Nu merita nici macar sa scri un post pe tema asta. Dar poate e mai bine ca ai facut-o.

Cred ca e doar “survival of the fittest”. Problema grava nu e ca exista de astia, ci ca fac si cresc urmasi.

Si utili societatii sunt: sunt consumeri de prima mana.

cel mai tare mă doare să găsesc mentalităţi de genul ăsta în grupul de prieteni apropiaţi. ce mă sfătuieşti să fac în astfel de cazuri?

Si mie mi se intampla cand surprinzi astfel de secvente sa ma gandesc ce urmeaza. Adica eu am avut acces la o bucatica din viata unor astfel de personaje, dar oare cum sunt ei si in alte situatii… Uneori poate secventa la care am asistat eu nici macar nu e relevanta pentru personalitatea lor.

Saptamana asta am intalnit la birou o persoana cum nu credeam ca exista in viata reala. Un personaj caraghios de roman despre care ai spune ca e rodul imaginatiei autorului, deloc verosimil. Si totusi, timp de aproape 2 ore a stat pe scaun, in fata mea, in biroul meu. Ma simteam ca la un spectacol de circ la care am intrat fara bilet si ma intrebam cum e persoana aceea de fapt. Oare asa e si in viata de zi cu zi, alaturi de familie si prieteni? Oare are asa ceva?

@krossfire: am cunoscut si eu un caz la fel de trist, daca nu si mai rau: dintr-o familie extrem de buna, cu parinti bine intentionati si perfect adaptati realitatii timpului nostru au iesit niste copii cu tente vadite de cocalari si pitzi.
Pur si simplu am ramas mut cand am asistat la tristetea parintilor frustrati de faptul ca erau aproape ineficienti in fata presiunii anturajului prost. nu stiu ce poti face ca parinte intr-o situatie ca asta, pentru ca a incerca sa ii impui modul tau de gandire e imposibil.

@krossfire: într-adevăr, e frustrant să vezi câte întrebări primeşti când refuzi să ieşi într-un club de fitze sau să îţi cumperi nu ştiu ce telefon de ultimă generaţie, fără să consulţi măcar o clipă pe tata Google.

i know… aşa am fost eu acum cu Nokia E51. ajunsesem să fiu presat de-ai mei să mi-l cumpăr :))

În primul rând, autobuzele din București (sau, ca să mă exprim mai corect, oamenii din ele) nu mă mai surprind cu nimic. Asist zilnic la conversații de genul ăsta. Variază doar persoana și vârsta.

În al doilea rând, și eu am LG Prada, dar numai eu știu cât a trebuit să muncesc ca să reușesc să strâng bani să mi-l cumpăr. Acum am cam ajuns să regret că mi l-am cumpărat, pentru că toată lumea mă cataloghează greșit din cauza asta.

Cât despre răsfăț, nu neg că am avut întotdeauna exact atât cât mi-a trebuit. Niciodată n-am avut pretenții exagerate, dovadă fiind faptul că nu stau într-o vilă cu piscină, n-am nici mașină (nici nu vreau) și nici zeci de conturi în bancă.

Nu demult am fost si eu intr-o situatie similara, adica aveam bacul de dat. Am prins si eu cateva discutii de genul. Se pare ca pustanii/pustoaicele din ziua de azi stiu sa profite de un examen.

Nu stiu de cate ori am auzit faza: ” Daca iau bacul imi iei…..” si aici puteti sa va ganditi la ce doriti.

Pustanii respectivi au sansa sa reuseasca pana la urma in viata. Momentan sunt la varsta la care se fac faze din astea. Si eu insirasem pe banca din liceu toate trupele de rock ce imi placeau basca o pentagrama sub care scrisesem “Dracul Va Domni din Nou in Transilvania”.

Cat despre fatuca aia … probabil o sa ajunga un fel de Tirac Jr cine stie … Mai nashpa ar fi sa se termine banii babacilor…Macar era draguta 😀 ?

Bunul simt a cam disparut in ziua de azi pentru unele parti din Romania. Regulile acelea de bun simt sunt deja…”expirate” pentru unii. De aia se intampla diverse. Asta mai mult referitor la elevi.

Always.. Need beeeeeer… 🙂

@krossfire – aici intervine practica, aia cu care nu prea ma descurc eu, da-i tare fain, si in momentul asta nu pot decat sa rad cu gura pana la urechi intru dragalasenia clipelor de “practica” … 🙂
@wpolitica – darnicie, spun eu, nu pot decat sa rosesc si sa multumesc

Rar le-am cerut alor mei ceva. Si asta pentru ca am primit. Nu neaparat ce mi-am dorit eu, ci ceea ce au considerat ei. Si mi-au reprosat mereu ca mi-au dat cu ocazia fiecarei greseli pe care am facut-o. Asa ca a ajuns sa-mi fie rusine sa cer. Si nu doar alor mei… in general… pentru ca mereu gasesc motive pentru care nu as merita si imi este teama de reprosuri.

“Propriile valori te vor face sa relationezi cand le vei gasi si in altii” – cu asta sunt perfect de acord si e o senzatie foarte placuta. Insa nu le-am gasit in majoritatea celor cu care intru in contact on a regular basis over a longer period of time. Si cei in care le-am regasit… they seem way out of my league, high above me 🙁 si asa cum nu prea indraznesc sa cer favoruri, nu prea indraznesc nici sa le spun oamenilor ce apreciez la ei.

krossfire,m-am cam speriat…adică,sigur nu eşti mama undercover?

“Propriile valori te vor face sa relationezi cand le vei gasi si in altii” – foarte corect, dar exista mari sanse sa intervina monotonia. Cum “problema e cand ai impresia ca valorile tale sunt singurele valide”, trebuie sa rezonam si la valori ce nu salasuiesc in curtea proprie, si nu stiu de ce imi pare ca parca-i mai benefic si mai hazliu a incuscri rosu’ cu albu’.

Tot ce am am cumpărat singur. Dacă am cerut de la ai mei, am cerut cu împrumut şi am returnat imediat. Cât despre cei de care discuţi…eu nici nu mai stau să-i iau în seamă…

Excelent articol.
Din pacate, multi tineri nu apreciaza munca si nu stiu ce inseamna banul castigat din greu si munca cinstita.
Este si vina parintilor, dar si vina anturajului de golani, pitzipoance si cocalari din care fac parte. Este prea prezenta mentalitatea de turma, invidia si barfa printre majoritatea adolescentilor.
Multe din serviciile din Romania se ocupa pe baza de pile, recomandari si relatii. Asa ca este posibil ca acessti oameni sa aiba servicii bune luate prin acest fel…
Ai scris despre valori cum sunt prietenia sau camaraderia, dar din pacate ele lipsesc cu desavarsire din societatea romaneasca, si chiar din cea mondiala.
Asa-zisele prietenii se fac din interes personal (gen ies cu cineva sa nu ma mai plictisesc).
Munca ta este apreciata?
Ai parte de prieteni, sau doar de amici?
Succes!

Megapega: “Problema valorilor e ca ele nu mai exista intr-o societate in care relativismul rules.” Foarte interesanta observatie, si as adauga ca ne putem astepta la “mutatii” ale sistemelor de valori, din moment ce sunt promovate in mod agresiv povesti ale succesului in viata care nu tin cont de… un sistem de valori trainic. Din moment ce copilul vede ca poti in egala masura sa ajungi “sus” furand, mituind, fara sa depui efort intelectual, fara sa-ti conturezi un bagaj cultural, daca nu are acele radacini de care parintii, in primul rand, trebuie sa se ingrijeasca incat sa fie destul de puternice (dar in acelasi timp sa permita un dram de mobilitate- atat cat sa ajuta la adaptarea si acomodarea si intr-o altfel de realitate decat cea dorita), poate foarte usor sa opteze pentru aceasta variata, pentru ca… exista libertate de alegere, si, da relativitate (poti reusi- ce sa reusesti? ce inseamna asta? pornind pe ambele drumuri). Mai e un aspect- poate o greseala a parintilor in educatie. Toti parintii le transmit copiilor, cel putin constient, mesajul “vreau sa reusesti in viata! Vreau sa traiesti bine! Vreau sa ai tot ce nu am putut eu sa-ti ofer! Vreau sa fii fericit!”… Read more »

As vrea sa vad si eu parintele ce poate fi clar si coerent cand e vorba de copilul lui. Ah… ce simplu imi parea si mie ….

Cand spun coerenta ma mai gandesc si la faptul ca mesajele educationale venite din partea fiecarui parinte in parte ar trebui sa convearga catre un punct comun. Mama zice: “vaaai, fii si tu mai smechera, du-te cu ala ca are bani” Tata zice: “pune fata mana pe invatat, si nu sta la banii altuia”. Aici nu e coerenta, e o varza din care fata ipotetica nu va intelege mare lucru (sau poate va intelege ce-i convine, ce e mai simplu, si se duce pe garla “sistemul de valori”- dar, pana una alta, si materialismul este o… valoare, nu? Da)

@feeria – precum am mai spus, zile si nopti la rand as mai dezbate si acum tema asta, poate as mai invata cate ceva, si-s convins ca se gasesc exemple si argumente pro si conta, mii, cred ca ne raportam mai toti la cele din curtea noastra, si stim ca luam de muchie locul unde am lovit cu capul, da chiar si asa, ce-i bun la noi nu-i bun alaturi, si dupa toate astea mai vine mogaldeata cu ochii mari si din cale afara de umezi, si-ti piere intr-o clipita tot ce-ai dezbatutm te lupti cu tine si te intrebi ce-i bine si ce nu. Asta-i nedumerirea mea.

Prin noua lege care intra in vigoare astazi cred ca sistemul de valori se va modifica substantial pentru a solicita o noua interpretare.
O zi minunata iti doresc

Povestile date ca tine de exemplu le vedem cu totii in fiecare zi cand calatorim cu mijloacele de transport in comun, mai ales in Bucuresti.
Cred ca multi balesc la asemenea personaje in loc sa le fie mila de ele. Probabil o vina gasim si in mass-media unde regasim personaje precum jiji, moni, sexi mamaia, simona sexual si alte specimene.
Cei mai multi vor fi niste retarzi si vor muri de foame.
Probabil ca unii provin din familii bune (care au facut bani din munca dreapta si cinstita) si cand vor da de greu vor incepe sa se trezeasca.

@Ciolanus, inginerii sunt intelectuali ? 😛
Sau , cu alte cuvinte dar in aceeasi ordine de idei, e de bine sau e de rau ce ai punctat ? Nu de alta dar, de pe la pashopt incoace, nu de intelectuali duseram lipsa ci, din pacate, de intelectuali care sa fi fost echipati corespunzator si pe la caracter.
Sigur, discutia e lunga si aproape inutila insa, cata vreme elitele postdecembriste n-au jene in a fura de pe la edituri sau a se publica singure pe la aceleasi edituri – pe cat posibile subventionate de stat- si nici nu simt apasari daca isi transporta hoiturile pe nisipul de la mare cu avionul prezidential, pe bune, e cazul sa ne reorientam. Nu crezi ?

Prima data cand aterizez la tine pe blog, via Zoso. Probabil ca o sa mai revin 🙂

M-au trecut fiorii cand am citit exemplul cu fatuca. Am si eu multe exemple de genul asta, ba am fost si coleg/amic cu copii de bani gata rasfatati. La majoritatea le-a trecut dupa ce au terminat facultatea si au vazut ca parintii nu-i pot tine pe vecie, deci, poate nu e totul pierdut.

Programare Sociala – sa inteleg ca e o oaie intr-o turma, sau varsta “frageda” o impidica sa gandeasca ? Si cei de cresc si traiesc in acelesi conditii dar au alte valori, nu sunt “normali” ?

Probabil multa lume asociaza acum valorile cu propria persoana si cu bunurile materiale. Nu mai exista valori, exista “valoarea mea, valoarea mea”. ( ca tot s-a manelizat Romania de tot) Intr-adevar e trist…

E foame mare in California mane, ai auzit de ala ce-o vandut-o pe fiesa pe 15 mii de para ? Si pe urma s-o dus la politie ca n-o primit banu ?

Nu crede tu ca e California asa ca-n filmu ala cu Tori Spelling, sudul e troglodit rau.

Nu mai scoateți lucrurile din context. Oaie în turmă sau nu, aia este realitatea fetei, alea sunt standardele ei și așa s-a obișnuit. Nu ai cum să vii și să îi spui “Uite fato, nu faci bine!” pentru că nu ajungi la nici un rezultat. Părinții au marea parte a vinei, pentru că ei sunt responsabili pentru comportamentul deviant al fetei. Fata are oricum o vârstă prea fragedă ca să știe ce sunt alea lipsuri, nevoi neîmplinite și altruism. Întotdeauna e mai simplu să sufere altul decât să suferiți împreună. În Maslow dacă o pui, părintele poate nu are ce mânca dar fata cu siguranță are nevoile primare satisfăcute. Apoi, ca oameni, este greu să accepți că cei din jurul tău sunt mai buni ca tine. Este greu să accepți că alții au o valoare mai mare și că sunt mai bine apreciați de cei din jur. Pentru că psihic ești sabotat de egoul tău. În cel mai bun caz, o să recunoști un domeniu unde altul este mai bun, dar egoul tău se va apăra imediat punând în balanță sacrificiile celorlați pentru atingerea respectivului obiectiv, care pentru tine “nu se merită”. Exemplu: Și-a luat Audi A6. Da, dar plătește… Read more »

Programare Sociala, nu baga seama la krossfire si la comentariul lui englezit. Ori era malitios de nedormit ori, are ore fixe de glume in program. Conteaza mai putin.
Vin’ la baiatu’ sa-ti arat – “actele vorbeste, nene !” – Ford Fusion cumparat cu banii jos, telefoane cumparate cu banii jos si diploma de facultate “la stat”
Totate in si din Romania si absolut toate fara minunatele ingrediente insirate de tine mai sus.
Lasa A6-le ca n-ai de ce baga de 3 ori pe zi gazolina doar ca sa o arzi cu a I a si a II a 90% din timp si lasa LG-ul; vorba aia, exista Sony si ceilalti 🙂
Bre, io tin minte ca-i zice munca; si mai tin minte ca se face zilnic. the rest will follow.
Si asa chiar reusesti sa stai la masa. Nu sub ea.

@Programare Sociala -deci, comportamentul fetei este deviant, si nu: “oarecum normal”. Clar ca parintii ii vor cumpara ce doresc ei si nu va interveni tertul in treaba asta, dar pentru lipsa de bun simt se poate atrage atentia. Asa este, parintii sunt vinovati, dar au cu cine. Vreau sa subliniez faptul ca, aluatul framantat de parinti e cacaniu, nu poate fi albastru, da? Demoazela intra in rezonanta cand e vorba de A6, Prada … cele cele. E clar ii plac, si-i dreptul ei, cum le obtine o priveste. Iar la partea cu altruismul=lipsa – la varste fragede nu sunt deloc de acord. Si cred ca sunt destul de multi oameni ce nu-si privesc semenii ca pe competitori. Cat despre “Este greu să accepți alții au o valoare mai mare și că sunt mai bine apreciați de cei din jur.” – e clar ca tot mai multi tineri au ca etalon “valoarea mea ” si “aprecierea” semenilor, aspecte care sunt egale cu O(cel putin in realitatea unora). Conteaza doar ce crezi tu despre tine si ce vrei tu de la tine . Daca un om se simte bine in A6 si are posibilitatea sa-l cumpere, chiar si in rate, sa-si cumpere… Read more »

@Programare Sociala, im permit luxul sa cred identic cu tine si… no pun intended. Insa mi-a sunat putin ciudat partea cu “Atâta timp cât vrei un Audi A6, un Prada și un 10 la mate dar NU ești dispus să plătești rate, să o sugi sau să stai în casă să înveți, vei avea mereu ceva de comentat.”
Cu atat mai mult cu cat nu e prima oara cand o intalnesc pe bloguri.
Nu doar pentru ca nimic si niciodata nu vine simplu, gratuit sau usor in lumea reala -chiar daca Google ne mai spune si altfel uneori 😛 – insa, tot mai des se intampla confuzia intre “a avea” si “a fi” sarind niste etape, cred eu, importante.
E mai usor sa pizduiesti decat sa multumesti, e mai usor sa te joci de-a trabucul Clintonian decat sa si prestezi o activitate renumerata. Si mi se pare jalnic cand se incearca explicatii pentru .. confuziile de genul asta .Iar “asta e” mi se pare mai de looseri decat (al meu) “las ca merge”
Atat.

@krossfire – e drept, parte din ei vor cadea fenomenal, nu iau in calcul cati se mai ridica si daca se zdrobesc sau se calesc, e drept sau stramb … dar, cum spui si tu, puiutul casca ciocul? Ii clar ca nu sunt toti la fel.

Ma refeream la valori. Daca e vorba de inginer sudor la nave… sau daca e vorba de inginer ce a facut automatica si calculatoare la poli…cred ca e o mare diferenta.

@programare sociala – imi pare rau, nu inteleg “Fără un dram de toleranță și fără să încercăm să vedem cauza problemei vom interpreta greșit comportamentele deviante” Pai tocmai ca imi pare ca am incercat sa inteleg cauza si, e posibil sa fi interpretat gresit prin asta :”cred ca se impart in doua categorii, cei ce speculeaza instinctele parintilor si cei ce sunt usor influentabili si, in urma “indoparii” ajung sa creada ca-i normal”, cu mare accent pe cred, da? Si tocmai ca tot omul are personalitate, ala ar fi aluatul cacaniu sau albastru, poti sa-l framanti cat vrei, nu isi va schimba culoarea, doar forma, eventual. Vezi bine ca nu tot puiul casca ciocul, mai sunt si pui ce vor a prinde musca singuri. Adeca poti alege daca vei sa calaresti parintii sau sa stergi mese pentru 2 lei. Si culmea ca sunt si copii de “bani gata” ce prefera a sterge mesele pentru cei 2 lei. Am exemplul concret la mine in curte, unchiul meu a inceput o afacere in 91, foarte buna treaba, foarte multa munca si foarte putin timp pentru familie. El are doi baieti, cel mare a cascat ciocul si a cerut mai mult, cel mic… Read more »

@Programare Sociala – din cate judec eu imi pare ca de multe ori ne faurim sau zugravim o anume “realitate” in lumea noastra. Unde se opreste fictiunea si unde incepe realitatea, sincer, nu stiu.
Sa-mi fie cu iertare dar, nu inteleg ce inseamna a reusi in viata. Din partea mea sa fie dragele de ele sexu’ gingas/mare/tare/frumos etcetera. Ma uit acum in curtea mea si-mi amintesc de jumatatea mea mai buna cum spunea cu patos, ca data viitoare, sa fac bine sa nasc si sa alaptez io, si vad ca mie imi este mai usor a dormi sub cerul liber, imi e mai simplu a sosi dimineata pe trei carari spre casa, si vad cum doamnele si domnisoarele sunt aratate acuzator cu degetul de zboara din floare-n floare, pe cand domnilor li se spune ca, bravo lor, cinste fluturasilor, si nu-mi pare corect. Imi scuzi te rog, daca se poate nestiinta dar, dupa parerea mea umila, eu nu vad utilitatea si relevanta balantei.

@Programare Sociala – “O femeie, pentru ca părinții să scape de grija ei, este suficient să se mărite”. Eu am copil si doresc orice numai sa scap de grija lui nu doresc. Bine, eu am baietel, fratele meu are doua fetite, si culmea, nici el nu-si doreste sa scape de “grija” lor. Hai sa spunem ca te-ai exprimat gresit, pentru ca imi place sa cred ca parintii vor fi ingrijorati mereu din pricina copiilor. Daca nu e asa, inseamna ca eu si fratele meu suntem defecti. Sa inteleg ca o femeie se poate marita cu un barbat cu stare materiala buna, si scapa de grijile materiale. Daca as fi femeie, as fi ofensata, de fapt am si avut ocazia sa cunosc multe femei profund dezamagite ca modul asta de gandire inca mai exista. Unele lucruri sunt mai simple pentru barbati, altele sunt mai simple pentru femei, dar asta nu cred ca implica neaparat avantaje si dezavantaje, si nu cred ca se poate generaliza (nu cred ca sunt eu exceptia ce confirma regula, jumatatea mea mai buna spune mereu “as vrea si eu sa vad lucrurile asa simplu ca tine …”).E clar ca sensul “reusitei” difera pentru mine, in piramida lui… Read more »

Hm.. m-am uitat la filmuletul cu manualul de instructiuni si l-am gasit interesant. Subtil, dar nu exagerat. Poate fi, cred eu, usor rumegat de cam toata lumea, pt ca doar sunt si desene, nu? Sau sunt naiva? 🙂 Cat despre fitzele, doleantele si lipsa de valori ale multor persoane.. iacs.. mie nu mi-e mila, imi creeaza o scarba. Am inteles, si probabil am facut-o corect, ideea si explicatia ta vizavi de mila pe care ti-o starnesc astia, inteleg perfect incapacitatea lor de a aprecia un lucru, de a-i atribui o valoare, de a se entuziasma pt ceva obtinut cu un oarecare efort, insa ma lasa absolut rece. Si stii tu de ce? Pt ca mi-e sila de momentele in care, studenta fiind, coboram din nush ce autobuz dupa ce suportam tot felul de mirosuri, inghionteli, etc, iar din nush ce ultim racnet de masina se dadeau jos persoane care nu erau capabile sa lege o fraza, intr-un mod coerent, of course. Imi e sila de momentele in care am vazut si vad pe holul spitalelor persoane in a caror privire nu mai e nicio licarire de speranta si care asteapta docile doar`doar le-o baga cineva in seama, pt ca doctoru`… Read more »

Dragule, nush ce sa zic.. din pacate, superficialitatea, snobismul, ignoranta, prostia si ipocrizia sunt trasaturi umane…pretutindeni 🙂

What about them? Kiddin`…