Sa spunem bancuri !

Unul dintre putinii profesori cu-adevarat culti intalniti in ultimii ani, avea o problema cu ”spusul bancurilor”. In ultima vreme am constatat ca sufar de o afectiune similara…

Cu ani in urma eram considerat o enciclopedie de bancuri. Obscene, simpliste, stereotipe sau seci : le stiam pe toate. Antropologic vorbind (na , am zis-o si pe asta!), bancurile aveau rolul lor. Spargeau gheata in primele echipe in care am lucrat si aveau rol de ”catalizator” social. Pentru cititorii mai tineri : erau echivalentul a vreo 2 litri de bere bauti alaturi de necunoscuti. Erai la vreo petrece nasoala, plina de indivizi dubiosi care stiu la fel de bine ca tine ca n-ai ce cauta acolo ? Gaseai unul cu un comportament uman si-l angrenai intr-un maraton de bancuri, pliate pe gustul si intelectul respectivului. Nu rezolvau tot, dar detensionau vizibil atmosfera.

Trecand peste scoala generala si primii ani de liceu, am ajuns natural la un minim nivel de selectivitate. Asta inseamna ca bancurile in sine nu-si mai aveau rostul, cum amicii din jur le stiau oricum pe cele bune, iar gagicile nu se prindeau de cele seci. Ma asteptam sincer ca ele sa dispara odata cu maturizarea, ca manifestare sociala cel putin. Zambesc si acum la vreo gluma mai desteapta aruncata pe vreun blog sau spusa de vreun amic in pauza de masa. Totusi, nu-mi pare un mod de a suplini ceva, cat o simpla detasare de moment. Din pacate, pentru multi se pare ca nivelul ”bancuri” reprezinta nivelul maxim pe care-l poate atinge umorul.

Improvizatie ? Spontaneitate ? Umor negru ? Umor soc ? Nu nene, bancuri ! Ai de sustinut o conferinta despre neoliticul timpuriu ? Incepi cu 2-3 bancuri pe care cel putin 70% din sala le stie.  Esti in pana de idei la vreo intalnire, desi scopul este sa-ti demonstrezi creativitatea ? Spune un banc rasuflat, nu fi fraier ! N-ai ce sa vorbesti cu o femeie care-i clar cu 2 clase peste tine ? Baga-i un bag cu evrei, poate ii nimeresti niste rude prin recul ! Umorul are un rol rezervat in orice tip de interactiune sociala, fie conferinta, fie intalnire. Dar…vorbim despre umor, nu despre bancuri.

Nu vreau sa fiu inteles gresit : apreciez ocazionalul ”sketch” bine plasat , glumitele de pe blog si chiar inserarea unor bancuri ”’de specialitate” in discursuri.  Totusi, cand intr-un spatiu public se scoala unul si zice ”e timpul sa spunem bancuri”, incep sa ma uit chioras. Bancurile n-au cum sa tina loc de subtilitati sau replici inteligente si nici nu pot ocupa prea mult timp.  La fel ca celebrele zicatori , bancurile au handicapul de a fi mai mereu noncontextuale. Oricat ai incerca sa le integrezi, valabilitatea lor este foarte limitata. Improvizatia si glumele de moment sunt mereu de preferat. Asta-i si motivul pentru care comedia de tip stand-up a luat un asemenea avant. Pe langa nucleul dur de glume, exista o buna parte de improvizatie si contact direct.

Inteleg ca in cazul romanilor, fenomenul are radacini adanci si e ancorat in defularile post-comuniste. Vesnicul Bula putea fi o metoda buna  de a scapa de tensiunea psihica  a unui regim opresiv. Totusi, au trecut 20 de ani. Bancurile bazate pe stereotipuri sunt probabil cele mai usor de desfiintat. Una e sa faci o remarca satirica la adresa vreunui coleg din alta zona a tarii si alta e sa urli ”hai sa spunem bancuri cu moldoveni !”. Cazurile extreme ale mancatorilor de bancuri sunt oamenii care intepreteaza o gluma rasuflata pana la absurd. Vorbim de aceeasi vensnica gluma cu Bula sau Alinuta citata teatral, cu pauze inaintea glumei, cu intepretari pe voci. Daca bancul e rasuflat, expectativa si interpretarea irita. Sa nu mai vorbim de minunatul obicei de a rade cu pofta la propriile glume.

Ce incerc sa spun este ca bancurile nu tin si nu vor tine vreodata loc de simt al umorului. Din fericire, Romania ne ofera suficiente doze de umor cretin-involuntar , incat sa nu fim nevoiti sa defrisam gradina carpatica in cautare de bancuri.

P.S : Din comentariile anterioare am dedus ca lumea se intreba unde a disparut subsemnatul. Ar fi de mentionat ca ultimele cinci zile au fost petrecute in cuptorul bucurestean, navigand prin jungla imobiliara si dand interviuri si teste. Daca ultima parte va mai ramane valabila o vreme, faptul ca am reusit sa ma stabilesc undeva va aduce treptat blogul in parametri normali. Sa speram ca urmatorul articol va fi mai coerent.

28 Comments

  • Aveam un coleg TOBA de bancuri, dar avea un stil atat de cretin de a le spune incat iti venea sa plangi si la cel mai tare banc. Poate de aici incep sa am oroare cand incepe cate unul “hai sa va zic un banc…”

  • De-aici si de la faptul ca sunt sanse mari sa-l mai fi auzit intr-o forma sau alta 🙂

  • Eu nu sunt fană bancuri. Şi nici stand-up, mi se pare că se leagă prea mult de auditoriu şi nu de situaţia din ţară. Specialitatea mea este ironia. Mai bine zis, în momente de maximă iritare scot cele mai bune remarci, la care lumea râde, deşi ştie că nu sunt invenţii, ci sunt poveşti reale.
    Preferatele mele sunt şi vor rămâne fabulele. Alea da, că e regim comunist sau regim democratic, nu are importanţă, lumea se prinde clar despre cine e vorba, deşi nu sunt date nume, lumea râde şi totuşi este conştientă că situaţia există şi în realitate.
    Mie îmi place să “fac mişto”-cum ar zice unii- de tot ceea ce mă dezamăgeşte. Dar nu sunt bancuri, sunt doar remarci ironice atent aruncate. 😀
    Şi mergând pe principiul “stupidity is not a handicap”, nu mă obligă nimeni să râd la bancurile proaste ale unora, la misoginismul profilor, la glumele fumate şi răsufalte cu “gigi” şi cu “moldoveni”, “ardeleni”, “olteni” etc. 😀

  • Eu is pro spontaneitate & improvizatie 🙂

    Un banc merge sa il bagi atunci cand tocmai ai facut o “minune” care perpetueaza un stereotip creat de bancul respectiv (sau de categoria din care face parte).

    PS – ai taiat cumva ‘h’-ul din “http” din link-ul catre articolul cu pr___ul (a se completa spatiile dupa preferinta) care si-a pus numele pe toate clopotele…

  • Problema e ca-i greu sa detectezi exact momentul in care poti spune un banc !

  • Problema cu bancurile nereuşite e că “better laugh next time”.
    Am nimerit şi oameni care nu pot să spună bancuri, deşi unele sunt pretty good. Şi ca tot psihologu’, râd la ele doar pentru că trebuie să empatizez cu situaţia persoanei. :))

  • Iti dai seama ce valoare psihologica ar fi avut bancurile mele cu personaje biblice ?

  • Probabil ca bancurile cand sunt folosite in introduceri au rolul de a angaja audienta la cel mai mic numitor comun. Se folosesc si-n alte parti, alaturi de alte chestii comune, cum ar fi referinte la Sesame Street, Seinfeld, Simpsons.

    Poate ca in Romania exista mai putine “cultural milestones” comune, sau daca exista, apartin unui regim “de trista amintire” si ca urmare sunt relegate la groapa de gunoi a memoriei colective.

  • Cum sa spun, eu n-as integra glumele din Seinfeld (fie ele si sub forma ”bancului clasic”) si nici glumitele cu Chuck Norris in mai larga categorie a bancurilor. Au un sens, sunt o continuare logica a ceea ce spunea un vorbitor sau, in al doilea caz, se leaga de un fenomen inchis.

  • Eu cred ca si bancurile sunt bune , chiar daca mult mai potrivita este o gluma contextuala , pentru ca de multe ori gluma contextuala are meritul sa fie originala si chiar unica .

    Indiferent daca ne place sau nu , bancurile au ajuns sa faca parte din cultura populara .

  • Nici n-am negat ca ar face. La fel e si cu zicatorile. Doar ca na, bancurile nu indica neaparat un simt al umorului 🙂

  • Problema cea mai mare este ca foarte putini se si pricep sa spuna bancurile , astfel incat multe bancuri suna aiurea si nici nu se intelege poanta .

    Oricum , ca sa spui bancuri trebuie sa te pricepi .

  • Cum adica “stiu la fel de bine ca tine ca n-ai ce cauta acolo” ? Pai ai, fix la fel ca si ei, doara gagici cautati toti, nu ? Ce, alea proaste-s mai inguste ?!

  • @Kross: deja am nevoie de exerciţii pentru imaginaţie. :)) Îţi dai seama cum ar arăta un popă în biserică zicând bancuri cu conotaţie biblică?

  • Eu cam uit bancurile dar trimit multe prin messenger

  • Mircea Popescu : Nu bre, era o chestie de anturaje, clase sociale, etc :p

  • Bancul este o telenovela in propria viata.
    O zi minunata iti doresc

  • Bancul imi pare o comedie hollywodiana, comparativ cu telenovela vietii unora (deja jam incurcat pana la absurd metafora :P)

  • Personal sunt de acord cu un banc spus (chiar si doar oarecum) in context; pe de alta parte insa nu suport nici eu sesiunile de bancuri, mai ales ca pe 95% din ele deja le stiu…

  • Da, pai aia zic..la ce bun sa spui bancuri o ora ?

  • Detin un ardelean simpatic pe la serviciu care din primele mele zile m-a umplut de bancuri. Ca mi se pareau multe sau nu (majoritatea erau spuse in drum spre casa), mi s-a parut reteta extraordinara de a mai detensiona un pic atmosfera. Eu eram copilul mic, nou venit, care se distra cumplit la munca. ;))

  • Atat de adanc ne-am autoimplementat bancul in sange incat a devenit ceva normal ca si atunci cand nu avem dispozitia necesara, viata sa ne faca bancuri…
    O zi minunata iti doresc

  • Silvy : E o exceptie, una dintre putinele exceptii.

    Cristian Ion : Viata le face mai finut 🙂

  • @Silvy: In cazu tau a avut un efect pozitiv, pe mine unul cred ca m-ar fi stresat… si iarasi, depinde foarte mult, de talentul omului de a spune bancuri si eventual de a le integra unor situatii din viata reala…

  • @Bogdan Epureanu – Stia sa le plaseze in momentele potrivite. Nu era nici pe departe sufocant. 🙂

  • De ce sa nu suportati bancurile? uneori reasculti cu placere bancu care-ti place, poate altii o spun intr-un alt mod, sau putin modificat, nu vi s-a intamplat?

  • Un banc potrivit, spus la momentul potrivit, are un efect ca nimic altceva. Avand in vedere si ca..inainte de tv, pc sau chiar radio, bancurile jucau un rol foarte important in destinderea si relaxarea oamenilor.. sapca jos in fata lor :))

  • Depinde enorm de public. Dupa o varsta si intr-o anumita zona culturala (nu neaparat elevata, cat “altfel”), bancurile nu mai au cine stie ce impact, daca nu au stropul ala de originalitate pe care numai glumele spontane il au in general.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.