Vampiri, extraterestri si supereroi

Sunt aproape convins ca nu va era dor de un post cu filme aruncate in toate genurile posibile, dar m-am gandit ca n-ar fi rau sa rezum rapid ultimele vizionari.

O parte din aparitiile cinematografice trecute in catastif sunt ceva mai vechi si probabil ati citit deja zeci de cuvinte pe tema lor. Asta-i si motivul pentru care ma voi margini la a le arata cu degetul:

Stake Land (2010): Un film cu bugetul echivalent al unei pungi de Fornetti, dar mult peste harmalaia de filme cu zombii si vampiri din ultima vreme. Vizual, filmul este un amestec de Daybreakers si The Book of Eli. Intr-un viitor postapocaliptic (surpriza!), cea mai mare parte a oamenilor a cazut prada unei epidemii de vampirism. Putinii supravietuiori traiesc fie in orase fortificate, fie in putinele adaposturi controlate de ramasitele statului american. Intre ei se intinde o mare de vampiri-zombii si o cuiburi de fanatici religiosi numiti Fratia, obsedati de ideea ca vampirii sunt o pedeapsa divina. Filmul urmareste povestea unui pusti care, in urma mortii parintilor, e luat sub aripa protectoare a unui vanator, numit simplu: Mister. Pe parcurs li se alatura o gagicuta gravida si un fost soldat american. Tot ce deranjeaza in decorul asta este machiajul exagerat al vampirilor. In rest, Stake Land e un film caruia merita sa-i dati o sansa.

Paul (2011): Comediile lui Simon Pegg si Nick Frost au mereu doza aia de umor britanic care le face daca nu amuzante, macar placute. Fara obscuritatea lui Shaun of the Dead si din pacate si fara mult din savoarea respectivei productii, Paul este totusi o comedie decenta. Filmul suprinde povestea unui extraterestru prabusit pe Pamant care, dupa cativa ani de revelat secrete si scris scenarii pentru Spielberg gaseste o ocazie de a se intoarce acasa. Catalizatorul drumului de intoarcere il reprezinta echipa Pegg – Frost, doi ”ufologi amatori” prinsi intr-o pubertate prelungita. Pe drum agata neintentionat si o gagica habotnica, fiind urmariti indeaproape de Sigourney Weaver si de Jason Bateman (mai cunoscut si drept ”ala din Arrested Development”). Tot din serialul mentionat ne face o vizita si Jeffrey Tambor sub forma unui obscur, dar apreciat scriitor de S.F. Oricum, una din putinele comedii care au meritat vazute in ultimele luni.

Rio (2011): Film vazut la cinema, la lansare. O animatie colorata si simpatica, dar la fel de interesanta ca un ghem de scame. Majoritatea personajelor sunt niste clisee inaripate, imprumutate de prin Madagascar si Ice Age (film care apartine acelorasi creatori). Ce mi-a placut totusi in cazul Rio a fost personajul negativ, papagalul Nigel. Dispunand de un malefism nascut din frustrare, nu din viziunea maniheista a filmelor pentru copii, Nigel are cateva momente de geniu si teroare.

Flawless (2007): Un film pe care nu l-as fi vazut, daca nu ar fi fost pus pe autocarul dinspre Ramnicu Valcea spre Bucuresti. Pe aceasta cale, multumesc soferului pentru un film peste medie. Flaweless n-are o poveste prea captivanta: un jaf masiv petrecut in epoca de aur a comertului cu diamante, cuplat cu povestea unei femei prinse intr-o lume a barbatilor. De altfel, nici scenariul nu e prea grozav (filmul curge incet si multe dialoguri par a fi de umplutura). Totusi, ce are Flawless este un final bine punctat si pe Michael Caine. Joaca nenea Caine la aproape 80 de ani de-ti salveaza 2 ore de film. Dati-i lui Flawless o sansa, macar pentru zambetul mosuletului.

The Green Hornet (2011): Nu stiu de ce am crezut ca un film cu super eroi care-l are pe Seth Rogen, actor de comedie, in rolul principal ar putea fi macar vag interesant. Pe langa faptul ca ”The Green Hornet” e un supererou la fel de cool ca apa plata (un fel de Zorro modern), regizorul si scenaristul au avut cel putin un meci de ping pong pe parcursul productiei. Filmul porneste in stilul unei povesti cu supereroi, o da spre comedie, vireaza putin spre pulp pentru a se intoarce si a scalda totul intr-o mare de efecte inutile. Per total, marea buba a lui Green Hornet este ca nu stie exact ce vrea sa fie. Ceea ce putem urmari este amestecul neinspirat de comedie de situatie mediocra, de pasaje lipsite de sens si de clisee din mai toate filmele de actiune de pana acum. Ca sa puna mot gramezii, personajul lui Cameron Diaz e absolut inutil.

Trick’r Treat (2009): Un horror pe care l-am ratat pe nedrept. Patru povestiri care se intrepatrund natural, patru tipuri diferite de ”monstri”. De la psihopatul criminal pana la creatura supranaturala, mai toate personajele clasice ale filmului horror isi fac loc intr-o singura noapte de Halloween. Maiestria regizorului vine tocmai din faptul ca a reusit sa creeze o atmosfera autentic macabra, fara a vira totul spre munti de intestine si rauri de sange. Nu-i genul de film care o sa va faca sa sariti de pe scaun, dar nici nu veti regreta vizionarea.

Mirrors (2008): Un horror pe care imi parea rau ca l-am ratat, exclusiv din prisma lui Kiefer Sutherland, un actor care imi placea cu ani in urma. Dupa ce am risipit 2 ore din viata cu un ”ceva” care s-a miscat ca un melc pe amfetamina si dupa un final al naibii de simplist, a inceput sa-mi para rau de Kiefer Sutherland, nu de film.

Solomon Kane (2009): La fel ca The Green Hornet, Solomon Kane e un film cu eroi mai putin cunoscuti si implicit, mai putin populari. Spre deosebire de Green Hornet, Solomon Kane e un film bun spre foarte bun. Partea trista e ca lipsa promovarii l-a facut sa se scufunde si la box office si in mintea publicului. Mai mult, nici plasarea intr-un Ev Mediu fictiv nu l-a ajutat prea mult la integrarea in peisaj. Un fost jefuitor chinuit de amintirile copilariei, Solomon Kane decide sa ia calea Bisericii si a retragerii totale, in urma confruntarii cu un demon. Un sir de evenimente aflate la granita cu supranaturalul il scot pe erou din pustnicie si-l transforma intr-un fel de razbunator-puritan. Promisiunea facuta unui tata muribund il aduce pe Solomon Kane pe vechile pamanturi ale familiei sale, pamanturi napadite de armatele unui mag dubios. In ciudata faptului ca Solomon Kane ar trebui sa fie un fel de erou, cam jumate din film personajul e intr-o depresie care-l face sa o incaseze serios. Chiar si asa, filmul reuseste sa te faca sa empatizezi cu el. E un dement, dar un dement simpatic.

La Horde (2009): Film frantuzesc care mi-a tot fost recomandat de cateva ori (Biro?). Aparent, recomandarile n-au fost inutile pentru ca La Horde chiar e un film decent. Clasica poveste cu ”zombiile care infesteaza orasul” se transforma intr-un thriller psihologic, unde confruntarea se da intre o banda de emigranti mafioti si politistii care-i ataca. Evident, in fata invaziezi zombie, cele doua grupuri trebuie sa colaboreze.

Vanishing on the 7th Street (2011): Un film despre o ”apocalipsa tacuta”, despre oameni care dispar pur si simplu imediat ce dispare lumina. Brad Anderson (individul care ne-a adus Transsiberian si Masinistul + alte cateva bucatele psihologice) reuseste sa exploateze intr-un mod destul de original mitul ”intunericului devorator”. Pe tot parcursul filmului m-am asteptat ca marea explicatie sa fie ”sunt toti in Purgatoriu” (similar cu – Spoiler – genialul Dead End). Simbolistica filmului indica o astfel de situatie, insa regizorul nu ne lasa sa scapam cu o explicatie simpla , americanizata. Merita incercat.

Altfel, am revazut cu placere si The Iron Giant, Galaxy Quest (inca o comedie excelenta), The Sandlot si varianta americana de la Dinner for Schmucks (nu-i o comedie sterila, dar versiunea frantuzeasca e mai ok).

P.S: Pentru cei care mi-au reprosat ca iar as fi abandonat blogul: doua carticele in lucru, un joc si un job cred ca-s destul cat sa imi manance timpul. Screenshoturi din joc, cat de curand. Una peste alta, o sa arunc in cateva zile un post documentat despre situatia actuala din Politia Romana. Sper sa prinda bine.

21 Comments

  • mie mi-a placut Paul, si mi-a placut “misto”-ul facut pe seama habotnicilor….:d
    cat despre Rio, e un film de vazut duminica dimineata, lenevind in pat ….
    La filme horror nu ma uit din principiu pt ca imi dau cosmaruri, nu le suport

  • mie imi plac toate filmele enumerata mai sus de tine…imi doresc sa le vad de ceva timp si nu am apucat din pacate. dar o sa imi fac timp sa le vad pe toate 🙂

  • La Paul e genial dialogul dintre gagicuta habotnica si extraterestru, dupa vindecare.

