Ultimul Chioșc

Despre moartea presei din România am scris atât la priveghi, cât și în anii care i-au urmat…

Nu cred că are sens să revin asupra subiectului. Aveți cu toții acces la Internet și la oroarea ce însoțește știrile scrise de oameni pentru care dislexia pare un stil de viață. Aș vrea însă să ne aplecăm puțin asupra unei victime colaterale a decesului presei: chioșcurile de ziare.

Dacă ne uităm puțin la perioada în care jurnalismul avea refren, moartea presei din România a fost profund legată de moartea sistemului de distribuție, dominat până prin 2008-2009 de colosul numit Rodipet. Nu știu dacă falimentul ultimului a fost un semn al crizei mass-media sau o consecință a ei, dar știu că, la un moment dat, în mijlocul crizei economice, mai bine de jumătate din chioșcurile de ziare au dispărut fără urmă.

Dacă în București impactul n-a fost chiar atât de puternic (datorită numărului impresionant de distribuitori și a vânzătorilor mobili de tabloide), în provincie, falimentul Rodipet a fost un fenomen mistic. Brusc, bunicuțul prietenos de la colț sau șmecherașul care nu voia să-ți dea suplimentul gratuit au dispărut pur și simplu, odată cu ritualul ziarului de dimineață – ritual de care generațiile noi nu s-au mai împiedicat.

Sigur, am putea discuta la nesfârșit despre asaltul informației digitale sau despre sutele de mii de ziare vândute în anii ’90 care s-au transformat în câteva mii de bucăți vândute exclusiv cu o carte obscură sau cu vreo jucărie colorată. Cert este că, în ciuda unor schimbări sociale care au lăsat sute de redactori pe drumuri, și în ciuda apariției unor lanțuri precum Inmedio, chioșcurile de ziare păreau a fi o constantă, indiferent de ce vindeau cei dinăuntrul lor.

Acum câteva luni însă, căutând un număr mai vechi din Historia (știu ce veți zice… să trecem peste), am găsit-o pe tanti de la colțul blocului plângând în coliba-i de metal. După ce a încercat să-mi vândă un set de enciclopedii la reducere mi-a spus printre sughițuri că „Guvernul vrea să distrugă presa”, motiv pentru care i-au închis chioșcul.

Chiar dacă Guvernul ar închide cu bucurie gura unor jurnaliști, în cazul de față explicația era mult mai simplă: primarii câtorva sectoare au decis să nu mai reînnoiască permisele chioșcurilor de ziare, lăsând în consecință câteva sute (mii, spune reportajul) de oameni fără job. Oameni care de altfel au pus și de o grevă la finalul anului trecut, dar procesul a debutat oricum în primăvara lui 2018.

În urma discuției cu fosta „doamnă de la colț” am plecat cu un gust ciudat, dar nu amar. Era gustul dat de imaginea unor oameni săraci și greu de recalificat, gustul unui unui domeniu a cărui existență se vrea ștearsă din istorie. Apoi, pe măsură ce am urcat scările spre casă, am început să-mi amintesc de zilele în care chioșcarii „dominau” piața, în care de bunăvoința lor depindea dacă-ți primeai cartea sau „restul de la 30”. Mi-am amintit de oameni care vindeau suplimente la suprapreț, deși rar citeau titlurile de pe ele.

Da, îmi pare în continuare rău de ei. Și apoi îmi deblochez telefonul și arunc un ochi pe câte un site de jurnalism independent sau agregator de știri care-mi spun în 10 rânduri ce nu-mi putea spunea ziarul de dimineață în zece pagini. Asta când nu-mi spunea Nea Relu de la chioșc că „gata, s-a terminat’”, deși sigur păstrase vreo trei bucăți pentru „clienții lui”…

P.S: Chiar, cum s-o mai descurca presa din republica Moldova, despre care scriam cu ani în urmă? Oare a fost redusă și ea la reviste care-ți oferă tirbușoane și prosoape gratuite dacă te abonezi?  

10 COMMENTS

  • da, acum vreo lună s-a închis şi cel mai apropiat de mine.
    dar mai nou au dispărut… containerele de colectat selectiv hârtie, plastic etc.
    WTF???

  • Presa peste tot moare, nu numai in Romania. Si nici nu merita mai mult, cand faci lip-service doar la o anumita parte (stanga) – nu meriti decat falimentul. Si oricum, ce e in Romania numai presa nu se poate numi. Chiar azi citeam la Feher despre cum fiecare jurnalist(a) trebe sa aibe un ‘protector’. You MUST kiss a ring daca vrei sa nu mori de foame:

    https://feher.live/2017/03/08/femeia-este-ca-sa-l-f-ti/

    La fel si cu TV-ul romanesc, care e mai degraba de tot rasul (and not in a good way). TV-ul romanesc merita si el falimentul. Probabil dupa ce ultimii pensionari au sa “se duca la Domnul” in vreo 5-6 ani, o sa dispara si de-alde A3, Realitatea, TVR etc.

  • Boemul: Containerele au disparut odata cu aparitia gunoaielor in sectorul 3, unde Negoita a decis sa renunte la serviciile Rosal! (acum, de curatenie se ocupa “oamenii primariei”).

    DanC: In Romania, “lip service”-ul se face catre un populism traditional, mai putin catre stanga, as zice eu 🙂

  • @K: Nu stiu ce e “populism traditional” in R, dar stiu ca nu exista decat Stanga in R. Nici-o organizatie politica nu e conservatoare sau de Dreapta adevarata:
    PSD/ALDE/UNPR – clar succesorii PCR
    PNL nici ei (motiv: USL-daca esti cu adevarat Dreapta nu te faci frate cu Dracu’ in nici-o conditie sau alt ex toate manarelile+cum mimeaza joc de glezne, drept “opozitie” 🙂 )
    PDL/PMP-infectati si ei de ciolan
    noul USR – tot stanga, centru/stanga
    UDMR se baga-n pat cu oricine e la conducere (stim cum se cheama asa ceva)

  • In Romania nu exista stanga reala.

    Aici nu putem vorbi despre un socialism modern, ci de o ramasita a comunismului romanesc care a luat ce era mai rau de la comunismul international si l-a amestecat cu traditionalism si cu un pronuntat discurs conservator (nu neaparat de dreapta).

    USR sunt (oarecum, ca nu au o doctrina clara) apropiati de stanga internationala, aducand cu ei ceva drepturi pentru minoritati, putina corectitudine politica si alte masuri de care tarile vestice s-au saturat, dar care in Romania lipsesc cu desavarsire.

    Populismul e baza: Noi furam, dar facem “ce vrea poporul”. Iar poporul vrea sa aiba toti putin sau sa n-aiba nimeni nimic 🙂

  • domnu’, eu stau în sectorul 5, care mai nou a SEMNAT contract cu ROSAL …

  • Stai, ce :))? Pai atunci… le-au furat?

  • Păi și eu ce fac, bre? că lucrez la numărul 4.1 din REVISTAZAR (un fanzine ambiguu :)) ). Mie cine mi-l mai… ah, stai, că n-a fost niciodată la chioșcuri. Pfiu, ce mă speriai oleacă.

    Revenind, cred că or să lipsească integramele alea cuiva 🙂

  • Fanzine pentru ce? Ai un link :)?

    Edit: Nevermind, l-am gasit pe Facebook, desi tot nu ma prind 100% despre ce e 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts