Intr-un articol de anul trecut, din Dilema Veche, Regretatul Alexandru Paleologu sustinea ca gama de injuraturi a unui popor este ceea ce da culoare limbii, ceea ce o face ”vie”. Daca ar fi sa-i dam crezare (si-i vom da, pentru ca nu vorbim urat despre decedati) limba romana este extrem de ”vie” si de colorata.

In acest spirit ne indreptam atentia catre cei care imbogatesc limba romana cu noi si noi constructii ”metaforice”. Injuratura este necesara ! Desigur, a injura in public tine de aptitudinile si de decenta ta sociala…dar a spune ca tu nu injuri deloc, in nicio circumstanta este deja un semn de boala mentala . A injura nu inseamna doar a substitui diverse cuvinte din fraza cu organe genitale (ale tale sau ale mamelor celor implicati in tranzactie). Simpla expresie ”la naiba !” este o injuratura. Faptul ca ea se accepta in majoritatea cercurilor sociale nu o face mai putin injuratura, ci doar mai putin obscena.

Injuram ca ne descarcam sau ca se ne subliniem incapacitatea de a rezolva ceva (transferand cumva vina de la noi la altcineva sau la altceva). Exista destui oameni care injura pentru a-si sublinia incapacitatile de comunicare, desi astfel de persoane cu greu pot fi numite ”oameni”.

Ma voi apleca putin si asupra problemei ”culorii limbii”. Limba romana este o limba destul de dificila (aparent si pentru vorbitorii nativi). Injuraturile au culori diferite, in functie de regiune (ce jigneste aici, s-ar putea sa nu mai jigneasca in alta parte). Alte limbi, precum limba germana sau limba franceza dispun de o gama mult mai restransa de injuraturi, ceea ce le face in ochii unora ”limbi mai serioase”. Din pacate astfel de limbi serioase sunt rezultatul unei crunte lipse de imaginatie a vorbitorilor. Nu a spus nimeni ca injuratura este indicata, dar ea deriva din mediul rural initial, dintr-un substrat folcloric. (evident nu ma refer la injuraturile considerate foarte obscene sau la cele ”compuse”). Limba engleza s-a dovedit mult mai productiva , utilizand in special cuvintele ”shit” si ”fuck” , cuvinte deja legitimate in anumite zone. Fata de asta, ”merde”-ul francez paleste rapid…

In jurnalism, avem alta problema – fie ca este vorba de presa scrisa, fie ca este vorba de audiovizual. Sunt multi jurnalisti care folosesc ”expresiile licentioase” pe post de motor al umorului. Daca baietii de la Academia Catavencu isi permit sa sara peste cal in virtutea unor glume de tip ”fresca a societatii”, personaje dubioase precum Vacanta Mare nu sunt in stare sa foloseasca eficient injuratura. Intr-un context neumoristic, astfel de exceptii nu prea au ce cauta. (In caz contrar, autorul ar trebui sa urmareasca saptamanalul Top Rusinica)

Cum acest post, primul dupa cateva zile de stagnare, se vrea unul interactiv am sa intreb : Injuram sau nu injuram ?