Zanele din fundu’ gradinii

In urma unei recente si interesante discutii despre limitele umane, mi-am adus aminte de o mai veche fixatie.

Avand memoria unui elefant hranit cu barbiturice, m-am oprit asupra unei teme pe care sigur am mai tratat-o. Respectiv, m-am gandit sa folosesc extrem de multe randuri pentru a va spune de ce aparatorii fenomenelor paranormale ma irita. Nu, nu o sa fie un alt articol despre misiuni astrale si nici o noua analiza a gandirii fanatice. Articolul asta nici macar poze cu pisici nu are, desi am inserat absolut aleatoriu o poza inspirationala cu femei (sa vina traficuuu’!). Articolul asta este despre ignoranta si despre faptul ca zeii, energiile si fantomele ne impiedica sa descoperim adevarata “magie”. Sau, in cuvintele lui Douglas Adams si Richard Dawkins, articolul este despre “zanele de la fundul gradinii”.

Fie ca-i vorba despre traditii dubioase sau despre industrii de milioane de dolari, explicatiile supranaturale au acelasi efect: reduc un fenomen complex si perfect explicabil la o pastila usor de inghitit. Ca orice pastila, efectele nu intarzie sa apara: pacientul are impresia ca este familiar cu subiectul, ba chiar ca se afla in posesia unui “adevar”. Mai mult, pastila supranaturala poate fi folosita cu succes si pentru depresie. Lucrurile nu ies asa cum te asteptai? Tactica ta de a sta cuminte si a astepta destinul nu functioneaza? Nicio problema! Tu de fapt suferi pentru viata de apoi. De fapt, sacrificiul tau nici nu mai conteaza, cat timp suntem toti prinsi in ciclul reincarnarilor.

Ei si? Ce-i atat de grav in faptul ca oamenii inghit bazaconii cu polonicul? E grav, pentru ca realizarile stiintei sunt ignorate sau transformate in tampenii. E grav, pentru ca in loc sa finantam cercetarea reala, construim temple. E grav pentru ca pustii de 12 ani invata de la mama ca exista fantome, dar nu si ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. E grav pentru ca avem atata informatie la dispozitie, incat e tragic sa ne rezumam “intelepciunea” celor care fugeau in pesteri la primul tunet. Toate lucrurile sunt explicabile, doar ca unele nu sunt explicabile acum. Nu are sens sa-l citez din nou pe Arthur C. Clarke, cum nu are sens sa ne dam batuti si sa spunem “e paranormal”.

(O poza cu fara nicio legatura cu articolul. Furata de-aici.)

Nici macar la nivelul micilor superstitii nu vad necesitatea supranaturalului. In Blink, o carte de altfel superficiala, Malcom Gladwell insista pe puterea inconstientului adaptiv, pe acea intuitie pe care multi o pun pe seama “sortii”. Intuitie care ne spune din primele secunde ca ceva e in neregula cu omul din faţă. Intuitie care poate interpreta corect schimbarea presiunii atmosferice si sugera sa ne luam umbrela (desi Busu e de o cu totul alta parere). Intuitie care poate citi semnele proprioceptorilor si avertiza ca ceva merge prost in propriul corp. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa ti se ”bata ochiul de rau” ca sa stii ca va fi o zi proasta. Corpul tau, un “miracol” in sine, are deja mecanisme pentru a detecta asta. Singura problema e ca ele sunt deseori blocate de propriul creier. Intr-un mediu bombardat cu stimuli, asta nu e neaparat un lucru rau.

Evident, exista oameni unde partea rational-constienta a creierului nu face mereu eforturi, motiv pentru care respectivii ajung sa se simta mai apropiati “de divin”. Nu e pana la urma nimic gresit in a fi in armonie cu propriile trairi. E o problema insa cand fenomene naturale si normale devine “mistice”. Cand intuitia rapida devine precognitie. “Stiu ce am simtit!” iti vor spune adeptii. Din pacate nu, nu stii! N-ai nici cea mai vaga idee. Creierul, asa cum mentionam anterior, are prostul obicei de a ne lucra pe la spate. De la frecvente care-i afecteaza functionarea normala si iluzii ale vederii periferice, pana la omiterea unei cantitati enorme de informatii, capsorul nostru e obisnuit sa se adapteze, nu sa memoreze. Creierul e un manager bun, dar nu unul cinstit. De-asta e pacat sa nu profitam de rarele ocazii in care el ne permite sa intelegem mai mult.

Da, stiu ca discutiile despre stiinta complexeaza si ca certurile pe teme fantasmagorice sunt mai interesante. V-o spune unul care a emis hard disk-uri de tampenii la viata lui. E mai dificil sa te certi pe marginea articolelor din New Scientist sau Smithsonian, decat sa te intrebi daca levitatia e ”pe bune” (nu, nu e). Pura ignoranta te face insa sa ratezi una dintre cele mai faine senzatii: aceea de a te simti mic. Insignifiant. Limitat. Depasit. Pare contraintuitiv, dar e cam singurul sentiment care te ajuta sa cresti, sa evoluezi. E singura senzatie care te face sa pui intrebarile potrivite. N-ai nevoie de miracole pentru a te simti cu-adevarat mic. E suficient sa te bazezi pe singurele ”simturi” care conteaza: ratiunea si curiozitatea.

