Oh, get a blog you two…

*Palmele lui Cosminel4k2 transpirasera. Tastatura laptopului era obositoare pentru niste palme cu o textura atat de fina. Aflat intr-o stare de maxima incordare intelectuala, bloggerul uploada de 10 minute o poza cu un telefon nou lansat careia se chinuiese 20 de minute sa-i scoata watermarkul. Nu se putea relaxa fara sa se intrebe ce va face grupul lui format din paladini, dark elfi si pitici de padure in lupta cu puternicul Gozbogorar Mancatorul de Goblini. Nu putea fi acolo sa simta forta bataliei virtuale. Presiunea ii ucidea simturile. Isi dadu jos ochelarii si isi sterse transpiratia. Poate o sa faca live blogging din barul asta…sau poate …nu. Mai bine nu, blogul lui cu filmulete si recenzii traduse era deja recunoscut drept un blog de spammer nesimtit blog de succes pe piata romaneasca. Deodata, in MacDonalds’ul plin de netbookuri si notebookuri taiwaneze intra o faptura superba, o blonda care arata mai real decat gagica aia din ultimul Unreal. Cosminel4k2 ii arunca o privire galesa, de Paladin de level 68…Papusa blonda se intoarse spre el : Hei bloggere, vrei sa-mi faci un review la sani ? *

Plauzibil scanriu ? Daca finalul va pare totalmente ireal atunci e bine : sunteti normali ! Daca nu, simtul penibilului m-a rugat sa va transmit un mesaj : Niciuna dintre tipele dragute cu blog nu o sa cada dupa incercarile a agata direct prin WEB 2.0. Asa ca, in numele fetelor dragute dar inteligente care isi pastreaza un coltisor de online pentru ele, simtul penibilului va roaga sa va opriti !

Cum identifici concret o tentativa de a agata online ? In primul rand ar fi de mentionat ca spre deosebire de Hi5-uri si Yahoo Messenger blogul iti poate permite uneori (depinde de detinator) sa cunosti aspecte palpabile din viata unei persoane. Prin urmare, exista si posibilitatea rara (dar plauzibila – exista deja doua cazuri cunoscute in blogosfera) ca un cuplu sa se formeze prin intermediul blogului si sa reziste suficient in viata reala. Aici online-ul este doar un facilitator, nu un motor de desfasurare al vietii sociale (oamenii ajung sa se intalneasca in alte circumstante iar blogul serveste scopului de cunoastere comprehensiva prin respunsuri inteligente si discutii).

Pentru restul de cazuri, exista comentariile superbe din gama  : ”Imi place mult ce ai scris” , ”Personalitatea ta ma fascineaza, ai un blog fain”, ”O fata ca tine suparata ? Hai maaai..” si multe altele. Am fost chiar intrebat pe mess de un individ care a primit ulterior ignore pentru mass-uri daca stiu ”cum sa agat o blogerita” de parca era vorba de o specie noua. Genul asta de oameni considera ca respectivele bloggerite vor fi profund sensibilizate de spamul lor continuu, ii vor aborda pe mess si bang !, in doua luni o sa aiba ce prezenta mamelor care tot spera. Genul asta de oameni contine doua subspecii : cocalarii (cu sau fara blog de spam) si cei ajunsi in extrema ”geekness”-ului (dependenti total de online, totalmente obsedati).

In ambele cazuri, efectele agatarii prin blog sunt aceleasi : mai mult trafic si comentarii pentru detinatoarea blogului si mai multe replici de gen ”Banuiesc ca ai un suflet bun” la articole despre olarit. Problema e ca pe un blog destept esti fortat oarecum sa zici ceva vag inteligent sau inteligibil asa ca porcaria ta de comentariu va iesi repede in evidenta.

(O imagine de pe blogul lui Steven Peterson intitulata sugestiv Blogger Love)

Incercarile de a atrage personaje feminine pe blogul tau se vad prin abundenta posturilor de gen ”Femeia perfecta”, ”Depresia amoroasa”, ”De ce ma simt eu de cacat”, ”Alina e numai una”.  Asta nu inseamna ca nu se pot scrie posturi metaforice si inteligente pe tema personajelor feminine lipsa insa in cazul nostru vorbim de un limbaj direct, de ID-uri de messenger lasate, de fonturi sclipitoare si poze idioate. Suficient ca dupa doua trei citiri de astfel de minuni o tipa sa aiba impresia ca toti oamenii cu blog sunt totalmente idioti.

Partea nasoala e ca fenomenul nu se restrange numai la publicul masculin, existand si destule gagici in cautare de ”tipi altfel” care comenteaza obsesiv posturile unuia sau altuia pentru ca ulterior, dupa dezamagire, sa scuipe cate un blog gen ”Clubul Menstruatiei” (sau de ce sunt barbatii naspa si noi cool).

Cred ca tuturor ni s-a intamplat macar o data sa citim un blog al unei persoane de sex opus si sa ne spunem ”trebuie sa-l cunosc\sa o cunosc”. Daca totusi intalnirea s-a intamplat in conditii civilizate si urmadin anumite etape, felicitari ! Daca nu s-a intamplat si daca de vreo trei luni de zile scrii pe respectivul blog chestii gen ”Odata am bagat 9 napolitane in gura” ar fi bine sa iti regandesti optiunile de casatorie (si nu, casatoria in Second Life nu e o optiune).

P.S : Trebuie sa mentonez ca asta nu e un post care tinteste spre amatorii de WoW sau posesorii de netbookuri (mini-laptopuri) ci doar o noua revenire a seriei ”simtul penibilului”. Ca veni vorba de simtul penibilului : Cine e mai nesimtit in interviul asta ? (Apropo , nu stiam ca Doru a refacut AB4 in Italia)

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

74 Comments

  • Merg aparent si comentariile – test comment 🙂

  • Ar mai fi si problema urmaritorilor obsedati, aia care-ti paraziteaza blogul de pe zece mii de IP-uri cum pateste mereu o colega de facultate cu blog. Mesaje perverse si tot felul de tembelitati.

  • Genial. Tipologiile sunt un pic ‘trase de par’ da’ perfect valabile! Am mai si ras, cu ocazia lu’ postu’ domniei tale.

  • Cred ca tipologiile vor fi mereu trase de par pentru simplul motiv ca sunt tipologii 😀

  • Si ma mai intreba cineva de ce nu pun poze pe blog: uite de asta!! Ca ala inteligent ma citeste oricum, deci de ce sa atrag si dobitocii? Bun post, amuzant insa in acelasi timp pun pariu ca e perfect viabil.

  • Sper sa nu, eu inca sper sa fi exagerat putin dar la ce imi spuneau colege care prindeau cate un obsedat in asta… (si aveaau putine accesari , deci nu tipul ”famous blogger chicks”).

  • teoretic ar fi posibil. nu stiu daca o sa tina relatia, sa nu se indragosteasca iar de altii.
    in mediul virtual ai avantajul ca poti sa mai faci si altceva, nu numai sa vorbesti/scrii celuilalt. pe cand in viata de zi cu zi, daca nu iti bagi partenerul in seama non-stop inseamna ca-l ignori, ca nu e important, ca ai pe altul/alta, etc si alte rahaturi.

  • Mai, sunt deja vreo doua casatorii in stilul asta doar ca oamenii au avut destul contact si in viata reala 🙂

  • Faza cu paladinu’ mi-a adus aminte de o poanta, care circula pe mail prin ’95. Si culmea e ca am recitit-o de curand si am si salvat-o in calculator. :))

    bloodninja: I cast Lvl. 3 Eroticism. You turn into a real beautiful woman.
    BritneySpears14: Hey…
    bloodninja: I meditate to regain my mana, before casting Lvl. 8 Cock of the Infinite.

    Dupa atata timp… tot cred ca e amuzant rau de tot. :)) Bine, atunci se juca in draci Diablo. 😀

    Ontopic: ma plimb constant pe putine bloguri, si nu am sesizat astfel de “devieri”. Ba chiar sunt impresionata de cat de “curate” sunt, si de faptul ca am prins discutii chiar interesante, si articole asemenea.

  • Da, era o intreaga poveste pe bash.org cu unul care tot urmarea gagici si ”castuia” diverse.

  • in romania exista bloggeri care posteaza un filmulet pe zi si au trafic maricel… adica 300-400 pe zi

  • krossfire … will you marry me?

    revenind serios – Odata am bagat 9 napolitane in gura ???? irezistibil!!!

  • Lejer. Sa vezi cum e sa rumegi ca vaca nutretul 5 gume turbo in acelasi timp. 😀 Doamne, ce gust divin aveau. :))

  • @ feeria – vezi ca stiu Dan si Razvan de la Dimineata cu Razvan si Dani unde se gasesc gume turbo … parca la ei la bloc nush exact …

  • Andrey : Dar asta nu-i face ”bloggeri” si nici nu le dezvolta altceva decat spiritul de scam ieftin.

    R.R : Regret, sunt luat , dar daca insisti pe blog vreo luni 😛 – Eu am bagat odata vreo 9 biscuiti din gura si a fost una dintre cele mai proaste idei ale zilei respective (macar am scris asta pe blogul meu).

    Feeria, R.R : Se gasesc pe la metrou dar le trece repede gustul. Ori erau mai bune in copilarie , ori nu stiu dar parca n-as mai baga vreuna in gura.

  • krossfire … glumeam cu maritisul … evident nu pare evident

  • a, chiar. Iti recomand The big bang theory, un serial pe care l-am descoperit de curand. Foarte simpatic este.

    poate ca eu as fi mai indicata sa vorbesc despre agatatul pe blog. sau si tu ai patit-o? Daca e din partea tipilor e naspa 😀

  • de cand incerc sa imi gasesc si eu “blogul pereche”. se pare ca sunt unic

  • Of, of, vai, Vlad! Ai mai avut un post de genul asta si ti-am mai spus (parca) … exista bloguri si bloguri. Blogosfera este mare, asa ca nimeni nu te obliga sa citesti astfel de bloguri. Insa cu siguranta sunt oameni care ii citesc pe ei. E cumva ca OTV-ul, unii il iau de serios, altii de caterinca, insa multa lume se uita la Diaconescu. It’s a free world in there.

  • Super 🙂 Super, de câteva ori la rând.

  • @ Tom – unic? de ce?

  • Cat timp o sa existe cocalari si geeks extra ( adica mai maniaci din fire ) o sa apari si comentarii de genul. Fara nici un dubiu.

    E bine ca nu ai treaba si poti aproba comentariile doar daca doresti. Astfel te trezesti ca alte bloguri americane ( gasisem unul in perioada in care lucram pentru cineva din anglia, avea 2330 de comentarii, do follow, jumate din ele fiind spamuri ) cu blogul distrus.

  • R.R : Tot in gluma iti raspunsesem 🙂

    Ligia : Imediat ce termin restul de seriale care asteapta sa am timp sau chef.

    Tom : Toti suntem unici

    Monique : Asta e pur si simplu un stil de articol. Tocmai pentru ca e ”libertate”, eu sunt liber sa-i latru pe cei care nu-mi plac sau imi deranjeaza browsingul linistit cu spam comments despre agatat gagici.

    Demaio : Thanks

    Marius : Si eu am fost in pericol imediat dupa ce am trecut pe .ro …am avut un aflux de vizitatori care lasau 2-3 randuri si comentau si de 5-6 ori in aceeasi zi. M-am iritat si i-am alungat pentru ca imi pierdeam clientii clasici.

  • @ Krossfire – aaaa …. nu m-am prins …sa insist pe blog vreo luni :D?

  • Cu siguranta, trebuie sa iti maresti arealul de animale virtuale. Unde e Mario, ha, unde?

  • ce-mi place mie la andrey91 ăsta că le zice aşa frumos… de parcă ar vorbi de el 😐
    I banned him!

    anyway, chestia cu “agăţatul pe blog”, fiindcă la asta s-ar reduce toată discuţia asta, e mult mai simplă dacă o faci “the right way”. exact cum ai zis şi tu, blogul trebuie să fie doar o chestie comună.
    drept să spun, eu mi-am petrecut vara cu o prietenă bloggeriţă şi cu un alt prieten. câte beri şi câte ieşiri am avut noi în formatul ăsta de trio.. nu-ţi povestesc :). cred că trebuie să privim blogurile ca pe o unealtă de socializare, nu ca pe un mediu de socializare.

    Vlad, ţi-am spus că te citesc de la şcoală în fiecare dimineaţă 😀 ?

  • @ A.Faith – apoi daca scrii de astea “câte ieşiri am avut noi în formatul ăsta de trio.. nu-ţi povestesc ” cum sa nu agate lumea pe blog …

  • R.R, nu consider că am agăţat-o pe internet, pentru că relaţia mea cu ea s-a rezumat la bere, suc, plimbat şi toate cele. ba mai mult, am ajuns să mă-nţeleg la fel de bine şi cu prietenul ei. get my point?

  • @ A.Faith – got the point, eu, da multi cand vaz TRIO, IESIRI, “si toate cele: … bat in alta parte … ma rog cam ce zicea Krossfire in postul asta … daca ma intelegi …

  • A.Faith : Nu m-a deranjat inca. Suna intr-adevar funny iesiri in trei si blog in aceeasi fraza.

  • să vezi ce mişto era când ne adunam mai mulţi şi aflam că unu’ era blogger 😀

  • @kross: da, dar sunt un pic mai unic ca altii

  • Daca cineva vrea sa il ceara de barbat pe Krossfire va trebui sa discute inainte cu mine.

    Alte comentarii?

    Deja imi ascut ungiile si imi trosnesc pumnii.

  • Cat fight…cat fight 😛

  • pai hai sa discutam sandy … but im a lover not a fighter …

  • Ok, hai sa lasam gluma la o parte si sa trecem la chestii mai serioase cum ar fi de ce imi e mie lene sa mai scriu un post 🙂

  • Krossfire – accepta lenea ca o forma de relaxare, are efecte pozitive.

  • Kross’, lasa bloggeritele si pune mana si scrie! :)))

  • @ Drace – miros o urma de gelozie … hmm

  • @RR: Stii bine ca eu nu o sa fiu gelos niciodata… iar incepem! :)))

  • @ Drace – dap … never say never … fugi de aici nu e de tine, nu vezi ca iau bataie pentru o cauza nobila !!!

  • aici puteai baga pe oricine care incearca sa agate prin online, e pur si simplu penibil. Imi place unghiul din care privesti lucrurile.

    PS pe bune ca e nu e sanatos sa socializezi doar online (kinda offtopic)

  • Evident ca nu e sanatos…culmea, lipsa vietii offline ti-o afecteaza evident si pe cea online.

  • LOL, acum mi-am dat seama ca sunt mai degraba tentat sa dau click pe linkul dntr-un comment dc este nume de gagica si mai are si poza! 😀

  • Acolo e instinct primar…we all do it from time to time :))

  • A, si ca sa nu fiu considerat pervers sau misogin: asa am gasit cateva bloguri foarte misto. Plus ca nu am reusit sa fac nici un agatament! 😛

  • Da, scrisesem eu mai demult ca a existat un contraatac al tipelor destepte pe bloguri 😉

  • A trebuit sa scrii tu repede pe blog despre asa ceva. Daca pana acum add-urile pe mess erau inofensive, acum am inceput sa primesc mailuri lungi cu poze.
    Intr-un mod tare dubios, e chiar amuzant

  • O amica a primit pe mess o scrisoare, doua poze si parola de Yahoo a unui individ care cica-si dadea sufletul pe tava :))

  • Eu cred ca si invers se poate intampla ca fetele sa umble dupa baieti prin blogosfera. Si chiar citesc mai des blogurile scrise de baieti decat cele scrise de fete.

    Va credeti voi cei mai tari…pentru ca sunteti barbati…

  • Ne-am nascut cu aceasta unica capacitate – cacofonic vorbind

  • referire la epilog , “zambind ca un paladin de 68” metaforica nuanta , pesemne esti si tu vreun prospat scapat din tenebrele Blizz.

    pe subiect, chiar oamenii se combina prin bloging? probabil lipelile pe mess sunt deja fumate.

  • Da, se combina si nu, n-am jucat WoW ever (vorbesc serios). Am jucat Asheron’s Call si alte MMORPG-uri la vremea lor dar nu m-a prins prea tare fenomenul. Am observat ca de multe ori oamenii sunt mult mai idioti decat niste NPC-uri.

  • Nu mi-a placut niciodata una dintre extreme: cea pe care o descrii aici atat de savuros sau aialalta “web is bad, bloggers are stupid” cu care dau nas destul de des. Normal, asa cum ne invatau aia batrani, adevarul e undeva pe la mijloc.

    Daca e sa o luam pe chestii personale, ador intalnirile cu bloggerii. Am avut deja prilejul sa ii vad pe unii si pentru ceilalti invitatia la suc, cand dau prin Timisoara, sta in picioare la orice ora. Sunt oameni ca si mine care, pe langa rata la banca si spumele facute la coada la carne in hypermarket, cugeta pe net. Unii cugeta bine, altii incearca si tot apreciez efortul si mi-e drag sa ii vad, sa conectez omul cu blogul. Asta nu ma face sa ma indragostesc de omul in cauza, dar imi faciliteaza o amicitie frumoasa.

    Iar, daca doresti declaratii, pe ‘soarele’ meu l-am intalnit “online” initial (imi scria pentru o emisiune by request de o faceam eu acum 1000 de ani). Mi-a scris vreo 3 ani constant, fara nicio intentie alta decat sa solicite neste muzica desteapta. Pentru ca mai multi ascultatori doreau din cand in cand sa ma si cunoasca (iarasi probabil motivatia expusa anterior, un pic modificata, sa cunoasca omul din spatele vocii), mai ieseam cu cate unul la un suc. Ca nu imi pica nimic. Ne-am intalnit la un suc fara absolut nicio intentie din partea vreunuia, am stat la povesti vreo 4 ore si ne-am dat seama ca ne-ar placea sa ne mai vedem, sa mai iesim la cate un suc din cand in cand. Din nou, fara intentii. Si dupa vreo luna ne-am dat seama ca de fapt e posibil sa fie mai mult. Avem 7 ani impreuna deja.

    Si totusi vizita online a fost numai intermediar pentru cea “face to face”. Si, daca nu ne potriveam, oricum nu se intampla nimic.

    Nu am fost niciodata impotriva amorului infiripat pe virtual pentru ca, desi e plin de “rateuri” sunt destule povesti reale de dragoste infiripate asa. Avem bloggeri care chiar s-au casatorit si din cate ii citesc, par fericiti, altii sunt inca “neoficial” impreuna si iarasi se iubesc ca nebunii si blogheaza simultan fiecare pe rasnita lui.

    Oamenii astia s-au cunoscut printr-un “declic” de genul asta, dar relatia se bazeaza pe mai mult decat “virtual shit”.

    Blogul poate fi o metoda de a atrage atentia asupra ta. Adica vine omul si te citeste si isi da seama ca mr. Krossfire e destept si amuzant. Asta poate ma face pe mine, femeia blogger, sa fiu atrasa “intelectual” de axonii tai. Daca dam bot in bot (ceea ce mi-as dori intr-un viitor nu prea indepartat) e posibil sa avem o discutie desteapta si sa iese cu o prietenie frumoasa sau doar o amicitie buna.

    De la asta insa si la amor sadea este cale lunga si ea nu se mai parcurge bloggeristic. Acolo e deja de lucru la ‘sentiment’ 🙂

    Mi-a placut articolul (ca de obicei) .. viata inseamna totusi chestii palpabile. Chiar daca uneori o dragoste mare poate fi inspirata de o intalnire “virtuala’ ideea este sa incercam sa fim “reali” pe cat posibil. Pe net suntem bloggeri mai mult sau mai putin inepti, dar in viata normala suntem OAMENI cu hachitele personale, mai mult sau mai putin suportabile 😉

  • O poveste misto care-mi confirma partial banuielile. Bine, cred ca in cazul emisiunii ”by request” te-ar fi putut eventual contacta si telefonic caz in care putem extinde discutia in aria ”tehnologia ca mediator”.

  • Dealul era sa scrie pe mail ‘listutele’ de piese si dupa aia cautam de nebuna tot felul de ciudatenii. Rare releasuri de rock sau blues, de inroseam audiogalaxy-ul 😀

    Ca radioul avea vreo 3000 de discuri (intergralele Led Zeppelin, John Mayall, Yes, Genesis etc.) dar nu gaseam toate cele .. aveam sute de piese pe lista de asteptare si cautam cu lunile .. ce vremuri frumoase ,,,

  • O chestie faina pe care as fi vrut si eu sa o fac dar nu prea cred ca mai apuc vreun radio de rock.

    Speaking of which : 3000 de discuri cu Zed, Genesis, Yes … ?

  • Cu de toate, de la pop de calitate pana la jazz. Nu erau toate 3000 cu Led Zeppelin but of course, dar niste albume pe acolo de sa tampesti de placere. Aveam tot felul de progresive, “foalce”, pop de bun simt, rock la greu, si mai marii jazzului. Pacat ca nu am poze de pe vremea aia … ma simteam in paradis. 🙂

  • Eu nu prea citesc bloguri pentru ca marea majoritate ori ma enerveaza ori ma plictisesc teribil, poate din cauza asta nu am intalnit cazuri din acestea extreme. Singurul blog peste care am dat din intamplare si unde exista la aproape fiecare post zeci de comentarii tampite, in mare majoritate fete, este blogul lui Tudor Chirila. Ok, el este VIP o sa spuneti, dar comentariile si pana si nicknameurile comentatoarelor sunt de-a dreptul hilare.

    Eu totusi cred ca mai conteaza ce si cum scrii pe blog. Daca incepi cu posturi personale (fitzoase) in care vrei sa arati cat de non-conformista esti, cum te mai distrezi tu si cum ii mai invarti pe barbati pe degete, normal ca vei atrage si comentarii ca atare. Si daca mai pui si niste poze “artistice” succesul (la astfel de comentarii) este garantat. Este oarecum ca in viata de zi cu zi, cu cat faci mai mult balet…

  • Da, e simpatic blogul lui Chirila…se chinuie si omul sa scrie ceva mai de Doamne ajuta care nu implica pseudotrupa aia sau unde canta el, rafineaza textul, il publica si PAC….20 de commenturi gen ”Imi place ce scrii. Vrei sa ne intalnim ?”

  • very well said 😀 .ca sa revin la un comentariu de mai sus: vezi de ce nu pun poze pe blog?Si chiar si asa, I had my fair share of creeps, god help us all, ar trebui sa le faca un test psihologic inainte sa le vanda placa de retea ;).

  • Ma gandeam eu ca la un timp o sa reactioneze si gagicile cu blog din bloroll 🙂

  • Stii, uneori e suficient sa fii maritata ca nu mai primesti nici emailuri, nici add-uri pe messenger 😛 (cel putin nu de la barbati :D)

  • Da, dar dupa un timp nu o sa mai conteze, e suficient da primesti ”atentie” si se va transforma in atentie negativa.

  • N-o sa am un asa succes nebun, stai linistit 😀
    Cred ca mai degraba fetele (bloggerite sau nu) sunt disperate sa primeasca atentie de la bloggeri si nu invers. Sau e doar impresia mea ca sondaj n-am facut… inca 🙂

  • Neah, nu-s destui bloggeri care sa se ridice in viata reala la inaltimea personalitatii lor online.

  • Si de ce li se pare virtualul asa atractiv atatora?

  • Pentru ca miroase a bani si putina recunoastere.

  • Krossfire, trebuia sa ajung si la tine cu “colindul”. :)) Citeam eu asa o cartitica, destul de frumoasa, si am dat peste o poveste in care un scriitor tanar in pana de inspiratie, pe punctul de a renunta complet la munca lui, citeste aproape accidental o istorioara a unei scriitoare in ziarul in care odata si el publicase, care reda perfect o situatie care i se intamplase si lui: arderea manuscrisului la care se chinuise atata timp si pe care il credea destul de bun incat sa il prezinte editorilor. Asa ca… ii scrie acesteia sa nu renunte la pasiunea de a scrie, si sa continue pentru ca ii place cum o face. Intre ei doi incepe un dialog frumos prin intermediul scrisorilor, si la un moment dat, el se decide sa rupa aceasta comunicare pe nevazutelea, si ii propune sa se intalneasca. Ajunge la intalnire, si na ca acea Madeline tanara si zglobie, plina de spirit (asa cum i se aratase lui din povestile si corespondenta lor) era de fapt o femeie in varsta, cu o basma pe cap, care cara dupa ea o sacosa grea. Ajung la un restaurant, iar Olga (asa o chema de fapt) pune sacosa pe masa si incepe sa scoata mancarea, ca pentru un picnic (:D ). Stau, vorbesc, de fapt Madeline era numele fiicei ei (Cum? Ai o fiica? O pot cunoaste?- tanarul nostru scriitor inca mai spera)- sperante naruite: fata murise, iar mama ii pastra vie amintirea scriind povesti in care sa eroina era fata ei.
    Bottom line, what you read (somentimes) is not what you get.

    PS: am zis “colind” pentru ca am mai citit in aceeasi cate o povestioara care s-a pliat perfect pe un articol citit pe un alt blog si m-a amuzat coincidenta si potriveala.

  • Feeria : E un pic sinistra incercarea de a pastra vie amintirea fiicei prin scris, o lumanare vesnic aprinsa.

  • E sinistra, adevarat, dar pana la urma o modalitate de a sublima adecvat o suferinta puternica, si de multe ori arta/actul artistic are darul acesta, de a ne elibera de durere, monstri, demoni, temeri. Pentru un timp e terapeutic, poate de la un moment dat devine patologic. Dar nu stiu care-i granita.
    Pe mine m-a amuzat potriveala cu tema articolului.

  • Well, eu exist in carne si oase, am cativa martori pe la evenimentele bloggeristice la care am participat de voie-de nevoie.

  • Qualitative resource

  • un post foarte interesant, ma bucur ca ti-am gasit blogul pe google , chiar tiam dat si subscription ,ar trebui sa scrii mai des , astept cu nerabdare noi posturi din partea ta ,thanks, si keep up the good work

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *