Pe lângă numele unui film din 1987 cu Steve Martin, titlul cuprinde și cele trei elemente prin care țările Vestice se diferențiază fundamental de a noastră. Acum ne vom opri însă doar asupra avioanelor…

Nu obișnuiesc să mă vait pe teme de tip „afară e mai bine” și nici nu-mi povestesc în public vacanțele (deși am mai făcut unele excepții), doar că sunt câteva lucruri care m-au iritat mereu la modul în care călătoresc românii cu avionul (și nu vreau să citiți afectat, de parcă omul care scrie rândurile ăstea nu e tot român).

Dacă înainte obișnuiam să ies destul de des din țară, evenimente pe care le cunoașteți și despre care au scris și alții m-au ținut în loc în ultima vreme. Prin urmare, vă avertizez că urmează un articol „de moșulică”, plin de observații pedante și de lucruri pe care probabil că le-ați mai citit.

Voi înșira deci câteva apucături de călătorie care îți semnalează din start că avionul în care te afli e plin până la refuz de români și că nu e vorba de românii puși pe vacanțe, facultăți și schimburi de experiență, ci de ăia care au sărit din autocarul fără aer condiționat în low-cost-ul cu Pepsi la trei euro.

Stați iniștiți: n-o să vă spun în 2019 cum mă irită românii care bat din palme la aterizare. Fenomenul s-a diminuat semnificativ, dar încă există și funcționează după regula „slavă”, o regulă care-ți spune dacă prezența rușilor într-un joc video online o să-ți strice jocul. Practic, dacă mai mult de 20% din membrii grupului în care ești sunt ruși, atunci jocul e ca și pierdut.

La fel e și cu românii: dacă aud semnificativ de multă română în jur, o să bată din palme și o să-l felicite pe pilot (sau să-i spună cu voce tare că mai are de învățat, cum a făcut acum câțiva ani un domn). Totuși, aici am adunat altă colecție de metehne care mă enervează la tine, român ipotetic pe care l-am inventat doar pentru articolul ăsta. Mă irită la culme că:

1. Stai la coada de îmbarcare cu o oră înainte, în loc să rămâi pe scaun și să citești, să mergi la toaletă sau să vorbești tare cu un fraier pe care tocmai l-ai trezit. Fii calm, însoțitorii n-o să-l uite pe-afară tocmai pe Giani de pe 39D!
2. Stai la coada de îmbarcare cu o oră înainte, la rândul de prioritate, când evident nu ți-ai luat opțiunea de prioritate (la low cost). De ce ții 30 de oameni în spate încercând să-i explici însoțitorului de bord că tu n-ai prioritate, dar ai fost totuși primul la coadă, deci e cam la fel?
3. În contrapardită cu prietenii tăi de la 2 și 3, aștepți liniștit să fii chemat la poarta de îmbarcare, că tu ai treabă cu o cafea în colțul celălalt al coridorului.
4. Te înghesui în autobuzul care te duce la avion de parcă a oprit în Drumul Taberei. Ce să zic, merită să stai jos trei minute înainte de a sta jos trei ore. Și ce dacă l-ai lovit pe puștiul ăla cu troller-ul? Are dinți de lapte, îi cresc alții.
5. Ai luat a patra oară tricoul ăla, pentru că „nu e murdar, deci mai merge o dată” și nu înțelegi de ce tanti aia de lângă tine reglează mereu aerul condiționat. Așa-s francezii, se încing repede!
6. Îți înghesui geanta uriașă peste gențile altor pasageri, chiar și atunci când nu ai de fapt dreptul să o pui deasupra capului. De ce să dai tu doi euro în plus, când îi poți cheltui pe un Snickers de la automat? În fond, nu verifică nimeni și, dacă verifică, spui cu voce tare: da unde scrie că n-am voie?
7. Ai chef să stai lângă iubita sau iubitul tău și deranjezi jumătate de avion încercând să faci rocada. Apoi tot tu bodogăni că nu vrea nimeni să schimbe locul. E vina lor că tu n-ai făcut check-in-ul la timp (curse obișnuite) sau că n-ai avut chef să dai doi euro în plus (low-cost).
8. Ieși de trei ori la pipilică într-un zbor de o oră și jumătate pentru că n-ai avut timp să o faci înainte de plecare. Erai ocupat să stai la coada de îmbarcare și acum te lupți cu stewardesele care împing căruțul cu gustări.  Și dacă nu pierdeai vremea înainte de zbor, ai oricum gestiunea secrețiilor corporale a unui copil de patru ani.
9. N-ai fi băut o cafea la magazinele din aeroport, pentru că-s scumpe. Devorezi în schimb mâncarea aia delicioasă de pe avion de care fac mișto toate sitcom-urile anilor ’90. Dacă zborul tău nu oferă, dai șapte euro pe o chiflă moartă și un Pepsi cald, că doar ești în vacanță!
10. Crezi că din tot ce are avionul de oferit, un sandviș cu salam e fix ce și-ar dori ceilalți pasageri să încerci. N-ai decența să deschizi măcar ușa de securitate, să mai iasă mirosul…
11. N-ai auzit de scuze, pardon sau de zâmbete, dar dacă ai ocazia să discuți cu voce tare politică e păcat să nu o faci. Chiar dacă ai tăi colegi de banchetă nu vorbesc limba română.
12. Te holbezi fără sens în revista, ziarul sau tableta vecinului de loc. Îi atragi atenția să o închidă, chiar dacă lucrul ăsta nu mai e necesar de multă vreme.
13. Sforăi, sorbi și scoți zgomote dubioase pe avion pentru că ăia din jur și așa dorm.
14. Te ridici în picioare, deși avionul nu s-a oprit bine. Stai în picioare cu geanta în brațe, fericit că vei fi primul care năvălește pe coridorul de la sosiri.
15. Nu înțelegi substratul complex al statului la coadă.

(Sursa Imaginii)

Și asta nici nu include faptul că ofițerii vamali români nu vorbesc mai deloc engleza, în timp ce ăia de-afară se chinuie să te salute în limba ta. La asta aș mai adăuga și că duty free-ul de la Sosiri din Otopeni în continuare nu acceptă decât lei, deși a pus “informativ” prețurile și în euro. Nu de alta, dar ei nu vor măruntul nostru în euro. Nu, ei vor ca românii să le dea 7 lei pe un Kinder Bueno…

Știu ce o să spuneți: un articol cu probleme din lumea întâi, despre o țară din lumea a treia. Totuși, e greu să nu observi că, pe măsură ce o parte din români încearcă pe cât posibil să se apropie de Vest, România s-a urcat într-un personal cu direcția Fălticeni și acum scuipă semințe pe geam.

P.S: În sfârșit am înțeles de ce dezbaterea despre forțarea oamenilor supraponderali să cumpere două bilete e încă o dezbatere vie. Din cauza asta…