Oameni si umanitate
Uneori, printre zecile de comunicate despre Lorzii Sith din Parlamentul României, gafele demnitarilor străini și scandalurile mondene, se mai strecoară și câte o știre care ar merita promovată…
Săptămâna trecută, știrea asta a fost anunțarea planului lui Elon Musk de a duce oamenii pe Marte în șase ani. Da, sunt serios! Hai, hai, ștergeți-vă lacrimile de râs. Evident, pentru un om rațional, apar niște întrebări elementare legate de cum va face Elon Musk asta, cu sau fără SpaceX în spate, și despre cât de realist poate fi un om care e ferm convins că trăim într-o simulare. Da, Elon Musk și încăpățânarea lui creatoare sunt într-adevăr extraordinare, iar povestea vieții lui a deschis mai multe prezentări live decât citatele din Confucius, însă, acum, nici el nu cred că a mers mai departe de un exercițiu de PR. Totuși, lucrurile de mai sus pot fi considerate… simple detalii.
Ce e de remarcat în articolul despre Musk este că un vizionar, responsabil și pentru alte concepte considerate utopice (Hyperloop), dar și pentru idei care și-au dovedit fezabilitatea (Tesla) a reafirmat una dintre vechile misiuni ale umanității. Nu, nu una dintre misiunile oamenilor, ca indivizi, ci una dintre vechile dorințe ale maimuțelor bipede care cândva se speriau de fulgere. Vorbim despre dorința de a ajunge la stele. Fie că suntem sau nu singuri în univers, fie că vom putea sau nu coloniza o planetă din sistemul solar, important e să ajungem cât mai aproape de necunoscut. Să ne extindem orizontul dincolo de petecul nostru de pământ și să realizăm cât de mici și, în același timp, cât de nelimitați suntem.
Mai percutantă în articol este expresia “the crowd went absolutely wild”. Faptul că mai mulți oameni au lăsat scepticismul (natural, în cazul ăsta) la o parte și au zis „da, asta ne-am dori pentru copiii noștri” e adevărata știre. Faptul că, undeva, printre refugiați și oameni speriați de refugiați, printre homofobi și feministe, luptători pentru credință și atei militanți, mai există și oameni care și-ar dori să facă, nu doar să vorbească despre cum ar trebui să “se întâmple”. Oameni care realizează crudul, dar eliberatorul adevăr: omul ăla unic, minunat, frumos și plin de visuri, dar și de ură, idei fixe și limitări… nu contează. Umanitatea însă, așa tânără cum e, a dat naștere piramidelor, artei, avioanelor și Internetului. Umanitatea e totul.
Unii vor spune: dar stai, că umanitatea a fost împinsă de oameni, fie ei nebuni frumoși, fie nebuni calculați precum Musk. Da, doar că toți au fost produsul mediului și societății lor, adică a ceea avea umanitatea mai bun sau mai “altfel” de oferit la momentul respectiv. Oamenii ăia au ieșit în față indiferent de clasa socială, religia, rasa sau sexul lor. Timp de mii de ani, colectivul a găsit metode de a promova indivizii capabili să aducă o schimbare, chiar dacă schimbarea aia a fost de multe ori traumatică și privită ulterior drept “crudă” și “nedreaptă”.
În același articol ni se sugerează că, rămânând cu picioarele pe Pământ (la propriu), vom ajunge să ne exterminăm, alternativa fiind să devenim o societate multiplanetară. Nu știu dacă va fi vreodată așa, dar afirmația vine de la un om care își consideră toți semenii drept “software și hardware” (un om pe care nu-l interesează câte femei urmărește pe Twitter). Prin urmare, dacă și indivizii detașați de norma socială simt că nu ne va fi bine dacă rămânem “închiși”, sunt tentat să cred în ipoteză. De ce? E simplu: pentru că ne place pe Pământ și ne complacem în situația asta. Ne e frică de contactul cu nimicul, de plonjonul în infinit. Mai mult, ne place să credem că “avem o misiune aici”.
Drept concluzie, mi-ar plăcea ca toți oamenii care se pregătesc să dea share unor poze cu pisici pe care nu le-au mângâiat și unor copii din țări pe care nu le pot pronunța să se oprească pentru 10 secunde. Nu putem nici iubi și nici ajuta pe toată lumea. Putem însă să ne ajutăm pe noi ca parte dintr-un întreg. Putem ca, prin orice facem și prin modul în care privim lumea, să mișcăm fie și milimetric lucrurile în direcția potrivită. Da, suntem doar mamifere, dar nu ne-a interzis nimeni să ne căutăm aripile.
P.S: Blogul a fost blocat timp de câteva zile pe unele desktop-uri și pe mobil din cauza unor probleme cu un plugin. Sper că acum totul e în regulă. Ahh, și n-am uitat de recenzia aia în engleză.
Ce bine sa ai talent la scris. Desi noi doi discutam lucrurile astea de vreo 10 ani, eu niciodata nu am reusit sa le exprim coerent. Preach on!
Cred ca nici nu te-ai asezat vreodata sa le scrii. De altfel, nici eu nu am dezvoltat subiectul din acelasi motiv: parea redundant. Aveam cumva senzatia (amandoi) ca si altii au cam aceeasi viziune pe termen lung, dar acum ca avem oameni de stiinta care “nu sunt convinsi de vaccinuri” si cercetatori care vor sa caute “gena sexismului”, incep sa cred ca am deviat mult de la traiectorie :))
E posibil ca Musk să fie mai pragmatic, mai puţin nebun şi mai puţin vizionar decât l-ar crede lumea. Când a conceput structura de bază a modelelor Tesla, nu a folosit o realizare tehnică extraordinară, găsită la Roswell, testată în Zona 51 şi sudată cu laserul pe care l-ar fi avut Ceauşescu în 1968. De fapt, a făcut contrariul: a folosit o tehnologie care exista deja, se putea produce rapid în mare serie, cu o comandă pe Internet. Ce e “maşina dumneavoastră pe un ecran” de la Model S? O simplă tabletă cu procesor Tegra. O tehnologie care exista deja, produsă în sute de milioane de exemplare, şi care a fost adaptată rapid la alt scop. Ce e bateria magică a lui Roadster sau Model S? un număr de baterii standard cod 18650, care se folosesc la laptopuri, montate în serie şi paralel. 6831 de baterii pentru Tesla Roadster, 7096 de baterii pentru Model S. Era simplu ca bună ziua să comanzi unei uzine care construieşte baterii de laptop să fabrice un set de baterii pentru Tesla Model S… fără investiţii în utilaje şi cercetare. Motorul electric era cunoscut de 200 de ani, sistemele de comandă şi control electronice existau,… Read more »
Pai cred ca ultima postare de pe blogul meu este legata de ce ai scris tu mai sus. Deci da, m-am apucat sa le scriu, dar le scriu prost.
wpolitka: Pai atunci, sa scriem mai mult 🙂
Nautilus: Perfect adevarat (principiul, pentru ca la partea tehnica o sa te cred pe cuvant). De fapt, cam tocmai asta e demonstratia faptului ca ne-am blocat – avem o groaza de piste de investigatie tehnologica, dar nu le urmarim pentru ca suntem blocati in tot felul de aiureli si “probleme” locale. In loc sa perfectionam ce avem si sa ne uitam mereu la urmatorul nivel, ne intrebam cum am putea inveli aceleasi lucru in alte ambalaje pentru mai mult profit (chiar si atunci cand nu vrem, piata ne forteaza la astfel de compromisuri) sau cum sa rezolvam probleme presante precum marirea penisului (n-as vrea sa citez iar Idiocracy, ca nu stiu daca merita).
Zice un american: ”nu avem și nu am avut niciodată o explorare a spațiului sau o colonizare a spațiului, ci doar un program spațial. Al statului. Fiindcă nu există, la nivelul tehnologiei de azi, niciun fel de beneficii care să rezulte din explorarea spațiului.”
Cu un mic amendament: acolo unde au existat beneficii, adică în industria sateliților de comunicații, navigației prin GPS și GLONASS etc a existat și interesul de a face ceva. Adică de a folosi tehnologia deja existentă și de a o îmbunătăți decenii în șir pentru a obține un rezultat.
Iar industria modernă a perfecționat atât de mult produsele sale încât, cu puțin efort, doi studenței au lansat o cameră digitală la granița spațiului cu numai 150 USD. Chestie pe care cu o generație în urmă o puteau face doar marile puteri militare.
(Cu o generație în urmă, o copie românească proastă de calculator Z80 costa aproape 10 000 de lei, sau venitul pe 3 luni unei familii cu 2 angajați 😀 )
Interesul economic exista, dar este pe termen foarte lung. Noi avem probleme de colaborare pentru obiective imediate… e cam greu sa ne asociem pentru ceva de genul asta (dar, din fericire, interesele individuale si indivizii nu sunt parte din pasul asta evolutiv).
Sa revenim la spatiu. Inteleg ca nu au pasit pe Luna. Inteleg ca nu au ajuns dincolo de statia orbitala. Oare asta sa fie marele pas al omenirii? Sau revenim la primul pas pe Luna.
Cine nu a pasit pe Luna :))? Am pasit de mai multe ori pe Luna, pana n-a mai fost necesar. Orice cautare rationala iti poate demonstra ca teoriile conspiratiei aparute dupa 2000 n-au niciun fel de baza.
http://edition.cnn.com/2016/10/11/opinions/america-will-take-giant-leap-to-mars-barack-obama/index.html – Apropo de ce spuneam…
Si putin extra: https://www.theguardian.com/science/2016/oct/12/will-you-become-a-citizen-of-asgardia-the-first-nation-state-in-space
Ideea staţiei spaţiale Asgard (fără sufix) e a lui Marshall T. Savage. Ăsta fiind un SFist utopist, care a fost lăudat într-un mod obscen de către Mironov. Pe acelaşi ton pe care zisul Mironov îl folosea când scria despre Răposatul Ceaşcă. Lucru care mă face să cred că şi Savage era un fel de oltean scorniceştean, dar mai perfecţionat.
E puţin comic modul în care Savage propune lansarea cu ajutorul instalaţiei Bifrost spre staţia Asgard.
Nu de alta, dar nepoţii mătuşii Merkel te cenzurează când vorbeşti de chestii de-astea, iar nepoţii lui Unchiu’ Sa… ăăă, Unchiu’ Barack îţi strigă: “14/88, man!”
Suna putin a Ultima Thule, nu? Totusi, intentia in sine e ok 🙂
Nepoții lui tanti Merkel ar zice că nu îi deranja prea tare dacă suna a Ultima Thule, dar în urechiușele lor politically-correcte sună a Thule-Gesellschaft 😛
:))
Mai nou, Musk e peste tot: http://www.businessinsider.com/elon-musk-submarine-thai-soccer-team-cave-2018-7?r=US&IR=T
[…] Asta în ciuda declarațiilor lui Elon Musk care a fost pus de vreo două ori la punct anul ăsta (oricât de utilă ar fi atitudinea lui uneori, în multe situații ea poate deveni […]
Un proces pe care Musk nu trebuia sa-l castige: https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/it-c/elon-musk-a-castigat-procesul-cu-un-speolog-care-il-acuza-ca-l-a-defaimat-pe-twitter-numindu-l-pedofil-verdictul-dat-de-juriu-premiera-intr-un-litigiu-major-de-defaimare-pe-retele-de-socializare-19191919
[…] mulți actori și boxeri buni decât oameni buni. Deși nu are un „cazier moral” tocmai curat, Elon Musk e recunoscut și el pentru gesturile grandioase (și puțin grandomane). Mai nou, și Michael […]