Viitorul intimității

Nu mai e o știre că Mark Zuckerberg a fost audiat de congresul american, ca martor în scandalul Cambridge Analytica.

Ce par să uite majoritatea jurnaliștilor și a comentatorilor e că audierea lui Mark nu a fost centrată doar pe celebrul furt de date. De fapt, ăsta a fost cel mai puțin important subiect de pe masa senatorilor. Perpelit mai bine de cinci ore de un Congres mai informat decât se aștepta, Zuckerberg a vorbit despre viitorul Facebook, despre protecția datelor personale, amenințări reale și fictive și, evident, despre responsabilitate. Dacă vreți să urmăriți procesul, el poate fi vizionat integral aici.

Flancat de câțiva dintre oamenii lui, Zuckerberg a trecut de la spaimă bizară la mândrie mascată, în timp ce a răspuns cursiv, cu un calm ingineresc. Asta nu înseamnă că roboțelul pe care lumea iubește să-l urască nu a dat și rateuri. Senatoarea Cantwell l-a prins la înghesuială cu acuzații legate de Palantir, un monstruleț corporatist înființat de Peter Thiel. Un alt senator a venit cu un colaj format din reclame rasiste și xenofobe care rulaseră recent pe Facebook. Mai mult, senatorul Graham l-a întrebat dacă nu se teme că monopolul Facebook luptă exact împotriva valorilor susținute de companie (libertate, conectivitate etc.).

O lovitură grea, legată de conceptul de permisiune, i-a dat și Dick Durbin, un senator democrat implicat în legislația digitală. Omul l-a întrebat sincer dacă Mark îi poate spune pe loc la ce hotel stă și dacă e în regulă ca genul ăsta de informații să fie oferite fără permisiune. Tot el a insistat și pe moralitatea chestionabilă a aplicației de chat Messenger Kids, dar și pe ticurile verbale ale lui Zuck.


(Mmm, așa era și în facultate, la cursurile de tehnoetică)

Chiar și cu astfel de lovituri, Zuckerberg a rezistat până la final și, intenționat sau nu, a reușit să pară un fel de erou în lupta cu „statul”. La asta a contribuit și faptul că și-a început discursul printr-o acceptare a propriei vini, fie și de fațadă. În plus, omul a fost clar instruit în vorbitul în public și a înțeles ce impact de PR are gestul lui. Zuckerberg nu e acuzat personal de nimic, dar s-a ridicat să apere „integritatea” platformelor de social media.

Chiar dacă nu vorbim despre un proces în sensul clasic, compania lui Mark ar putea fi amendată de Congres cu o sumă colosală, mai ales dacă se descoperă că a încălcat o înțelegere cu FTC (Federal Trade Commission) din 2011. Atunci, Facebook a admis că e posibil să-și fi indus în eroare consumatorii cu privire la siguranța datelor lor.

De remarcat e că în cazul Cambridge Analytica, Facebook nu a anunțat FTC la timp, adică în 2015, când a suspectat prima dată că aplicația lor nu funcționa corect. La izbucnirea scandalului, conducerea companiei de social media a considerat că faptul era deja consumat. Totuși, Cambridge Analytica e o firmă britanică, iar procesul de acolo primează în fața auditului pe care Facebook a promis că-l va încheia și oferi Congresului.

Așa cum observa o prietenă, tristețea lui Mark nu a venit însă după expunerile senatorilor sau după disertația lui, ci cam dupa a patra sau a cincea sesiune de întrebări. Atunci Mark a realizat că atât publicul obișnuit, cât și niște senatori de peste șaizeci de ani (majoritatea) înțeleg perfect cu ce se ocupă Facebook și din ce își face banii. Sigur că au existat și excepții, dar oamenii ăia păreau să știe foarte bine unde se oprește libertatea comercială și unde începe responsabilitatea morală.

În cazul Cambridge Analytica, audierea s-a rezumat la acceptarea faptului că Facebook ar fi trebuit să facă verificări suplimentare și să nu meargă doar pe „buna credință” a celor implicați. Din punctul de vedere al gigantului american, lucrurile sunt simple: o aplicație creată de un utilizator legitim al site-ului a colectat mai multe date decât avea dreptul și le-a vândut mai departe. Mark își susține sus și tare dezamăgirea și are toată încredere în auditul pe care Facebook îl va încheia… cândva. Notă personală: dacă datele preluate de CA chiar sunt o problemă pentru voi, aveți la dispoziție instrumentul ăsta pentru verificare.

Să vedem însă câteva din problemele ridicate de senatori și parate cu succes de Zuckerberg, dar și pe cele care nu și-au găsit răspunsul în artificiile verbale ale invitatului.

  • Aparent, permisiunea se rezumă la posibilitatea de a opta pentru sau împotriva unei opțiuni (opt-in și opt-out). Pentru buna funcționare a aplicației, Facebook pleacă de pe poziția „pentru” (opt-in).
  • Dacă există opțiunea de a opta împotriva unei opțiuni, eventualul abuz va fi și vina utilizatorului sau poate în principal vina lui.
  • Facebook nu poate impune restriciții speciale pentru anumiți utilizatori, chiar dacă ei abuzează de avantajele platformei. Datele oferite cu „permisiune” vor mai fi în pericol.
  • Abilitatea de a-ți implica prietenii și datele lor în aplicațiile tale e parte din structura de bază a rețelei sociale.
  • Facebook este complex și de-asta e vulnerabil, în comparație cu alte aplicații precum WhatsApp. Pentru a-l folosi pe primul, utilizatorii trebuie să ofere mult mai multe date decât ar face-o în mod normal.
  • Facebook Messenger poate colecta SMS-uri și numere de telefon, mai ales dacă ai ales ca SMS-urile tale să fie afișate acolo (din telefoanele Android, în special). Facebook nu a colectat vreodată apeluri vocale.
  • Facebook cunoaște identitătile publicitarilor care-I folosesc platforma, dar cam atât. Încă nu e clar dacă și consumatorii ar trebui să le știe, deși Congresul a cerut de mai multe ori o asigurare în sensul ăsta.
  • Libertatea de exprimare e importantă, dar mai important e să blochezi conținutul periculos și teroriștii. Algoritmii care detectează și ajută la sortarea mesajelor „ofensatoare” rămân, chiar dacă uneori au victime nevinovate.
  • Discursul ofensator sau „hate speech” nu poate fi definit prea clar, iar Mark admite că e important ca posibilitatea dezbaterii să existe. Soluția rămâne însă inteligența artificială, nu legislația. Cel mai tânăr senator e în asentimentul lui: Nu susțin reglementarea! Adulții au nevoie de dezbateri puternice! (I’m not for policing! Adults need vigurous debates).
  • Creșterea bazei de angajați poligloți și traducători e prioritatea marilor rețele sociale. Scopul Facebook este să ajungă la 20 000 de angajați specializați exclusiv pe „evaluarea conținutului” (content review), până la finalul anului.
  • În paralel, Facebook investește în A.I., cât mai mult A.I. Mark nu crede că inteligența artificială pune probleme reale, deși utilizatorii nu înțeleg prea clar modul în care ea lucrează.
  • Congresul apreciază cum și-a construit Mark rețeaua, dar Facebook-ul de azi nu mai e ceva care funcționează din camera lui de cămin. Înțelegerea legislației și stabilirea unor standarde trebuiau sa fie de multă vreme pe listă.
  • Viitorul va fi plătit. Zuckerberg a amintit în două instanțe despre posibilitatea de a plăti pentru un Facebook mai curat și despre faptul că Facebook va rămâne gratuit „într-o variantă a aplicației”. Intențiile lui și ale companiei sunt de a găsi modele mai profitabile decât cel curent.
  • Comercial nu e rentabil să protejezi utilizatorii, dacă ei nu o fac și singuri. Între profit și principii, o companie se va gândi în primul rând la profit (concluzia aparține unui senator, nu lui Mark).
  • Una din problemele Facebook este scăderea timpului mediu petrecut de fiecare utilizator pe platformă. În ciuda obiecțiilor lui Mark, până acum, Facebook nu avea motive financiare să îi scoată pe utilizatori din sistem (concluzie bazată pe cifre, tot a unui senator).
  • Facebook protejează democrația.
  • China și Rusia sunt pericolele reale, nu jucătorii interni. Facebook se luptă cu Rusia și China, aparent.
  • Trolii din Rusia manipulează în mod constant alegerile din jurul lumii.
  • Datorită recentului scandal electoral, reclamele care conțin poziții sau sugestii politice vor fi etichetate ca atare.
