Are ceva cu mine…
Sunt din nou pus in situatia de a scoate de la naftalina un articol mai vechi. Sunt de altfel convins ca pe tema asta s-a mai scris enorm. Asta-i si unul dintre motivele pentru care voi incepe cu un caz real. De dragul celui ce mi-a impartasit-o si al celor implicati, o sa schimb putin datele problemei.
Gigel e un angajat model, luat direct de pe bancile unei facultati care produce mii de absolventi anual. Norocul lui a fost un program de recrutare la care nu si-a dat silinta, dar l-au vazut sefii ca e ”baiat destept”. Saptamana asta este a patra sedinta la care Gigel intarzie treizeci de minute. La fiecare intarziere, scuzele se invart in jurul traficului. Acum doua saptamani, seful l-a luat serios in colimator pentru lipsa de seriozitate si munca la minima rezistenta. Sursa noastra, sa-i zicem X, il aude de 3 luni pe Gigel cum se plange la tigara (iesiri zilnice din ce in ce mai dese). Gigel e convins ca seful ”are ceva cu el” si ca locul lui este in ”biroul de sus”.
Acum o saptamana, inevitabilul s-a produs. Gigel a fost concediat, desi, in mod bizar, omul nu se astepta. Motivul a fost o combinatie dintre intarzieri repetate si ignorarea mai multor clienti (chiar jignirea lor). Ce a urmat ? O campanie de manjire a numelui filialei , campanie dusa pe forumuri si Facebook. Scuza lui Gigel ? Seful avea ceva cu el ! Colegii l-au dat in gat pentru ca…aveau ceva cu el. Rezultatul mai mult decat simpatic, comunicat de aceeasi sursa, a fost ca maestrul Gigel nu si-a mai gasit loc de munca in domeniu dupa. Motivul ar fi lumea il cunostea drept ”ala care-i injura pe cei de la firma Y”. Cine s-ar fi gandit ca pe retelele sociale se pot intalni oameni din acelasi domeniu…
Situatia nu e cu nimic noua. Prima intalnire cu ea se face apare in scoala generala. Acolo sunt mereu 2-3 oameni care nu invata nimic si nici nu apar pe la ore. Intrebati de parinti sau de alti profesori ce-i cu corigentele, raspunsul e invariabil ”Proful are ceva cu mine !”. Situatia continua pana la facultate, cand oameni care nu se prezinta nici la restanta, au impresia ca proful a fost ala rau, ca ”are ceva cu el”. Ideea de critica este practic inexistenta in lumea lor.
Sa ne intelegem. Asta nu e autovictimizare. E o scuza periculoasa, una care avertizeaza asupra barfitorilor, asupra oamenilor prea lenesi sa lupte dar suficient de activi incat sa minta. Sunt oameni care stiu ca-i vina lor. Stiu, dar prefera sa se vada undeva sus, pe un post privilegiat si scutit de problemele omului marunt. Mai mult, au impresia ca totul se reduce la ei, ca nu mai exista viata dupa plecarea lor. O sa gasesti scuza la asistent managerul sictirit si atotstiutor dar si la muncitorul care fumeaza fara filtru in orele de munca. In online, problema este mai evidenta dat fiindca toti posesorii de blog se simt importanti si privilegiati. Diversele razboaie de pe bloguri pornesc in general din asta. Cineva iti atrage atentia ca esti nesimtit, ca plagezi, ca n-ai dreptate. E clar, ala are ceva cu tine. Merita sa-i dedici un post in care sa-l injuri , nu ? Daca-ti si raspunde cu aceeasi moneda, e numai vina lui !
Desigur, sunt si exceptii. Exista oameni deosebiti, numai buni de descoperit, oameni care chiar au probleme de integrare. Fie ca e vorba de socializarea din primii ani, de o manie a persecutiei cauzata de traume, n-are importanta. Da, exista oameni cu care omul de rand ”are ceva” , dar ei nu folosesc de 12 ori pe zi expresia ”are ceva cu mine”. Uneori, oameni obisnuiti cad in dizgratia colegilor datorita fortei de netagaduit a barfei. Mai mult, fiind totusi in Romania, exista posibilitatea ca anumiti profesori chiar sa aiba ceva cu tine. Un ”ceva” nejustificat, venit din frustrare. Asta se intampla la un punct oricui, asa ca n-are sens sa insist.
Per total, daca e ceva de invatat din lalaiala asta de articol, ar fi ca in momentul in care colegul tau de birou iti spune zilnic ca ”X are ceva cu el” (iar X ia mai multe valori decat angajatii firmei), e timpul sa te retragi. De ce ? Pentru ca poti fi sigur ca in mintea colegului, si tu esti unul dintre aia care ii submineaza munca si-l paraste la sefi. Da, si tu ai ceva cu el…
P.S : Inca ma chinui sa inteleg ce-i cu semafoarele cu panouri solare, vazute in cateva zone din Bucuresti. Chiar daca respectivele aparate au o logica (continua sa functioneze cand cade curentul), ma intreb daca sectorul 6 nu avea probleme mai presante si mai putin costisitoare.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Atenție, garaj! November 18, 2024
- A treia cale November 10, 2024
- Unbreakable November 3, 2024
- Mamă, mamă, ce rău o să ne pară! October 11, 2024
- Fanii toxici și fanii terapeutici September 21, 2024
Misto articol. Eu cred ca tu ai ceva cu oamenii astia si ei au ceva cu tine :)).
In facultate chiar aveam obiceiul sa-i trag de-o parte pe principiul ”N-avem nimic cu tine, dar lucreaza bai si tu la proiect !”
Sectorul 6 are nevoie de orice nu are nevoie. Vezi logica?
Tu cred ca ai fost seful care l-a dat afara ! 😛
Din pacate in Romania nu prea suntem obisnuiti cu competitia si de asta exista atatea scuze , printre ele numarandu-se si ” are ceva cu mine ” .
Chiar daca exista si foarte multe situatii in care seful chiar ” are ceva cu tine ” , este mult mai indicat sa te retragi in mod elegant sau sa incerci sa nu dai motive , pentru ca daca nu dai motive atunci cel care ” are ceva cu tine ” o sa iasa rau !
Kiwi : Poteras are planuri paranormale.
Romania Inedit : Da, cam aia e. Am observat ca si atunci cand esti acuzat/injurat, un raspuns politicos este complet descurajant.
Ai ceva cu semafoarele! 🙂
Pai nu-i traficul cea mai presanta problema a Bucurestiului?
Cat despre profi, mi-ai amintit de “Iosif Sever Georgica” (am scris nitel despre el, si eu si hotnews).
Hmmm… “Asta nu e autovictimizare. E o scuza periculoasa, una care avertizeaza asupra barfitorilor, asupra oamenilor prea lenesi sa lupte dar suficient de activi incat sa minta.”
De partea asta nu sunt foarte sigura. Adica e o minciuna, dar mi se pare ca se si mint singuri. Ca incearca sa se convinga ca lucrurile stau asa cum le expun. Si chiar reusesc. Am avut astfel de colegi. Profii aveau ceva cu ei, secretarele aveau ceva cu ei. Si nu stiu cum sa spun, dar ori nu eram eu asa atenta inainte, ori genul asta de oameni se inmultesc. E ca o bolala molipsitoare, tot mai multi o iau.
Si, dupa cum ai spus, se manifesta si dupa facultate. Cand lucram, aveam o colega. Mai mult vorbea la telefon, citea ziare, statea pe net, iesea sa manance/ sa fumeze decat facea ceva. Si isi lua mereu concediu. Cand i s-au terminat zilele si-a luat medical. Dar, saraca, mereu o stresau aia mari. Ah, si clar avea sefu’ direct ceva cu ea. A fost singura care n-a primit bonus. Ma-ntreb de ce oare. Cumva pentru ca noi ceilalti chiar ne dadeam interesul?
Zamo.ca : Da, dar le-au pus la Ghencea, unde logica umana era sa le scoata….erau 3 treceri nesemaforizate , consecutiv. Au semaforizat una si le-au lasat pe restul => tot trafic de rahat.
Brontozaurel : Da, se inmultesc si e posibil ca multi sa fie ”in bula lor” (adica inconstienti). Cei pe care i-am cunoscut in trecut aveau insa constienta lenei proprii.
PS referitor la PS. Semafoare de genul asta sunt si in sectoarele 3 si 4. E unul chiar la trecerea de pietoni la capatul blocului meu 🙂
Aceste specimene aveau pretentia sa si muncesti in locul lor , fie la proiec, fie sa ii ajuti la noul program instalat la firma si in loc sa invete te lasa cu scuza ca se duce la toaleta si revenea dupa jumatate de ora sau i /o gaseai barfind la o tigara.
Cam asta e mentalitatea , asta e o adevarata specie foarte incisiva mai ales cand e vorba de drepturi.
La obligatii nu ai sa-i intalnesti.
Despre semafoare cu panouri solare si alte tampenii cred ca se cheltuie fara o noima anume.
“…respectivele aparate au o logica (continua sa functioneze cand cade curentul)…”
Oare n-ar fi indeplinit exact aceleasi functii in aceleasi conditii si mai ieftin un semafor oarecare prevazut cu un acumulator electric (reincarcabil la revenirea curentului)? (Just wondering…)
cartim: Obligatii? CE “obligatii”? Nu stiai ca “specia” asta are numai drepturi (si alea prea putine), nu si obligatii?
VictorCh : In zona Ghencea, logica elementara spunea sa se desemaforizeze tot. E un depou RATB acolo si o biserica + 3 treceri la 3-4 metri distanta (nu glumesc). Asta inseamna ca fiecare baba cand are chef, trece pe unde are chef si blocheaza circulatia. Semaforul cu panoul solar e si mai distractiv pentru ca arata mereu galben intermitent pentru masini, deci e ca si cand n-ar exista ! (Cred ca venea vreun raport UE pe energie , ca altfel nu-mi explic de unde au aparut)
Cartim : Mai nasol e cand esti aproape singur intr-o echipa de oameni d-astia. Desi vei face mai toata munca, vei fi barfit constant. In general renunt la echipa cand simt chestia asta.
Lasă că ştiu eu o profă care nu ştia cât face 6+0,5+0,5 (adică 7) şi nu m-a băgat în examen pe motiv de “6 prezenţe jumate”. Uitase, evident, matematica din clasa a 2-a.
Şi subsemnata a rezolvat direct problema cu decanul.
Doar că acum profa are ceva cu ea. 🙂
Am observat ca sunt profesori care nu pot admite in vecii vecilor ca gresesc. Mai ales la facultate ,distanta dintre elevi si profesori intr-un anumit domeniu este destul de mica !
1. Eu ma referisem la tipul de dispozitiv utilizat, nu la utilitatea ca atare a prezentei semaforizarii in vreun loc anume. 2. Nu cunosc Bucurestiul, dar: a). Ma indoiesc de faptul ca semafoare de acest tip ar fi utilizate intr-o singura locatie (doar in cea la care te gandisesi dumneata). b). Oi fi utilizand eu o logica gresita si deformata, dar in viziunea mea genul de situatie descris de dumneata face parte dintre PRIMELE care ar trebui solutionate prin semaforizare, reprezentand reciproca situatiei mai frecvente in care PIETONILOR le este greu sa treaca (aici – din cauza prioritatii implicite a pietonilor si a celorlalte restrictii pt masini – MASINILE trec greu). c). Utilizarea permanenta a galbenului intermitent CA SEMAFORIZARE este o aiureala (exista si prin Timisoara) – pt asta ar fi suficient un releu de timp atasat unui led puternic; ea este justificata doar pt perioade relativ scurte in care semaforizarea propriu-zisa nu mai e necesara, dar ar fi oportuna atentie sporita (altfel opresti semaforul cu totul) intr-o intersectie unde altfel semaforizarea este oportuna. Si DA, e “nasol” sa faci parte din minoritatea care munceste intr-o majoritate care doar te admira (daca nu te si injura ca “faci zgomot si… Read more »
Vorba unui coleg, cand strigi ”Hei rup !” oferi un nepretuit suport spíritual 🙂
Ala era “suport MORAL”, nu “spiritual”… “Spirituala” (in ALT sens) e doar ideea…
Pe mina m-a “fascinat” mereu faptul ca oamenii chiar au timp sa se tina de tot felul de rahaturi din astea si sa isi ocupe mintea cu mizerii. Da, probabil cineva vreodata a avut ceva cu mine. Sau poate nu. Cui, doamne-iarta-ma ii pasa? Sincer.Ar trebui sa ne scoatem nasul din rahatul asta si sa ne vedem fiecare de treaba noastra. De serviciu, de familie etc. Sa vezi atunci performanta 😀
Are ceva cu mine – Krossfire-s Blog…
“Oamenii prea lenesi sa lupte dar suficient de activi incat sa minta.” O formulare marca krossfire….
Victor : Da, greseala mea…sau de fapt, greseala lui, ca el folosea expresia ”spiritual” 🙂
Dojo : Da, unii chiar planuiesc, au ”iesiri de urgenta” din situatii create tot de ei.
“Faptul ca o persoana e paranoica nu este o dovada ca acelei persoane n-ar putea cineva sa-i vrea raul – sau s-o urmareasca.”
dojo, ai perfecta dreptate, si in opinia mea ACEASTA este cea mai adecvata atitudine cu referire la eventuale nedreptati suferite IN TRECUT. (EU – in sens de persecutie intelesesem expresia “are cineva ceva cu mine” – in contextul acestui articol).
DAR, faptul ca SI dupa parerea mea krossfire are dreptate (in privinta faptului ca majoritatea acestor plangeri de persecutie de fapt NU sunt justificate) NU inseamna ca TOTUSI fenomenul persecutiei nu exista DELOC si ca deci NICIUNA dintre aceste (eventuale) plangeri n-ar putea sa fie justificata – si SA TE FEREASCA DUMNEZEU sa fii dumneata cea supusa in mod continuu unei persecutii constante (sau progresive) din partea unui factor de decizie de care depinzi, ca atunci TI-AR PASA! (Persecutia nu trebuie sa aiba neaparat o cauza obiectiva din partea celui persecutat, ea poate fi cauzata – spre exemplu – de paranoia persecutantului.)
Cazurile ”reale” apar mai ales in conditiile in care nimeresti intr-o companie cu o politica ”de familie”, familie in care noii veniti nu sunt priviti cu ochi buni.
Mie mi se pare ca astia cu care lumea ,,are ceva” sunt majoritari. Nu prea gasesti oameni care se cred vinovati cu ceva. Si asta in toate domeniile.
Frica de responsabilitate sa zicem ca e ”normala” in Ro. Lenea de a face ceva, orice, e mai grava insa 🙂
Cazurile reale cred ca sunt mai des “individuale” (un singur persecutant – fie deschis, pe fata, fie “in ilegalitate”) si ca apar mai des atunci cand factorul de decizie/control are “un dinte impotriva” impricinatului – fie pt ca persecutantul are un ego exacerbat si s-a simtit (pe buna dreptate sau nu) “atacat” de cel pe care acum il persecuta, fie pt ca isi simte postul primejduit de concurenta respectivului, sau pt ca este pur-si-simplu invidios pe succesul respectivului, etc.
Persecutia “in familie” de care vorbesti dumneata se petrece de obicei “in haita” (sar toti asupra amărâtului in cauza), si de obicei – daca respectivul nu poate RAPID sa se faca necesar (sau temut) – au drept rezultat plecarea acestuia din respectivul colectiv.
In general oamenii mai slabi sau care vor cu orice pret sa se faca placuti vor fi atacati ”in haita” (in cazul in care vorbim evident de o haita, nu de un grup compact)
E clar ca cineva de genul asta chiar ti-a creat probleme !
Nu neaparat, e o defulare mai veche.
Scuzati lipsa raspunsurilor si postarilor. Revin dupa concertul lui Dylan 😀