Warning : Post grasun rau. Am folosit in premiera tag-ul more !

Fraze precum ”Trupa aia e de lameri, de pokemoni !” se aud din ce in ce mai des in discutiile dintre pusti. In general bataliile dintre fani se rezuma la cateva injuraturi, maxim un pumn si vreo 10 minute de behaiala. Dar ce te faci cand o trupa are efectiv o armata de fani ? Fani obsedati care-si urmeaza trupa pe unde apuca si care sunt gata sa mearga pana in panzele albe pentru a le apara muzica…

Despre genul asta de fani vreau sa discut in postul de fata. Fie ca sunt manati de o lipsa de perspectiva, fie de adoratia pura pentru muzica (mai rar) sau de dorinta de integrare (tipicul ”fanboy\fangirl”) , fanii obsedati reprezinta o categorie sociala aparte. Sa ne fie clar, nu vorbim de ”emo” sau de fani ”Tokyo Hotel” sau ai altor pseudotrupe adolescentine. Este vorba de un fenomen ce dureaza pe parcursul a mai multi ani (sau chiar pe parcursul vietii) timp in care fanul este insotit aproape in permanenta de muzica idolilor sai. Mai concret, vorbim de subculturi.

Fara a folosi o ordine coerenta, am incercat sa prezint cateva cazuri de armate de fani in special prin prisma manifestarii lor.

1.The Juggalos\Juggalettes

Cand eram prin liceu am prins primele semne ale unei mode ”Juggalo” prin Romania. Din fericire au fost doar semne. Trupa Insane Clown Posse (in imagine) este dupa mine o poveste de succes desi nu sunt neaparat un admirator al muzicii lor. La baza wresteleri, cei doi membri ai trupei practica inca de la finalul anilor 80′ un gen de hip-hop cunoscut sub numele de horrorcore. Daca initial erau recunoscuti pe scena underground pentru umorul lor grotesc si versurile brutale, odata cu aparitia mithosului Carnavalului Intunecat (un concept visat aparent de unul dintre membri), Insane Clown Posse au devenit mainstream. Fanii lor si ai celorlalti artisti de la Psychopatic Records (labelul ICP) intra in categoria ”Juggalo”. Look-ul general este similar cu cel al trupei, o combinatie intre look de hip-hoper si machiaj de clown. Aceasta este acceptiunea tipica a termenului ”Juggalo” insa in cultura americana deja cuvantul a inceput sa desemneze peiorativ un anumit grup de indivizi agresivi si oarecum lipsiti de perspectiva. Daca fanii au un statut social dubios, trupa a ajuns la un statut financiar foarte caldut, dupa doua discuri de aur si un disc de platina, un film turnat la activ, cateva albume solo, zece albume impreuna (+ vreo doua in colaborare), o casa de discuri, o federatie de wrestling , cateva miscari inregistrate oficial si o groaza de evenimente ”horror” impreuna cu trupele din jurul lor.
Cu exceptia stilului vestimentar discutabil, bautura carbogazoasa Faygo si toporul sunt iarasi simboluri al trupei si ale fanilor ei. In Romania nu a prea prins trendul pentru ca nici muzica ICP nu a prins in mod deosebit. La nivelul Americii numarul acestor Juggalos se estimeaza la peste sapte milioane (estimari pe care le-am gasit pe vreo doua site-uri de trenduri) insa numarul lor este mult mai mic, pe undeva pe la cateva sute de mii maxim deoarece nu orice fan al trupei simte nevoia sa o urmeze in acest mod. Media lor de varsta este cam 12-35 ani dupa cum se poate vedea pe site-urile lor (dati un search pe Google dupa ”juggalo”). In afara celor cateva acte de violenta legate de miscare ar fi de remarcat si intalnirile lor anuale si modul in care se recunosc pe strada. Trupa le-a dedicat o serie de piese precum ”Juggalo Family” sau ”What is a Juggalo ?” (unde le gasim si definitia dorita de trupa : ”What is a Juggalo ? A fuckin’ lunatic !”)

Insane Clown Posse – Another Love Song (O piesa clasica as zice, unde intalnim superbul vers ”Cause I can’t get you out of my head \ I’d cut my head off but then I would be dead !”)

Dark Lotus – Pass The Axe (Aici ICP sunt insotiti de Twiztid si de un alt reprezentat al labelului lor – e un fel de arta poetica a genului horrocore)

2.The Deadheads

Sa trecem acum la ceva mai pasnic si mai cunoscut : fanii The Grateful Dead. Spre deosebire de cei amintiti mai sus, fanii acestei trupe (in imagine) sunt in aria de varsta 30-50 si isi tempereaza in general impulsurile violente cu o doza buna de iarba. Ok, a fost o gluma proasta dar nu m-am putut stapani. Trupa considerata de multi ”’istorica”, The Grateful Dead abordau (si membrii ramasi inca abordeaza) un melanj muzical in care se puteau recunoaste clar influentele de rock’n roll, psychedelic si folk.
Asociati cu miscarea psihidelica anilor 70′, fanii trupei au dezvoltat un adevarat cult pentru trupa partial datorita interactivitatii mari propuse de aceasta. The Grateful Dead schimbau des piesele pe scena la cerintele fanilor si de multe ori isi incheiau concertele in ”jam sessions” (improvizatii). Concertele lor aveau mereu campul (pentru ca erau foarte des tinute in aer liber din cauza fanilor) plin. The Deadheads au avut si o serie de publicatii, numarul fanilor fiind de asemenea foarte mare in America si Marea Britanie (TGD a fost probabil trupa cu cei mai multi fani dedicati printre care si multi politicieni si actori).
Cu exceptia simbolului trupei (un cap de schelet stilizat pe rosu si albastru), The Deadheads sau mai simplu ”The Deads” nu au purtat si nu poarta semne distinctive desi fanii mai vechi se imbraca inca dupa moda hippie. Desi nu sunt violenti, fanii sunt in stare sa-si apere trupa si pe membrii ei mai mereu si de asemenea majoritatea ”sunt in stare” sa traga si cateva jointuri inainte de concerte (moda prin anii 70). In cazul de fata, au si ce apara pentru ca exista inca destui detractori ai miscarii psychedelic.

The Grateful Dead – Truckin’ (Live – ca sa vedeti ce voiau mai toti sa-i vada live)

The Grateful Dead – Ripple (Tot live, pentru ca live-ul era traditie la TGD)

3.The Kiss Army

Cand vine vorba de ”armate de fani”, baietii de la Kiss au cu ce se lauda. Desi din componenta de baza inca se simte lipsa lui Ace Frehley , formatia Kiss inca are o baza dedicata de fani. Pentru fanii Family Guy, episodul ”Kiss Saves Santa” exemplifica excelent comportamentul acestor fani.
Legendara trupa de hard-rock a transformat spectacolul live (efectele pirotehnice sunt de remarcat) si machiajul facial intr-un trademark. La fel ca si ICP, machiajul alb-negru nu are vreo legatura cu intentia de a parea demonic sau cadaveric (la fel ca in black si cum sustin o serie de pusti dubiosi) ci pur si simplu incearca sa ilustreze alter-egourile membrilor trupei (Pisica, Demonul..etc). Fanii lor le-au urmat exemplul si la fiecare concert de dupa reuniune precum si la petrecerile private poarta costumele vreunui personaj.
Armata Kiss este stabilizata tot in America, se presupune ca ar cuprinde la randu-i catevam milioane de fani cu varste intre 20 si 40 de ani. Repet, numerele sunt si aici exagerate insa m-am bazat mai mult pe declaratii, neexistand statistici oficiale. Desi multi sustin ca dupa ”Animalize”-ul din 1984 Kiss s-a cam dus la vale (si sunt de acord) , Gene Simmons si Paul Stanley sunt inca branduri puternice, in special primul. Acest lucru se datoreaza si filmografiei Kiss, deloc de neglijat si marimii limbii lui Gene Simmons, de asemenea greu de neglijat.
Nu au existat incidente notabile care sa-i implice pe fanii Kiss desi exista destule glume pe seama caracterului ”salbatic” al acestora. La fel ca si la TGD, exista multe celebritati fane ale trupei. Cand ai o astfel de discografie in spate nu este chiar greu sa-ti faci fani. De remarcat ar fi faptul ca de la jumatatea anilor 80′, baietii au inceput sa concerteze fara machiaj. Desi nu mi-am format niciun fel de gust in materie de barbati, heterosexual fiind, eu zic ca de-abia atunci a inceput horrorul… (vedeti al doilea videoclip)

Kiss – I was made for loving you (E clasica, sigur ati mai auzit-o in cel putin 2 coveruri)

Kiss – Lick it up (Imi place pentru cruda si sensibila ei stupiditate)
4.Immortals (Manowarriors)

Alta trupa cu o ”armata” de fani in spate, Manowar (in poza) chiar prefera sa-si considere fanii o armata de ”razboinici ai metalului”. Infiintata de un fost pirotehnician si basist de turneu al celor de la Black Sabbath, Joey Demaio, trupa Manowar s-a remarcat usor in pleiada de trupe ale anilor 80′ prin look-ul razboinic (mai toti practica bodybuildingul si apar imbracati in costume sumare din piele) si prin heavy metalul mai tehnic si agresiv ce contrasta puternic cu glamul perioadei.
Deoarece mai tarziu muzica lor a fost asociata cu mai nou aparutul curent power metal, curent spre care s-au indreptat de buna voie, Manowar a ajuns sa aiba destul de multi fani in Europa , Brazilia si Japonia (considerate tari ”tipice” pentru curentul power).
Spre deosebire de trupele insirate mai sus , ”Nemuritorii” nu sunt chiar atat de uniti si nici nu fac intalniri generale de magnitudine. Cu varste cuprinse in general intre 15 si 40 de ani (cel putin asta rezulta online) , fanii Manowar se manifesta\costumeaza in special la concerte, violenta si caracterul razboinic ramanand la nivel de defulare in timpul concertelor si maxim la nivel de violenta gestuala. Exista si o categorie de fani mai in varsta ai trupei insa nu as zice ca fac chiar parte din comunitatea fanilor inraiti. Ca si la ICP, exista si aici o tendinta de a purta arme medievale, doar ca la fanii Manowar exista si o simbolistica in spate.
Cum se spune ca Manowar ar veni si in Romania (initial se preconiza ca vor ateriza in iulie , iar acum in septembrie), astept sa vad daca exista si aici o comunitate de razboinici ai metalului. Nu de alta, dar trupa canta fain pana la urma si merita vazuta live datorita spectacolului si atentiei pentru prestatie (pentru multi este inca ”cea mai zgomotoasa trupa din lume”).

Ar fi de remarcat ca oamenii astia au popularizat expresia ”true metal” prin care ei desemnau o serie de trupe de heavy metal si cateva de black precum si salutul ”Hails” (nu ei l-au inventat, dar fanii lor il folosesc intensiv).

Manowar – The crown and the ring (O piesa excelenta de pe albumele ”de glorie”)

Manowar – Sons of Odin (Una din piesele mele preferate de pe Gods of War)
5.The Maggots

Pe baietii astia ii voi trata pe scurt si in special pentru ca mi s-a sugerat. Aici nu vorbim de armate de fani ci doar de faptul ca Slipknot, o trupa americana de nu-metal\metalcore formata din noua oameni mascati, isi numesc baza de fani ”maggots”.
La apogeul gloriei trupei , in prima perioada a anilor 2000, ideea de a te considera ”a Slipknot maggot” devenise foarte cool astfel ca aparut un fenomen similar cu cel care a dat nastere multor baze de fani dedicate. Din pacate, inconsecventa si turneele din ce in ce mai rare nu a transformat baza asta de fani in ceva real. As putea spune , si nu sunt singurul, ca pe moment Slipknot au fani, dar nu fani obsedati sau in orice caz nu suficient de multi. Pe scurt : ”Ramele Slipknot” adevarate poarta masti similare cu ale idolilor lor (care si-au schimbat mastile acum ceva vreme) si daca ar fi sa ne luam dupa presa tabloida americana sunt destul de bataiosi. Media de varsta este mult mai mica, pe undeva pe la 13-20 de ani.
Acum nu spun ca Slipknot ar fi o trupa irelevanta total (Joey Jordison e un baterist foarte ok pentru metalul american) insa cateva albume , niste costumatii ciudatele (s-au format mai tarziu decat trupele enumerate mai sus si deja costumele nu mai erau o moda) si un breakthrough pe piata americana nu sunt suficiente sa te puna pe harta. O sa vorbim de ”The Maggots” in 2012 cand Slipknot vor fi avut deja un al saselea\ al saptelea album si vor fi ascultati si de oameni de o anumita varsta. Pana atunci, este doar o trupa din trend.

Si ca sa concluzionez in stil South Park : I’ve learned something today….si anume ca ”armatele de fani” vizeaza in special trupele americane , de unde deducem ca artificiile de marketing sunt motorul oricarei iubiri adevarate.

Alte mentiuni : Aici am tratat doar fanii inraiti si organizati nu orice fel de fani ai respectivelor trupe. Imaginile au fost in generale luate de pe site-uri ale comunitaitlor de fani sau site-uri oficiale. Nu aveau watermarkuri dar in cazul in care se simte cineva lezat, le pot atribui (daca le mai gasesc). Statisticile nu sunt in niciun fel exacte. Sunt, printr-un abuz de limbaj, foarte aproximative.

P.S : Au disparut cumva simbolurile masonice din lateralele statuii lui Spiru Haret ? (cea de langa Universitate)

Inca ceva legat de cateva rugaminti din ultima vreme : Mi-au cerut cativa oameni sa fac schimburi de bannere cu ei . Eu nu fac schimb de bannere cu bloguri individuale. Stiu, am promis ca voi reface blogrollul in care tot adaug si nu mai sterg. Ma voi tine de promisiune imediat dupa sesiune (trebuie analize si citiri). La capitolul ”sustin” am afisat trei lucruri : revista de metal la care scriu, un web-comic mai putin promovat si un site-blog colectiv fara scriitor principal promovat datorita targetului si pe de-o parte ca un favor.