La fel ca presa romaneasca, m-am decis sa revin in forta cu un subiect banal caruia din pacate am uitat sa-i adaug cu aplomb eticheta ”senzational”. Nu cred ca exista vreun cititor care sa nege importanta construirii unui ”nume” intr-un domeniu. Unul dintre domeniile de larga circulatie si uneori de abrupt sfarsit este viata. Eticheta aia de cateva litere primita la nastere iti poate bantui sau onora o buna parte din existenta.

Nu pot intelege obsesia si egoismul unor parinti de a-si arunca odrasla sub eticheta unui nume tembel doar pentru ca ar fi un copil ”special”.  Cu totii am fost si suntem speciali pentru parintii nostri. Daca nu m-ar fi chemat Vlad (nume de-a carui origine sunt foarte mandru) m-ar fi chemat Rares dar colegii tot ”Kross” m-ar fi strigat. Cert este ca nu imi e rusine de numele meu de botez, il port cu mandrie si l-am promovat pe cat posibil pe langa porecla capatata online. Cunosc insa persoane care sunt extrem de rusinate de nume ca Gherghina, Eufrosina , Pafnutie si alte nume de sfinti minori. Sa nu mai vorbim de obiceul denumirilor ”de valoare” (la propriu) practicat in familiie de etnie rroma. Prin 1998 o astfel de familie defila cu nume ca Hefaistos, Ares, Hercules si Xena. Evident, cei patru stateau la aceeasi masa cu fratii mai mari : Zeus si Prometeu.

Desi numele din buletin poate fi schimbat dupa o anumita varsta, e o decizie care se ia greu , fie in urma unui eveniment nefericit fie in urma unei nesigurante patologice. In primii ani de viata numele exotic-stupide pot defavoriza serios un copil.  Unii ajung sa le transforme in branduri personale, altii sa le accepte insa nu vorbim de o majoritate.  Aceasta din urma prefera sa ascunda un nume precum Gorunaş sub un acronim de tip Alexandru G. Petrescu. Pana la urma, poti opta oricand pentru un pseudonim de scriitor, internaut sau doar pentru un pseudonim.

Asta nu scuza imaturitatea parintilor in a alege nume deloc inteligent pentru a predestina cumva copilul pentru maretie sau mai rau pentru a defila cu el. A doua varianta se aplica in general parintilor tineri, ultraprogresistilor si marilor ”mondeni”. Pentru ei diferenta dintre copil si labrador nu este suficient de clara. Ai facut un copil, ii dai un nume, ii dai de mancare si eventual te plictisesti de el dupa vreo doua decenii. De ce sa nu-l cheme Alexandru-Knut Odin Stanescu pe fiul cel mic ? In fond tie iti place mitologia nordica si tocmai ai primit o chestie noua, ceva ce seamana a animalut de companie mai putin paros. Asa ca, de ce sa nu-i pui o eticheta de care sa faca misto 2-3 generatii de viitori colegi ?

Nu te ajuta cu nimic nici faptul ca siteurile cu nume pentru bebelusi sugereaza nume precum Iorgovan, Xavier, Yoko, Orfeu sau Odiseu. Frustrarea ca ai un nume banal nu trebuie sa se reflecte asupra urmasilor si nici ambitiile de a reinvia traditia romaneasca din perioaa care in cultura Cucuteni isi traia ultimele momente. Numele de ”scena” reflecta in general o aspiratie sau o porecla insa numele din buletin este cel care ar trebui sa ofere un moment de respiro, o detasare si o intoarcere intr-un spatiu sigur. Cand esti in casa, alaturi de parinti, prieteni sau partenerul de viata preferi sa auzi un ”Alex” decat un ”Edwardaltreila Mihaiescu”.

P.S : Vineri, in jurul orei 18.00 langa magazinul Diverta de pe Magheru, in plin centru al Bucurestiului. Familie clasica formata din mama, tata si purdel de 5-6 ani. Puradelul se opreste brusc si spune ”Mama, mi-a mai ramas niste hartie”. Mamica grijulie, in fata a cel putin 10-15 oameni ii da pantalonasii jos la baietel si se uita in poponet daca nu cumva i-a mai ramas niste hartie igenica intepenita lui ala micu. Daca nu vedeam, nu va povesteam. Dupa asta, draga Europa, te anunt ca ti-a mai ramas niste Romanie in…