Un ultim motiv pentru care gradina va fi intotdeauna mai importanta e ca macar gradina este a noastra. Miracolele sunt un favor, un gest impersonal. Marile descoperiri ne apartin. Da, ne apartin noua, specia care face de peste 200 000 de ani umbra planetei. Sigur, nu poti compara copilul infometat din Africa cu un om de stiinta in care s-au investit milioane si nici nu-ti poti asuma paternitatea unor inventii. Poti insa sa intelegi ca umanitatea, in intregime, nu e definita prin credinte si fantasme, ci prin maximul ei creativ si tehnologic. Poti pentru o clipa sa fii mandru ca esti DOAR OM.

P.S: Zece minute in fata unei oglinzi slab luminate ar trebui sa lecuiasca pe oricine de fantasme.  Nu cred insa ca o sa fie vreodata suficient timp pentru inventii ca asta.

13 Comments

  • In primul rand cred ca alegerile personale ale fiecaruia nu ar trebui sa intereseze pe nimeni atata timp cat nu se comite o infractiune sau orice altceva care sa aduca atingere libertatii celui de el. De aia e democratie sa faca fiecare ce vrea. Sa fie si cu ateism si cu reptilieni si cu paranormal.
    In al doilea rand, mai ontopic, iti recomand sa citești “Enigma cuantica” de Bruce Rosenblum si Roger Pemrose. Dacă nu ai citit-o atunci sa o faci de urgență. Este numai cu si despre experimente științifice aprobate de toată comunitatea științifică si care testează teoria cuantica. Einstein a intuit ceva ce i-a fost frica sa spună pt ca l-ar fi discreditat si de 80 de ani pana mai de curând cam toți fizicienii au fugit de teoria asta. Le-a fost frica sa meargă prea departe cu concluziile tocmai de frica unora ca tine care zic “huă” dacă aud de altceva in afara de ceea ce considera societatea rational.
    Ei bine abia in ultimii sa zic 20 de ani cu greu s-au făcut pași înainte si se trag niște concluzii absolut uluitoare. Nu credeai in unicorni? Nu crezi in fantoma? Nu crezi in levitatie? Sunt de adormit copii. Concluziile (repet: științifice si aprobate de toată comunitatea științifică) sunt absolut de necrezut.
    Eu unul recunosc ca parca vad altfel lumea din jur după ce am citit cartea asta.

    Multă bafta!

  • Adica, in loc sa construiasca biserici la fiecare colt de strada, BOR s-ar putea orienta catre lucruri concrete (un camin, ori o cantina sociala) – fara ca asta sa fie un pacat, ori sa insemne negarea lui Dumnezeu? Nu cred asa ceva…

    Adica romanul chiar ar putea sa-si ia viata in propriile maini, sa n-o mai lase in voia spiritelor? Nu cred asa ceva…

  • Macar de-ar avea curiozitatea sa se intrebe din cand in cand daca are dreptate. Tot ar fi ceva 🙂

  • Sebastian: Era o zicala online – ”Religia e ca un penis. Cu totii avem unul si e ok sa fim mandri cu el. Singura chestie e sa nu-l aratam prea des in public si sa nu-l bagam altora pe gat”. E valabil pentru orice fel de credinta mistica.

    Eu oricum nu incerc sa schimb pareri sau sa militez pentru ateism (mai ales ca nu sunt tocmai ateu). Spun numai ca-i pacat de potentialul nostru uman.

    Experimentele din Quantum Enigma se blocheaza pe undeva pe la mijlocul anilor 70′, din pacate. E o carte foarte faina, dar nu chiar atat de surprinzatoare. Ar mai fi ceva: in cazul stiintei si a domeniilor fragile precum fizica cuantica (cacofonic vorbind), descoperirile se masoara la nivel de luni. Unele teorii au fost foarte recent infirmate.

    http://www.livescience.com/41093-electron-spherical-electric-dipole-moment.html

  • Ideea din “Quantum Enigma”, cel puțin din câte am inteles eu, se invarteste spre final in jurul teoriei lui Bell si a inegalitatii lui Bell. Așa cum si Einstein a intuit, teoria cuantica nu este completa dar “spooky actions” exista in continuare iar pana acum predictiile teoriei s-au confirmat de fiecare data.

    Si aici sunt doua tipuri de fizicieni: aia care merg pe “calculează, calculează, calculează” pentru toate scopurile practice (FAPP) si care își cam pun ochelari de cal si cei care se uita puțin la The Big Picture, la ce Natura vrea sa le transmită.

    Asta cu “lăsați-o mai moale cu fantomele” (asa cum si o buna parte din fizica newtoniana) este so yesterday așa cum “pământul este plat” a fost pentru secolul 14. Atâta timp cât ai “spooky actions” in fizica atunci parca iti vine sa arunci cu jumătate de piatra către cei care încă mai cred in fantome. Sau cel puțin așa ar trebui…

    Zic si eu…

  • Superstiţiile care par uneori absurde au uneori şi importanţă socială. Krossfire fiind oltean de felul lui ar fi trebuit să cunoască exemplul fricii obsesive de strigoi, foarte răspândită prin acel colţ de ţară 😉

  • Sebastian: Fantomele, la nivel de metafora/perspectiva sunt una. Cum spuneam, stiinta are propriile miracole si alternative. Fantomele, ca o reprezentare concreta si “indiscutabila” a vietii de dupa moarte (o reprezentare de care oamenii se tem activ) sunt problema despre care discutam.

    Nautilus: Krossfire e corcitura cu radacini nemtesco-grecesti, iar Ramnicu Valcea e un ceaun de “natii”, dar da…stim povestea cu moroii, am si fost intr-un sat din zonele preferate de ProTV 😛

  • Momentul “de apogeu” al intelegerii “micimii” mele a fost cand am citit prima data despre despre universul cu 25 de dimensiuni …
    Este clar ca exista “ceva” care scapa capacitatii noastre de perceptie, ca exista limite ale intelegerii, ca exista “chestii” care ne depasesc. Si carora incercam sa le dam o “forma” pe care sa o accepte nivelul nostru de intelegere. Suna putin cam primitiv, nu-i asa ? Pot sa inteleg mai mult, dar acum stiu ca niciodata, in timpul vietii mele, nu voi intelege totul. Si asta ma ajuta sa nu uit ca sunt “mic”. Insa nu exclud ca “momentul final” sa imi aduca confirmarea ca “Totul este desertaciune”. Pana atunci, mai cercetez, mai aflu, mai cred, mai simt.

    Pentru mine, lumea “reala” a stiintei si lumea “imaginara” a fantomelor sunt, impreuna, “alta” lume. Lumea “asta”, adevarata, reala, este cea in care Ponta imi cere impozite iar eu le platesc. Si inteleg ca daca m-as revolta de unul singur mi s-ar demonstra urgent cat sunt de “mic”.

    Articolul tau mi-a adus aminte ca sunt un tip fericit. 🙂 Si ca ar trebui sa ma comport ca atare !

    P.S. Stau de vreo cateva ore bune in fundul gradinii si nu a aparut nici o bunaciune ca asta pe care o ai in articol … faci misto ? Zici ca n-are legatura cu articolul da’ credeam ca e zisa doar asa, ca sa le tii numa’ pentru tine …

  • Da, aia e…stim ca “le vom descoperi/simti candva” (nu noi ca oameni, noi ca specie). In momentul in care le etichetam ca fiind “paranormale” e ca si cand ne-am dat batuti. Da nene, asta e, nu mai are sens sa cercetam!

  • Parerea mea este ca “poate” ca exista ceva, ca ueori avem senzatii si perceptii pe care nu le intelegem si incercam sa le explicam printr-un anumit mod dandu-le nume ca: paranormal, spiritism, fantome , strigoi, case batuite.

    De regula cand u intelegem un fenomen tindem sa denaturam realitatea.

    Exista “ceva, udeva” dar suntem prea mici si ne mobilizam creierul mult prea putin, instinctele ni le-am pierdut….

    Daca am incepe sa filozofam ne-am pune intrebatri precum: “Ce este realitatea? Cine suntem si de unde venim?”

    Sa lasam articolul asa cum este sa nu cadem in discutii abstracte.

    PS. Ai origini germano-grecesti? Este o combinatie ciudata desi a folosit-o si Casa Regala 🙂

  • Da, bunica din partea tatalui e nemtoaica, iar bunicii din partea mamei se trag din greci (veniti, e drept, cu mult mai demult). Ce mai, roman verde :)) (ma rog, teoretic, vreo 60% sunt roman).

  • Si parca ar fi pacat sa trecem cu vederea …
    Scrii despre gravitatea faptului ca “pustii de 12 ani invata de la mama ca exista fantome” si este adevarat, dar este si mai grav faptul ca idioatele folosesc medicii pe post de bau-bau ! Medicii care sunt cat se poate de reali …
    Intamplarea a facut sa le aud pe aceste idioate (pe post de mame sau de bunici) cu “daca nu esti cuminte ‘i spun lu’ nenea doctoru’ sa-ti faca injectie” si tot intamplarea a facut sa fiu aproape (foarte aproape) de un cabinet de recoltare a sangelui … nu ai idee ce traume se puteau “citi” in tipetele celor mici ! Unii rezistau pana in usa cabinetului, dar unii incepeau de la poarta policlinii … cred ca ar fi preferat sa se intalneasca cu niste fantome.

  • Medicii, vaccinurile si medicamentele. Cele trei pacate mortale.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *