Pentru ca subiectul ”BOR” e mai uzat decat o replica de agatat intr-un camin din Regie, o sa ma intorc la un mai vechi sac de box: proverbele populare.

Daca in ultimii ani am fost scutit de aberatii din categoria ”buturuga mica”, exista inca o replica dubioasa, care apare mai des decat herpesul la fetele cuminti. “Sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa”, o sa-ti spuna colegii, presa si chiar prietenii. Cu alte cuvinte, poti adera la crezul promovat de un om (fie el unul politic, personal sau religios), chiar daca respectivul om actioneaza contrar lui. La o astfel de filosofie, tu, omul trecut de pubertate, ar trebui sa ai un singur argument si ala să semene suspect de mult cu ”mănânci păcat! ”. Iata si cateva argumente pentru care ce zice popa (sau oricine altcineva) e complet irelevant in epoca digitala.

1.Toata lumea “zice” ceva. Cu totii avem geamantane de opinii si credinte personale, majoritatea şifonate si irelevante. Sansele ca o opinie emisa online sau offline sa fie o tampenie imatura, o observatie necalificata sau o tentativa de trolling sunt foarte mari. Sansele ca informatiile pe care se bazeaza opinia sa fie incomplete sau incorecte sunt la fel de mari. De-asta intr-o epoca in care oamenii spameaza continuu, pe toate canalele disponibile, faptul ca cineva “zice” ceva nu e un fapt demn de atentie. Da, chiar nu conteaza ca respectivul are o imagine publica puternica. Atata timp cat ideea nu e in concordanta directa cu domeniul de specializare si nu e suficient argumentata, vorbim de o simpla opinie. Din pacate, e inflatie de asa ceva, atat in spatiul online, cat si in cel offline. E drept, in online lucrurile se vad ceva mai clar. Deschideti numai pentru 5 minute Twitter. Acum inchideti-l, pana nu va scad actiunile la bursa sperantei. Va puteti intoarce la a citi opinia mea…pe un blog.

2.Puterea exemplului e singura care conteaza. Vorbitori celebri. Antreprenori de succes. Antrenori de fitness. Lideri in general. De ce ne uitam in gura lor? Pentru ca majoritatea sunt exemple vii ale faptului ca propriile filosofii functioneaza. Desigur, ei sunt exemple ca respectivele idei au functionat O DATA. Asta nu le face general valabile, dar le face ”mai valabile” decat niste aiureli citite in vreo carte de NLP sau pe vreun site de magie alba. De ce fundatia anti-cancer a lui Lance Armstrong nu-si poate duce mesajul mai departe? Pentru ca omul al carui exemplu statea la luptei s-a dovedit a nu fi un exemplu. Daca ai pretentia ca altii sa te urmeze, ai grija sa fii demn de urmat. De-asta Mark Zuckerberg nu tine conferinte despre ”practici corecte in afaceri”.

Mr.Priest3

3.Nu “trebuie” sa faci nimic. Cand verificarea sau demontarea unor argumente este atat de usoara, ratiunea ar trebui sa fie la ea acasa. Cumva insa, ea pare mai constransa si asediata ca oricand. Serios, daca nu aplici gandirea religioasa in sens larg , sunt putine motive pentru care opiniile si filosofiile sa nu poata fi contestate. Daca ceea ce ti se expune nu te depaseste complet (caz in care n-ar trebui oricum sa te ghidezi dupa norma) sau nu vine insotit de argumente si referinte solide, merita sa-ti pui macar o intrebare buna. Pana la urma, ratiunea ar trebui sa te duca la propriile concluzii, in baza unei analize. Desigur, nu vorbim aici despre norme acceptat colectiv sau despre situatii unde instinctul de conservare primeaza. Cu alte cuvinte, politistii rutieri si instructorii de inot au uneori “dreptate’.

Bonus: Exceptia nu confirma regula. Nu cand exceptia emite regula, cel putin. Serios, tocmai ti s-a spus sa faci ce zice un om al carui comportament contrazice in mod vizibil regula pe care ti-a expus-o. Adevaratii fii ai Sfantului Morcov se sinucid in masa, iti spune Adevartul Fiu al Sfantului Morcov care e inca in viata. Iar tu nu vezi nimic in neregula cu asta. Axiomele sau lucrurile ”universal valabile” nu au exceptii notabile. Atunci cand ele exista, ajung sa fie integrate in teorie. De-asta axioma paralelelor este definita intr-un spatiu euclidian, de-asta gravitatia este in continuare si lege si teorie. Stiinta lasa loc in enunt pentru exceptii, nu pretinde adevarul absolut pentru ca ulterior sa urle: scuzeee!

Desigur, se poate intampla si s-a intamplat ca o idee emisa de oameni care nu cred in ea sa fie corecta. Pe de alta parte, poti ajunge la concluzia asta si prin propria analiza. De-asta as prefera ca intelepciunea populara a anului 1800 sa ramana in cartile lui Creanga. Nu de alta, dar o varianta a proverbului, adaptata la anul 2013, s-ar reduce probabil la “Să nu!”.

P.S: Voiam sa fac o gluma vizuala mai buna, cu iepurasi, dar am constatat ca n-aveam nici gluma si nici iepurasi.