Oh my, oh my. E o intrebare frumoasă (ca să zic aşa) şi o să îţi răspund pe blog (îmi fac timp în seara asta)pentru că de multe ori mi s-a atras atenţia că evit orice subiect legat de religii (pe blog, nu în viaţa personală).

Nu ar fi. Materiale religioase am avut intotdeauna la indemana. De multe ori aduse de mama. Imi amintesc ca aveam in jur de sapte ani si mama era fericita pentru ca ma considera un om mult mai credincios decat ea. Acum nu sunt nici macar cat ea. Acum nu sunt de loc. Crescand am ajuns la varsta la care am putut gandi singura si la care mi-am ales singura drumul. Si am trecut prin perioade (clasa a III-a) in care plangeam gandindu-ma ca eu ma gandesc la inexistenta lucrurilor divine si ca ele poate exista.
Mi se pare un lucru important si necesar sa ai informatia ca sa poti sa alegi. Important e sa stii cum sa prezinti lucrurile, fara sa faci excese, sa fii moderat si sa il lasi pe copil sa aleaga.

Eu o sa-ti raspund… insa problema e ca inca nu sunt botezat…
Parintii mei sunt destul de credinciosi, dar nu m-au botezat… nu m-au obligat sa merg la biserica, nu mi-au zis nici macar sa fiu cuminte, respectuos sau mai stiu eu cum. Totusi mi-au dat un exemplu in asa fel incat ma simteam jenat sa le spun uneori ca eu nu vreau sa merg la biserica (apropo, biserica insemnand orice cult crestin) sau sa ma apuc sa beau ori sa fac altceva… Si acum ma simt prost sa fac lucrurile mentionate…
Mie-mi place serviciul religios de la protestanti, sau neoprotestanti…chiar si de la catolici. In religia ortodoxa nu suport multe si am luat in deradere multe din ea, dar anul asta, mai precis acum cateva zile m-am botezat pentru prima data-n viata mea si chiar am avut o senzatie aparte, o senzatie ce n-am mai traito pana atunci….
Eu poate pe viitor voi merge la o biserica catolica, protestanta sau neoprotestanta, dar lunar ma voi spovedi la o biserica ortodoxa….
Cat despre copiii mei… as incerca dac-as putea sa aplic aceasi strategie ca cea a parintilor mei.

Krossfire, inca o problema.
De ce sa botezam copiii de mici? De ce sa decidem noi pentru ei? Il duci la biserica, ii spui toate variantele si cand stie diferenta dintre bine si rau o sa aleaga el singur. Cred ca dintre relgile crestine doar religia ortodoxa face greseala asta. La catolici se da mirul pe la 15-16 ani si abia atunci e validat botezul (sper sa nu gresesc)

Eu cred ca un copil e in stare sa inteleaga morala si de pe la 4 ani.Cunosc cateva situatii de copii cu care se vorbea de mici ca si cu maturii, si au ajuns de mici sa inteleaga lucruri profunde, seriose, etice si sa-si puna intrebari uimitoare.

p.s.

noi nu putem controla alegerile copiilor nostri. Orice religie ar alege, chiar si un cult imbecil, nu ne-ar face sa-i iubim mai putin:)

Creştinismul originar – cult demonic Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar. Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc. Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor. Omul Iisus şi-a început misiunea cînd… Read more »

Balada creştinului sincer Fraţi creştini din lumea mare dac-aveţi vreo întrebare despre Domnu’ nostru Isus la răspuns eu sunt dispus. Cu Isus am legământ că El este cel mai sfânt. Toată lumea vreau să ştie că trăiesc în bucurie! Astă noapte-am venit beat şi nevasta m-a certat. Uite-aşa m-am enervat şi când m-am trântit în pat, am oprit-o să mai caşte i-am dat câteva la coaste. Să ţină minte vroiam, că e coastă din Adam. Dimineaţa m-am trezit cu nevasta am vorbit. Mă gândeam să-i cer iertare dară nu am fost în stare. Că riscam să mă refuze, că femeile-s cam zuze. Dară Domnul Împărat Isus cel nevinovat, El nu este supărat. I-am spus în gând răspicat ce-am făcut când am fost beat, şi-aşa Domnul… m-a iertat. Ori de câte ori greşesc tot la Isus mă gândesc. Că El fără ezitare mă scoate din supărare. Doamne m-am tot întrebat, c-aşa fără de păcat, cu Hristos în legământ mă gândesc că aş fi sfânt. Oare cum este chemat cel ce nu are păcat? Tu mi-ai luat păcatele n-am primit pedepsele. Îmi ziceam şi eu cumva, oare este drept aşa? Tu să ierţi la infinit? pe cel ce s-a pocăit? Că Satana… Read more »

Creştinul morbid

E sfârşit de săptămână
la biserică se-adună
să se roage sau să caşte
sau să pupe ceva moaşte
ortodocşii credincioşi
crezuţi veşnic păcătoşi
închinare-şi vor aduce
către mortul de pe cruce.
Stând aşa să îi privim
un nume să le găsim
când se-nchină la Livid:
Zici, creştin = morbid.

Problema moaştelor în România De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi. Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox. De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun… Read more »

drumul catre iad e pavad cu ganduri bune.
nu cred ca are sens sa discutam despre biblie, o nascocire, o facatura a oamenilor. eu nu pot fi sigur ca tot ceea ce a fost prezentatat acolo s-a intamplat macar o data.
nu are sens sa discutam despre un om care poate nici nu a existat. ce invatatura putem sa luam de la el? tot ceea ce spune (presupunem ca a spus) este valabil acum 2000 de ani. acum totul este schimbat, alte nevoi, alte necesitati. get real people!

Kross, la mine e simplu: dacă o să am un dude junior şi o dudette junioară, atunci cred că decid cu soţul dacă îi botezăm ori pas. Măcar dacă mă va acuza la bătrâneţe, am să-i zic: “Ştii, tac-tu a fost de acord să te botez!” =)) .
Glumesc. Păi să vedem: pe la 28 cică mă mărit şi eu dacă nu-mi place viaţa de free chick, la 30 bag un bebe. Hmmm, dacă l-aş boteza? Desigur, dar nu (doar) la ortodocşi. Vreau să fie mai special copilul ăsta al meu, pentru că e-al meu şi al lui taică-su. Şi odrasla şi aşa ar fi binecuvântată cu doi părinţi ca noi, de ce să nu fie şi un doamne-doamne acolo?
Dar se înţelege că la petrecerea dată în cinstea botezului nu o să cânte altă muzică decât The Doors şi Jimi Hendrix. Bless you! 😉

Apropo de botez, scrisesem acum câtva timp o poezie dedicată părinţilor inconştienţi care aduc pe lume copii, îi botează şi apoi nu se ocupă de ei.
Şi plânge-acum,
Căci o ucide înăuntru
Otrava în care ai scăldat-o la botez,
Ucizi un suflet inocent şi nu îţi pasă.

Nu vreau să-mi scald copilul în otravă la botez, dacă înţelegi unde bat. 😉
Am să o pun integral pe blog cândva să vezi unde duce inconştienţa. Deci e ok să te însori după 28 de ani. 😀