In ultimele doua saptamani, micul si aglomeratul meu culcus online a fost asediat de oameni deranjati de experimentele Facebook.

Am citit cam tot ce se putea citi, de la lamentarea ca suntem permanent urmariti pana la dorinta de a fi urmariti mai bine. Ba, unii s-au intrebat dezgustati cum isi permite un serviciu gratuit in care si-au plasat de buna voie toate datele sa faca un studiu anonim, in conformitate cu o declaratie semnata de ambele parti. Daca modul in care a procedat Facebook e corect sau nu e o discutie separata, una in care cu greu ai putea lua apararea gigantului. Mai interesant este ce a urmat dupa valul de idignare. Zeci, daca nu sute de mii de utilizatori…aproape si-au sters contul! Asa cum, dupa scandalul Vplay si Voyo, foarte multi romani aproape ca nu s-au mai uitat la ProTV. Sa nu uitam de recentul scandal al superimunitatii parlamentare, unde zeci de bloggeri si internauti aproape au iesit in strada.

Probabil ca articolul asta s-ar opri dupa primul paragraf, daca “aproape eroii” n-ar popula de peste 20 de ani Romania cotidiana. Internetul nu face altceva decat sa-i scoata mai des la lumina sau, daca e sa fiu corect, sa ne scoata mai des la lumina. La fel cum tendinta de a judeca si demola de pe canapea ne prinde pe toti din cand in cand, la fel si indignarea surda ne face de multe ori sa “aproape actionam”. Nebunia porneste inca de la liderii de opinie, oameni care aproape bat politicienii corupti si aproape sustin valorile nationale. Se extinde apoi la micii “influentatori” online care, cu fiecare articol nou, aproape schimba ceva. Evident, urmeaza oamenii simpli, care-si inunda prietenii virtuali si reali cu amenintari de tip “aproape mi-am dat demisia” sau “aproape m-am despartit de Ileana”. Aparent, am devenit cu totii convinsi ca vorbitul si scrisul ne scutesc de impozite morale.

Internetul a dat nastere unei intregi serii de glumite pe tema lucrurilor “aproape facute”. Este vorba despre celebrele meme-uri marcate “Close Enough”. Aici premisa este simpla: cineva incearca sa faca ceva, de la sex la lasagna, insa se multumeste cu un simulacru pe care ajunge sa-l ridice in slavi. Increderea autorului in produsul final este cea care ar trebui sa starneasca umorul. Din pacate, este destul greu sa stabilesti o paralela cu “aproapele” national pentru ca aici totul este pur declarativ. Autorii nici macar nu incearca sa faca ceva. Ei te anunta numai ca “aproape au reusit”. Cu alte cuvinte, gestul conteaza. Doar gestul.

 (Aproape am facut o editare, dar am preferat sa iau o mazgaleala care plutea gratuit online si sa-i trantesc un titlu)

Daca tot am adus vorba despre lucruri aproape facute, poate va mai amintiti cand aproape am schimbat legislatia liberei asocieri. Cum, nu? Char deloc? Se intampla in 2007 si am reusit sa strang vreo 40 de semnaturi. In limbajul aproape eroilor, as spune ca “am fost pe-aproape”. In realitate, m-am agitat inutil, am planificat gresit si n-am miscat mai nimic. As fi putut insa capitaliza pe seama curajului extraordinar de a pierde o jumatate de zi din viata. Daca aveam Facebook, v-as fi povestit cum era “cat pe ce sa schimb Romania”. Close enough, vorba vine.

In momentul asta, o parte dintre voi se vor intreba pe buna dreptate care-i scopul “aproape articolului” asta? Sa subliniez evidentul? Sa ma pozitionez ca baiatul ala care “aproape spune ceva”? Redundant sau nu, tot ce voiam era sa mai trag un semnal de alarma (si sa scriu in sfarsit, dupa o saptamana, un articol). Un semnal ca, dupa ce cativa oameni ne-au aratat ca se poate, ar fi timpul sa renuntam la filosofia lui ”aproape”.

Cei care aproape isi dau demisia in fiecare an au exemple de antreprenori de succes. Cuplurile care aproape se despart dupa fiecare cearta au sute de alegeri in fata. Oamenii care aproape schimba ceva pe Facebook vad oameni care chiar schimba, in strada. Cu alte cuvinte, de ce sa pierzi nervi si timp cu un vesnic preludiu, daca tot ce poti oferi este o “aproape erectie” ? (n-aveam nevoie de metafora asta, dar mi s-a parut ca aproape suna bine)

Poate a venit in sfarsit timpul sa uitam de prototipul pustiului rebel, cel care a propulsat multi moderatori spre faima si la fel de multi bloggeri spre trafic. Poate e cazul sa intelegem ca lucrurile nu se vor schimba, doar pentru ca noi nu suntem de acord cu ele.

P.S:  Daca aiureala asta aproape coerenta v-a iritat, puteti citi ceva mai interesant aici. Dau o “aproape bere” daca va prindeti unde anume in povestire apare si autorul blogului.