  • stake land – de acord, o abordare inedita a genului cu mai multe plusuri decat minusuri.. clar de ales in locul altor zombieflicks.

    la horde – insane member of french new horror wave

    paul – subtil si grosier la un loc. chiar funny.

    rio – cam cea mai inutila animatie de anul asta.. colorata ce-i drept dar pointless si fara pic de umor.. Nigel a mai piperat un pic salata asta de papagali.

    Solomon Cane – +1 pentru unitate in gandire

    Green Hornet – l-am stins dupa 15 minute. mi s-a parut imbecil desi n-am nimic su seth roegen

    Mirrors si Vanishing – filme pe care sper sa le uit curand pentru ca mi-au rapit 2 ore din viata fiecare. Vanishing a avut o premiza f desteapta si un regizor competent dar pur si simplu nu pricep ce s-a intamplat. In loc sa urmeza cursul thrillerului misterios a dat in gat umbrele si-a transformat filmul intr-un survival horror plictisitor cu destul de multe efecte artistice pretentioase si interpretari pline de patetism.

    Flawless tre sa-l vad. Si Trick’r Treat, pe care tot il aman…

  • La Green Hornet am stat pana la final :((

    Vanishing: Da, cam ala a fost feelingul, doar ca eu asteptam o chestie cu Purgatoriul :))

  • Ma bucur ca mai sunt oameni care au timp sa se duca la film si sa scrie cu ce impresii au ramas .

  • Pe mine ma doare ca nu mai am timp sa citesc carti si sa fac acelasi lucru 🙂

  • Pfff, esti semi-hipster :). Ma asteptam la chestii mainstream gen Piratii din Caraibe, Harry Potter, X-Men, etc.

  • Le mai vad pe la cinema, dar imi e lene sa le recenzez pentru ca majoritatea sunt extrem de superficiale si nu nasc asteptari. Sunt filme de consum 🙂

    Bine, nici astea prezentate de mine nu-s niste grozavii de savurat la un pahar de vin, ca-s totusi mainstream 😛

    P.S: Am vazut ultimul HP la cinema, onorandu-mi promisiunea fata de prietena. Ar fi nasol sa dau vina pe ea, pentru ca eram vag curios (mai ales ca eu am vazut toate filmele la finalul anului trecut :)) ). Ce m-a iritat la el a fost finalul, unde machiajul a fost cel putin teribil.

  • Chiar vroiam sa vad un film bun si nu stiam unul.

  • Nimic nou mestere?

  • Croco: Sa zicem ca-s plecat pe moment 🙂

    Vylly: Cred ca mai bine citesti recomandarile rottentomatoes 🙂

  • In mare parte am vazut filmele amintite de tine si gandindu-ma putin retrospectiv, am impresia ca cei de la Hollywood raman fara inspiratie, sau sunt in pana de creativitate.

    Am inceput sa ma aplec mai mult asupra unor seriale …

  • Nu stiu daca ai observat, dar suntem si intr-o pacla de filme cu zombie si vampiri (de vreo 3-5 ani asa) 🙂

  • Haide man ca Green Hornet e cool in felul lui. L-am vazut acum 2-3 saptamani cand aveam chef de un film amuzant, lejer si fara batai de cap si exact asta am primit. Evident ca nu beneficiaza de cel mai inteligent scenariu de pe planeta dar na…

    Solomon Kane – l-am vazut acum ceva timp si din ce imi aduc aminte chiar mi-a placut la vremea aia.

    La Horde – nu l-am vazut, nu ti l-am recomandat eu. Avand in vedere ca e cu zombies cred ca il stii de la Biro.

  • Garm: Stii care-i problema cu Green Hornet? Inclusiv regia e catastrofala, cu planuri luate aiurea si altele. Practic, cand zic mosalaii aia ”asta puteam face si eu”, in cazul Green Hornet, au dreptate 😛

    Atunci habar n-am cui sa dau credit pentru La Horde 😛

  • E fis, eu am vazut Flawless si m-am gindit la cel bun, cu DeNiro.

  • Mircea Popescu: Eu hai, nu chiar asa departe 🙂

  • Da, am remarcat 😛

    Incepand cu Twilight-Saga, Harry Potter, Vampire Diares, Blood Ties, Wolverine astea sunt cateva ce mi le-am amintit cat am scris aceste cateva cuvinte, nu ma deranjeaza dar nici nu ma omor dupa ele.

    Cred ca in sinea mea am ramas fan HP :)) si vampirii care reusesc sa isi duca traiul ziua , mi se pare o idee fortata.

  • Prefer vampirii sangerosi 🙂

  • Stake Land am inteles ca e super, mi l-a recomandat un amic acum o luna de zile si uitasem de el, multumesc ca mi-ai reamintit de el 😀

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.