The Bucharest Experience

Vazand zilele trecute o noua campanie pentru promovarea Bucurestiului am inceput sa ma gandesc serios la ce mi-a oferit acest oras de cand imi fac veacul prin el , adica de un an si cateva luni.

O sa spun din capul locului ca nu voiam sa ajung niciodata la facultate in Bucuresti. De ce ? Pentru ca mi se parea un oras jegos cu oameni reci si pentru ca judecand la rece asa si este. Este un oras care ofera niste conditii de viata mizere, indiferent daca stai intr-o garsoniera din Berceni sau intr-o vila din Tei. Arhitectural este mort (in ciuda incercarilor de a resuscita ”Bucurestiul istoric”), la nivel de infrastructura este o gluma iar ”curatenie” este o jignire pe care sa nu o spui niciodata in prezenta responsabililor. Oamenii, sictiriti la randul lor de oras si de ei nu isi mai dau silinta de a invata macar strazile si stradutele prin care isi tarasc existenta…

Trecand peste partea de rant grotesc pe care am prezentat-o mai sus, experienta Bucuresti a fost una benefica. Am invatat mult si am facut o serie de lucruri pe care nu eram in stare sa le fac si nu credeam ca voi fi vreodata nevoit sa le fac (precum plimbatul intr-o dacie papuc, in spate, langa mobila transportata…). Am intalnit multi bucuresteni ”adevarati”, adica oameni de la care ai ce invata. La modul cel mai serios, Bucurestiul m-a facut sa evoluez din anumite puncte de vedere si inca o face, dar daca as gasi cea mai mica nisa care sa-mi permita sa locuiesc in conditiile dorite de mine as lasa in urma orasul asta si tot ce inseamna el…

Pentru cei care se agita acum cu promovarea relicvei in continua dezvoltare si care se chinuie in permanenta sa creeze o alta imagine, pe voi ce v-a invatat Bucurestiul ?

P.S : Scuzati postul patetic…sper sa ma stabilizez si sa vina si articole mai consistente.

20 Comments

  • Bucurestiul are si partile lui frumoase, daca stii sa le vezi. Pentru provincie, e paradisul cultural cel mai la indemana, chiar daca suna jalnic chestia asta. Pe mine Bucurestiul m-a invatat cum sa nu ma las calcata in picioare. Din muuulte puncte de vedere. Dar e complicata situatia.

  • Sunt total de acord cu acel ”calcat in picioare”. Imi amintesc iar de prostia aia de piesa a copilariei mele, Nu Ma Poti Da Jos…cand am venit din Buc deja nu ma mai afectau toate rahaturile, incercarile si falsele rugaminti ale unor oameni care erau oricum sub nivelul meu.

  • Am fost prin tot Bucurestiul …chiar prin tot (de ieri pot spune asta) insa nu sunt impresionat dintr-un singur motiv : I’m an outdoorsuburbia man…don’t really like cities.

    Si Valcea a inceput sa se imputa serios…intersectii blocate de masini..2 mall-uri, zeci de hypermarketuri si dealurile si inceputurile de munti din zona se tot limiteaza, so…

  • trei argumente pro, unul contra:
    – e cel mai apropiat oraş cu aeroport; irina locuia în cotroceni; îmi place să mă reculeg în curtea bisericii stavropoleos.
    – mă drenează de energie: scoate mahalagioaica din mine (care-s totuşi über-controlată).

  • Apropo de “ps”`ul de final, sa stii ca eu sunt aici si inca astept sa iti revii, e greu dificil, eu ca sa nu ajung ca tine mam oprit din scris 🙂
    Apropo, am o idee .. inca o mai rumeg, intrun final cred ca am sa apelez si la tine!
    Ce zici de un mic grup “mai diferit” decat ce exista!
    O sa iti relatez mai detaliat dupa ce ma asez in iasi .. ca de anu asta sunt student la psihologie, si e cam aiurea rau de tot, cam tot ce se intampla pana acum!

  • apropo de blogroll … nu am avut ocazia sa iti multumesc pentru loc .. eu team pus la mine fara sati spun 😛
    multumesc pentru atentie!

  • Nu-i bai, ii bag automat la blogroll pe cei cititi 🙂

    Pana una alta, si eu am trecut prin multe, de la mutari (recente) la probleme de sanatate (care s-au rezolvat, thank God, rapid) pana la schimbari de serviciu si altele. Ultimele doua saptamani au insemnat pentru blog o nesfarsita serie de articole de rezerva actualizate si publicate…

  • Da, e deprimant oraşul în sine, însă are acele ascunzişuri care merită toată preţuirea.

  • Prima parte a post-ului imi aduce aminte de vorbele tuturor din provincie, care incercau sa ma convinga ce urat e Bucurestiul din toate p.d.v. Niciodata nu mi-am schimbat parerea. De ce nu incercati sa vedeti partile frumoase mai intai? Nu imi spune ca Valcea e perfect, ca Brasovul e nu stiu cum ca oricare alt oras e mai civilizat si mai curat decat Bucurestiul…ca nu e asa…poate Sibiul, poate Timisoara, dar atat. Ma enerveaza ideile preconcepute. De ce arunca cu pietre cei care habar nu au despre ce vorbesc? Ia plimbati-va prin alte locuri decat Magheru, Romana etc. Mergeti in parcuri, mergeti la muzee, la teatre, la Zoo si o sa descoperiti un Bucuresti cu totul altfel, un Bucuresti curat, un Bucuresti civilizat, un Bucuresti cu potential. Pe mine Bucurestiul m-a invatat sa traiesc, m-a invatat sa vreau sa ies din casa dimineata, imediat dupa ce m-am trezit, m-a invatat sa iubesc, m-a invatat sa muncesc, m-a invatat sa ma descurc singura…

  • Nu am studiat campania cum pe moment sunt ocupat cu alte campanii de PR (daca zici Apanova zici PR in general, GMP-ul probabil s-a bagat la rebranding). E foarte posibil sa ai dreptate cu folosirea orasului…

    Cat despre uzarea lui individuala iti dau in totalitate dreptate. Am ramas surprins de lipsa de ”constiinta comunitara” (suna comunist, stiu) a celor ce locuiesc Bucurestiul. Lasand la o parte aruncatul mizeriilor pe jos, constructiile si aberantele distrugeri ma ingrozesc.

  • De ce naiba imi tot modereaza Akismet comentariile ? Setarile par a fi ok 🙁

  • Campania despre care vorbesti nu promoveaza orasul, ci doar sefoloseste de el. E o campanie Apanova facuta de GMP. Au deja probleme cu autoritatile locale, dar e alta mincare de peste.

    Eu cred ca in bucuresti nu mai sint 10% bucuresteni. Nasol este ca fiecare individ are o contributie la imputirea si uritirea orasului asta. Si uneori chiar nu ai timp sa mai acorzi atentie tuturor mizeriilor. Cred ca, mai degraba, toti folosim bucurestiul fara a-i oferi nimic in schimb.

  • Un Bucuresti curat? Era sa cad pe jos de ras. Noroc ca stateam pe canapea. Dar pe mine tot am facut de atata ras, asa ca ma duc sa ma sterg.

  • Ce am invatat eu in Bucuresti? Am invatat ca nu e bine sa ai incredere in oricine. Sa fii cu ochii in patru, chiar daca ar parea ca esti paranoic. Lucrurile merg din ce in ce mai rau, si oamenii sunt din ce in ce mai indiferenti. De curand pe autobuzul 331 un tigan a incercat sa ma faca la buzunare, nu i-a reusit, s-a mutat langa o fata. Eu cu o doamna mai in varsta am fost singurii care au avut un pic de curaj si s-au luat de el, restul autobuzului doar tacea si se uita la noi, nu se implica nimeni. Culmea era ca acel hot avea un cutitas… L-am observat pe urma. Spiritul civic e absent in Bucuresti, si nu numai. Ah, si am mai observat ca inca un lucru trage chiulul din peisajul bucurestean: igiena personala. Imi place mult parcul Cismigiu, e foarte frumos, pacat ca nu li se interzice oamenilor(?) necivilizati accesul in parc, multi am fi mai fericiti.

  • Stai linistit, nici eu n-am fost ferit de incidente…bine, mie mi-a zis cineva ca am si o privire mai inspaimantatoare in public, de dement =))

  • Sunt la FJSC (PR zic eu..in asta lucrez), iar Ioana e din Brasov..si cred ca a vazut Ardealul 😛

  • krossfire, ce studiezi?

    Ioana Sima, incearca sa faci o excursie in oricare oras mai mare din Ardeal, vei vedea o diferenta colosala fata de Bucuresti.

  • atitudine hotărîtă, da… (nici măcar nu trebuie să mimez).

  • Eu sunt in Bucuresti de 2 ani.La fel vedeam orasul pana sa ma mut aici…aglomerat,cu oameni rai,mizerie.Iar acum sincer,nu ma mai pot dezlipi de el. :))

  • Eu sunt nascuta in Bucuresti, si am parasit orasul doar in scurtele vizite la munte sau la mare.Pe mine m-a invatat cum sa dau din coate in aglomeratia din transportul in comun(ca sunt mica si nu ma vad), desi nu imi sta in fire sa fac asta.Dar, m-a invatat mai mult lucruri bune.DAr, imi place asa cum e el, cu bune si rele.:D

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire