Om bogat, om vedea
Cum scriu mai rar decat isi respecta un deputat promisiunile, azi am decis sa arunc niste randuri pe o tema ceva mai serioasa…
Luna trecuta Internetul vuia, agresat de dezbateri pe tema unei manevre cu iz electoral. Este vorba despre decizia de a scuti anumite categorii de contribuabili de returnarea unor sume obtinute ilicit, din neglijenta functionarilor publici. Problema e a naibii de sensibila si nu sunt in masura sa o transez, mai ales cand e vorba despre pensionari, mame sau profesori. Totusi, ce m-a mirat a fost aparitia unei categorii de internauti, internauti care ii acuzau pe toti opozantii masurii ca “urasc oamenii saraci”. Nu a fost prima data cand am auzit genul asta de acuzatii, cu-atat mai mult cu cat Romania este majoritar formata din categorii defavorizate. Deci, ce ar fi atat de in neregula cu “saracii”, incat sa ajunga cineva sa-i urasca?
In primul rand, cred ca ura e foarte mult spus. E mai degraba un urlet al minoritatii care duce fiscal tara in spate. Un urlet indreptat impotriva mentalitatilor nocive si a tuturor celor care le sustin, fie ca sunt politicieni, oameni de rand sau bagatori in seama. Un urlet impotriva ideilor care genereaza manevre de tip “sa luam de la cei putini si sa distribuim tuturor!”. Chiar daca in Romania clasele sociale nu sunt atat de clare (stratificarea e slaba si extremele evidente), este evident ca la nivel global exista varfuri care monopolizeaza resursele, oameni care o duc bine sau foarte bine, si extrem de multi oameni care subzista. Insa ideea de a lua, fie fortat, fie prin impozite, de la cei care si-au strans meritat averea si a da o imparti unora care nu vad mai departe de ziua de maine e putin…absurda.
De dragul argumentarii, vom face abstractie de abuzuri si de sistemele nefunctionale. Daca nu ne gandim la vreo dictatura unde singurul om cu posibilitatea de a detine ceva este liderul suprem, ideea de avutie generala (wealth) nu e un lucru fix sau clar delimitat. Mai mult, avutia nu e un lucru care trebuie distribuit artificial, pe baza unor programe utopice. Ea depinde de niste factori precum educatia celor implicati, nivelul individual si colectiv de dezvoltare, de resursele regiunii si de sistemul de administratie. Avutia poate fi generata, cat timp sistemul educational si cel social functioneaza in parametri normali si cat timp resursele economice ale zonei o permit. Ideea de a “distribui” avutia prin suprataxarea unor indivizi bine pregatiti care produc bani si-i fac sa circule in sistem e din start gresita (se aude, Franta?). Nu de alta, dar banii vor ajunge in mainile unor oameni incapabili prin educatie, circumstante de mediu sau mentalitate sa-i inmulteasca. Astfel, in loc sa generezi oportunitati prin sustinerea unor afaceri (care astfel integreaza mai multi oameni in sistem), ajungi sa generezi disensiuni intre vechile si noile victime ale sistemului. Atat lor, cat si celor din esalonul de sus le-ar fi mai bine daca banii ar circula, decat daca ei ar fi “distribuiti”. Vorbim, din nou, despre o situatie ideala, nu despre confiscarea si reidistribuirea averii vreunui oligarh corupt.
O a doua problema o reprezinta chiar folosirea termenului de “saraci” pentru a arunca in aceeasi oala oameni din diferite medii si cu diferite pregatiri. Cine sunt saracii? De fiecare data cand ne gandim la categorii defavorizate, ne vin in minte doctori, profesori talentati sau tineri politisti care incearca sa schimbe ceva. Ne vin in minte mame ramase fara serviciu, pensionari fara bani de pastile sau asistenti sociali fortati sa munceasca pe sume umilitoare. Cu alte cuvinte, ne vine in minte doar spuma halbei de apa plata. Trecand peste comentarii de tip “dar ce, astia n-au stiut in ce se baga cand au ales sa faca X?”, trebuie sa recunoastem ca in Romania chiar exista categorii defavorizate care-si merita sporurile si indemnizatiile. Ele sunt insa inconjurate de falsii asistati sociali, de cei care prefera o combinatie de munca la negru si diferite ajutoare pentru a se “descurca”. Cei 47%, cum ii numea Romney, exista si pot deveni o problema, cu-atat mai mult cu cat ei nu participa deloc la viata “cetatii”…dar voteaza.
Asa zisa “ura” nu este indreptata spre cei care nu au sau care nu pot sa aiba, ci spre cei care nu vor sa aiba, nu prin mijloace legale, cel putin. Este indreptata spre oamenii care asteapta “sa le dea statul”, desi ar putea foarte bine sa “produca”. Chiar si cazul celor care au primit bani in plus prin niste greseli ale functionarilor publici naste cateva intrebari. Daca ii eliminam pe cei cu-adevarat disperati, tot ramane intrebarea: de ce restul au acceptat bonusul? Pentru ca erau “banii Statului”? Banii aia sunt tot banii fraierilor care isi distrug sanatatea muncind si platind impozite. De ce aceiasi fraieri se uita cu mila si compasiune la oameni bucurosi ca au pacalit sistemul? Nu de alta, dar chiar daca iti tii banii la vedere intr-un buzunar exterior, cand cineva ii ia, tot furt se numeste. Oamenii aia au luat pentru ca in mentalitatea lor asta era un lucru normal. Mediul, educatia si mentalitatea i-au invatat sau fortat sa se “descurce”. Asta nu e neaparat vina lor, dar nici nu-i transforma in nevinovati.
Prin urmare, nu doar “falsii saraci” ridica probleme in acordarea ajutoarelor de stat. Pe termen lung, adevaratele probleme sunt mentalitatea si lipsa posibilitatilor de evolutie. Majoritatea celor care nu pot iesi din bula saraciei sunt prinsi acolo fie din cauza alegerilor proprii (“am vrut sa fac asta, dar nu ma asteptam sa imi fie atat de greu), a lipsei de educatie (“ce fac eu nu se mai cauta sau nu se plateste decent”), a lipsei de fonduri la nivel de familie (“n-am fost sustinut sa pot face ce vreau si nici n-am reusit sa o fac singur”), a unor accidente (“a intervenit ceva”) sau a mentalitatii defectuoase (“asta e si n-am ce face!”). Un rol il joaca si lipsa de dezvoltare a regiunii unde s-a intamplat sa te nasti sau stabilesti (“aici nu exista nimic pentru mine”). Odata ajuns intr-o astfel de situatie (Doamne fereste, vorba celor indreptati spre divin), poti iesi doar cu vointa, efort sustinut si noroc. Evident, lucrul asta e posibil daca faci diferenta dintre a avea si a fi, diferenta pe care e mai greu sa o faci cand nu stii daca ai ce manca a doua zi. Diferenta pe care o faci daca ai o anumita educatie si experienta de viata. Diferenta pe care o fac prea putini.
De-asta multi demagogi de pe Facebook nu pot empatiza cu ”saracii”. Pentru cei suficient de bine pregatiti si cu o “mentalitate” sanatoasa, pierderea jobului inseamna cateva luni pe bara si eventual ”cautarea unui alt job”. Ceea ce nu e foarte greu cand esti un super programator sau vreun director de marketing cu zeci de recomandari online si offline. Nu e greu nici cand esti un antreprenor cu cateva proiecte de succes care tocmai a intampinat primul esec. E mai greu insa sa intelegi cum un croitor de 50 de ani nu si-ar mai putea gasi de lucru dupa concediere. Atunci cand te-ai orientat din start spre beneficiul financiar si spre flexibilitate, e mai dificil sa empatizezi cu un om care si-a dorit toata viata sa faca ceva si s-a pregatit intens pentru asta, ca acum sa constate ca ii este imposibil. E foarte greu sa pricepi de ce un om captiv in situatia asta nu stie ce sa faca cu banii, odata ce-i primeste, si de ce, atunci cand ii are, ii investeste complet aiurea. Investitiile, in propria persoana sau in proiecte de viitor, si economiile inteligente sunt lucruri care se invata.
Daca ne uitam putin la castigatorii la loterie de-aici sau de aiurea, nu ne va mira faptul ca majoritatea sunt deja falimentari. De ce? Pentru ca, daca ii dai unui om care traieste pentru “acum” o suma de bani, nu va gandi mai departe de “sa-si ia o masina misto, sa moara toti de invidie”. In putine cazuri va decide sa-si reia studiile, sa materializeze vreo idee de afacere, sa prospecteze piata sau sa investeasca cu cap. Cu alte cuvinte, nu va “genera avutie”, motiv pentru care, daca respectivul nu are nevoie de bani pentru supravietuire, simpla pasare de fonduri nu il va ajuta cu nimic pe termen lung. Cei 47% nu sunt apti sa gestioneze sume mari de bani, asa cum nu vor fi prea curand apti sa conduca. Sunt oameni cu o gandire profund individualista, orientata spre supravietuire.
Idealurile mari si gesturile nobile sunt de multe ori facute de oameni foarte educati si cu o situatie materiala cel putin satisfacatoare. De ce? Pentru ca necunoscand restrictiile, oamenii de genul asta au timp sa se gandeasca la ceea ce anticii numeau “lucruri mari”. Sa nu uitam ca exista destule civilizatii care au cazut dupa ce au lasat puterea in mainile “poporului”, fenomen precedat de multe ori de conditii economice precare. O investire mai buna a impozitelor ar fi in educatie, consiliere si reorientare profesionala si, bineinteles, in crearea de locuri de munca la nivel local. O investire mai buna ar fi in reducerea unor taxe si incurajarea anteprenoriatului. O investire mai buna ar fi in reducerea frustrarii. Daca dai bani unui om al strazii (exemplu extrem), il ajuti cel mult sa supravietuiasca pana a doua zi. Daca-l adapostesti cateva luni si-l inveti o meserie, altele sunt perspectivele. De-asta simpla “distribuire” a unor fonduri nu functioneaza. Gestionarea lor corecta are insa nevoie de administratori buni. Din pacate, administratorii buni nu atrag stampilele de vot.
Daca aveti nevoie de exemple mai grave, e suficient sa aruncati un ochi pe recentele incidente din Africa, unde echipe de oameni meniti sa ajute la oprirea epidemiei de Ebola au fost omorate de “sarmanii” debusolati. Sigur ca agresorilor li se pot gasi scuze, de la lipsa de educatie, la teama si la situatia economica precara. Cu toate astea, ei sunt rezultatul mai multor secole de inegalitate si segregare, motiv pentru care niste donatii facute de ONG-uri debusolate nu vor rezolva nimic. Nu zic sa nu-i ajutam sau sa ne comportam cu cei mai putin norocosi de parca ar fi o boala. Spun doar ca “luatul de la bogati si datul la saraci” e o idee atat de tampita, incat nici in operele de fictiune nu a prea dat rezultate. Deci, dragi cititori implicati, lideri de opinie si politicieni: daca vreti sa ajutati, faceti lucruri care sa ridice comunitati, nu indivizi. Eliminati cauzele, nu efectele, chiar daca ultimele sunt exploatabile electoral. Orice, numai nu va comportati de parca patru decenii de comunism nu ne-au fost de ajuns.
P.S: Daca n-ati vazut ultimul Deficit de Atentie, puteti sa va prefaceti si acum ca nu exista (desi ratati un delir superb). Altfel, se pare ca Romania (si nu numai ea) a ajuns un simpatic subiect de comparatie prin reclamele australienilor.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Fanii toxici și fanii terapeutici September 21, 2024
- După multă vreme, niște muzică… September 7, 2024
- Sindromul impostorului și impostorii fără simptome August 11, 2024
- Să nu ne supraestimăm... July 15, 2024
- Bucuria de copil June 29, 2024
Imi aduci aminte de Aristotel care sustinea ca unii oameni sunt in mod natural “sclavi”, cu mentiunea ca nu orice “sclav” are inclinatii de “sclav”.
Ura impotriva bogatilor este sustinuta de “razboiul impotriva saraciei”, razboi finantat din banii celor care au.
“Chiar daca in Romania diferentele de clasa nu sunt atat de vizibile” Păi în România diferenţele de clasă / castă sunt foarte vizibile, iar dintre toate regimurile, (co)mu(n)iştii erau mai obsedaţi de apartenenţa la o castă decât medievalii. Prima întrebare pe care o puneau când se interesau de cineva nu era “ce face? / cât câştigă?”, ci “ce erau părinţii lui? e de familie?” (Întâmplător, numărul 1 în ierarhie nu erau politicienii, ci clasa dăscălească. Profesorul, într-o societate restrictivă şi represivă -comunismul lui Ceaşcă / regimul militarist din Occidentul Războiului Rece / dirijismul francez- era stăpân după Dumnezeu. Chiar dacă avea bani puţini, era de obicei un absolvent cu notă slabă, unul care termina facultatea cu 10 nu se ducea să predea la o şcoală de cartier, nu era tocmai un model de cultură, astea nu contau, meseria de profesor era deasupra a orice.) “Spun doar ca “luatul de la bogati si datul la saraci” e o idee atat de tampita, incat nici in operele de fictiune nu a prea dat rezultate” Faptul că nu dă rezultate vizibile (bani, construcţii etc) nu înseamnă că nu dă rezultate în alte privinţe. Spre exemplu faptul că se alege “cine trebuie”, se calmează… Read more »
Zici frumos cu ridicara comunitilor, nu a indivizilor, dar nu traim in lumea aia. Sau poata doar in tara aia.
Postarea ta imi aduce aminte de concertul AC-DC din 2010 cand pe net comentau niste gigei ca lumea n-are ce manca in tara asta si astia dau 150 de lei pe bilet la satanisti… Pai e posibil domnule asa ceva? Da, e posibil!
PS: Vezi ca poti fi si baiat serios? Tine-o tot asa si anul asta poate prinzi coronita de premiant 😛
Kill all the poor!
https://www.youtube.com/watch?v=s_4J4uor3JE
Blacky: Nu cred ca spun nimic nou si probabil ca nici nu o spun asa cum ar trebui. O intrebare insa ramane: oare scrierile lui Aristotel aduc cuiva aminte de mine :P?
Romania Inedit: In Romania nu cred ca avem “razboaie” impotriva saraciei. Ar insemna sa ne autodistrugem 🙂
Nautilus: Am modificat putin fraza pentru ca ma exprimasem destul de aiurea. Ma gandeam intr-adevar la sistemul clasic al stratificarii sociale.
“Faptul că nu dă rezultate vizibile (bani, construcţii etc) nu înseamnă că nu dă rezultate în alte privinţe. ” – Aici nu te contrazic. Vorbeam de rezultate pe termen lung si de evolutia celor implicati 🙂
Vlad: Daca nu ma insel, am si comentat acum ceva vreme pe tema atitudinii aleia, plecand fix de la concertul AC/DC – https://www.krossfire.ro/o-tara-de-miliardari/
Altfel, multumesc pentru apreciere 🙂
Blacky: Mitchell & Webb hold the truth!
“… suprataxarea unor indivizi bine pregatiti care produc bani si-i fac sa circule in sistem e din start gresita (se aude, Franta?). ”
PS: sper ca Hollande ne-ti citeste blogul!
Pai eu care platesc 51 % impozit ce sa mai zic ? Ma rog, daca as sta cuminte in banca mea si nu as cauta sa castig un ban in plus peste salariu ca freelancer plus as avea grija sa manufacturez sau sa adopt 3 copii plus sa iau in grija mea un bunic vaduv si usor senil, ar fi posibil sa scad catre 42 %, insa zau, prefer sa-mi ocup timpul liber cu activitati de freelancing, visand ca intr-o buna zi sa ajung la un azil mai ca lumea cu asistenti robotizati asa ca R2D2 in jurul meu ! Abia astept ! In speranta asta investesc eu de fapt acei 51 % !
Mi-a placut ff mult intrebarea re daca am citi un text de Aristotel ne-am aminti de Krossfire ! Tind sa raspund ca nu, insa dand disclaimer ca eu nu am citit niciodata un text de Aristotel, desi acum chiar ma simt tentat ca sa verific daca am avut dreptate ! Mi-a venit si o idee de Leapsa educativa pe aceasta tema pe care o voi alcatui cand recapat acces ca lumea la internet, (ca acum sunt in vacanta dincolo de Cercul Polar si nu m-am echipat adecvat pt capacitate de blogging) !
Ela: Nu i-ar strica sa citeasca (sau macar sa asculte) sfaturile unor consilieri mai orientati spre… dreapta (dreapta reala, nu aia care vuieste in capul unor conationali). Macar acum, cu ultimele procentaje de simpatie.
Rudolph Aspirant: Sa speram ca vor mai exista fonduri si pentru visurile tale (si ulterior ale noastre) de batranete. Altfel, asteptam leapsa 🙂
Mie mi-a venit scrisoare de la Revenue Canada ca daca nu le dau bir de cateva $jdemii in cateva $miute/luna incepand cu sfarsitul lunii asteia, imi pun propreala. Deci nu-ti spun asta din postura de om care se bucura ca l-a salvat Ponta sa dea inapoi bani statului. Totusi,
“ei nu participa deloc la viata “cetatii”…dar voteaza.” – imi pare ca redefinesti adverbul “deloc”. Majoritatea “saracilor” despre care vorbesti chiar nu voteaza DELOC – alaturi de o gramada de alti “meritocrati” care se autoamagesc cu ideea ca nevotand exprima o opinie.
O a doua problema pe care o am cu textul tau este ideea ca toti cei care castiga mai mult, castiga pe merit (si, implicit, cei care sunt saraci, sunt saraci ca atata pot). Este probabil bine sa crezi asta fiindca te ajuta sa razbesti in viata, dar este suficient sa te uiti la statistici ca sa pricepi ca nu-i asa. Asta-i si motivul pentru care, de altfel, nu intentionez sa dezbat asta cu tine. E utilitar sa crezi in puterile tale! 🙂
Am spus de cateva ori: Este vorba despre o situatie ideala. Imi e greu sa cred ca un middle manager Google chiar merita sute de mii de euro pentru ce face si sunt sute de oameni care nu-si justifica salariile. In cazul “saracilor”, am si spus care sunt in general cauzele pentru care poti ajunge in situatia aia pe termen lung si nu tin doar de abilitati. Dar, daca cineva e dispus sa ofere mai multi bani pentru un serviciu si mai putini bani pentru un altul, nu vad de ce ar fi de datoria statului sa “regleze” lucrurile. Ajungem iar la dezbateri de tip “de ce un om de marketing castiga atat de mult, pe cand un taietor de lemne castiga mult mai putin”. Inutil. Piata da valoarea muncii, nu judecatile abstracte despre ce e concret si valoros si ce nu. In momentul asta, piata prefera un om cu mastere si facultati specializat in ceva care se invarte intre stiinta, literatura si noroc, in detrimentul unui fara scolile alea, dar cu o dragoste reala pentru lemn. Solutia nu e sa iei de la primul si sa-i dai celui de-al doilea, ci sa vezi cum l-ai putea specializa pe cel… Read more »
Nu-i necesar sa mergi la manager Google, in Toronto 40+% din politisti castiga peste 100000 de para, si majoritatea fac “community policing” adica se plimba pe strada si cer acte de identitate nealbilor. Nu este “discutam situatia ideala” un mod abil, evaziv de fenta orice critica? Exista undeva situatie ideala? Exista undeva o piata perfecta ca sa poti zice “piata prefera”? Si daca nu exista, ce rost are sa discutam situatia ideala, cu atat mai mult cu cat fiecare are propriul ideal? Un copil care se naste din parinti cu “dragoste de lemn”, cum zici tu, si unul cu parinti avocati sau profesori universitari nu vor ajunge vreodata sa castige la fel, oricat l-ai specializa pe unul si taxa pe celalalt. Ce spuneam mai devreme cu statisticile este ca somajul si castigurile par a fi determinate intr-o masura mult mai mare de situatia economico-politica si, in aceasta era a globalizarii, de atmosfera internationala, decat de efortul si abilitatea personala. Nu in ultimul rand, intr-o recesie deflationara (in care se afla pana si Romania), ce functioneaza nu sunt “specializari” – care, fie vorba intre noi, sunt modalitati de a arunca banii contribuabilului in niste quasi-faculte particulare ale unor prieteni de puliticieni)… Read more »
Comentariul meu precedent a intrat la moderare probabil fiindca am scris “politicieni” cu “u” din “a” 🙂
In societati cu o piata libera (nici macar democratice), majoritatea celor care castiga o anumita suma, o castiga pentru ca setul lor de calificari ii face sa fie apreciati sau supraapreciati. Nu vad insa unde ar fi “abuzul” aici.
Altfel, situatiile astea nu mi se par niste lucruri care sa fie “explicate”, pentru ca nu sunt bazate pe reguli imuabile, ci doar pe interpretari ale unor teorii economice, mai mult sau mai putin potrivite unei situatii reale 🙂
Cum ti-am spus, nu-ti atac crezul, fiindca-i un lucru bun, pozitiv sa crezi asta si ajuta sa fie bine, sa nu fie rau, dar ce zici tu nu pare sa ia in considerare ce ti-am spus mai devreme. Ce numesti tu piata libera este o himera. Nu exista. Majoritatea categoriilor profesionale bine-platite castiga mult nu pentru ca merita, ci pentru ca nu joaca cinstit. CEOs inteseaza board of directors cu prieteni, avocatii isi stabilesc singuri hourly rate si, cel putin in Canada, au salariul garantat and unquestioned by Rules of Civil Procedure, parlamentarii (din ce in ce mai multi) isi stabilesc de asemenea salariile, medicii au salariile stabilite de stat sub amenintarea grevelor (si in Romania cel putin sunt suplinite prin spaga (asta numesti piata libera?), la fel si politistii etc. Singura profesie unde se castiga relativ bine pe baza de “piata libera” este ingineria, dar si acolo avem regulatory regime, si oricum nu castiga atat cat medicii sau avocatii – Romania este o exceptie datorita scutirii de taxe in IT, dar iti dai seama sper ca asta afecteaza puternic “piata libera”. Daca-ti imaginezi ca investitorii sau entrepreneurs castiga fiindca merita, esti naiv. Stock market n-a fost niciodata o “piata… Read more »
Pai bun, asta se intampla in orice domeniu. Sa nu uitam ca lucrez intr-un domeniu unde recomandarile si joburile cu circulatie interioara sunt aproape o lege. Din nou, nu mi se pare ceva “groaznic” sau ceva care trebuie reglementat mai departe de regulile bunului simt. Daca te deranjeaza o clica preexistenta, contest-o printr-o afacere proprie. Distruge-o cu propriile arme sau cauta o portita de intrare. Nu inteleg exact unde e ilegalitatea. Cat timp nu faci ceva care contravine direct legislatiei statului, modul in care ajungi in varf tine aproape exclusiv de flexibilitatea ta morala, de ambitia si de dispozitia de munca. Asta daca nu cumva background-ul social sau etnic te impiedica sa avansezi, intr-o societate dominata de preconceptii. Daca nu cumva sistemul economic al respectivei tari e in pragul colapsului. Daca nu cumva…vezi, de-aia vorbeam despre cazuri ideale? Sa nu uitam ca aproape toate modelele si teoriile sociale se bazeaza pe “cazuri ideale”. Si da, atat Krugman, cat si Gladwell (care mai degraba vulgarizeaza teorii decat le explica, in sensul cel mai pur si pozitiv al expresiei) sunt mult mai competenti decat mine, dar isi bazeaza argumentarea tot pe “teorii”. Exemplele si argumentarile lor sunt tot niste “studii de caz… Read more »
Krugman activeaza in teorie, dar e plin de exemple concrete. Asta-i fisa postului de economist, aplici teoria, si daca-l citesti, este greu sa nu fii de acord cu el. Mai precis, ideile lui (care nu sunt numai ale lui, BTW), par a fi aplicabile in mod particular situatiei actuale.
“Cat timp nu faci ceva care contravine direct legislatiei statului, modul in care ajungi in varf tine aproape exclusiv de flexibilitatea ta morala, de ambitia si de dispozitia de munca. ”
Deci poa’ sa contravina indirect? Cat de indirect? O-ntorci ca la Ploiesti, are you beating around the bush, batem saua sa priceapa iapa, or are we having an around the world gf experience? 😛
Bun, deci am stabilit ca “meritocratii” ajunsi la varf au un cod moral flexibil. Nu putem asadar accepta ca cei care considera ca merita sa stea acasa si sa ia banu’ de la Ponta si kilu’ de ulei de la Becali, au un cod moral flexibil de asemenea? De ce consideram “flexibilitatea” primilor superioara celor din urma?
Nu inteleg despre ce vorbesti. “Cat timp nu contravine direct” = cat timp nu poti fi arestat pentru asta. Atat. Poate contraveni indirect prin exploatarea gapurilor din legislatie, lucru care s-a intamplat din plin in tranzitie. O parte dintre cei care s-au “ajuns” in perioada respectiva nu au facut nimic ilegal, ci mai degraba “alegal”.
Nu codul moral al primilor e superior, ci efectele propriei ascensiuni. Daca primii produc in continuare “wealth”, atunci rezultatele actiunilor lor sunt de dorit, comparativ cu rezultatele statului degeaba.
ooooof. bine.
😛
zamoca: “Un copil care se naste din parinti cu “dragoste de lemn”, cum zici tu, si unul cu parinti avocati sau profesori universitari nu vor ajunge vreodata sa castige la fel, oricat l-ai specializa pe unul si taxa pe celalalt”
Nu prea. În toate ţările industriale, meseriaşii bine calificaţi (mecanic auto, zugrav, sudor în argon, muncitori la construcţii navale) sunt foarte bine plătiţi, mult peste “meserii intelectuale”. Un avocat fără vechime în New York ia vreo 60 000 USD / an şi un instalator care lucrează cu conducte de înaltă presiune cel puţin 75 000.
Chiar şi pe vremea duduirii economiei, cele mai mari salarii (medii, nu pentru directori) în România nu erau la bănci, erau la Oil Terminal Constanţa.
Aha, deci eu sunt incapabil si nu merit bani, si nici nu-i am. Nu stiam ca eu sunt de vina, eu credeam ca aia care au distrus tara asta de 25 de ani incoace, facandu-ma sa ma gandesc la sinucidere, fiindca orice efort de a crea si a face ceva, material vorbind, este sortit esecului din cauza lor. Aaa, d, scuze, e vina mea, eu nu vreau sa traiesc bine. Mda.
P.S. : Eu sunt incapabil, dar aia care fura si fac bani prin orice metoda, sunt buni, ca ei au bani multi, nu eu.. Eu sunt un jegos, nu merit sa traiesc, nu ? Asa zic si femeile, de aia nu te vor decat daca le dai saci de bani, doar ca alea nu au creier nici cat o musca, de la tine ma asteptam la mai mult.. Mai mult decat sa zici ca aia care au bani in Romania, ii si merita… Trezeste-te, omule, si uita-te in jur, si mai vorbim apoi.
Alin: De-aia ziceam ca-i vorba despre o situatie ideala. In Romania avem problema confiscarii unor resurse colective de catre o gasca de hoti/incompetenti. Asta nu inseamna ca nu exista portite de iesire, ci doar ca sunt mai greu de gasit decat intr-o societate functionala.
Altfel, as scoate de pe lista sinuciderea. Incearca mai intai emigrarea sau solutii care implica schimbarea mediului, nu a pulsului.
Poti incerca si sinuciderea, dar mai metaforica. De pilda, poti zice “azi moare alin cel vechi si de maine se naste unul nou, vorba lui Sorescu
“Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
L-am cautat cu lumanarea,
Inalt ca bradul, curat ca floarea,
Si care noaptea sa doarma tun.
Ce, cu mandrie, sa-si zica: unul
Ca mine-n lume nu mai exista.
Frumos, cu educatie ateista,
Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.”
Citeşte mai multe la: http://asa.zamo.ca/2010/08/sorescu-despre-boc.html#ixzz3EFjAFKC5
Serios vorbesc, adoptand sistemul de valori conform caruia tu singur esti stapanul propriului destin, si dand mai putin vina pe altii si pe conjunctura ai sanse mai mari sa-ti schimbi viata in ce directie doresti. De asemenea, o atitudine mai pozitiva si mai putin concentrata pe laturile negative ale existentei iti va folosi in primul rand tie.
In ce-l priveste pe Krossfire, nu mi-e clar in ce masura el chiar nu e la curent cu actualitatea si ideile economico-sociale ale zilelor noastre, sau le ignora in mod voit. In orice caz, intre a te scufunda in negativism si a merge pe drumul lui Krossfire, ultima cale este preferabila – pentru tine, alin, in primul rand.
@Nautilus: Sincer sa fiu, nu cunosc in de-aproape situatia meseriasilor, dar din cate am inteles nu este usor sa lucrezi ca meserias. Acolo unde se castiga mult de obicei este o piata inchisa/reglementata, in sensul ca trebuie sa ai vechime, sa ai hartii, sa intri intr-un sindicat. Ceea ce este desigur aplicabil si medicilor / avocatilor, dar parca tot acestia din urma castiga mai bine, atat ca varfuri cat si ca medie. Imi bazez afirmatiile pe niste statistici pe care le-am pus undeva pe inbonobo.tumblr.com si mi-e lene sa le caut acum.
Eu ignor realitatile economice atunci cand imi convine (need to protect my brain, from time to time :P).
“Inalt ca bradul” aici m-ai nimerit, ca am 1.90
Greu cu atitudinea pozitiva, intre niste oameni care nu dau 2 bani pe tine decat daca ai….bani, munti de bani. In rest, nimanui nu ii pasa cum esti, mai ales….stim noi cui.
Nu e nasol daca nu dau ei pe tine, ci e nasol daca dai tu pe ei si pe parerea lor 🙂
Nimic nu-i usor. Supravietuirea implica autoamagire constanta.
@kross – tocmai, ca ma cam doare in zona intima de oameni si de parerea lor, eu spre deosebire de ei stiu ca oricum nimic nu conteaza pe lumea asta, ca totul trece, ca la cat de mare e universul, parerea omului e cea mai nesemnificativa chestie. Dar vine o vreme cand realizezi ca oamenilor carora ti-ai dori sa le pese, nu prea o fac… Si atunci, te simti cam singur, chiar daca constient stii ca nimic din astea nu are sens, dar din pacate, asa e facut omul….
@zamoca, si atunci ce rost are viata asta ? Pe bune acuma, chiar nu ii vad sensul, daca unii toata viata parca au de suferit constant, fara nicio pauza, iar altii par sa aiba mereu tot ce vor, material dar si de alta natura…
Sincer, te cam enerveaza de la o vreme treaba asta, cand vezi ca pe buna dreptate, doar cei care nu merita anumite lucruri, le au in posesie, iar cine merita nu reuseste sa aiba nimic, decat griji…
@zamoca: dacă te uiţi ce bani învârteau unii care lucrau ca şoferi de TIR, muncitori la construcţii navale, electricieni, instalatori etc şi care au lucrat în Occident, realizezi cum stă treaba. Cam aşa, ca la Oil Terminal prin 2007, când angajaţii mărunţi, doreii cu cizme de cauciuc, aveau vreo 3500 RON net. Un bloggăr de mare valoare, traficul lui minte nu are, zicea cam aşa: soluţii există, dar cu compromisuri prea mari pentru a putea fi funcţionale pe termen mediu sau lung. E preferabil să trăieşti bine în ţara ta, decât să fiu muritor de foame printre occidentali. Adică unul care emigrează şi are o specializare foarte căutată (petrolist, de exemplu) găseşte şi job gras plătit, şi casă, şi masă şi altele, sau i se promit toate astea când îl recrutează agenţia. Dar unul care nu ştie mare lucru şi se duce să se angajeze la mătură e dezavantajat din start: trebuie să plătească chirie mare, şefii îl călăresc, dă-l Dracului, că e imigrant, transportul în comun e scump, nu ştie legile şi se ciocneşte de tot felul de încurcături birocratice. Dar pentru mulţi fomişti de la noi (“foame” în alt sens decât faptul că nu are bani), ideea că… Read more »
@alin: Pana te dumiresti care e, poti considera ca sensul vietii este sa te prinzi care e sensul vietii. Pana atunci, gaseste un motiv sa fii recunoscator cuiva pentru ceva. Deseori, parintii pot indeplini acest rol. Religia functioneaza in a te face fericit prin aceea ca prin rugaciune, te pune in ipostaza de a fi recunoscator cuiva (JC, de pilda) penrtru ceva. Concentrandu-te asupra altora vei fi intotdeauna nefericit intrucat “grass is always greener on the other side” adica iarba e intotdeauna mai verde in curtea vecinului.
Mai precis, merita sa te autoamagesti in viata de zi cu zi pentru fericirea proprie si personala, dar nu si cand votezi. Atunci trebuie sa judeci la rece si sa tai in carne vie.
@nautilus: Nu cred ca un capsunar poate, din munca cinstita, sa asigure un trai bun atat siesi cat si familiei. Poate sa cumpere o masina uzata si sa trimita bani copilului din tara sa nu moara de foame, dar asta-i departe de a fi “trai bun”. Mai departe, parintii au tendinta de a compensa prin chestii materiale lipsuri educationale de alt tip.
Specializarea cautata este platita bine in orice domeniu. Un doctor specializat in ce se cauta pe moment este platit mult mai bine decat unul care nu-i. Un avocat pe o felie de lege cautata (intellectual property, de pilda) va castiga mai mult decat unul pe una mai putin cautata.
Sa lucrezi petrolist nu este insa o cariera. Cunosc ingineri petrolisti care 6 luni stau pe platforma. Sigur ca fac o gramada de bani, dar aia nu-i viata si nu poti face asta long-term.
Exista romani “capsunari” de sezon si in rest “cardari”. Nici asta nu-i o cariera sustenabila. Sigur ca fac multi bani, dar nu poti face asta ad infinitum, mai devreme sau mai tarziu esti prins. Mergand pe o profesie, poate incepi un pic mai jos, dar venitul iti creste mult mai mult in timp.
“Traiul bun” este rezultatul unei plase de relaţii sociale şi familiale tradiţionale în care trebuie să stai. Faptul că la occidentali plasa nu se vede atât de uşor, fiindcă nu ştim să interpretăm gesturile lor, nu înseamnă că ea nu există. Copilul de medic va face ce va face şi va profita de asta, fie că dă la Medicină el însuşi, fie că “un vechi pacient îl ajută să intre la o firmă”, fie că moşteneşte o casă. Şi chiar dacă prin jocul împrejurărilor nu foloseşte niciuna din oportunităţi, tot e parte a castei (la români, ca şi la redneci): “ce erau părinţii lui? e de familie?” (Angajatorul se uită cu alt ochi la copilul de doctor.) Chiar şi atunci când e vorba de oameni necinstiţi, infractori, Bercea Mondialu poate să fie lider interlop, şi Dinel Staicu poate să fie lider interlop, dar oamenii se comportă altfel faţă de fiecare din ei. Unul e ţigan infect, celălalt e white collar criminal. Fac parte din lumi diferite, nu se întâlnesc, nu discută unul cu altul. Indiferent cum l-ai îmbrăca şi aranja pe cineva, câtă şcoală l-ai pune să facă şi cum l-ai dăscăli să vorbească în public, ceea ce este el… Read more »
@Nautilus: Sunt de acord cu cei spui in cea mai mare parte, pana spre sfarsit. Majoritatea oamenilor tind catre cam aceleasi lucruri: s-o duca bine, sa aiba leisure time, sa aiba preteni cu care sa se lupte cu dujmanii si sa aiba respektul primilor. Dar nu vor numai respektul prietenilor, ca altfel nu s-ar bate cu dujmani, vor si respektul acestora din urma (unii vor mai mult frica decat respektul, dar vom considera ca cele notiuni se intersecteaza pana la egalitate aici).
Cam toti acesti indicatori sunt intr-o stare mai buna in pozitii “white collar”, sau cel putin asa pari. Majoritatea celor blue collar tanjesc s-ajunga white collar, daca nu pentru ei, macar pentru copiii lor. Asta-i ce se cheama de fapt “social mobility”: http://en.wikipedia.org/wiki/Social_mobility
Aspiratiile chiar sunt fundamental diferite, in functie de mediu, tocmai pentru ca respectul se dobandeste diferit. Dar da, “respectul” in sens filosofic, generalist, e un deziderat pentru mai toate clasele (si n-avem nevoie de piramide ca sa ne confirme asta).
Social Mobility-ul este destul de mare in Romania, tocmai pentru ca nu avem clase sociale prea bine definite. Tribul sau “clanul” se cunoaste, dar am intalnit destui manageri cu “origini sanatoase”, lucru mai rar prin afara tarii.
“Cu origini sănătoase”, dar fără ironie. În sensul original, pe care îl foloseau (co)mu(n)iştii. În schimb pot să pun pariu că ai întâlnit un număr care tinde asimptotic spre zero de personaje cu înalte funcţii birocratice care să aibă origini “nesănătoase” şi foarte departe de mediul muncitoresc. Adică origini în mediul lui Bercea Mondialu. Sau al Laurei Andreşan. Şi Laura Andreşan (care e cuplată cu Grasu XXL şi e foarte puţin probabil să aibă “oficial” o relaţie cu unul care nu e gras, nu poartă XXL şi nu cântă hip-hop…) a fost mai întâi jurnalist şi apoi escortă de lux. Invers însă nu a făcut nimeni. Cine vine “dintr-un trib” de paria, rămâne paria. Lumea lui sau ei şi lumea celorlalţi nu se ating decât întâmplător şi pentru scurt timp. Astfel încât teoriile “motivaţionalilor” care ne-au năpădit ca lăcustele (“te mobilizezi”, “înveţi şi faci studii şi la 50 de ani, dacă trebuie”, “îţi schimbi cariera ori de câte ori poţi, până ajungi unde trebuie”, “câştigi bani şi strângi avere”, “dai examene şi concursuri”, “câştigi o bună reputaţie şi promovezi”) sunt praf în vânt. Raţionamentul lor e corect atunci când e vorba de chestii precise, punctuale, exprimate în bani sau bunuri.… Read more »
De acord aici, desi exista si exceptii (insa mult prea putine incat sa transforme un om plecat de la zero intr-un aristocrat). Aici ar merita luati drept exemplu “rapperii de top” din America (Jay-Z, de exemplu) sa emuleze stilul gangsterilor din anii 30′. Asta cand nu-si atarna capace de canal din aur de gat.
[…] urma unui articol recent, o cunostinta ma intreba iritata: “Pana la urma, de ce discuti atat despre oamenii din […]
Deci bre. Ia să mă bag și io puțin în seamă/zeamă, că pare că nu costă bani participarea. Una la mână: Pare că nimeni dintre voi n-a auzit de Principiul lui Pareto: http://en.wikipedia.org/wiki/Pareto_principle Existența multor săraci și puținilor bogați e o lege naturală, precum gravitația; derivă din principiul menționat mai sus. Luați și citiți, ce dreaq’!… “Educarea” săracilor – ori “re-educarea” în scopul de a-i face mai “productivi”, mai “bogați”, mai “puțini împovărători” pentru societate e o absurditate de gradul 1. (spre comparație – un exemplu de absurditate de gradul 2 e afirmația că bărbații și femeile sunt egali – absurditate cu un ordin de magnitudine pe scara Richter mai jos decât absurditățile de gradul 1 ) “Casta” despre care vorbește Nautilus e doar un simptom al situației – nu cauza în sine – cauza fiind de ordin biologic obiectiv – unii (minoritatea) sunt mai inteligenți – alții (majoritatea) – nu-s! Orchestra de violine miorlăite propusă de Zamoca – precum că toți “blucolar” vor să fie “uaitcolar” nu se reflectă în viața reală – indiferent că vorbim de Canada, România, America ori Somalia. Luați voi orice muncitor cu sapa și cârca, ori cu cheia franceză și bormașina și propuneți-i să… Read more »
Stai putin. Eu n-am zis ca o sa-i scoatem din saracie pe toti si n-o sa mai existe “defavorizati ai sortii” pentru ca este imposibil atat uman, cat si economic. Spun doar sa facem un efort in reducerea tensiunii sociale pana cand gapul nu devine atat de mare, incat firavele straturi existente sa se prabuseasca. De-aici exemplele cu societatile distruse de “demonizarea bogatilor”.
Ce vreau sa-l invat pe croitorul de 50 de ani? Nu foarte multe, dar daca i-as putea gasi un loc de munca si l-as integra mai bine in viata sociala, m-as putea asigura ca omul ala e cat de cat multumit (daca pana la 50 de ani n-a vrut altceva, ma indoiesc ca ar vreau sau ar merita sa ajunga brusc director de banca). As vrea sa facem eforturi in a tempera frustrarea.
Si da, oamenii nu sunt egali (la fel cum nici egalitatea totala intre sexe nu exista si n-ar trebui sa existe dincolo de planul retributiei si al imaginii sociale), dar asta nu inseamna ca nu putem reduce frustrarea si tensiunile sociale (cat timp nu cadem in capcana corectitudinii politice excesive).
N-oi fi spus tu, da’ cam asta avocățești. Tu și Zamoca, Doi socialiști… luați-vă la brațetă și trageți o internațională: https://www.youtube.com/watch?v=Sy5CuHYhnxg Laaalaa-laaa… la-laaa… (apropo, eu apreciez f. mult melodia: o am pusă pe deșteptător – mă trec sudori reci când începe… mă dau jos din pat indiferent de situație) Tricouri cu ghevara aveți? Clar, știu cu cine am de-a face… “…doar sa facem un efort…” Hai să haidem, zici? O vorbă românească veche zice că facerea de bine e •••••• de mamă, corect? Ori vorbesc prea de la profesională? Nu nene… justiție socială…distribuția (mai nou, e REdistribuția) veniturilor, trăitul de bine pentru toată lumea și alte valsuri verbal-sociale d-astea nu duc nicăieri. Nu-i scapi de sărăcie pe săraci învățîndu-i să facă tabele în excel. Ei sunt săraci nu din cauză de castă – cum zice Nautilus – ei sunt săraci fin’că nu-i duce mintea, bre! Dovada: țigani meleonari/meleardari în Ro – în euro! Scrie la gazetă despre… sunt dați pă sticle, ce dreaq’! Vine preșidintele la ei la petreceri, ce dreaq’! În același timp… ai țigani săraci LIPIȚI! D-ăia care chiar le vezi coastele de nemâncare… Nu ceafă groasă, nu burdihane, nu cruci dă haur, nu mașini, nu case cu… Read more »
Mi-ar fi cam greu sa fiu socialist cand domeniul care ma gazduieste e in esenta o nascocire liberal-capitalista. Nu mai zic de propriile afaceri esuate din trecut. Despre Guevarra ce sa mai zic, un vesnic pusti teribilist, pierdut in timp (daca l-ar fi si uitat istoria, cred ca ne-ar fi fost putin mai bine).
Altfel, sunt de acord cu tine ca exista mii de oameni cu care “n-ai ce face”, de-asta ma si gandeam la o operatiune de salvare (lenta si poate costisitoare) pentru generatiile urmatoare.
Eliminarea elitelor si bogatilor aduce mai mereu colaps. Noii imbogatiti din comunism n-au fost niciodata la nivelul elitelor anterioare, tocmai pentru ca erau oameni “nascuti jos” (ca sa nu zic “in mizerie”). Elitele si clasele superioare au un rol important, motiv pentru care tot ele ar trebui sa se gandeasca din cand in cand la prevenirea viitoarelor “miscari sociale”
@krossfire: “Ce vreau sa-l invat pe croitorul de 50 de ani? Nu foarte multe, dar daca i-as putea gasi un loc de munca si l-as integra mai bine in viata sociala, m-as putea asigura ca omul ala e cat de cat multumit (daca pana la 50 de ani n-a vrut altceva, ma indoiesc ca ar vreau sau ar merita sa ajunga brusc director de banca)” Un croitor bun, cu experienţă în branşă şi cu clientela formată, poate face surprinzător de mulţi bani. Uneori mai mult ca un funcţionar inferior de bancă. Chestiunea castei funcţionează altcumva: Laura Andreşan probabil că are mai mulţi bani decât cei doi pomeniţi mai sus, puşi la un loc. În schimb e paria. Ei nu sunt. Blegoo şi Zamoca pot să spună “mă doare-n pix, e alegerea ei şi banii ei”. Te doare însă ceva mai tare în pix când eşti unul care emigrează, are o specializare foarte căutată, are job gras plătit, şi casă, şi masă şi altele, şi totuşi e paria, fiindcă e imigrant. Nu ştie legile şi se ciocneşte de tot felul de încurcături birocratice, poliţiştii îl opresc, şefii îl călăresc, şi pe deasupra i se pune bariera: şefu’ a fost la Grandes… Read more »
Bine, ultimele sunt clase “inventate”. Un manelist care nu-si cunoaste lungul nasului se poate considera…profesor.
In cazul emigrantului si al muncitorului necalificat, clasele sunt ceva mai palabile si mai bine infipte in mentalul colectiv, cel putin in provincie unde “el are facultate/ea nu” sau “el e director/ea e secretara” (si asa va si ramane, chiar daca e o secretara cu doua masterate si daca in timp se va cizela vizibil).
In Bucuresti mi se pare ceva mai “cosmopolit” spatiul 🙂
Deci bre! Putem să concluzionăm serios că există o felie substanțială de rebuturi umane în orice populație? Care felie, nu poți s-o schimbi, s-o înveți ori s-o ajuți. Oameni buni de nimic, care nu produc nimic și care n-au nimic în cap. Cărora trebuie să le dai de mâncare, adăpost și ceva distracție. Nu-i ceva specific vremurilor de azi – așa a fost pe vremea imperiului roman, nu? Tot ce poate spera societatea de la astfel de deșeuri e că produc o altă generație în care statistic 0,1%, o să existe personaje de valoare. Exemple de oameni care transcend granițele propriei clase sociale datorită meritului personal abundă în toată istoria. Restul o să fie gunoi parazitar. Întrebarea devine o judecată de valoare: merită să menții o masă de steril contra speranței de a găsi 0,1% aur? Răspunsul istoric – de la romani încoace e afirmativ, chit că există și un factor moral implicat în decizie. Soluțiile propuse – eugenie, sterilizare, eutanasie nu funcționează tocmai din cauza factorului de șansă 0,1%. Într-o societate bazată pe eugenie, sterilizare și eutanasie alde Hawking ar fi fost demult cenușă. Menții gunoiul, în speanța aurului rătăcit p-acolo – cam asta e tot ce poate face… Read more »
“Exemple de oameni care transcend granițele propriei clase sociale datorită meritului personal abundă în toată istoria.” – Daca si numai daca exista posibilitatea asta.
“Genul de om care vrea să fie pus în fruntea mesei bazat pe ce a fost el în țara de origine.Cineva care nu vrea să accepte convențiile sociale noi, care respinge mentalitatea străină și care cere ca societatea să se adapteze la el și la felul lui de viață. Nicidecum invers, doamne-ferește…” – Asta cam e o problema pentru multi “plecati” care se vaita constant ca sunt discriminati.
Referitor la rezumat:
1) Unii saraci sunt saraci fin’ ca-s prosti. Mai sunt si saracii prinsi acolo din accidente reale si oameni trasi in jos grav de mediu. E de presupus insa ca la un moment vor depasi pragul (exceptand accidentele fizice/bolile).
2) La saracii saraci pentru ca-s prosti da, nu exista.
3) Daca societatea este formata din ei, o sa le dea si grad de martir.
4) Tocmai pentru ca-s prost ghidati au sansa sa o faca, fara a avea neaparat un scop precis.
5) De acord.
6) Romanii din patura descrisa de tine. Esaloanele de sus invata.
7) Si probabil va mai fi o vreme 😛
@krossfire:
O să-ți scot io socialismu’ din cap, “one post at a time”.
🙂
De-abia am mai renuntat la dreapta aia furibunda 😛 (nu ca m-as fi dus prea departe spre alt spectru al politicii).
@Blegoo: “În încheiere, rezumatul meu bleg asupra discuției, în șapte puncte simple:” Toate cele şapte puncte simple sunt generalităţi şi truisme banale, care ocolesc problema. Săracul ăla prost e întru totul îndreptăţit să o ia în batjocură pe Laura Andreşan sau pe Simona Sensual. Ele sunt paria, el nu. Cu toate că pe ascuns face laba la pozele lor. Săracul ăla prost nu suferă decât pedepse minore sau nicio pedeapsă, dacă te ia la pumni pe stradă. Plăcintă face 4 ani şi jumătate la Penitenciarul Timişoara. Hipstăriţa erbivoră şi bio precum capra are tot dreptul să te trateze cu curul în timpul unei discuţii de afaceri. Tot ea face pe miloasa şi strânge donaţii pentru săracii ăia proşti. Ţiganul miliardar e stăpân peste ţiganii lui săraci şi proşti, dar în afara lor e un nimeni, mai ales în comparaţie cu Cioroianu-“deşert-egiptean” (pe care nu l-a întrebat nimeni de unde provine neamul său şi cum şi-au câştigat numele de familie). Pentru unul care e împotriva socialismului, genul ăsta de discuţie e suspect de asemănătoare cu limbajul publicului de rând din comunism: “Nu toţi comuniştii erau proşti, doar Ceauşescu era un prost crescut în sărăcie, cu 4 clase, în schimb Ştefan Andrei… Read more »
“…numai daca exista posibilitatea…” Cum definești tu “posibilitatea”? Ceva care “se dă”? Adică… lui Stefan Hell i “s-a dat posibilitatea” să ia premiul Nobel pentru chimie? De ce? Că a plecat în Germania? Păii, putea să fie inginer, ca tac-su… ori profesor – ca mă-sa, nu? În Germania, zic. Chestia e… că pe el l-a dus capu’ la’ mai mult. Și uite-așa… ajungem iar la “truismu’ banal” care zice că proștii sunt săraci, iar deștepții – bogați. Adică… lui Thomas Sowell i “s-a dat posibilitatea” să scrie cărți, să meargă la facultate și să-și ia doctorat în filozofie? De ce? Că era un negrotei de la țară – mă-sa era servitoare, tac-su a murit înainte ca el să se nască. A crescut într-o casă cu closet în curte, fără electricitate ori apă caldă. Nici una din rudele lui n-a mers mai departe de clasa 7-a. Putea să rămână semianalfabet, ca mă-sa adoptivă, zic. Chestia e… că pe el l-a dus capu’ la’ mai mult. Și uite-așa… ajungem iar la “truismu’ banal” care zice că proștii sunt săraci, iar deștepții – bogați. Aș putea să dau alte exemple de oameni care au învins șansele oferite de propria soartă – dar toți!… Read more »
1. Intr-un sistem dictatorial sau nefunctional, chiar daca ai mijloacele intelectuale si uneori financiare de a accede intr-un post cheie, nu o vei putea face. “Ca rezultat, societatea recunoscătoare i-a propulsat mai sus” – Societatea “recunoscatoare”, zici tu… Daca Stefan Hell se nastea intr-o societate care punea zero accent pe cercetarea si unde emigrarea era foarte dificila, avea doua variante: fie tragea din rasputeri si realiza poate si mai mult, fie cedea presiunii sociale si psihologice. In sensul asta cred ca trebuie sa existe “o posibilitate” de a ajunge mai sus. 2.Sa ne gandim unde era deja Stephen Hawking cand boala l-a condamnat la imobilitate. Daca o astfel de boala (cu sau fara incarcatura religioasa: Doamne fereste!) l-ar fi blocat inainte sa porneasca macar pe calea spre “mai mult” e greu de spus unde ar fi ajuns. 3.N-am zis despre rascoala pe teme strict materiale. Trebuie doar gasita o zona de canalizare a furiei. Ultimele doua secole ne-arata ca au existat destui baieti “destepti” care au gasit astfel de supape. Dreapta ca dreapta, dar n-as profesa libertarianismul si nici n-as ridica-o pe Ayn Rand pe vreun piedestal. Nu cand ai o majoritate a populatiei care voteaza pe baza de mici… Read more »
1. Hai sanchi? URSS era sistem dictatorial? Da ori ba? Numele de Andrei Tupolev îți sună vreun clopoțel? Dar Vladimir Miasișcev? Artem Mikoian? Serghei Korolev? Ăștia au făcut pușcărie grea, la gulag. Dar cum dreaq’… tot au ajuns în poziții cheie. Asta doar dacă zgrepțănăm lista lungă de ingineri sovietici aerospațiali. Dacă e nevoie… o dăm în matematică, cultură, fizică, chimie… 🙂 “…Daca Stefan Hell se nastea intr-o societate care punea zero accent pe cercetarea si unde emigrarea era foarte dificila…” Chestia e… că s-a cam născut într-o astfel de societate. A crescut în ea, vreau să zic. Oricum, fenomenul de naștere n-are treabă cu reușita în viață – precum am exemplificat cu Thomas Sowell – un om pe care îl admir enorm pentru stilul concis și limpede în care scrie ORICE. Nu ai de ales unde te naști. În cazul lui Fănel Hell, nici măcar n-a avut de ales apropo de emigrare. Au ales părinții. Și nu cred că ăia au ales emigrarea fiindcă sperau ca ăla mic să ia premiu’ nobăl. Oricum, argumentul tău sună cam așa: “Păiii… dacă ar fi fost/rămas/cedat nervos… alta ar fi fost situația…” Argument a la Paul Krugman – înțepătură la adresa lui… Read more »
1.Exceptiile nici nu confirma, nici nu construiesc regula. Am mai discutat asta si cand era vorba despre comunismul romanesc pe care lumea il considera drept “creator de valori”. Oamenii care au luptat cu sistemul pentru a se afirma sau care s-au integrat fortat tocmai pentru a-si putea atinge scopurile sunt fix asta…exceptii. In plus, exemplele tale sunt fixate pe ramuri ale stiintei si ingineriei valorificate excesiv de sistem.
2.Gresit. Hawking era pe cai mari inainte de boala, comparativ cu alti fizicieni de varsta lui. Absolvise deja o universitate prestigioasa si isi lansase primele teorii. Daca boala l-ar fi lovit inainte de universitate, sunt slabe sansele sa mai fi facut ceva. Argumentul bolii se sustine.
Inteligenta ca factor primar, dar nu ca factor singular. Accidentele fizice nu pot fi scoase din schema.
3.In cazul trei e vorba despre inteligenta si despre posibilitatile materiale. Banii schimba si trebuie sa schimbe (mi se par dubiosi oamenii care “nu uita niciodata de unde au plecat”), dar directia tot educatia si inteligenta o dau.
Eh… Professore… cam simt că tre’ să te scot la o bere… ca să-ți scot gărgăunii dîn cap, gen.
🙂
Nu zic nu, chiar voiam de ceva vreme, dar ideea ca “tot ce-ti trebuie ca sa reusesti in viata este inteligenta si vointa” tot gresita o sa ramana 😛
Aha.
Deci… tu te aliniezi la “Teoria Zero”?
🙂
https://www.youtube.com/watch?v=rae7_O_6EtU
Ha, chiar voiam sa-l vad zilele astea 🙂
Altfel, ma aliniez la multe, dar din ce in ce mai putin la extreme 🙂
Terry G. încă n-a reușit să facă un film prost, în toată cariera lui.
Un fel de A.A.Tarcovski, de partea ailaltă a geografiei.
Sunt de acord, desi criticii nu-s chiar de aceeasi parere (noroc ca nu-mi pasa de opinia lor – Tideland a fost un film excelent).
[…] Om bogat, om vedea – Sau de ce lenea nu este singura piedica in fata imbogatirii. […]
[…] fericirea, dar îi pot cumpăra timpul necesar pentru a o căuta (sau invers), pot fi calea spre propria dezvoltare sau un pas în plus spre […]