Acest ghid a fost aprobat de Donald Duck si de oamenii de stiinta valceni. Prin oameni de stiinta se intelege oameni care stiu lucruri. Eu, de exemplu, stiu cat e ceasul…

E cam greu sa dai sfaturi pentru parinti, cand tu nu esti inca unul. Pe de alta parte, e greu si sa faci mamaliga sub apa, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci. Motivul pentru care Internetul geme de ghiduri, sfaturi si idei pentru parinti este destul de simplu. Intr-o epoca in care copilaria si tineretea sunt venerate obsesiv si intr-o tara unde sistemul de invatamant functioneaza ca industria comunista (are sau n-are sanse, important e sa iasa planu’), cuvantul „parinte” risca sa devina un arhaism.

Pana la urma, ce mai inseamna sa fii parinte? Intreaba unul care se pricepe de minune la a fi copil (si un adolescent destul de enervant uneori). Nu de alta, dar daca ne uitam putin la tabloul actual, intre colegi de gradinita, bone filipineze, educatoare, antrenori si conturi de Facebook, e din ce in ce mai greu sa intelegi pozitia parintelui. Ajuns in rolul asta, ai de multe ori de ales intre sustinerea financiara si cea emotionala, intre a asigura ce e mai bun si a face ce trebuie. Paradoxal, societatea actuala a creat cei mai implicati parinti de pana acum…care nu sunt niciodata acolo.

Mai grav e ca, oricate scuze ti-ar oferi mediul, nici profesorii, nici preotii si nici jocurile video nu sunt de vina daca ala micu’ alege o cale gresita si pedaleaza pe ea ca Lance Armstrong pe steroizi. Fie ca vrei sau nu, lumea va ridica o spranceana spre tine, parintele „modern”. Indiferent daca esti sau vei fi tata, mama sau ambele, iata cateva sfaturi despre cum sa-ti cresti copilul, de la un om care a mai vazut copii, deci cu siguranta stie totul despre ei.

1.Primii Ani de Viata

Asta e perioada in care pustiul sau pustoaica ta este un bulgaras de dragalasenie, frumusete si inteligenta. E perioada in care tot ce face el sau ea, de la căchiţă la semne obscene, e simpatic si inocent…pentru tine. Pentru ceilalti, copiii tai sunt niste masini de fabricat muci si zgomot. Asta e unul dintre principalele motive pentru care nu ai de ce sa umpli conturile publice de Facebook cu mii de poze in care ala micu’ face fix ce fac toti ceilalti copii. E al tau, e frumos si n-avem cum sa intelegem. Dar, peste ani, cand va creste si-si va vedea putulica in vreo reclama Facebook, cred ca nici macar el nu va mai intelege. Asta ar fi al doilea motiv pentru care nu tot ce face copilul tau merita pus online. Al treilea ar fi ca, pe langa noi, cei care privim cu interes si dam Hide la toate pozele cu micul Tudorel si scutecul lui fantastic, exista si oameni care nu vad lucrurile cu inocenta. E normal sa fii mandru de ala mic ca-i simpatic si destept, dar e si mai normal sa-i garantezi siguranta. Ai oricum destule locuri si dispozitive unde poti surprinde si depozita fiecare scobitura in nas.

Dupa ce se opreste din rontait turte de namol (e sanatos, serios) si din folosit plajele si parcurile drept toalete (nu, nu e in regula), micul producator de compost va trece la lucruri mai serioase si anume la joc si joaca. Daca in primii ani de viata, orice activitate intra in sfera jocului, de la lovit cu capul de zid la lins intrerupatorul, de pe la vreo 4 ani in sus, ala mic sau aia mica va incepe sa descopere lumea. E bine ca tu sa fii acolo cand o face. Fie ca-i vorba despre cuburi Lego bine plasate, despre primele povesti citite inainte culcare sau despre primele reviste pe care le citeste singur. Hraneste-i curiozitatea. Ofera-i desene si emisiuni de calitate, in portii bine selectate. De asemenea, nu-l indopa cu porcarii de pe-acum, mai ales cand ii poti asigura o alimentatie cat de cat sanatoasa. O sa aiba singur timp sa-si alimenteze gastrita cand il pocneste pubertatea. Ah, si daca tot am amintit despre toalete, tot in grija ta cade si antrenamentul la stat pe colac.

Tot tu trebuie sa te ocupi si de bolile si afectiunile din primii ani de viata si, chiar daca nu-ti place, va trebui sa te mai consulti si cu ceva doctori. Ar fi bine ca, pentru binele tau si al micutului, sa nu ai obsesii de tip „medicina naturista este singura care-l poate ajuta” si nici porniri irationale impotriva vaccinurilor de toate tipurile. Nu zic ca leacurile babesti sunt complet inutile, ci doar ca atunci cand apare vreo problema mai grava, sa nu eziti sa ceri ajutor specializat. Unele lucruri se observa mai greu, mai ales cand copilul tau e la varsta la care vorbitul tare si urlatul sunt la fel de normale precum respiratul. Strigatele indescifrabile par a fi chiar o forma primitiva de ecolocatie pentru unii monstruleti.

Revenind la joc si joaca, o treaba pe care orice parinte tanar ar trebui sa o inteleaga este ca orice comparatie de tip “Copilaria noastra vs. Copilaria lor” e din start gresita. Da, ne jucam mai fain si cu mai putine resurse, iar contactul uman era la putere. Cei mici traiesc totusi intr-o alta lume, complet diferita de cea pe care am avut-o noi la dispozitie. O lume in care va trebui atat sa-i invatam sa dea cu piciorul in minge, dar si sa se joace de-a numaratoarea pe tableta. In ambele cazuri, cheile sunt moderatia si participarea. Ori faci lucrurile astea impreuna cu ei, ori nu le mai faci. Evident, dintre cele doua, jocul si contactul uman sunt cele mai importante, mai ales in primii ani de viata. Un copil mic e destul de capabil sa prinda din urma, asa ca, daca e posibil, puteti intarzia contactul cu tehnologia. Pana la o anumita varsta, nu va pierde nimic. Dragostea pentru miscare e prioritara. Dupa ce mai creste, parca merge si un Mario Kart 8 la dublu.

Tot aici ar fi de mentionat ca micul prototip uman nu merita imbracat in etichete de avertisment si spalat cu dezinfectant, dar nici lasat prea liber. Libertatea totala nu e un concept usor de priceput. Cel putin nu de catre un omulet incomplet care are mai totul la picioare. Nu incurajez in niciun fel urlatul si amenintarile, dar este extrem de important ca cel mic sa inteleaga ideea de autoritate si de autoritate parentala. Ca e vorba despre restrictii sau despre ghidaj, Gigel Jr. trebuie sa stie ca tata si mama nu-s colegii lui de joaca. Trebuie sa inteleaga ca exista reguli (in contextul in care el nu intelege inca pe deplin conceptele de “bine” si “rau”). Asta se poate face inteligent si planificat, dar depinde foarte mult si de “materialul clientului”. Pana la urma, interzicerea accesului la ceva pentru o perioada limitata este departe de a fi o tragedie. Mai mult, e bine ca respectiva interzicere sa se lege de tine ca parinte, ci nu de vreun factor extern sau fictiv (“pentru ca l-ai suparat pe Mos Craciun, el l-a trimis pe Bau-Bau sa…”). Daca folosesti o amenintare externa, ai grija ca ea sa aiba totusi o lectie utila in spate (exemplu: frica de carii). Asa-zisele pedepse cu bataie lunga (“Daca te strambi, ramai asa!”) functioneaza doar pentru anumite tipuri de caracter. Exista si lucruri care nu functioneaza deloc, precum urlatul si descarcatul nervilor aiurea.

(Sursa imaginii: www.deathbulge.com)

Ca veni vorba despre autoritate, nu uita ca mai tot ce zici cantareste enorm in ochii celor mici. De la reactii la explicatii si sfaturi. Mintea lor e in faza de burete si ar fi bine sa nu o umpli cu apa din Dambovita. E bine ca cel mic sa stie ca “mingii” si “a inngauri” nu exista in limba romana si ca “decat” nu e o virgula mai ritmata. In ciuda faptului ca mai toate conversatiile cu el sau ea vor fi intre inocent si stupid (ce dragut, sa le punem pe Facebook!), n-ar fi rau sa raspunzi la intrebarile care incep cu “De ce…” si cu “Pot sa spun ceva?”. Daca tot esti acolo, ar fi bine sa raspunzi pe intelesul lor, dar corect. Cerul nu e albastru pentru ca acolo traiesc zanele.

Daca nu retine care-i baiul cu cuvintele si a trecut de perioada in care “topor” si “cocor” erau sinonime, poate ar fi bine sa-i faci o verificare psihologica. Serios, majoritatea afectiunilor psihologice minore si medii se pot ameliora vizibil daca se incepe devreme, iar cel mic oricum nu se va prinde de ce merge la tanti aia simpatica sa se joace cu cuburile. Unii copii nu sunt speciali si nici n-au nevoie de intelegere, ci doar de ajutor. Empatia se dezvolta destul de greu (in general) si n-ar fi rau sa vezi cum se descurca “ingerasul” intr-un context social. Daca are mari probleme de socializare, s-ar putea sa nu fie doar “mai retras de felul lui”. Asta mai ales in conditiile in care multi copii din familii instarite sunt protejati de factori externi, avand mereu la dispozitie un parinte sau o bona care sa le spuna ca totul e in regula. Din nou, o vizita la psiholog, macar pentru linistea ta interioara, nu strica. Mai ales daca cel mic are iesiri violente de la o varsta la care ele nu sunt justificate de “hormoni” si de ”anturaj” (aici pot exista si exceptii).

In ciuda faptului ca Internetul e plin de sfaturi pentru proaspetii parinti, sunt lucruri care nu functioneaza si nu vor functiona niciodata. CD-urile cu muzica de Mozart folosite pentru a creste IQ-ul sunt printre ele. Veganismul de la o varsta foarte frageda nu e nici el prea departe. As adauga aici si educatia intens religioasa, dar cred ca o sa nasc o discutie inutila despre unde e cazul sa te opresti si despre cat de necesare sunt pentru un copil conceptele morale “premestecate”. Granita dintre “Fa bine si Doamne-Doamne o sa te ajute” si “Daca vorbesti urat o sa arzi in iad” e mai fina decat s-ar crede. Oricum, s-a inteles ideea: scurtaturile si excesele nu functioneaza. Tot ce “a mers pe vremea ta” trebuie reanalizat si adaptat. Ah, si ca veni vorba despre Mozart, muzica lui are efecte pe termen foarte scurt. Lectiile de muzica si hobby-urile organizate il vor ajuta insa pe viata. O zic oamenii de stiinta reali. Daca tot esti acolo, n-ar fi rau sa-i insulfi dragostea pentru o limba straina. In ciuda amintirilor noastre, copiii de azi nu mai invata la fel de rapid limba engleza. Sunt familiari cu ea si au impresia ca o stiu (de la interfata tabletelor pana la desenele cu subtitrare e imposibil sa nu o vada si sa nu o auda), dar au nevoie de ghidaj pentru a o asimila corect. In plus, daca, pana sa intre in sistemul educational, cel mic se imprieteneste cu engleza, cine stie ce alti prieteni exotici isi poate face dupa?

Avand in vedere ca pubertatea loveste mai repede decat ar trebui, iar cei mici se maturizeaza cu viteza unui boson Higgs, e bine sa le pastrezi cat mai mult copilaria intacta. Asta include mici naivitati de tipul Mos Craciun, dar protejarea lor de anturaje nocive. Evident o copilarie nu poate fi copilarie fara asigurarea unor conditii minime, de la scutece la hainute care sa nu-l transforme pe micutul Gigel in supererou accidental. In ciuda catorva exemple cunoscute, majoritatea celor care si-au “pierdut” copilaria n-au compensat pentru lipsa ei prin vreun talent demn de lauda. Nu de alta, dar omul modern a ajuns unde este tocmai datorita copilariei prelungite, mai lunga decat a oricarui alt animal. Mai grav e ca, spre deosebire de noi, copiii lui 2014 abia asteapta sa ajunga adulti. Ah, si daca va uitati la cel mic cu reala invidie, nu cu simpla nostalgie si incantare, poate ca nu sunteti inca pregatiti sa va impartiti jucariile.

Un ultim sfat tine de cel mai important concept insuflat copiilor in perioada asta: bunul simt. Daca majoritatea expresiilor populare romanesti au o aplicabilitate discutabila, in cazul celor “sapte ani de-acasa” lucrurile stau cu totul altfel. Asta e perioada in care copilul invata sa se spele (nu numai pe maini), sa nu puta, sa dea buna ziua, sa zica multumesc si scuze. E si perioada in care tu raspunzi pentru derapajele lui asa ca, daca ala mic arunca cu nisip in oamenii de la masa vecina, ar trebui sa-ti tragi tie in primul rand doua scatoalce. Cum spuneam si la inceput: copilul tau e minunat…pentru tine. Stai cu ochii pe el. Ah, si daca tot il supraveghezi, ar fi bine sa fii si alaturi de el in momentele in care cineva trebuie sa-i explice de ce ii cad dintii si de ce pe nimeni altcineva nu intereseaza aspectul asta.

Daca ar fi sa rezum aceasta prima si sforaitoare parte, as reduce totul la: fii acolo cat de mult si de des poti. Contrar parerii generale, copiii lasati mereu singuri cu televizorul, tableta, pitbull-ul sau cu celelalte genii de varsta lor nu iau premiul Nobel pentru Sotron.

In episoadele urmatoare veti afla de ce copiii care esueaza in scoala generala nu-i calca pe urme lui Steve Jobs si de ce adolescentii au dreptul si obligatia sa fie prosti (si profita din plin de ambele).

P.S: Realizez ca o sa-mi iau ceva capace pentru seria asta, dar va puteti consola cu gandul ca o sa vad eu cand o sa fiu parinte.