zis că până pe 8 februarie este gata. Îmi dau seama că o sa vina o regularizare, dar nici nu știu cum sa mai reacționez.

  • Și probabil că la telefon ți-au zis că rezolvă imediat, nu :))?

  • Cat timp nu exista consecinte reale nu se vor indrepta astfel de intamplari. Foarte bine punctat partea cu “marketingul” din zilele noastre, de altfel foarte mult focus se faze pe brand si imagine si mai putin pe calitate si ce oferi cu adevarat.

    Eu in astfel de momente precum cele povestite mai sus ma oftic in interior fiindca sunt o persoana complet non-conflictuala si evit sa intru in cei care au gresit/mintit mai tare, prefer sa inghit galusca si sa merg mai departe. Asa am fost de cand ma stiu, some childhood shit pe care inca mi-l “rezolv” cu psiholoaga m-a facut sa am oroare la conflicte si sa fiu cel care lasa de el daca le pot evita din pacate. Sunt constient insa ca prin asta ajut la perpetuarea acestei minciuni, fiindca daca as fi si eu ca altii care la orice chestii ridica gura poate ar vedea si cei responsabili ca nu mai sunt multi care se lasa calcati in picioare si fortat ar schimba putin schema.

    Una peste alta insa am vazut si o alta fata a “conflictului”, la locul de munca de exemplu fiindca scot in evidenta problemele care impacteaza munca si starea de spirit a echipei, incerc sa raportez mai sus ce ar trebui schimbat (in general atitudine), ei bine asta mi-a adus la reviewul de anul acesta eticheta de om conflictual, care este prea “negativist”, cumva daca spui care sunt problemele reale nu e bine, nu esti team player, esti negativist, esti agresiv, trebuie sa ai o atitudine mai “pozitiva”. Culmea este ca datorita mie s-au schimbat anumite lucruri in bine, fiindca problemele pe care le-am raportat chiar erau probleme mari care au adus multe momente de impas, dar asta nu a retinut managementul sa imi reproseze asta. Cumva este o adevarata arta si asta cu conflictul, daca nu spui nimic se va profita de tine, dar si daca spui in multe situatii ti se va reprosa ca esti prea negativist si ca trebuie sa vezi partea plina a paharului bla bla bla.

    Nu stiu, cred ca imbatranesc fiindca incep sa fiu tot mai deranjat de “positive speaking”-ul acesta de management in care trebuie sa invelim totul in staniol si cu funda, sa fie frumos.

  • Stii, aia cu freelancerii e fix motivul pentru care nu ma bag la proiecte pe care nu stiu clar ca le pot face in mai putin de o zi. Daca e ceva mic, cum vad mail-ul, ma apuc de lucru, vad cat imi ia si abia apoi raspund la mail cu “estimarea” care e de fapt fix cat mi-a luat. Daca cerinta e neclara sau e ceva mai mare, spun pas. Nu risc sa nu pot livra la timp.

    Altfel, daca te deplasezi cu autocarul, ai mai multe sanse sa ajungi la timp sau inainte in Romania decat in Germania. Ma rog, asta inseamna si mai multe sanse ca destinatia finala sa fie intr-un copac, prapastie sau dracu’ stie ce altceva de pe marginea drumului. Chestia e ca soferul roman se teme sa nu fie dat afara daca se plange cineva de vreo intarziere de 3 minute ca stie ca are un sefut care face ca toti dracii de la orice chestie marunta. Soferul neamt n-are grija asta, are o viata buna si nu vrea s-o incheie intr-un parapet. Daca se simte obosit poate sa fie cu o ora in intarziere, tot face un popas sa se odihneasca.

  • Nu am avut nici o problemă cu nici un curier, totul livrat la timp, conform așteptărilor. Jos pălăria din punctul ăsta de vedere!
    La firma de curent am făcut cerere online pe la 24 ianuarie, după 2 săptămâni nu am primit nici un mesaj, am sunat eu, au zis că au multe solicitări să mai urmăresc mailul. A venit noul contract după alte 2 săptămâni. L-am verificat, era o greșeală în el, am dat reply cu eroarea ce trebuie reparată. Nu am primit nici o informare. După 5 zile am sunat eu, a răspuns o domnișoară foarte amabilă, a făcut ea solicitare online să se rezolve (deși aveam și eu făcută pe mail) și să se facă modificarea așa cum trebuie. După 3 zile am primit mail să mi se aducă aminte că trebuie să semnez contractul primit prima dată, adică ăla greșit. Încă îl aștept pe cel corect. 🙂

  • Nu știu cum e mai rău, să ți se întîrzie comanda sau să nu o poți avea deloc?
    Săptămîna asta am căutat mobilier și am găsit ceva ce-mi doream la Ikea. În momentul cînd am băgat codul poștal să văd cînd poate ajunge coletul, am primit un mesaj cu ”azi nu vă putem spune, încercați mîine” și ceva rugăminți să am răbdare. Nu că azi nu se poate dar peste 10-50 de zile, da. Doar azi nu, mîine mai pierde-ți ziua iar încercînd. Trec la Argos, acolo mi se pusese pata pe un scaun minunat. Nu livrează la mine pe stradă. Punct. Sînt la 5 minute distanță de depozitul lor, strada e suficient de mare pt un camion, nu vor ei să intre aici. Dacă vreau, pot veni eu să iau de la punctul de desfacere. Nu vreau, că de aia căutam să-mi trimită acasă, că e mobilă mare și închiriat dubiță taxi costă cît juma din scaun. Și așa am ajuns iar la sfîntul Amazon care-mi aduce la poartă tot. O să trebuiască să le tîrăsc pînă sus, dar e gratis și mi-au dat niște zile cînd ajung pachetele. De aici răspunsul simplu la întrebarea ”da de ce cumpără toți de acolo?”. De aia. Logistică și transport pus la punct. Voiam să zic că partea de curierat dă de dorit și-n alte zone.
    Eu de Ikea m-am lămurit cît îi pasă, următorii ani oricum nu mai cumpăr mobilă, deci nu mai am treabă cu ei, iar de la Argos o să iau dacă au o ofertă mai bună la chestii mici pe care pot să le car acasă într-o sacoșă.

  • Este normal ca de black friday sau alte zile speciale să existe probleme cu livrarea, e o temă de logistică și logică (sic). Ca transportator nu poți menține o flotă de, să zicem, 1000 de furgonete care ar putea face față la 3-4 vîrfuri de cerere pe an, dacă în medie îți sînt suficiente 100 de vehicule pentru o acoperire zilnică a restului de an. Greșeala este a magazinelor care promit un termen de livrare știind că este imposibil de respectat în astfel de zile, și a clienților pentru că sînt creduli.

    Eu nu am nici o problemă în a semnala cu ce firme de curierat am avut probleme, mai ales că evit să cumpăr în preajma sărbătorilor… Primii sunt IKEA București, după ce că m-au taxat nesimțit la transport, unele cartiere bucureștene se află mai departe de depozitul lor decît casa mea… am primit un termen de livrare de vreo zece zile, mobilă multă, în preț intrînd și aducerea pachetelor pînă în casă. La două zile primesc un telefon cum că îmi pot aduce mobila imediat dacă are cine să o descarce, am fost de acord imediat, cum sînt bazat. A venit un moșuleț, am cărat singur tot, surpriza a venit cînd am desfăcut pachetele, cele mai grele, unele erau lovite pe cant… nu am reclamat pentru că am reușit să o montez astfel încît părțile ciobite să fie ascunse.

    DHL/Corsair, am comandat un SSD de 1TB, cum transportul nu era inclus și nici ieftin, am mai luat și un pendrive… după cîteva zile primesc sms de la DHL, ba chiar sînt sunat de șofer înainte pentru a verifica dacă sînt acasă, cum locuiam la etajul 4 fără ascensor (Madrid), cobor eu că eram mai odihnit. Surpriza a venit cînd am deschis pachetul, conținea dor stick-ul USB, nici urmă de SSD. A trebuit să deschid o incidență la Corsair ca să aflu că de fapt încă nu au trimis și ssd-ul (nu înțeleg de ce dacă transportul costă, nu au nici o problemă în a trimite doua colete în loc de unul singur, cum nu trebuie să plătesc în plus). După vreo lună primesc mesaj de la DHL că pînă 20.00 sosește curierul, era o vineri… se face opt și nimic, nici eu nu am ieșit, nici pachetul nu a sosit, nici mesaj sau telefon de la curier. Așa că de luni am fost pe ei cu reclamațiile, si-au cerut scuze atît în scris pe mail cît și la telefon, în mai multe rînduri, dar nu le-am acceptat pentru că mințeau, cică în seara respectivă camionul ar fi avut o avarie. Ce îi împiedica să mă sune ca să-mi spună să nu-i mai aștept în casă, într-o vineri seară, cînd data trecută curierul a putut suna ca nu cumva să urce degeaba patru etaje?

    Poșta Austrică, am comandat un monitor gaming pe Amazon pentru nepoțelul meu, din Germania a fot preluat de austrieci după care nu am mai primit nici o informație despre colet, doar un mesaj automat pe contul de Amazon cum că dacă doresc pot cere returnarea banilor. Monitorul îl luasem la un preț mult mai mic decît cel cu care se vinde în România, în plus era elegibil pentru o campanie pe timp limitat de la MSI, după ce făceam dovada că am primit produsul urma să primesc gratuit două jocuri, AC Valhalla și WD Legion (pentru nepoțel). Mi-am făcut chiar și cont la Poșta Austrică, nu a fost chiar simplu, site-ul lor nu are toate funcțiile și în egleză, a trebuit să folosesc google translator pentru a primi mereu unsingur mesaj, în tranzit. După ceva mai mult de o lună a ajuns coletul, din fericire la timp pentru a revendica jocurile. (pagina FB a Poștei Austriece e plină de comentarii negative, se pare că România, de data asta, nu e chiar o excepție)

    În general serviciile Amazon sînt bune, de cele mai multe ori coletele ajung mai devreme decît data programată, rar am avut probleme, trimiterea altui produs decît cel comandat sau cu defecte, dar a fost ușor să contactez cu ei si să remedieze problema.

    Emag, curieratul a fost mereu punctual, dar mi se pare cam piperat. Ce nu-mi place le Emag este că încearcă să plaseze pe piața româneasca produse provenite din loturi cu defecte ce nu ar fi putut fi admise pe piețele din Occident, și la un preț chiar mai mare. Într-o singură săptămînă a trebuit să returnez patru laptopuri, doua de pe Emag și două de pe PC.Garage (aparține Emag), după primul, restul le-am comandat cu ridicare și probă în magazin.

  • Antonim: Pai pe la firmele de-afara s-a trecut mai degraba la “sandwich feedback” (aspect pozitiv minor – aspect negativ major – alt aspect pozitiv minor) și la o oarecare sinceritate în evaluări. Bine, asta până ajungem la minunata corectitudine politică care-ți spune că poți fi sincer, dar nu foarte sincer…

    Eu m-am “dresat” în ultimii ani să spun lucrurilor pe nume, dar întotdeauna foarte calm și politicos, pentru a evita oalele care mi s-ar putea sparge în cap :))

  • Brontozaurel: Da, dar presupun ca neamtul iti si spune ca e posibil sa existe intarzieri 🙂

  • Remington: Deci mai degraba incompetenta, ai zice, nu promisiuni neonorate?

    Amyofbedlam: Cred ca si Drace scria mai jos despre problemele cu Ikea Bucuresti. Tot cu Ikea Bucuresti am avut si eu niste probleme absolut horror, cu produse livrate dupa doua saptamani si oameni care nu raspund la telefon cu orele. Sincer? Nici nu m-as fi suparat daca nu scriau pe site “livrare in aceeasi saptamana” :))

  • Drace: Pai da, aia e problema. Nu ca e imposibil sa existe intarzieri, ci tocmai ca toata lumea stie ca intarzierile sunt in plan. De-aia cred ca ar trebui recunoscute si asumate. Ikea Bucuresti, cum spuneam si mai sus, au fost destinatia mai multor reclamatii.

    Legat de experienta ta cu DHL: Prin Romania se practica la un moment dat destul de des (culmea, in pandemie a cam disparut practica) smecheria aia cu “v-am sunat si nu erati acasa”. Motivul pentru care cred ca nu se mai practica este ca foarte multi oameni lucreaza de-acasa si nu mai poti raporta in aplicatie ca ai fost la 11.35 (cand omul ar trebui sa fie la birou si cand stii ca el ti-a cerut sa vii dupa 18.00) si n-a fost nimeni.

    Serviciile postale au parte de critici mai mereu. Ce m-a socat la posta din Romania, de exemplu, e faptul ca au o gestiune foarte buna (si o viteza de raspuns pe masura) cand vine vorba despre colete din… China (aliexpress.com, wish.com si alte prostii).

    Cu eMag trebuie sa ai putina grija la produsele vandute de partenerii lor, nu de ei. PC Garage as spune ca sunt fan: pentru accesorii de gaming, cel putin.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *