Tabloidizarea constiintei

Stiu, am scris un titlu de profesor de 70 de ani care tocmai a primit propria rubrica in revista Idei in Dialog…

Si totusi, ce a vrut sa spuna poetul? Despre vulgarizare si tabloidizare am mai scris si nu din banca acuzarii. Nu pentru ca n-as avea ce condamna, ci, pentru simplul motiv ca, vulgarizarea si tabloidizarea ne convin. Ne place sa stim mai mult si sa simtim ca “am depasit momentul” sau ca “suntem mult deasupra”.  Pe de alta parte, tabloidizarea informatiei nu e nici pe departe la fel de grava precum tabloidizarea constiintei. Da, stiu ca tocmai am repetat titlul, da’ asa ma simt si eu intelectual pentru doua randuri (un mic Pataplesu).

Pentru a intelege unde bat, ar fi cazul sa plecam de la efectele tabloidizarii reale. Care e in general problema oricarei stiri de tabloid? Ţâţele? Irelevanta? Ţâţele? Cancanul? Invadarea intimitatii? Ţâţele? Daca raspunsul vostru este “ţâţele”, felicitari! Ati raspuns corect, dar nu la intrebarea asta. Problema principala a tabloidelor este separarea de context si eliminarea spiritului analitic (acum imi inchipui cum un cititor imi scrie molcom: No, mai da-te-n…).


(Cam asa ceva…via 1.bp)

Tabloidele livreaza toate informatiile in aceeasi forma, forma care in general se reduce la o viziune abrutizata si la concluzii gata mestecate. O pseudovedeta si-a schimbat iubitul? Nu ne intereseaza daca ala era un cretin abuziv. Tipa este clar o curva. Un nepalez a inghitit 20 de serpi? Nu ne intereseaza daca era vorba de vreun ritual local. E clar ca omul e un dezaxat. Romania a dezvoltat o urma de program spatial? Uite unde se duc banii contribuabililor! La genul asta de judecati de valoare (punctate din titlu) se adauga si o forma de autoconfirmare a propriziei pozitii si valori. In Romania e mai bine. E mai bine sa n-ai bani, e clar ca esti cinstit. Tot mai bine e sa nu fii vedeta. Uite ce patesti daca ajungi faimos.

Fie ca e vorba de un blog, un ziar sau chiar de o reclama, mesajul tabloidizarii e acelasi:  nu e nevoie sa intelegi, e suficient sa arati cu degetul. Uite-te la ala, nu asa se face, ce bine ca nu suntem asa! Problema in sine nu sta in continutul scris, ci in faptul ca generatii de viitori parinti au interiorizat perfect genul asta de mentalitate. Tot ce-mi confirma ideile e in regula, orice altceva e o porcarie. Singurul mod in care poti vedea lucrurile e asta. Omul ala nu poate fi decat asa.

Grav e ca nu vorbim doar de o anumita clasa de oameni, de boboci de facultate sau pustoaice de 16 ani. Oameni cu o inteligentie cel putin medie, scoliti si cu destui ani in spate incat sa conteze, apar public si arata cu degetul. Moderatorii care ar trebui sa le tempereze discursul contraargumenteaza cu aceeasi tactica. Oameni care vorbesc in public, figuri influente din diferite domenii, prefera aspectele izolate in detrimentul intregului.

E suficient sa ne uitam putin la organizatiile care ar trebui sa apere diversitatea opiniilor si punctelor de vedere: ONG-urile. Majoritatea sunt formate din indivizi obtuzi si guralivi care, asemenea jurnalistilor de tabloid, transforma orice mica intepatura in incident national. Cum forumurile civilizate de dezbatere au cam disparut in Romania, sansele sa transformam orice problema in criza si sa nu putem depasi obstacole minore sunt maxime.

Pana la urma, de ce sa gandesti si sa combati, cand poti sa te holbezi si sa acuzi. Cu alte cuvinte, folosind topica patentata de Libertatea: Romania, Romania, ce-ti mai place sa te certi!

P.S: Desi nu ne-a ingropat nimeni in bani, iar finantarea a venit tot de la un membru al echipei, jocul promis acum doua luni este extrem de aproape de lansare. Pentru orice eventualitate, merita sa aruncati din cand in cand un ochi pe site-ul Starchaser si pe pagina de Facebook!

19 COMMENTS

  • PR-ul e de vina. Spam-ul, concluzia customizata astfel incat sa fie glossy, funky, trendy si orice alte cuvinte care maica-mii ii sunt cvasinecunoscute. Ca in (aproape) orice demers jurnalistic, politic, social, economic recent, adevarul (asta-i deja desuet), factualitatea, documentarea, dezbaterea echidistanta si egala ca proportii dispar in detrimentul vanzarii rapide, iar din moment ce clientii – cumparatori de mesaj/continut agreaza si chiar solicita asta, we’re fucked for the rest of our lives. Noi si dinozaurii.

  • Cred ca dinozaurii mai au o sansa, daca genetica se misca bine 😀

  • Eu as separa problema asta in doua parti:

    1. Informatiile irelevante. Ce naiba imi trebuie analism in cazul despartirii nu stiu cui, persoana publica? Este un rahat de informatie prin natura ei si poti sa-mi faci tu mama analizelor ca tot un rahat de informatie ramane.

    Ce ar putea sa ma intereseze? Istoricul iubitilor Sanzienei (nu stiu cine e, doar am auzit numele). Profilul psihologic al baiatului ala care canta manele odata? Socurile emotionale din tinerete si cum sunt ele legate de despartirea actuala?

    Nu, informatiile astea trebuie sa moara din starea de ovul fecundat.

    2. Informatiile cu adevarat importante. Da, aici perfect de acord, fiecarei informatii ii trebuie macar contextul complet daca nu si o analiza mai aprofundata.

    Problema si aici se despica in doua. In prima, este vina mediei care vrea sa dea o stire care socheaza. De exemplu, “Krossfire bate copiii strazii.”, dar nu mentioneaza cum in prealabil ti-au bagat mana in buzunar sa-ti fure telefonul.

    In a doua parte, e vorba despre inteligenta limitata a celor care interpreteaza informatia, cei care emit concluzii (gresite, evident) cu un minim de informatie. O tipa se duce la solar? Pitipoanca! Un individ are BMW? Cocalar! O batrana este bolnava? Basescu e de vina! Si asa mai departe.

    Din pacate, multi pot gandi doar sub forma asta tabloidizata deoarece asta e natura lor, asa functioneaza creierul lor si asa inteleg ei lumea. N-ai ce sa le faci, trebuie sa vorbeasca si cineva pe limba lor.

  • Sa stii ca si in cazul informatiilor irelevante, in momentul in care bagi analiza si unghiurile multiple de vedere, se schimba situatia. Nu, nu devin brusc importante, ci realizezi cat sunt de irelevante.

    “Sanziana Buruiana a fost violata” e o stire de tabloid (haha, I searched!). Faptul ca Sanziana Buruiana era beata manga si a facut sex cu un dubios nu e. Cel mult, poate trimite mesajul “asa nu”. Cine naiba vrea sa citeasca o lectie de morala pe care o poti vedea la orice petrecere de liceu?

    De-aia zic. Prin tocmai procedeul asta, tabloidizarea produce informatie inutila.

  • E mai comod sa simplifici lucrurile si sa atribui cauze universale. Unele usor de priceput de toata lumea. In conditiile in care majoritatea oamenilor sunt idioti, trebuie sa le oferi ceva ce pot consuma. Ce articol crezi ca o sa citeasca badea Gheorghe sau tata Ioana – unul alarmist de un paragraf despre cum exploziile solare intrerup comunicatiile si provoaca haos (vai, nu mai pot afla la ce ora vine cuscra Viorica sa le aduca zacusca) sau unul detaliat despre fuziunea nucleara, unde sa se piarda printre electroni, pozitroni si protoni care, vai, cata nesimtire, devin neutroni? Atata timp cat reduci totul la sex si mancare… o sa ai cititori. Prosti, da’ multi!

  • Problema nu e cand vrei sa le livrezi informatii de gen “Gigi Becali vrea sa-ti cumpere stana!”, ci atunci cand vrei sa le livrezi informatii reale si de proximitate. Vrei sa-i faci sa inteleaga masurile de prim ajutor in caz de accident vascular? Atunci nu scrie un articol de gen “Chiar si tu poti fi victima unui accident vascular!”.

  • @Vlad: nici tu si nici eu nu stim de ce ne trebuie analism… cel mai probabil, fiindca nici nu stim ce inseamna. 😀 Stiu, asta e o replica de (inter)naut-(a)gramatobsedat, dar suna prea tare “analism”, mai ales intr-un context din care fac parte tabloidele si Sanziana Buruiana.

    @krossfire: dupa cum spunea Vlad, este vina mediei mediocre, care vrea sa dea o stire-soc (Suna cunoscut? Prosport, anyone?): “Krossfire bate copiii strazii”, fara sa mentioneze ca, in prealabil, ei ti-au bagat mana in buzunar ca sa-ti fure telefonul, care era oricum depasit si se cerea inlocuit cu un iPhone. 😀

    Da, stiu, aberez… Da’ prea ati avut, si tu – si Vlad, niste articole serioase astazi.

  • Eu sunt putin crispat de alte proiecte si vad ca le dau serioase 😀

  • Da, le dai peserioase :))

    Am studiat efectul care il au aceste stiri asupra majoritatii, si cred ca este aproape identic cu cel al telenovelelor asupra gospodinelor.

    Nu stiu daca m-am facut inteles sau daca paralela este buna, dar exact cum gospodintele ajung depenente de tampennile unei telenovele , asa au ajuns consumatorii de un anumit tip de media sa fie dependenti de silicoane, cocolari , pseudovedete, fufe cu acte in regula.

    Ce e mai trist, ca mesajul se transmite unor generatii necoapte care chiar cred ca acesta este adevaratul jurnalism si stirea reala. Astia daca nu vad o dama goala in ziar sunt terminati, nu le merge bine toata ziua…

  • Pai multa lume nu intelege care este problema fundamentala a mass-media .
    Datorita concurentei acerbe si exploziei informationale, mass-media s-a transformat in ultimii 20 de ani dintr-o sursa de informare in masa intr-o sursa de informare rapida, iar titlurile trebuie sa determine cititorul sa-si faca un pic de timp sa citeasca .
    Dupa ce treci de titluri iti dai seama ca tabloidizarea informatiei nu inseamna si tabloidizarea constiintei, din simplu fapt ca si inainte de explozia informationala era tot la fel, dar autorul articolului nu a trait vremurile alea si nu poate sa faca o mica analiza comparativa .

    Pentru cine nu stie, inainte vreme, oamenii consumau carti de genul “Fata cu pistolul de aur” si mai nou cartile scrise de Sandra Brown, dar pentru ca acuma nu mai au timp, citesc Cancan sau ceva asemanator .

  • Cartim: Genul de femei care dupa 20 de telenovele, nu inteleg de ce Marinel al lor, fiu de zidar, nu le aduce flori si nu plange cu ele la filme, nu?

    Romania Inedit: Am studiat-o, am lucrat in ea – nu mai am treaba cu mass-media. Ma sperie sa vad genul asta de gandire in cotidiana, la oameni inteligenti.

  • “Krossfire bate copii strazii” este un titlul lipsit de profesionism ! Un titlu de adevarat profesionist este : “Vrei sa stii ce face Krossfire cu copii strazii ? Citeste AICI.”.
    Si boul caruia nu ii pasa de Krossfire sau de copii strazii se “duce” “ACOLO” numa’ pen’ k vrea cv pikant k in mintea lui sa format deja subectu cu crosfaiăr care biiiip cu aurolaci …

    Am auzit de nenunarate ori “asta se cere”, in legatura cu laturile astea (“junk food” mi se pare prea elegant). Cine vrea sa argumenteze o baga in faţă pe asta cu “asa vrea consumatoru'” … ei, na ! Aiureli ! De la Cristoriu si gainile lui abuzate sexual s-a tot povestit idiotenia asta cu “asa vrea consumatoru'”, dar numai fraierii mai cred o asemenea gogomanie – eu stiu ce este bine afacere, eu stiu sa fac rentabila aceasta afacere, deci eu sunt profesionist …

    Tabloid … eu i-as spune “fituica”. Ceva care sa trimita niţică adrenalina catre neuronul ala mahmur in speranta ca l-ar mai resuscita oleaca si ceva sange catre biiiip aia ostenita in speranta ca ar mai resuscita-o oleaca. Atat.

    Undeva “in spate”, “in umbra”, este acel “Nu avem nevoie de oameni care sa gandeasca ! Las’ ca gandim noi si pentru tine, tu doar munceste si plateste impozite.”. Dar “la vedere” sunt atat de multi neprofesionisti carora aceasta politica de indobitocire le “cade pe platit”. Sunt aceia care se duc la conferinta de presa a Presedintelui Republicii imbracati in tricou sport, sunt acelea care “inghit” orice marlanie de la un “sus pus” doar pentru a fi “in lumina reflectoarelor” si a se bucura ca au pus o intrebare “incomoda” (care oricum a ramas fara raspuns). Sunt toate aceste “tufe venetiene” in jurnalism. Lipsa lor de profesionalism se pliaza perfect pe politica “nu gandi, doar executa” a celor “de sus”. De unde si idiotul “asa vrea consumatoru'”.

    Grav ! Dar nu este doar atat. Mai grav este noul tip de “tabloidizare”, cel “cu studii”. Prostirea profesionista a consumatorului. Nu se mai “dă” chifteaua ranceda pe o foaie de salata ofilita, se “ofera” un steak plin de hormoni, pe o farfurie eleganta. Chestie la care prostimea achieseaza mai tare fiindca ii lasa impresia ca sunt tratati ca oamenii. Dar, “in spate”, “in umbra” este acelasi “Nu gandi, las’ ca gandim noi si pentru tine”.
    Dar pana la “un steak pentru fiecare” se “dă” chifteaua asta, ca-i mai ieftina si sunt “fomişti” garla …

  • Stii, ar fi fain daca oamenii care emit genul asta de porcarii in public ar fi mai inteligenti. Daca ei ar fi niste indivizi “fini” care pur si simplu “livreaza ce se cere”, nu m-ar mai deranja. Din pacate si ei sunt la fel de indobitociti ca targetul lor.

    Chestia asta cu “muncim, nu gandim” a ajuns la un nivel la care cu greu mai vezi vreo sansa.

  • Zâmbesc. După care urlu.
    Continua deintelectualizare, tradusă prin îngroşarea rândurilor vânzătorilor de şaorma, a cerut cam tot ce ai scris tu mai sus. În acelaşi timp, a dus la realizarea unui nucleu brut de majoritari care sunt gata să smulgă orice beregată care scoate alte sunete decât cele două sau trei cunoscute de el. Treburile astea s-au pliat perfect pe faptul că românul este construit să creadă că le ştie pe toate, că el le-ar putea face mai bine.
    Rezultatul e zilnic şi se propagă cu viteză.
    Şi trist este că uneori până şi eu îi dau apă la moară.

  • Vanzatori de saorma care “ar fi trebuit sa ajunga manageri”.

  • @krossfire – Cu siguranţă. Din fericire, n-au ajuns 🙂

  • tabloidizarea mi se pare inevitabila. distinctia pe care o face antecomentatorul Vlad, intre informatiile cu adevarat importante si cele neimportante, nu exista. judecam la fel si politica si mondenitatile pentru ca sunt la fel de futile, pardon de expresie… partidele – care se cupleaza si se despart unul de altul ca pseudo-vedetele de care zici – sunt oleaca mai periculoase pentru ca de ele depinde viata noastra (si da, chestia cu programul spatial n-o fac pentru cetateni sau pentru prestigiul tarii, ci pentru comisioane). dar si a discuta despre ele e la fel cu a barfi despre personajele mondene. doar ca subiectul nu e ce rochie mai poarta x, ci ce a mai devalizat azi y. din pacate.

  • Ma rog, e teoria aia a “agendei publice” care ajunge sa fie facuta tot de oamenii care ajung sa ne livreze si informatiile importante si pe cele “neimportante”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts