Prea obosit sa tii steagul…

E stiut ca, dupa o vreme, chiar si marii luptatori se consuma…

In Romania insa, ei par a fi obosit inainte de a se fi nascut. Ii spuneam zilele trecute unui amic ca ultimele picaturi de eroism de la Revolutie s-au scurs de multa vreme prin tari mai primitoare. Usor obsedat de fenomen, omul a inceput sa-mi insire motive pentru care Revolutia nu a fost “revolutie”, ci lovitura de stat si cum cei iesiti in strada erau o simpla masa de manevra. Sunt complet de acord si mi-am facut temele in domeniu…

Asta nu inseamna ca la Revolutie nu au existat eroi. Pustii aia care au murit impuscati de agitatorii lui Ilici n-au murit pentru ca ”voiau sa se uite la lovitura de stat”.  Ei au iesit sa-si urle ofurile si sa lupte cu cine le-or fi bagat in cap transmisiunile ca luptau. Important e ca au iesit sa lupte si ca multi au botezat strazile cu sange pentru un crez. Chiar daca erau simpli pioni pe tabla altora, au iesit sa lupte!

Faptul ca spiritul ala inca exista s-a vazut si cateva luni mai tarziu, prin fenomenul ”Piata Universitatii”. Stiti momentul. E exact punctul in care Romania a ratat definitiv startul. 21 de ani mai tarziu, noua “piata a Universitatii” a demonstrat ca stropul de rebeliune a disparut definitiv. Oamenii nu au iesit in strada sa schimbe ceva, au iesit sa afle de ce s-au saturat. Stiu, pentru ca am fost acolo pentru o scurta perioada si nu m-am dus nici sa-l sustin pe Arafat, nici sa dau jos dictatori imaginari. M-am dus sa ma holbez, ca zeci de alti curajosi din generatia mea.

Cum spuneam, luptatorii obosesc. In 2013, luptatorii nu mai obosesc din cauza multiplelor confruntari cu “sistemul”. Nu, in 2013 luptatorii obosesc de la 9 la 19 in timpul saptamanii, iar in weekend de la 18.00 la 2.00. In club sau in “pub”, dupa preferinte. Luptatorii isi iau rucsacul in spinare si se muta in tari unde respectul si confortul ii fac sa uite de orele pierdute in frig, cu petitia in mana. Altii semneaza pe sume generoase si isi muta lupta online si la ţigara de dimineaţă. Rabufnirile lor se transforma in excese si concedii scumpe.

Vai, dar cum sa nu fim o generatie luptatoare? Sa ne uitam numai cati tineri de succes avem, cati antreprenori si angajati la firme mari sunt in jur. Pai tocmai aia e. Luptatorii au lasat armele jos, preferand sa ameninte pasiv un gigant. Luptatorilor nu le mai pasa cine le-a turnat parintii timp de 20 de ani. Luptatorii prefera sa vada viitorul copiilor lor calcat in picioare, in timp ce ei se scufunda cu lasitate intr-un pahar. L-au meritat. Dupa atata ”munca”…

Sa ne intelegem. Nu mi-am rezervat dreptul de a fi antipatic, din moment ce plutesc involuntar in aceeasi stare de confuzie si anomie. Spun doar ca singura lupta pe care o ducem este una economica, nu una a idealurilor. Ne chinuim sa ne mentinem pe linia de plutire si sa hranim un sistem pe care nu-l obligam la randul lui sa faca ceva pentru noi. In atare conditii, de ce ne vaitam ca nu se intampla nimic? Pot sa dau vina pe mine ca n-am puterea sa ies in strada si sa fac ceva. Pot sa dau vina pe voi pentru ca imi spuneti mereu ca o sa fie bine. Probabil o sa fie, dar numai pentru noi.

Au spus-o multi analisti: in Piata Universitatii 2012 a lipsit un lider. Nu o elita intelectuala, nu un politician. Un lider.  Clasa politica nu are lideri pentru oamenii “cu venituri medii, sub 40 de ani”. Am o vaga senzatie ca nici nu vom avea unul prea curand. Va fi mult prea ocupat sa stranga bani pentru excursia aia in Sri Lanka…

P.S: Daca n-ati saracit complet in urma asediului de Vallentine’s – 1 Martie si daca pe 8 Martie nu va asteapta o ultima lovitura, voiam sa va amintesc de concertul Eluveitie si Sabaton din 19 martie.  Am facut si o glumita pe tema, dar n-au prins-o decat fanii.

31 Comments

  • Fenomenul Piaţa Universităţii a avut loc, aşa cum ştiu eu, la câteva luni după Revoluţie, nu ani…

  • Am corectat, saru’ mana. Ramasesem cu gandul la mineriade si miscari de strada.

    Inca ma tin ecourile gripei/virozei care m-a facut praf saptamana trecuta. Voiam sa revin cu un articol mai fortos.

  • Cât despre lideri, am fost surprins să îl văd, la mulţi ani după, pe M Munteanu, la costum şi frezat, candidând la preşedinţie, din partea unui partid obscur, dar condus de chiar ultimul om pe care îl puteam asocia capului din P. Universităţii, Virgil Măgureanu, care de altfel îl şi însoţea în studiolul electoral. Candidatura era deaprte de a avea vreo şansă reală, dar imaginea celor doi împreună m-a făcut să-mi pierd orice fel de încredere într-un eventual, cândva, nou vânt al schimbării.

  • Marian Munteanu e deja exemplu celebru. Intrase in comertul cu arme la un punct, o zona deloc accesibila maselor.

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/marian-munteanu-umbra-care-bantuie-si-azi-piata-universitatii-958165.html

    Ma feresc sa-i pun un verdict, pentru ca n-a fost din generatia mea, insa merita cercetat personajul.

  • “lideri pentru cei cu venitul mediu, sub 40 de ani” – LOL
    amu, ‘om avea lideri pentru fiecare categorie.. tre’ sa vina Howard Moskowitz sa afle combinatia ideala 🙂

  • Nu nu, ideea e ca majoritatea liderilor de acum sunt pentru pensionari si actuali/fosti bugetari de o anumita varsta. Pentru ei vorbeste actuala guvernare, ei ies si voteaza.

  • @M. Munteanu… verdictul meu eu unul simplu, mai ales acum, după ce am citit şi interviul, omul ori minte/are ceva de ascuns, ori este sincer, caz în care, după părerea mea, şi se pare că nu sunt singurul, se înşală. Eu nu am fost dezamăgit de liderul Universităţii în urma articolelor de presă, nu le-am citit, pur şi simplu l-am văzut la TV în tovărăşia lui Măgureanu, susţinătorul lui în campania electorală pe timpul său de emisie (erau doar ei doi, nu într-o dezbatere sau o discuţie moderată, ci pur şi simplu era pezentată candidatura din partea alianţei pe care o aveau, ce a scris presă după, nu ştiu, şi nici nu cred că mai conta).

    Cât despre securişti/turnători, cred că e nevoie de au articol detaliat, am multe întrebări pe tema asta la care caut răspuns. Nu sunt muţumit de aricolele din presă, acelaşi clişeu de fiecare dată, în funcţie de interesul uneia din tabere, fără prea multă informaţie însă. Unele din numele vehiculate, eu le consider mult peste nivelul de simplu turnător, probabil cea mai lipsită de importanţă parte a activităţii lor în cadrul unui serviciu de securitate…

  • Ma rog, in articolul ala din Adevarul se aratau cu degetul niste personalitati publice care au facut politie politica, nu neaparat cele mai importante.

    Unii, desi sunt vizibili si instariti, n-au avut un rol atat de mare pe cat au avut altii.

  • Pai tocmai pentru ca piata Universitatii nu a avut un lider, inseamna ca spiritul pietei nu a murit si ca sunt sanse mari sa apara un lider.

  • Spiritul pietei a fost “Chuck Norris presedinte!”. Foarte putini oameni stiu de ce au iesit atunci…(ma refer la momentul 2012).

  • Salut krossfire.
    Da un whois pe IP-ul de pe care iti scriu.
    As comenta mai multe dar partial ma regasesc acolo… acu’ nu stiu daca e la catrerica ori ba…
    Site-uletul meu e jos din cauza unei erori la update… si nu sunt in zona sa ii schimb SD-ul 🙂

    Numa’ bine

  • Dau un Whois si ce fac cu el? Ti-l trimit prin e-mail?

  • Nu :)) dar e legat de ce ai scris tu aici :))

  • Ahh, pai stiam 🙂

  • Nici nu mai poti sa spui ca ne luptam. E mai mult o saracie de razboi de uzura…

  • Cred ca unul din motivele pentru care nu mai exista “apetit pentru revolta” este ca, subconstient (sau inconstient), oamenii realizeaza ca, in ciuda faptului ca politicienii ii fura in draci, o duc mai bine decat “stramosii” lor. Mult mai bine. Sigur acum statul iti fura cam 60-70% din ce produci dar ai canalizare, strazi, smartphone. Acum 100 de ani, cand statul fura doar 30% (unii vorbesc de zeciuiala ca un nivel obisnuit in trecut) WC-ul era in curte, curent ioc, de concedii la Amara nici nu se punea problema. Sa mai spun si ca 70 de ani nu mai sunt razboaie? Nu mai sunt tati sau bunici care sa vorbeasca cu “lejeritate” despre cum au impuscat ei oameni. Iti trebuie o oaresce lipsa de civilizatie ca sa-ti vina sa-l urmaresti pe Frankenstein-ul corupt cu furci si coase. Ori noi suntem oameni rezonabili.

    Exista sperante totusi. Vine scadenta pentru concediile din Tailanda, termopane si ipad-uri (le-am luat din bani imprumutati doar nu credeti ca economia romaneasca le-a produs).

  • Întrebarea asta, “de ce nu se luptă nimeni dacă are toate motivele”, e în acelaşi spirit cu teoria “telefoanele mobile iradiază, mâncarea are E-uri, poluarea atacă plămânii, maşinile fac accidente, lumea face copii puţini sau deloc, deci trăim într-o lume de iad”. Dacă teoria ar fi fost adevărată, ar fi trebuit ca bolile grave să se înmulţească, mortalitatea să crească, iar populaţia să scadă. Cu toate astea, de la 1945 încoace populaţia creşte 😀

    ~Nautilus

  • Si totusi, bolile precum cancerul si bolile autoimune s-au inmultit dramatic. Tratamentele ne permit totusi sa traim “mai mult”.

  • Pentru majoritate nu este o oboseala ci este o (de)cadere in piramida lui Maslow. Era o vreme cand destul de multi ne faceam de cap pe nivelurile 3, 4 sau (mai putini, este adevarat) chiar pe nivelul 5. Revolutia “barbotase” si antrenase elementele spre niveluri superioare. Incet “barbotarea” s-a oprit – lumea si-a dat seama ca nu a fost ceea ce a crezut ca a fost iar elementele au inceput sa se sedimenteze. Incet si sigur se aseaza pe nivelul 1, al nevoilor fiziologice – respiratie, foame, sete, somn, excretie … mai ales foame – sete – excretie. Din cand in cand, cate o razmerita “barboteaza” si antreneaza elementele catre nivelul 2, al sigurantei, dar elementele sunt din ce in ce mai grele asa ca sunt din ce in ce mai greu de antrenat, din ce in ce mai greu sa ramana in suspensie la un nivel superior.

    Pentru majoritate nu este oboseala fiindca asta ar insemna sa fi depus un efort. Dar nu a fost vreun efort, au fost doar “luati de val”. Acum sunt doar alge care se imput pe plaja pana la un alt flux.

  • “Pentru majoritate nu este oboseala fiindca asta ar insemna sa fi depus un efort.” – Good point!

  • Eu nu cred c-au obosit luptatorii. Sunt doar mult mai putini si nu sunt organizati. Am fost si eu la Universitate, vreo 4 – 5 zile la rand. Am vazut multe feluri de oameni. Unii vroiau pensii mai mari, n-aveau nici o tangenta cu hotia din tara.

    Ei vroiau pensii mai mari. Atat. Daca se poate sa ia si sa dea si ei spagi, perfect. Hotii rai sunt aia care le iau lor bani. Nepotul care ia spaga ca sa dea si el de mancare “la copii” e perfect indreptatit.

    Oamenii n-au inteles ca orice forma de coruptie nu face nimic decat sa contribuie la nivelul lor redus de trai.

    Altii venisera sa monopolizeze evenimentul. Diverse organizatii care “salveaza” de ani de zile rosia montana si gazele de sist scandau ce le trecea prin cap.

    Multi gura casca, nemultumiti de nimic si multi jandarmi. Poate aproape la fel de multi ca protestatarii.

    In toata aceasta masa de oameni erau si luptatorii. Aia putini care mai sunt. Am intalnit um domn apropiat de 70 de ani care era patron de hotel. Avea detoate, avea si masina parcata la cateva statii de autobuz distanta (ca-i era frica s-o lase in zona) dar omul venise sa protesteze impotriva coruptiei si a mediocritatii. Nu pentru el, ca n-avea nevoie de nimic, pentru copii lui.

    Am vazut si oameni tineri, de varsta mea, putini stransi la un loc, care stiau exact ce e gresit cu tara asta si aeau lozinci si afise inteligente. Dar erau putini. Am vazut oameni care credeau in Romania si care credeau in schimbare si pentru asta venisera acolo. Dar erau o picatura intr-un ocean. Iar oceanul era foarte mic.

    Doar 2500 de oameni la varf. O gluma proasta. La bradul sufletului de la unirii au venit 70000 de oameni. Am fost si la brad, nu stiam ca se intampla ceva acolo, eu trebuia sa ajung pe calea calarasi. N-am putu sa trec de unirii.

    O prietena de-a mea a ramas prinsa in mcdonalds, angajatii au incuiat usile de panica si nimeni nu mai putea sa iasa, privea ingrozita cum oamenii de-afara se striveau de geam si spera din tot sufletul sa nu se sparga.

    Pentru un brad. De metal si plastic.

    In Romania sunt putini luptatori pentru ca putini vor o schimbare. Romanii lupta cand vor. Toti taranii care au venit la brad pot veni suparati si la universitate. Dar lor le place Romania asa cum e. Le place sa mai ia o spaga, sa mai ciordeasca ceva, sa mai mituiasca un politist. E ok.

    Singura problema pe care o au cu politicienii este ca nu pot si ei sa se bage in combinatii. Pentru ce sa lupte cand la putere sunt oameni care repreinta idealul lor?

  • M-am prins cu intarziere ce era “Bradul Sufletului de la Unirii”, dar imi amintesc cand l-au pus. Pe-atunci stateam undeva spre iesirea din Sebastian, aproape de Palatul Parlamentului. Vedeam masinile puhoi si nu intelegeam ce naiba se intampla :))

  • ehe, io mi-am dat prima intalnire cu actuala jumatate, intr=o zi de decembrie, la unirii. Fix de brad.
    Mi-a luat 15 minute sa traversez unirii, pentru ca doamna uitase telefonu, care eu sa ii transmit ca-mi bag pl in ea de aglomeratie.

    In schimb, la “revolta” din iarna, singuru stres a fost ca am trecut pe acolo cu maceta primita cadou 😛

  • Eu am trecut pe-acolo cu o barba de terorist si o ditamai geanta de birou (in ziua aia trebuia sa car niste carti, asa ca uitasem de “travel light”). Evident ca am fost luat la intrebari, dar se dusese deja fervoarea “luptei” initiale.

  • cand lupta conteaza cu adevarat (la urne), romanul doarme, este nepasator sau se vinde. inlocuieste un partid cu altul dar pastreaza cu nonsalanta nomenclatura

  • Unii vroiau pensii mai mari, n-aveau nici o tangenta cu hotia din tara.Ei vroiau pensii mai mari. Atat.
    Oamenii n-au inteles ca orice forma de coruptie nu face nimic decat sa contribuie la nivelul lor redus de trai.

    Nişte dăştepţi de la un oarecare site numit CriticAtac se dau peste cap de la înfiinţarea siteului până azi să demonstreze cum a crescut sărăcia în lume (deşi în ultima lună au lăsat-o mai moale) şi să ne facă să tragem concluzia că trebuie să ieşim în stradă, să facem revoluţie, să le dăm în cap portocalelor, uslinoşilor şi tuturor celorlalţi şi multe alte chestii de genul ăsta.

    În schimb, statisticile lui Merrill Lynch pe 2011 spun că în cel mai rău an al crizei, 2010, averea aflată în mâinile populaţiei a crescut, nu a scăzut, şi că anul 2011 a avut cei mai mulţi milionari din istorie, iar după ultimele statistici se pare că numărul de milionari şi miliardari creşte vertiginos în ultimii ani 🙂

    Ceea ce e admirabil la prima vedere, dar irelevant. Milionar poate să fie şi un pensionar sau şomer care află că “a crescut preţul proprietăţilor” şi îşi vinde cu 1 000 000 USD casa cumpărată în 1990 pe două parale. Sau un aurolac care câştigă la Loto. În ambele cazuri, e o formă de bogăţie la care nu au contribuit, n-au muncit, n-au făcut afaceri, le-a picat din cer, ca şi cum ar fi găsit o comoară de piraţi.

    Chiar dacă pe hârtie cineva “e milionar”, el nu stă la masă cu Vântu sau cu Umbrărescu, nu îi spune Chelului “Dragă Traiane” ca în bileţelul lui Tăriceanu şi nu se trage de şireturi(le de la tenişi) cu Elena Udrea.

    La fel de bine poate să spună orice Dorel care are apartament că el are 50 000 – 70 000 EUR. Baftă, Dorele. Mănâncă-i, dacă poţi.

    ~Nautilus

  • @krossfire : He he, daca tot ai pomenit mai sus de mineriade, daca nimereai prin mijlocul lui iunie ’90 prin zona cu lookul asta sigur erai servit cu o portie de manie proletara, ca prea aratai matale a ‘telectual ….

  • Nautilus: Era si o subtilitate la adresa Dinu Patriciu pe-acolo?

    Doomekus: Acum nu mai am barba si am slabit. Daca imi pun o salopeta, pot sa arat vag a “pilon al tarii” 😛

  • Mai, uneori incerci si pana la urma obosesti sa te mai bati cu morile de vant asa, singur si de nebun. E si mai nasol daca fix oamenii pentru care te zbati se intorc si te scuipa-n freza ca de ce te mai agiti si tu, las’ ca mere’ si asa. Poate si de-asta obosesc cei care ar putea fi lideri.

    Cat despre boboru’ de rand, no comment. Tara asta e ca un car cu boi: unul trage-n stanga, altul in dreapta, al treilea sta pe coada si rumega. Fara cineva care sa dea cu biciul din spate (nu sa-i ia cu liugu-liugu si cu “va mai dau 100 de lei la pensie”, vorba aia) n-o sa traga niciodata in aceeasi directie.

  • Mai degraba: “Unu’ trage inainte si alti doi stau pe margine si rumega” 😛

  • A mai fost un “mâncător raţional” care spunea că el dă cu biciul şi mai pune 200 de lei la salariu ca să facă industrializarea.

    A făcut industrializarea atât de bine încât din 1982 (DAC 112) nu a mai fost scos niciun model nou de autobuz, din 1966 (LE 5100) niciun model nou de locomotivă, camionul Roman 10.215 data din anii ’70, iar HC-91 era o copie proastă a lui ZX81, care era deja demodat de 10 ani.

    ~Nautilus

4 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *