Oda muncii de culise
Pe langa multiple merite muzicale , balada ”The Bard Song” are darul de a-mi aduce aminte de o categorie etern defavorizata. Este vorba despre oamenii de culise, cei fortati sa aplaude si sa nu culeaga niciodata laurii.
Cu vreme in urma, referindu-ma la o traducere dupa un text de Neil Gaiman , il acuzam pe traducator de lipsa de experienta. Intamplator, traducatorul era Liviu Radu, un om cunoscut in zona S.F. Nu stiu daca tot intamplator, ma inselasem in legatura cu traducerea . Textul initial beneficia de imagini iar traducerea era pe cat de coerenta se putea in conditiile in care varianta in engleza mustea de referinte intraductibile. Asta ma aduce la problema din titlu : exista vreun cititor care sa aiba ”traducatori” preferati ? Daca nu, e de inteles ca munca de traducator este neimportanta ?
In perioada comunista, existau cativa (majoritatea adaptau poezii) care chiar adunasera o baza de ”fani”. La ora actuala insa, munca unui traducator este privita ca o operatie rutiniera si mecanicista. Asta in conditiile in care chiar si baiatul de la tejgheaua KFC e convins ca ”stie engleza”. Nimeni nu pricepe efortul traducatorului de a vedea dincolo de pragul lingvistic si de a oferi mai mult decat o schimbare de forma. Traducatorii care sunt la randul lor scriitori mai au o sansa la recunoastere : Radu Paraschivescu de exemplu si-a lasat placut amprenta pe multe dintre cartile traduse. Altfel, recunosc cu rusine ca multe din titlurile care mi-au marcat adolescenta sunt traduse de oameni ale caror nume le-am uitat imediat dupa ce am intors prima pagina.
Daca asta s-ar opri doar la minoritatea traducatorilor, tot ar fi ceva. Traducatorii sunt totusi o specie aparte din moment ce nu ei sunt autorii reali ai lucrarilor traduse, desi lasa ceva din propria experienta in produsul final. Tendinta exista insa peste tot : in stiinta, comunicare , muzica , industria jocurilor video si, in mod ostentativ, in cinematografie. Desigur, aici cititorii vor spune : ”Asa, si ? Nimeni nu-si mai aduce aminte de consilierii lui Alexandru Macedon sau Ghenghis Khan si nici de purtatorii lor de cuvant !”. Problema nu consta in fenomen in sine, unul normal de altfel. Gravitatea ei vine din faptul ca societatea actuala nu iti mai permite sa fii anonim. Fiecare vrea sa fie cineva, sa sara in fata camerei, sa apara, sa tipe, sa atraga atentia.
Oamenii aia care voiau o existenta linistita, dar implinita profesional, incep sa dispara. Avem zeci de regizori in devenire si de pseudoproducatori de filme, dar un scenarist sau un editor bun sunt pasari rare. Grevele din ultimii ani sunt edificatoare in sensul asta. Ne gasim intr-un periculos joc al proportiilor in care fiecare premiu castigat de un norocos inseamna aruncarea unui val peste munca a sute de oameni. Cel mai bun mod de a-ti asigura un loc pe podium este sa te semnezi. Trebuie sa apari cumva pe generic, pe numele proiectului. Plimba-te prin platou si tipa. Da idei dar nu le finaliza niciodata. Cat timp semnatura este suficient de vizibila, totul va parea apanajul tau.
Pe langa cativa oameni de culise si alti cativa care duc greul, va exista in fiecare echipa si un star. Marea problema este ca marile calitati ale starului (carisma, empatia cu publicul, capacitatea de a prezenta si sintetiza) incep sa se reduca la un singur lucru : norocul. Norocul de ”a fi acolo” tinde sa reduca orice incercare de a face mai mult. ”Elita” a ajuns sa fie compusa din fotomodele si operatori de PC, pe cand valorile se scufunda in dezamagiri si obscuritate. Opera de o viata a unuia devina ”chestia aia unde a aparut si marele Gigel”. Pasiunile adevarate au inceput sa fie inghite de ”hobby”-uri si de speculanti atat de buni incat nici cunoscatorii nu mai pot face mereu diferenta.
Frumosii anonimi se transforma treptat in papitoi obsedati de atentie. Cu totii stiu ca marile poturi vor fi mereu luate de cel care se semneaza primul. Numele prostilor pe toate gardurile ? N-as spune. O avalansa de lucrari importante din diverse domenii se ascund sub nume de ”prosti”…
P.S : Fara legatura, cred ca v-am mai spus ca ador pur si simplu newsletterul Apropo.ro. Nici Cracked si nici alte siteuri de umor nu pot replica cu atata succes ceea ce oamenii astia fac involuntar. Pe langa faptul ca scriu ”Wow” la fiecare stire veche de o saptamana, titlurile din Newsletter sunt pur si simplu sublime. Astazi de exemplu, sub titlul ”O vulpe infometata a fosta ucisa de patru forte ale naturii din Marea Britanie!” se ascundea un articol despre o ”vulpe devoratoare” batuta de patru gaini.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Fanii toxici și fanii terapeutici September 21, 2024
- După multă vreme, niște muzică… September 7, 2024
- Sindromul impostorului și impostorii fără simptome August 11, 2024
- Să nu ne supraestimăm... July 15, 2024
- Bucuria de copil June 29, 2024
Mi-a placut foarte mult postul! Mi-a amintit de multele dati cand nu am semnat.
Eu mi-am amintit de multiplele dati cand ”starurile” m-au fortat sa semnez, doar pentru a nu imi fura munca.
Poate apropo.ro e un fel de onion 🙂
Chiar asta spuneam si eu intr-un alt articol re: traduceri. Putini inteleg cat e de importanta traducerea si ca de multe ori efortul depus intr-o traducere intrece creatia originala. Taman d-aia eu nici nu fac traduceri pentru blog decat cu Google Translate, unde corectez numai cele mai grosiere greseli; in rest, daca se-ntelege, las cum e.
Cat despre SF, filmografie si anonimat, TED taman a publicat o cuvantare de-a lui Cameron. 😀
Dincolo de simpla traducere a unei opere acel traducator poate sa redea ceea ce nici o masinarie nu poate; trairile personajului/personajelor.
Forma in care adaptezi o traducere , in care intelegi ceea ce autorul doreste sa transmiota mi se pare esentiala pentru succesul cartii intr-o limba.
Este ca atunci cand faci subtitrari la filme. In film o fraza poate avea 3-4 sensuri dar doar unul este cel corect, deci cel care traduce trebuie sa cunoasca foarrte bine limba sau sa urmareasca intreg filmul pentru a da forma cea mai corecta ca cei ce vizioneaza sa inteleaga mesajul real.
Am avut coerenta in ce am zis sau am batut campii? 😛 cred ca trebuie sa ma duc la culcare 😛
Zamo.ca : M-am gandit , dar nu e , e serios :). Bine, poate Cameron isi aminteste de Aliens cand scria si scenariu, era si regizor si director de imagine 😛
Cartim : Da, pai aia ziceam si eu. Nu poti urmari ceva superficial si construi o adaptare din bucati (cum fac majoritatea autorilor de subtitrari din pacate :P)
Cameron povesteste cum a facut un film despre o barca mare care se scufunda fiindca nu l-au lasat sa faca Avatar din prima. Ca sa se razbune, a convins studiourile sa-i finanteze o expeditie de scufundare. A creat laba romantica fiindca altfel nu l-ar fi lasat sa faca scufundari.
Go figure 🙂
Citindu-te mi-am amintit brusc de “Pragul saitului George Pruteanu”. Am ajuns acolo din pura intamplare, cautand niste traduceri dupa Esenin. Ce m-a impresionat este ca nu am gasit o singura varianta de traducere, ci mai multe. Pe care m-am apucat sa le compar. Atunci am constientizat importanta si frustrarile unui traducator.
Eu cred ca un traducator bun trebuie sa si gandeasca in limba respectiva si sa inteleaga naratiunea , altfel nu iese o traducere buna .
Sa gandeasca , sa fie familiarizat cu opera respectivului autor , sa fie la randul lui un scriitor macar mediu. “Traduttore, traditore” ziceau romanii si aveau dreptate, traducatorul “fura” o opera , o creatie pentru a o impartasi cu ai lui .
Am mai spus pe undeva asta: am nimerit odata cu acelasi roman in original (engleza) si in traducere in maini. Am fost socata, erau omise jumatati de fraze. De asta nu am incredere in traduceri si in al doilea rand nici nu prea cred in ele.
Insa sunt de acord ca un bun traducator e cel care transmite sensul si intr-un fel “rescrie” cartea. Nu m-am hotarat inca, totusi, daca e corect sa isi lase atat de adanc amprenta.
Stiu ca e doar marginal in legatura cu subiectul, da’ ma tot gandesc la chestia asta.
Vreau si eu linkul ala cu gainile si vulpea ca pare amuzant.
Oamenii care stau in spatele lucrurilor mari facute sunt acolo cu un motiv si sunt platiti pentru asta. Nu cred ca acei consilieri a lui Alexandru Macedon erau cine stie ce platiti pentru asta, dar cu siguranta aveau si ei beneficiile lor.
R-Inedit : Intr-adevar, sa gandeasca in limba respectiva..ala chiar e un efort !
Zamo.ca : In termeni de incasari, Avatar a fost o razbunare pe alte studiouri. Altfel, e o razbunare pe fanii scenariilor bine scrise 😛
Lupul Alb : Chiar avea omul un editorial (in Gandul cred) despre traduceri si traducatori. Bine ca mi-ai amintit.
Cartim : Bun citatul si buna observatia cu ”sa fi citit in domeniu”. Sunt traducatori care traduc si carti de diete dar si eseurile lui Wittgenstein.
Gia : Nu, te inteleg si stiu ca-i un numar urias de traducatori de toata jena in Romania. Problema e ca unele lucruri nu se pot citi in limba originala si uneori nici intr-o traducere competenta in engleza (limbile latine sunt de multe ori mai ”fierbinti” si colorate decat engleza si se pierde mult prin traducere…o traducere bine facuta in romana e chiar mai indicata !)
Hmm, mistocut articol dar nu-i tocmai o perioada buna pentru chestii detaliate.
Nu-i o perioada foarte grozava nici pentru mine, nu doar pentru bloguri, deci aia e 😛
Oricum, nu scriu din obligatie + glad you liked it 😀
Pai daca traducatorul nu poate sa gandeasca in limba respectiva , nu are cum sa inteleaga ce a scris autorul .
Foarte putini isi dau seama ca munca traducatorului este la fel de importanta ca si munca autorului , pentru ca datorita traducatorului , cartea se naste a doua oara , intr-o alta limba .
Apropo de Avatar – sincer, nu-nteleg criticile care-au fost aduse scenariului / povestii. Poate si pentru ca ma hranesc cu SF de mic si ca urmare nu mi s-a parut nimic greu de-nghitit. Din contra, scenariul este extraordinar de bine gandit, daca reusesti sa-ntelegi ca incearca sa transmita Gaia Hypothesis (vezi wikipedia). Asemanarile cu Pocahontas, Alien etc. sunt acolo numai pentru a inlesni acest mesaj.
Zamo : Buna asa…dar e mesajul suficient ? Am vazut mesajul in X alte filme si in carti (vezi Final Fantasy filmul care il transmite direct). Problema e ca extrem de previzibil, parca fiecare replica e un cliseu hollywood like. Tind sa cred ca regizorul Cameron l-a cam ignorat pe scenaristul Cameron. Aliens mi se pare mult peste Avatar, avand in vedere perioada in care a fost scos.
Aliens este facut pentru FX. Avatar pune accentul pe redarea emotiilor prin machinima. Uita-te la gagicuta (am uitat cu o cheama). La inceput este angry dar se vede ca-l place. Cu timpul, se topeste, iar chipul o tradeaza. She’s mellowing out.
Faptul ca-i si tipa din Aliens (care este autistic – ce coincidenta) e iarasi o aluzie la importanta emotiilor.
Avatar nu excela intr-un singur domeniu ci in domenii multiple. De asta este si atat de greu pentru multi sa-l inteleaga – sensory overload. Si BTW, daca nu l-ai vazut in IMAX, nu l-ai vazut decat pe juma’te.
L-am vazut intr-un cinema normal. Am adormit dupa 40 de minute iar dupa trezire (m-au trezit amicii care credeau ca-s rau si simulez) pricepeam fara probleme unde duce.
Avatar mi se pare mult mai FX oriented decat Aliens. Personajele din Aliens exista, au forta psihologica. In Avatar sunt doar emotii unitare mascate de efecte. Nu am ce sa contest la nivel de efecte dar pur si simplu filmul e plictisitor. Nu-l pot duce pana la capat pentru ca intuiesc replici, intuiesc actiunea (inclusiv chestia cu triburile am ghicit-o, Lotr fashion) si nu ma surprinde cu nimic. Sunt convins ca la IMAX as fi fost ”wow, wow, ce efecte misto” dar tot cu aceeasi chestie as fi ramas : un film care vrea prea mult in extrem de multe directii dar nu atinge sublimul decat intr-un singur domeniu – FX & machiminia.
Aliens has a higher Rotten rating, and I agree 😀
Eu la Aliens m-am plictisit, si nici nu m-am uitat pana la sfarsit. Am facut un efort sa ma uit taman pentru ca a influentat atata lume. Dar ca tematica, poti desprinde un mesaj pregnant din el asa cum poti desprinde din Avatar? Si despre care emotii vorbim? Monstrul cand ii este supt creierul de vid? Aliens imi pare ca are a face numai cu emotii primare. In Avatar, pe de alta parte, vedem chipul unei femei din alta rasa care se indragosteste – iubirea fiind transcendenta. Ca dragostea trebuie uneori ocrotita prin razbel – e-o idee veche de cand lumea, regasita si 5th Element. Dar dragostea primeaza. Este adevarat ca Avatar merge in multe directii, dar eu vad in asta un plus, nu un minus. Este exact ce ma tine pe mine treaz. Pentru majoritatea celor care il vad, abia 2 sau 3 fire pot fi urmarite (and make sense). Nu vreau sa spun ca cei carora nu le place gresesc sau nu-s in stare sa-l priceapa. Pur si simplu, rezonam diferit la diverse mesaje. Eu nu rezonez la Aliens, dar asta nu-nseamna ca nu-i un film bun – este un film excelent in clasa sa de filme si… Read more »
In Aliens sunt mai multe. Din ce-mi amintesc : -Bishop, androidul care functioneaza dupa legile lui Asimov (Ripley avusese de-a face cu un android psihotic in primul film, mai psihologic de altfel). E cam primul personaj de gen care functioneaza coerent, exceptand Blade Runner. -Fetita si comportamentul ei eratic. -Tipul ”tough girl” (Vasquez) si al macho-ului de debara (soldatul care o ia razna dupa ce dispare jumatate din echipa de interventie) -Sunt de analizat Ripley si caporalul, interesul ei amoros. In Avatar : -Un mesaj mai puternic a fost cel de tip District 9, desi rasismul e deja plictisitor. Nu mai spun ca in Avatar, gagica albastra se indragosteste tot de un tip albastru, nu de ”sufletul lui” cum ar vrea filmul sa sugereze. In prima faza o atrage neindemanarea dar si lookul individului, in niciun caz faptul ca ar fi un om cu alt tip de sentimente. -Am urmarit toate firele cat n-am dormit dar niciunul nu mi s-a parut suficient de bine legat, mai putin efectele. Dar da, adevarul e ca eu nici nu prea rezonez la mesaje umaniste, tolerante, ecologiste. Probabil daca eram in locul generalului, foloseam gaz sarin (in atmosfera pandorei s-ar fi dus imediat). No… Read more »
articolul asta imi aduce aminte de ce zicea TS Eliot, ca geniile apar in mijlocul unor efervescente produse de oameni mediocri, dar care servesc la circulatia ideilor. el se referea la poetii mari, care apar acolo unde sunt multi poeti marunti (Eliot ii numeste pe acestia: second-order minds) si care prin urmare nu sunt chiar niste genii pustii. exemplele pe care le da – Grecia lui Pindar si Anglia lui Shakespeare – sunt elocvente.
ma tem insa ca fenomenul erijarii acelor second-order minds in first-order minds nu e unul mioritic, ci e o dambla generalizata pe intregul mapamond. dar, noi ce putem face?…
Second-order minds ar fi total ok. Am avea produse decente. Din pacate minti care-s in esalonul 4 si 5 sunt incurajate obsesiv.
sa stii ca ai dreptate. Eliot se referea la cu totul alti oameni decat cei ce ocupa prim-planul, la oameni meniti sa contribuie cu inteligenta la decantarea in sens critic a valorilor. ceea ce nu e cazul cu mintile inferioare.
Rolul traducatorului, nespus, nescris si disimulat este acela de a “traduce”
O zi minunata iti doresc
Adevarat, in ziua de azi toata lumea vrea sa fie in lumina reflectoarelor. Cei din culise oricum nu primesc recunoasterea pe care o merita. Pot sa dau si un exemplu:
– am scris un scenariu micut pentru o sceneta si, desi interpretarea mea nu era suficient de buna, am ales sa joc eu personajul principal, pentru ca era sceneta MEA. :)) Rezultatul ar fi fost mai bun, probabil, daca alegeam un coleg mai potrivil pentru rolul acela.
– in schimb, in cadrul unui joc de la cursul de actorie, in care trebuia sa fii regizor si sa vii cu o idee de scenariu in 10 minute, pentru ca doi colegi sa o puna in practica, cele doua colege care m-au ajutat au fost foarte tari, s-au descurcat mai bine decat speram si toata lumea a fost multumita. Atunci a fost, totusi, un caz aparte, pentru ca a fost apreciata echipa ca intreg, iar miza nu era atat de mare.
Vom putea compara Avatar cu Star Wars abia cand vor iesi si partile urmatoare (pe parcursul vietii noastre 😀 ).
Eu vorbeam de mesaj, tu-mi descrii tipologiile personajelor. Star Wars are la baza arhetipurile acelor vremuri (Campbell). Avatar are la baza Gaia H (Lovelace).
Gagica albastra stia ca el e “sleepwalker”. Therein lies ze difference.
A urmari firele in Avatar e echivalent cu a te uita la organe, practic 😀
Cristian Ion : Dar cuvantul in sine implica multe.
Catalin : Da, dar deja aici e vorba de ”if you want something done right…” + daca ai capacitatea si talentul necesar, de ce sa nu-ti interpretezi propriul rol.
Zamo.ca : Ce star wars , vorbeam de Aliens iar Avatar n-are treaba cu Star Wars. Ultimul e in cu totul alta liga, una proprie. Ma gandeam la genul de S.F-uri hit & run 🙂
Stia, dar nu asta o atragea, that’s all 😛
Ştii ce-mi vine în minte când spui oameni din culise? Acei actori de back-up, umbrele care permanent se pregătesc pt rol în cazul in care leading actor nu ajunge sau nu mai e in stare să-şi joace rolul. Oamenii ăia ţin în priză pe actorul din rolul principal, il fac să joace cât mai bine ca să nu-şi piardă rolul.
Mai sunt şi cei care “suflă” şi au grijă ca tu să nu te faci de cacao fiindcă ţi-ai uitat replica… Azi am o fixaţie cu teatrul, aşa că am adaptat ideea din post la dorinţa arzătoare de a-mi face timp de mers la o piesă de teatru. 🙂
Pai cam la asta m-am gandit si eu initial. La asta si la multe altele insa n-am timp sa le exprim coerent 🙁
E aiurea când ai multe idei, dar nu ai timp să le scrii pe toate.
Poate ar trebui să faci şi înregistrări şi să le pui în completarea ideilor scrise. 😀
Este mare nebunie in a fi cineva. Ai punctat bine ca acum nimeni nu mai vrea sa stea in banca lui, sa fie anonimul din echipa. Mi se pare si logic daca te uiti la cine a ajuns sa joace rolul de trendsetter pe tv. Daca un neica nimeni isi permite atunci, el – scenaristul sau traducatorul – de ce sa nu joace un rol important?
Nimeni nu mai vrea locul din spate dar sa speram ca selectia naturala va functiona si in cazul pseudovedetelor.
Roxana : Inregistrari fac, geme telefonul dar na..e mai greu cu ele 🙂
Emil : Locurile din spate ajung sa fie ocupate de incapabili care la randul lor se vad sefi 🙂