Surpriza !

Dupa doua zile in care am lucrat la un deadline strans si in care am fost privat de Internet pe baza unei probleme supranaturale, am decis sa revin cu un post mai relaxat.

Intotdeauna m-a uimit pofta unor oameni pentru ceea ce ei considera a fi ”surprize”. Nu, nu-i vorba doar de dorinta unor reprezentate ale sexului frumos de a surprinde si de a fi surprinse. E vorba de modul in care anumiti oameni inteleg ideea de surpriza. Dupa ce mi-am intrebat majoritatea prietenilor, am constatat ca , la randul lor, nu erau deloc incantati de concept. La noi ar putea fi vorba de un model al cutiei, dar cel mai probabil vorbim de un mecanism natural de protectie.

Planificarea ne este specifica, indiferent de sex sau cultura. Voi lasa la o parte problema utopicelor planuri de viitor si voi ramane in domeniul planurilor simple. Sa zicem ca astazi am de mers la job, de trecut pe la facultate si de facut cumparaturi, iar in weekend am planuita o intrevedere de afaceri cu X.  Evenimente neprevazute apar oricum ,dar daca X imi face o surpriza si ma trezesc cu el pe cap azi, se intampla urmatoarele lucruri : ma intrerupe si frustreaza, imi face praf programul si ma face mult mai putin dispus sa-l ascult. Nu poti veni cu scuza ”surprizei” cand tu nu poti respecta un angajament !

Daca analizam majoritatea definitiilor, observam ca surpriza este asociata unui sentiment pozitiv. Asta-i unul din motivele pentru care, atunci cand folosim negativ expresia, o intarim cu ”surpriza neplacuta”. Prin urmare , ce ar putea fi placut la o vizita nocturna de la un om pe care de-abia il cunosti ? Ce anume este ”surprinzator” la un individ care urla ca descreieratul ”Surprizaa !” cand face praf planurile cuiva ?  In ce consta surpriza in a lua cuiva bilete pentru o calatorie pe care nu vrea sa o intreprinda ? De ce numim un bairam ordinar facut pe cheltuiala sarbatoritului ”petrecere surpriza” ?  (In cazul asta am reactii turbulente, nefiind un fan al propriei zile de nastere).

Incerc sa spun ca o surpriza bine primita implica totusi un anume grad de previzibilitate, de cunoastere a ”victimei”.  O surpriza  intr-adevar placuta implica o cunoastere aprofundata. Oferirea unui cadou dorit in secret, punerea in contact cu un prieten pierdut, cumpararea de bilete sau insotirea cuiva la un eveniment la care vrea sa participe sunt mostre de surprize gandite. In ultimul caz, pregatirea trebuie facuta din timp. Chiar si aparitia unei persoane dragi poate fi o surpriza in anumite momente, cat timp exista  cateva variabile cunoscute de amandoi.

In prima parte a anilor 90′, intr-o perioada a socializarii fara restrictii , erau la mare moda vizitele acasa. Nu-i deloc anormal ca prietenii si cunostintele sa se viziteze dar imi amintesc ca in copilarie , de la amici la vecini, mai toti abuzau de mentalitatea vizitei. Libertatea micii barfe si a umorului grosolan au inrautatit situatia. N-aveai ce face dupa o zi la fabrica ? Pai hai pe la Gigel care poate profita de timpul ala pentru a se relaxa in familie. Desi s-a restrans, mentalitatea nu a disparut. Nu-s o persoana complet antisociala dar am o  mica obsesie cu punctualitatea si cu anuntarea anumitor lucruri. Nu suport sa fiu anuntat cu 1-2 ore inainte ca ”se intampla ceva” si ca e musai sa fiu prezent. N-o sa vin.  Daca, din motive intemeiate, nu se poate anunta cu 1-2 zile inainte, vreau macar un interval in care pot sa : imi aman planurile, sa ma pregatesc si sa-i anunt si pe cei legati de planurile anterioare  !

In liceu, obisnuiam sa clasez surprizele intr-un dosar mental al ”treburilor femeiesti consumatoare de timp si nervi”. Dupa ce m-am mai trezit, am sesizat ca mentalitatea nu-i nicidecum o gaselnita  feminina. Ba mai mult, daca femeilor din jurul tau le poti tolera si chiar aprecia uneori surprizele, cand vezi un om pe la 30 de ani care arboreaza mandru mentalitatea asta, iritarea creste. De ce ? Din aceleasi motive enuntate mai sus : pentru ca majoritatea surprizelor se reduc la telefoane date la 23.00 pentru a cere favoruri, la vizite care nu se mai termina si la glume de prost gust. Surpriza ar trebui sa fie macar distractiva sau , stiti voi, ”surprinzatoare”. Asta deja e nesimtire sau in cazuri fericite, egoism si imaturitate.

Cu cat pierderea de timp este mai mare, cu-atat mai mult surpriza incepe sa semene cu o ambuscada. In aceeasi galeata intra si recompensele catalogate drept ”surprize”. Inca din copilarie eram amenintati cu ”o surpriza” , conditionata de fapt de o actiune. Daca iti spun ca o sa-ti dau ceva pentru a face ceva dar nu-ti spun ce, incerc de fapt un mic santaj emotional (dau o valoare ireala recompensei).

Confruntati cu un discurs precum cel enuntat mai sus, orchestratorii de surprize recurg invariabil la aceleasi raspunsuri. Vei fi acuzat ca nu ai spontaneitate, ca nu stii sa te distrezi si sa fii tanar, nu traiesti clipa, etc. Poate sunt eu comod pentru ca nu stiu sa apreciez chemarile de tip ”te astept in clubul x in 15 minute” dar imi pare ca oamenii de genul asta sunt aceeasi cu cei tipa de fiecare data cand vorbesc in public.

Surpriza !  Nu m-am gandit la un final suficient de epic pentru articolul asta.

P.S : Problema supranaturala promisa in primul paragraf se refera la intratul apei in cablul de retea. Am fost literalmente ”surprins” sa-mi gasesc routerul inotand (din nou) intr-o baltoaca provocata de cablul devenit furtun. Sursa e foarte probabil izolatia proasta si plasarea lui dezavantajoasa din afara apartamentului. Altfel, tot in categoria ”surprizelor” se afla si nominalizarea mea la prahoveanul anului . Apreciez, doar ca-s valcean.

35 Comments

  • Bănuiesc că nu ai vrut niciodată să te muţi prin Valea Prhovei?…:))

  • Eu de fiecare data cand ma gandesc la cuvantul surpriza , ma gandesc la ceva neplacut .

    Cu toate ca nu sunt tipicar si am o viata destul de agitata , neavand timp sa ma plictisesc , nu-mi plac modificarile bruste de program pentru ca asta inseamna ca la randul meu sa modific programul altora si sa fiu considerat neserios .

  • Avand in vedere avansatele mele cunostinte de geografie, e posibil sa ies de pe teritoriul Romaniei cautand vreo localitate de la 20 de km distanta.

  • esti rau 😉 kidding
    daca nu ar fi si elementul surpriza viata ar fi prea monotona, prea planificata si prea apasatoare, nu te gandesti?

  • Sunt total pro ”elementul surpriza” dar nu cand imi face praf ziua pentru ambitia egoista a unui om pe care de-abia il cunosc 😀

  • De prea putine ori avem parte de surprize pozitive si chiar sunt agasante persoanele ce vin pe la tine fara sa se lase anuntate. Sa dai un telefon nu este cine stie ce dar mentalitatea taraneasca nu se pierde usor.

  • Dar de clasicul “surpriza, sunt insarcinata” ce zici?

  • Las bre, te ajut eu in materie de drumuri si geografie. Si astora de la prahoveanu le tot una, prahovean ori valcean 😛

    Cat despre surprize, am avut destule in ultima perioada incat sa fiu satul de ele. Toata lumea e plina de surprize, mai ales cand trebuie sa imi plateasca ceva….

  • tu chiar te vaiţi că ai fost invitat undeva cu două ore înainte de începerea evenimentului? ce-ai zice dacă te-ar fi sunat diriginta în mijlocul vacanţei de vară să te certe că n-ai fost la repetiţiile corului din liceu, de existenţa căruia habar nu avuseseşi până atunci?

  • Dumnezeueateu : In general as merge pe ”Doamne\Consecinta fereste !” dar presupun ca va fi un moment intr-un viitor nu foarte apropiat in care asta ar putea fi o surpriza placuta.

    Marius : Empatizez profund cu problema platitului 😛

    Emil : Cu cat distanta dintre tine si persoanele respective e mai mare, cu atat problema e mai nasoala.

    Miruna : Pai probabil nimic, dat fiindca in liceu aveam o nesimtire incorporata bazata pe faptul ca incasam note bune fara efort si ca 1-2 concursuri de proza pe an castigate pentru scoala = scutit de efortul altor activitati extracuriculare 😛

  • RInedit : Dap, cam asa e si la mine. Asta cu modificarea programului altora chiar e o problema care deriva intr-un domino nefast.

  • Imi displace acest mod de a crede ca timpul tau nu conteaza si ca esti dspus mereu sa fii la cheremul celor care iti fac surpriza.
    Sapatamana trecuta am avut parte de o asemenea surpriza din partea unui amic care a venit la ora 24.00 cu sotie, copil (8 ani) si a adus cu el alti amici , un cuplu cules din drum cu inca un copil.
    Nepregatit , ora inaintata , lume multa , copii sub 10 ani , fum de tigara de la 4 oameni ( eu si ai mei nefumatori) larma , cereri de muzica …
    Ar fi trebuit sa ma simt bine ca m-a cautat un amic ?
    Ciudat dar eram super iritat mai ales ca nu imi plac vizitele neanuntate cu macar o zi inainte si fara a fi stabilita o ora. Ca fire sunt destul de spontan , in anii ’90 usa mea a fost decshisa tuturor celor care aveau nevoie de mine cat timp se anuntau . Era lege , nu venea nimen neanuntat.
    Poate am eu pitici pe creier dar nu merg sa deranjez pe nimeni daca nu l-am sunat in prealabil cu 48 de ore inainte, oricat de bun prieten mi-ar fi , stiu ca are o sotie / prietena, copil , sau poate pet sau poate are treaba.
    Oare cer prea mult de la ceilanti?
    Nu cred…

  • Peste ceva vreme o să ajungi “românului anului”, iar d-aci până la “unversal” e doar un mic pas. 😀

  • Nelinistitul : Pardon, ”romanul online” al anului :))

    Cartim : Eu nu pot sa ma simt bine, la mine se vede efectiv pe figura ca n-am chef de cineva deci surpriza se naruie mai repede 😛

  • Despre surprizele Turbo ce parere ai 😀 ?

  • Inca mai am cateva pe-acasa 🙂

  • Mie imi plac surprizele!
    Daca e vreun caz dintre cele mentionate de tine, ma distrez cat pot dupa care pot deveni grosolan pentru o incheiere abrupta cand e cazul.
    Viata e prea monotona pentru a nu aprecia surprizele.
    Evident, exista si limite. Atunci cand surprizele sunt intr-adevar negative nu prea ai alternative.
    Spre exemplu, cea mai mare surpriza pe care am avut-o de Craciun a fost ca mi-am gasit masina cu geamul spart. Hotii facusera curatenie prin ea.

  • Razvan : Eu zic ca-i prea monotona pentru an u accepta suprrizele inteligente 🙂

    Imi pare rau pentru masina dar stiu ca autoritatile din Ro nu vor face foarte mult (nici nu prea pot).

  • Poate ar fi cazul sa inveti si tu sa faci surprize, nu raspunzi la usa “surpriza fraiere!”. Sau si mai bine, daca ai ceva de lucru prin casa bagi faza cu “vai bine ca ai venit ca uite am nevoie sa ma ajuti cu zugravit/curatat pereti/spart/etc”.
    Daca altii pot fi atat de nesimtiti tu de ce n-ai fi.

  • In liceu si facultate, din cauza acestei mentalitati a “surprizei” – in scopul de a o contracara – mi-am dezvoltat mentalitatea “nu sint acasa”. Sa le vezi pe sarmanele mama si bunica mea, cum faceau drumul de la camera mea si pina la poarta (eh, stateam la casa!) numai pentru a spune: nu l-am gasit, cred ca tocmai a plecat 🙂

  • Retarded : Bai ce bine ca ati venit, uite, tocmai ma uitam la filme porno :))

    Andruska : In facultate erau prea departe de mine amatorii de surprize (si inca sunt, la master).

  • eu am avut o data o prietena care-mi spunea inainte de fiecare doggy style: “fara surprize, te rog!”

    e greu fara, cand esti incatusat in caciulita.

  • Cracanel : In cazul respectiv, iti putea face si ea vreo surpriza dupa, deci mai stii…

  • știu exact cum se simte situația descrisă mai sus. nici mie nu-mi plac surprizele, țin la timpul și tabieturile mele (egoism sau nu, asta e și eu asta defilez) iar oamenii ce mă pot căuta oricând se numără pe degetele unei singure mâini

  • Cam aia e, ca sunt putinii oamenii care ”te pot cauta oricand” dar sunt destui care se autoinclud in categoria asta.

  • Cred ca te inteleg.Si eu fac parte din cei care nu se plictisesc atunci cand sunt singuri.

  • Păi sub acest pretext intitulat surpriză oamenii au libertatea de a face cum vor, cum au chef. Nu ai voie să te superi că le strici surpriza. E cu du-te vino.

  • cred ca odata cu Andreea Marin si cu epigonii ei surprizele si-au atins apogeul. dupa ce se va stinge moda surprizelor post-moderne, dupa ce vom intra definitiv in post-interesant si post-surprinzator, cuvantul surpriza va deveni un arhaism.

  • Off-topic:
    1. Sunt prima oara aici, bine v-am gasit pe toti, spor si succes!
    2. Rugaminte: puteti va rog sa oferiti abonare la blog si prin mail? Rog anuntati un eventual raspuns afirmativ prin comentariu la acest articol. Multumesc anticipat pt intelegere si bunavointa!
    3. Daca deranjeaza comentariu atat de lung rog sa fiu instiintat.

    On-topic:
    1. “daca X imi face o surpriza si ma trezesc cu el pe cap azi”
    Raspuns corect: “Inteleg ca in posibilele relatii de afaceri cu dumneavoastra respectarea datei convenite este neimportanta.”
    2. ”te astept in clubul x in 15 minute”
    Raspuns corect: “Poti continua sa astepti pana ‘oi avea timp si chef sa vin”.
    3. “un individ care urla ca descreieratul ”Surprizaa !” cand face praf planurile cuiva”
    Raspuns corect: “Surprizaaa! Am alte planuri!” si apoi neglijat individul.
    4. “bairam ordinar facut pe cheltuiala sarbatoritului ”petrecere surpriza” ”
    Raspuns corect: “Va multumesc! Am ALTE planuri, dar stau putin SI cu voi, inainte de a pleca la socotelile mele. Eu consider ca este EVIDENT ca “surpriza” include faptul ca pt aceasta petrecere VOI platiti! Asteptati numai o clipa pana dau cateva telefoane sa-mi convoc si ceilalti prieteni la asa o petrecere reusita – MAI ALES ca nu ma costa nimic!”
    5. Posibile solutii pt musafiri nepoftiti (pertinenta sugestia cu “invitatul la munca” (preferabil la “tras mobila” pt a face curat SUB si DUPA ea), acceptabila si ideea “invitatiei” la filme porno a familiilor cu copii):
    – raspuns obraznic (“pe masura”), atunci cand suna sau bat la usa (neanuntati dinainte): “Surpriza! N-am chef de vizite!” (si trantit usa in nas);
    – solutie neangajanta (si stanjenitoare pt toata lumea): dupa intrarea “musafirilor”, fara a-i fi invitat sa se faca comozi, gazda ia loc si-i tintuieste cu privirea, lasandu-i sa faca ce cred ei de cuviinta (pana la “scotocit” sau luat ceva – la asta se raspunde cu intrebarea “Ai pus ceva acolo? Daca nu – CE cauti?”) tacand (la intrebari se raspunde monosilabic);
    (la o eventuala intrebare de tipul “Da’ ce-i cu tine?” se raspunde sincer: “N-aveam timp (chef) de vizite si ma deranjati – si acuma, si altadata cand veniti neanuntati.”)
    6. Posibila solutie impotriva inundarii prin “cablul devenit furtun” (reusita exprimare): inainte de router (preferabil – inca inainte de intrarea cablului in locuinta) se face cablului o bucla “in jos” (cel putin una), eventual si perforand (intepand) izolatia exterioara in punctul cel mai de jos al buclei, pt a permite iesirea apei intrate anterior (ulterior apa nu are motiv sa urce inapoi prin cablu, pt a ajunge mai departe).

  • Victor : Detaliat si pertinent comentariul. O sa reactivez abonarea prin e-mail. Ea exista insa lipsa ”cererii” m-a facut sa elimin optiunea cu un an in urma. Aparent, odata cu privarea de timp a tot mai multor cititori, optiunea ar cam trebui sa reapara.

    M-am gandit la intepare dar imi e sa nu fac alta tampenie.

  • Cred ca ma voi ocupa in weekend de problema abonarii prin e-mail. Nu vreau sa iasa aiurea 🙂

  • Sunt in asteptare. Va rog sa nu uitati sa postati la acest articol comentariu de instiintare.

  • Victor : Gata, dupa 3 zile fara net si doua plug-inuri stupide, am ramas la varianta cea mai simpla! Butonul de abonare prin e-mail se gaseste in bara din dreapta sus, in categoria Abonare (E sub abonare prin RSS). O zi frumoasa 🙂

  • Multumesc, m-am grabit sa profit!
    Spor si succes!

  • Si dumneavoastra la fel 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.