  • Mark nu știe ce va face cu sistemul chinez de cenzură, când va „trebui” să intre și pe piața aia. Nu de alta, dar aparent competiția cu firmele chineze e o problemă de mândrie americană și de libertate!
  • Mark are o poveste de succes care ar fi fost posibilă numai în SUA, dar Facebook trebuie să se centreze acum pe alte piețe.
  • Facebook nu vinde date, ci le folosește pe cele colectate pentru a ghida reclamele clienților lui. Doar Facebook face segmentarea, nu firmele intermediare.
  • Unii dintre primii care s-au lăudat cu utilizarea datelor de pe Facebook au fost cei din administrația Obama. Cambridge Analytica e doar cel mai vizibil caz.
  • Datele încărcate pe Facebook sunt ale tale, deși tot ce poți face este să le publici sau să le ștergi. Aparent, și faptul că poți sau nu să pui o poză sau un mesaj intră tot la categoria „drepturi de proprietate”.
  • Ștergerea contului de Facebook înseamnă și ștergerea datelor din serverul lor. Din păcate, nimeni nu garantează ștergerea datelor care te privesc din conturile altor prieteni sau aplicații.
  • Faptul că ai o arhivă pe care o poți descărca înseamnă că ai acces la absolut toate datele tale. Din nou, nimeni nu garantează că ele nu se mai găsesc în alte locuri online.
  • Aplicațiile Facebook nu colectează datele altor aplicații.
  • Facebook colectează uneori și datele unor non-utilizatori, din măsuri ce țin de… “securitatea datelor”. Non-utilizatorii își pot vizualiza datele prin înregistrarea pe Facebook.
  • Datele oneste de consumator sunt cele mai importante tipuri de date din tot ecosistemul Big Data.
  • Facebook nu poate fi tras la răspundere pentru abuzurile furnizorilor de Internet (limitarea vitezei în anumite zone sau blocarea anumitor tipuri de conținut).
  • „Legislația e sănătoasă, dar nu când blochează inovația” a fost o opinie pe care au susținut-o inclusiv o parte dintre senatori. Mark nu consideră necesară o lege specială pentru protecția copiilor sau, cel puțin, se abține să comenteze cu privire la necesitatea ei.
  • Legislația europeană și în special GDPR e o preocupare constantă atât pentru Facebook, cât și pentru Senatul american. Zuckerberg recunoaște că Europa a nimerit „unele lucruri” și e în față SUA la capitolul protecție a datelor. Se gândește să aplice aceleași standarde și în SUA… pe viitor.
  • Entitățile din afara SUA vor fi restricționate, când va fi vorba despre reclamă electorală.
  • Facebook consideră că e nevoie de mai multe legi bune, nu de legi în general.
  • Rețelele sociale cooperează cu forțele de ordine, dar nu face poliție pentru nimeni. Facebook nu intenționează să facă poliție.
  • Facebook nu oferă datele unor terți, exceptând anchetele legale.
  • Facebook nu te supraveghează, pentru că-ți oferă posibilitatea de a controla ce date oferi și de a ieși din sistem. Asta deși Facebook are acces la datele tale chiar și atunci când nu ești logat…
  • Americanii țin suficient la legile lor anti-discriminare, încât să fie ofensați de faptul că o firmă de imobiliare își poate căuta clienții în funcție de rasă.
  • Facebook nu are monopol, iar Instagram a fost cumpărat pentru că era „plin de oameni talentați și promițători”.
  • America ar trebui să fie mândră de Facebook, iar Mark nu crede că firma a devenit prea puternică. Mai mult, nu crede că inovația ar putea fi blocată de creșterea excesivă a Facebook. Din contră, firmele mici ar putea fi speriate de legislație.
  • Facebook este neutru politic, dar angajații ei nu. Facebook nu angajează pe nimeni pe criterii politice.
  • Mark susține Legea Reclamelor Oneste, dar nu o să o promoveze.
  • Din moment ce Facebook știa de ceva vreme despre Cambridge Analytica, dar nu și-a anunțatat utilizatorii, e cam greu să vorbeasca despre încredere și transparență (remarcă a unei senatoare). Aparent și datele lui Mark au fost folosite de CA.
  • Facebook nu angajează firme care să facă experimente psihologice sau legate de „nivelul de dopamină” al utilizatorilor. Interesul de marketing al Facebook ține de atractivitatea produsului, nu de înșelarea utilizatorului.
  • V-am mai spus că Facebook nu vinde date? Bine, pentru că Mark a zis-o de vreo trei ori.
  • Rețelele nu creează conținut, dar sunt (parțial) responsabile pentru el.
  • Facebook nu este o victimă, deși o parte din utilizatorii lui au fost.
  • În timp ce citeați treaba asta, acțiunile Facebook au continuat să crească. Trendul a început odată cu audierea din Senat.

Fondatorul Facebook a rezistat eroic tiradei, până când sala din jurul lui s-a golit aproape complet. De altfel, în anumite momente Zuckerberg chiar a părut a fi eroul, pe când în altele, Senatul l-a transformat în băiatul cel rău. Pentru întrebările fără răspuns (sau la care nu voia să răspundă), Mark i-a asigurat pe senatori că „echipa lui va lua legătura cu ei”. Treaba asta s-a întâmplat de multe, multe ori. Sunt convins că se va ține de promisiune, la fel cum senatorii vor respecta legile la picioarele cărora s-au aruncat în audiere.

În orice caz, dezbaterea a fost una vie, întreținută de oameni care înțeleg că în 2018 nu se mai pune problemă să te „desprinzi” de telefon sau să te întorci la „valorile tradiționale”. În final, indiferent de ce credeți despre Mark Zuckerberge și despre rețeaua lui, un lucru e destul de clar. Într-o societate care nu-ți dă voie să fii anonim, intimitatea nu pare să mai aibă viitor.

P.S: Deși a spus aproape același lucru, Mark Zuckerberg a apărut ulterior și în fața Comitetului pentru Energie și Comerț. Și aici a apărut aceeași întrebare: Cine îți deține sinele virtual? Partenerii de conversație au fost puțin mai agresivi, iar filmulețul poate fi urmărit aici.

P.S 2: Într-o notă separată, m-a șocat nivelul de civilizație discursivă a multor senatori americani, inclusiv a celor pe care-i puteai bănui de poziții conservatoare.

krossfire

A mere outlaw, a rogue of the written word.

41 COMMENTS

  • Zuckerberg, in toate scandalurile de pana acum, si-a cerut scuze. Si au fost mai mult de 2-3 de cand exista Facebook. Incepe sa devina o scuza obosita in sinea ei si obositoare, ceea ce intipareste in mintea tuturor un “atat poate sa faca”, fiindca nu prea a rezolvat nimic dupa acele scuze.

    Undeva la 3 sferturi dintre acei senatori au primit sponsorizari de la Facebook, unii mai mari, altii mai mici. Sigur, e discutabil, poate ca totusi le pasa mai mult de electorat si vor sa fie alesi din nou, dar chiar si daca doar cativa aleg sa inchida ochii sau sa se joace de-a soarecele si pisica de vazul lumii, acei cativa sunt prea multi. Sa nu trecem cu vederea totusi ca unii au o varsta, 84 de ani am vazut parca, sigur nu va mai candida iar. Va lasa de la el, va fi mai moale, sau va fi extrem de corect, ideal vorbind?

    O amenda e posibila, dar una atat de mare incat sa ii destabilizeze, cum s-a vehiculat printr-un articol undeva, nu. Fiindca la urma urmei, e destul de legal ceea ce face Facebook. Iti dai consimtamantul la absolut tot pentru care ai gasit motiv sa te plangi dupa, doar ca nu ai citit ca ti l-ai dat.

    Ceea ce as vrea sa aud de la cei care il admira, e de ce o fac. Raspunsul il stiu, dar am placerea masochista de a vedea daca oamenii recunosc ceea ce sunt, ce isi doresc in viata. Daca ar lua fotografiile colegelor fara acordul lor pentru a le da note, daca s-ar duce in Hawaii sa ia un teren cu japca doar ca pentru ca au bani si au gasit o chichita legala. Si asa mai departe.

    Zuckerberg e extrem de departe de a fi un geniu, e doar un bisnitar. A prins o oportunitate, a luat o idee care nu era originala si a ambalat-o altfel, ca in cele din urma sa realizeze ca o poate vinde, legal, cu marketing idealist despre cat de important e produsul lui in a unii oamenii. E vanzatorul ala care e in drumul tau spre munca si stie ce faci si unde, ce gusturi ai, de cate ori te imbraci altfel si de ce, fiindca l-ai bagat in seama si i-ai spus despre tine sau ai cumparat de la el de cateva ori. Vrei sa continui si sa il suporti, fie, iti va baga pe gat si te va trage de maneca in continuare si se va folosi de ce stie despre tine in folosul lui, nu fiindca ii pasa de tine.

  • Nu știu de ce te miră civilizația discursului la senatorii americani. Senatorii americani sunt un fel de președinți ai României – sunt aleși printr-un scrutin unde se înfruntă cu cei mai buni din cei mai buni – într-o țară în care politica are un alt statut decât „ajung la cașcaval”, oamenii care ajung acolo sunt selectați puternic de un public cu care sunt în contact permanent. Discursul e elementul #0.

  • Red: Totusi, omul are totusi un fundament profesional, iar Facebook, cu sau fara idei copiate, e la baza creatia lui. Pe langa sursa unei averi impresionante, gigantul american e si “copilul lui”. La Zuckerberg simt spiritul ala comercial despre care vorbesti, dar si o posesivitate si aroganta a creatorului, un moft de mic programator ajuns mare om de afaceri.

    Nu sunt un admirator al omului, dar nici nu l-as condamna in cazul asta. El a vrut sa se prezinte personal la audieri, dar dupa 5 ore de gatire la foc mic, singurele acuzatii reale la adresa Facebook au ramas tot cele legate de Cambridge Analytica. Pe restul le putem banui cu totii, dar nu avem dovezi foarte clare pentru ele.

    Dorin: Poate si pentru ca in ultima vreme talk show-urile lor au facut tot posibilul pentru a le sublinia punctele slabe. Stiu ca ai lor pleaca macar de la o premisa corecta (omul bogat si relativ influent local care vrea sa fie influent si la nivel national vs. “saracii nostri cinstiti” – am mai discutat despre himera asta), dar nu ma astept neaparat sa fie foarte lucizi si documentati.

  • Krossfire: Clar exista o posesivitate si o aroganta a creatorului, dar e putin spus.

    A facut in asa fel legal incat sa nu poata fi dat la o parte fara voia lui din a conduce Facebook, considerand ca el stie cel mai bine in ce fel trebuie sa existe creatia lui si cum sa existe.

    De aici doar, nu si din restul actiunilor lui, depasim notiunea de aroganta. Nu banii il mai intereseaza, din a fi intr-o pozitie mai mica de conducere, ci ideea in sine de a dirija in detaliu totul. Asadar, ajungem la megalomanie, obsesie, lipsa de empatie si multe alte “calitati” de genul.

    Cat priveste ca a vrut sau nu… cred ca era mai important ca imagine sa fie el care sa vina la audieri. A dat mai bine decat sa vina cineva poate mult mai pregatit sa raspunda si din punct de vedere tehnic. Cel putin, punctul lui de vedere. Daca stai sa analizezi mai bine, te poti gandi ca simplul fapt de a angaja o gramada de avocati, de a face mock trials cu ce putea fi intrebat, denota iarasi ceva neplacut. Nu e pregatit sa fie cine se crede deja ca e.

  • Chiar daca au si ei caracterele lor prin Senat, cand e vorba de audieri publice, trebuie sa fie controlati, pentru ca e si imaginea lor publica in joc. Lucru care la ei chiar conteaza, nu ca in Romania.

    Legat de audierea efectiva, Zuckerberg a fost foarte vag in legatura cu multe lucruri. A fost bine instruit de echipa lui de PR sa nu dea foarte multe detalii si sa arunce totul inapoi la senatori, in special cand era vorba de legislatie (evident). A avut si 2 situatii in care a trebuit sa isi modifice anumite lucruri pe care le-a zis initial, ca sa nu intre in dezbateri mai aprinse.

    Cat despre viitor, ramane de vazut. Ma astept ca pana prin 2020 sa vedem o lege similara (sau chiar mai dura) cu GDPR European. Ramane de vazut daca alegerile din noiembrie ii vor aduce pe democrati la putere sau tot senatorii vor ramane cu ambele camere.

  • @Red: “Nu e pregatit sa fie cine se crede deja ca e.”

    Aceasta este definitia antreprenorului de succes. 🙂

  • Red: Aparitia lui a fost oricum “anuntata in prealabil” de campania lui Sheryl Sanberg care a discutat problemele astea in diferite conferinte. Mark stia ca merge in fata Congresului pentru imagine, dar mai stia si ca putea sa o ia in barba serios (indiferent de cat de “corupti” ar fi putut fi o parte dintre senatori). E unul din artificiile alea de imagine care se pot inalta foarte sus sau pot arde pe toata lumea (din firma lui, in cazul asta).

    JMarius: Da, a fost vag mai ales in cazul chestiunilor tehnice, dand uneori impresia ca interlocutorii sunt cei care nu stiu despre ce vorbesc. A fost un fel de: “Hai, ca daca stau acum sa va explic…”.

    Am remarcat si cele doua corecturi ulterioare. Iata ceva ce nu prea vezi in discursul public romanesc, indiferent de motivele pentru care se intampla.

  • Hary: Cred ca trebuie sa si vrea sa ajunga cine crede ca e. Antreprenorul, ca Zuckerberg cred ca nu visa sa ajunga sa joace ping-pong verbal cu senatorii 🙂

  • Krossfire,
    “… ca Zuckerberg cred ca nu visa sa ajunga sa joace ping-pong verbal cu senatorii”

    Corect, insa “muntele de zahar” nu a fost silit, dimpotriva a fost alegerea lui, sa iasa la rampa si sa se confrunte cu Congresul. Putea sa trimita un pro care sa-l reprezinte.
    Deci, cu alte cuvinte, a vrut sa ajunga cine a crezut ca este. De ce? Pentru ca nu-i poti separa pe Zuckerberg antreprenorul de Zuckerberg omul.
    Sa fii antreprenor nu este o meserie, ci o vocatie, care se transforma intr-un atribut al fiintei tale.

  • Zuckerberg cred ca e intai antreprenor si apoi om 🙂

  • Ca fb nu vinde date 🙂 Sa fim seriosi. Mr Z vinde acces la date. The Oatmeal are un desen bun despre asta:

    http://theoatmeal.com/comics/reaching_people

  • Nu, nu, Facebook nu vinde date! Iti da doar acces nelimitat la ele si posibilitatea de a le accesa cand vrei. Sa facem diferenta 🙂

  • Am citit pe undeva că înainte de tot acest scandal Mr. Z a vândut o mare parte din acțiuni și a cumpărat din nou, la un preț mai mic, după ce valoarea acțiunilor s-a diminuat. Oare nu cumva toată chestia asta este o “făcătură” menită să aducă un ban grămadă în buzunarul lui Mr. Z și poate chiar în buzunarul unora dintre cei care i-au pus câteva întrebări? Scandalul va trece, așa cum totul este trecător dar banii rămân la dispoziția celor care fost complici. Mie mi se pare că e doar o inginerie financiară. Este doar o opinie, desigur.

  • A vandut foarte multe actiuni prin Februarie, doar ca nu a mai cumparat si nu prea avea de ce (avea alt scop vanzarea). Actiunile Facebook au crescut serios in pret dupa toata aparitia lui in fata Congresului, deci nu putea sa vanda atunci!

    Dar, daca cei care l-au audiat aveau actiuni Facebook, atunci au putut profita de o crestere sanatoasa in ultimele zile (peste 4% pe actiune).

  • Are stofă de politician Mr. Z 🙂 Nu știe nimic dar va face o comisie care să afle răspunsul la întrebările care i se pun. Între timp colaborează cu autoritățile … Oare serviciile secrete nu s-au îndestulat și ele din informațiile respective ? La cât de senin și liniștit este Mr. Z nu m-ar mira să aibă “acoperire” 😉

  • Are, clar. Poate ar avea si de presedinte daca nu s-ar mai holba pe toti peretii cand se vorbeste cu el 🙂

    P.S: Mi s-au parut bizare intrebarile unor senatori care voiau ca “Facebook sa faca si politie”…

  • Despre ce viziune vorbesti? Am citit articolul dar nu am prins nimic interesant sau special. 🙂 tot ce am inteles este ca Zuckerberg este oglinda inocentei si ignorantei noastre proprii cand vine vorba despre securitatea datelor personale.
    Ceea ce este la fel de adevarat ca sintagma: clasa politica din Romania este oglinda poporului roman. 🙂

  • Pai cam aia era si viziunea. Existau oameni care se asteptau ca oamenii sa traga vreo concluzie (inclusiv senatori care sperau sa zica Zuckerberg ceva care sa-i scoata la final eroi), dar omul a zis ce se asteptau cu totii: ok, Facebook merita amendat pentru unele lucruri, dar puterea si in final vina raman in mana utilizatorului.

  • Mai ingrijorat as fi de aspectul asta, greu de prins din audieri:
    https://www.pcmag.com/news/360389/zuckerberg-admits-facebook-collects-data-on-non-users

    Exact.

    Eu nu mi-am facut niciodata cont de Facebook, dar sunt absolut sigura ca am un astfel de “shadow profile”.

    Nu mi-am ales eu familia si nici macar n-am fost de acord sa-mi ajunga numarul de telefon si adresa de email la toate rudele carora nici macar nu le e clar cum ma cheama si de acolo mai departe la Facebook. Dar hei, Ana e nebuna, n-are rost sa-i respectam dorintele in sensul asta, hai sa dam datele de contact la tot familionu’. FML.

  • Pana la urma l-am adaugat si in articol, tocmai pentru ca cineva simtea ca e prea important sa ramana doar in comentarii (initial nu o facusem pentru ca aparuse la a doua audiere, iar exprimarea a fost foarte “diplomata”).

    Sa inteleg ca te contacteaza multi printi nigerieni :)?

  • M-ai pierdut.

    Nu esti primul care imi pune exact intrebarea asta, dar n-am nici cea mai mica idee ce legatura are cu… orice. Si raspunsul e bineinteles nu. In afara de invitatii “join facebook”, n-am primit nici un fel de mailuri. Dar asta nu inseamna ca e in regula ca datele mele de contact s-au scurs pana dracu’ stie unde.

  • “Printul nigerian” era un scam care aparuse pe undeva pe la finalul anilor ’90 si a rezistat pana prin anii 2000. Un “print” nigerian te contacta pentru a-ti lasa o suma mare de bani (mostenire, imprumut, transfer) si scopul era sa-ti lasi cumva datele de card sau financiare. Era o stupizenie, dar au picat destui oameni decenti in plasa ei.

  • Asta stiu, dar nu vad ce legatura are in contextul actual si, dupa cum spuneam, nu esti primul care imi pune intrebarea asta acum.

  • Pai spuneai ca mail-ul tau a fost dat mai departe. Spam-ul de genul asta era consecinta plasarii publice a adresei de e-mail 🙂

  • Blink if you’re not a lamp: https://www.youtube.com/watch?v=_zCDvOsdL9Q

  • N-am avut treabă până acum cu prinți care să-mi trimită scrisori nigeriene, de două săptămâni primesc beep-uri de pe numere de Tunisia și Bangladesh (wangiri scam).Din principiu nu sun înapoi pe numere necunoscute care dau beep, așa că n-am mușcat-o.Încă.Am uitat să zic că n-am FB, n-am avut niciodată și nici nu intenționez pe viitor.N-am avut nici pe vremea Hi5.Nu-s fanatic antisocial media, doar că n-am găsit de cuviință să mă înscriu pe platforme d`astea.Și ca să vedeți cât de retrograd îs, pe fiecare chestie pe care intru, am câte o parolă separată, doar pentru contul respectiv, nu mă autentific cu contul de google sau altele.

  • Aparent, treaba asta se intampla din ce in ce mai des si pe absolut toti operatorii de telefonie 🙁 (acel “wangiri scam” sau cum se mai numeste).

  • @top man:

    Citat:

    “…nu cumva toată chestia asta este o “făcătură” menită să aducă un ban grămadă în buzunarul lui Mr. Z…”

    Mark Zuckerberg/Net worth (2018)

    77.6 billion USD

    Cred că niciunul din cei care comentează aici au vreo idee de ce înseamnă suma asta.
    Inclusiv eu.

  • E aproape cat jumate din GDP-ul Romaniei!

  • Punctul meu era că la genul ăsta de sume… să crezi că mai faci “combinații” mioritice denotă o gîndire puerilă.
    Absolut fără excepție – indiferent de cîmpul de activitate – oamenii care controlează genul ăsta de sume nu sunt interesați să le sporească prin mici activități de buticar.
    Ca să nu mai zic de faptul – verificabil – că toți cei care au făcut banii ăștia nu au pornit de la ideea “ia să fac io bani, să-mi iau merțan”. Ei au pornit de la ideea de a face ceva de succes (formulare mioritică penibilă) – banii s-au întîmplat să vină – dar nu banii în sine au fost factorul motivațional.

  • De acord cu privire la scopurile proiectelor de genul asta. In plus, dupa o anumita suma, banii nu prea mai conteaza. Apare foamea aia de putere, de faima, de influenta in domeniu. Apare nevoia de a lasa o mostenire (“a legacy”)…

  • “…nevoia de a lasa o mostenire (“a legacy”)…”

    Da – gen Jobs, Gates, Soroș, alții.

  • Exact.

  • În fine… agreem la ceva.
    🙂

  • Agreem la mai multe, zic eu 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *