Noi, bufonii

Printre intrebarile care au bantuit in ultimele zile pe blog, intrebarea legata de raritatea posturilor a aparut la fel de des ca celebra ”Carei specii apartine Oana Zavoranu”? Daca ultima intrebare este inca sub lupa cercetatorilor, la prima as putea raspunde cu un vag ”disertatie si alte obligatii”. De data asta insa, la fel ca Robbie Williams, sunt Back for Good.

In ciuda titlului, postul de fata nu este despre troli, hateri sau alte lighioane din online. Articolul de fata e dedicat bufonilor profesionisti. Saptamana trecuta, un prieten microbist era extrem de agitat de venirea lui Hagi la nationala. ”O catastrofa”, numea el evenimentul. Daca va intrebati cine este Hagi si ce cauta el in handbal, felicitari! Sunteti fie femeie, fie un om foarte, foarte fericit. Altfel, pentru restul, luptele dintre bufoni sunt la fel de importante pe cat erau in Antichitate.

Cum bă bufoni? Adica fotbalistii, acesti eterni filosofi ai balonului, sunt bufoni? Da, sunt, alaturi de majoritatea sportivilor, a oamenilor de televiziune, jurnalistilor, cantaretilor, regizorilor, scriitorilor si a reprezentantilor multor altor meserii. Stiu ca nu-i o noutate ce spun, stiu ca ne suna mai frumos ”entertaineri” sau ”artisti”, dar la baza cam tot aia e. Oameni care produc un bun efemer, fara miza reala, cu unicul scopul de a relaxa. Nu-i tocmai definitia bufonului, dar nici Lorenzo de’ Medici nu-l tinea pe Michellangelo la curte pentru ciorba lui de burta dementiala. Chiar daca produsul final intra la discutabila categorie ”arta pura”, sau e doar un articol de tabloid in care cuvantul ”sex” apare de vreo trei ori, scopul e acelasi, doar publicul difera.

Sa revenim totusi la balonul rotund si la cei care-si “doresc mai mult victoria”. De ce vor spectatorii de acum atat de mult spectacol in fotbal? De ce nu se mai joaca ”fotbal ca alta data”? In parte pentru ca spectacolul e adevarata miza si in parte pentru ca unii au inceput sa se ia prea in serios. Sa fie jocul de fotbal un simplu spectacol cu 22 de bufoni? Eu as zice ca da. Haideti sa dam la o parte marketingul, psihozele colective si atasamentele fata de un grup de 11-20 de oameni din comuna Clejani. Care este totusi miza reala a unui joc de fotbal? De ce conteaza ca Barcelona a bagat 3 goluri in poarta lui Manchester United? Sa fie doar o pasiune fetisista pentru spiritul competitiv?

O sa spuneti: pentru ca Barca e cea mai tare, pentru ca merita sa ia campionatul, pentru ca pitong. Nu serios, care-i miza conflictului? Era razboi? Ti-a schimbat tie, somnorosul din fata televizorului, cu ceva viata? Absolut deloc, insa meciul si spectacolul in sine te-au relaxat. Te uiti la meci pentru a defula niste frustrari, a-ti testa niste stereotipuri si a-ti irita amicii non-microbisti. Te uiti la meci pentru ca “iti place” si asta e unul din motivele pentru care unii se intorc dezamagiti de pe stadioane. Au platit sa-si vada echipa favorita de “entertaineri” prestand, iar baietii, platiti enorm pentru ce stiu sa faca, au incins o miuta ca in liceu. Oricum am da-o, oricum am teoretiza, cele mai spectaculoase finale sunt cam singurele memorabile, indiferent de sport.

Miza unui joc de fotbal pe teren si a unui campionat de Fifa 2011 e fix aceeasi. Din fericire, primii bufoni sunt mai spectaculosi. Din nefericire, oameni cu 12 clase care dau intr-o bila umflata cu aer au devenit ”simboluri” si au inceput sa creada ca valoreaza ceva pentru societate. Cu tot respectul pentru regi, cobre si alti brilianti care ma distrau in copilarie: influenta si cariera voastra se pot rezuma la fraza specifica simpaticilor clovni – bai ce bine jongla ala cu mingile!


(Un om care aduce un beneficiu real societatii)

Unii ar incepe sa-mi spuna cum e cu performanta personala, cu depasirea limitelor. Problema e simpla: vrei performanta? O faci pentru tine. E absolut remarcabil si de ce nu, de admirat, dar tot egoist ramane. Nu ma incalzeste cu nimic ca tu ai de gand sa sari cu parapanta de la 2000 de metri. E fain, dar n-o sa merg mai impacat la munca stiind ca tu-ti incingi budigaii pe Vf.Omu. Ahh, dar daca apuc sa te vad sarind, daca gestul tau aduce cumva niste puncte la categoria ”sentiment national”, atunci te rog…sari! Uite 50 de euro, mai sari odata, dar zambind. Sa nu ne amagim cu gandul ca asa zisa ”mandrie nationala” din competitii e mai nobila decat ”haha, uite ce amuzant”. E tot o chestiune simpatica de umflat egoul si in esenta, o forma de divertsiment. E o forma de a defula prin intermediul altora.

Majoritatea avem stampila de bufon pe partea B a cartii de munca sau a listei de hobby-uri, deci nu-i nimic rusinos in asta. Nevoia de a fi in centrul atentiei face parte din bagajul nostru primordial, oricat i-am acuza pe altii ca o practica. Mai nou, oamenii care ofera produse intangibile, destinate relaxarii, ajung sa aiba publicuri formate exclusiv din oameni care se ocupa cu acelasi lucru. Astfel, la un spectacol de stand-up comedy, publicul poate fi format exclusiv din bloggeri si jurnalisti. Poate ca pentru unii scriitorul e un bufon regal, pe cand fotbalistul e un simplu circar. Un fel de Bill Hicks versus Tociu si Palade. Chiar si asa, actul bufoneriei se muleaza perfect cultural. Functiile de informare, de culturalizare si altele se vor subscrie mereu celei de divertisment. E adevarat ca o carte te poate forma si iti poate deschide perspective, dar e clar ca n-ai luat-o de pe raft gandind: ”e timpul sa-mi extind vocabularul!”.

Oricum am intoarce problema, bufonii raman o pretioasa marfa de export. Fie ca sunt designeri, regizori, cantareti sau bloggeri, nevoia pentru produsul lor efemer creste, cu fiecare piesa ascultata, episod de sitcom vizionat, joc pe mobil terminat sau articol de blog citit. Sa nu ne amagim ca jobul bufonilor din Evul Mediu era mai usor. In ciuda lipsei competitiei si a mijloacelor de destindere “traditionale”, la finalul saptamanii mergeai la sezatoare, o data pe luna la turnir si cel putin o data pe saptamana la biserica. Prin urmare, cand incepe unul sa vorbeasca despre misiunea lui de a schimba lumea, aruncati-i un banut de argint in palarie si tratati-l cu o portie sanatoasa de ras!

P.S: Din categoria ”nelamuriri anti-nationale“, inca ma intreb de ce continuam sa ne laudam cu oameni care nu sunt mandri de originea lor? De la Iancu de Hunedoara (care, alaturi de Matei Corvin, se considera maghiar) pana la ”romanii nostri de peste granite”, ridicam oameni in slavi in ciuda faptului ca au fugit din Romania mancand pamantul. As prefera ca, din cand in cand, sa felicitam si martirii care au ramas.

37 Comments

  • S-a întors krossfire! 🙂

  • Cu greu, lucrarea de licenta e traumatizanta 🙂

  • si entertainment-ul nu e ceva real? psihaliceste vorbind, nu e o nevoie destul de reala, sa te destinzi?

  • Absolut, este. Totusi, daca jumate din bufoni ar crapa, omenirea ar supravietui. Daca ar muri toti oamenii de stiinta, specialistii si profesorii din marile domenii, n-as fi mai fi atat de sigur.

  • n-am spus cat de fundamental e.

  • Pierzi timpul, coane.Cine plm e Hagi?

  • Daca l-as pierde numai eu, tot ar fi o treaba 🙂

  • Pentru mine este trist sa vad nivelul de atasament a unora fata de o…societate comerciala pana la urma. Ca tot zici de fotbal, acest fenomen la noi este ceva de neimaginat. Atatea emotii, drame, hectare de print in ziare cu povestile unor…sub mediocrii.

    Si de ce? Chiar nu inteleg ce ii atrage atat de mult la acest sport. Si eu am fost odata microbist infocat, pana am realizat ca ma agit pentru salariile lor, nicidecum pentru onoarea echipei, performante and shit.

    Cat despre bufoni, da, sunt necesari. Cum era vorba? Paine si circ. Lasa microcipuri, inovatii in medicina, oameni in spatiu…paine si circ.

  • Sunt si suntem necesari, sa zic asa 🙂

    Fenomenul fotbalistic nu se manifesta numai la noi, dar e clar ca perioadele de declin economic influenteaza suporterii.

  • Hmmm, omenirea ar supravietui fara oricine. Ca n-ar fi deloc usor pentru dependentii de tehnologie, asta-i alta chestie – brrr, ce m-as face fara electricitate si apa curenta? Insa inca exista destui oameni care nu stiu de asa ceva, se descurca foarte bine sa traiasca si fara. Viata lor n-a fost influentata cu nimic de existenta marilor creiere ale umanitatii.

  • De fapt, omenirea s-ar putea reface din 16 perechi de indivizi suficient de distantati genetic intre ei 🙂

  • E prima data cand aflu ca Michellangelo facea ciorba de burta, si mai era si dementiala 😛

    Problema fotbalului este ca este o afacere care ajuta foarte tare la defulare, iar guvernele si mass-media sunt constiente de asta, pentru ca nu le-ar fi usor daca oamenii astia ar iesi sa se plimbe prin fata guvernului ca sa se mai destinda nitel in timp ce dau cu petarde si striga diverse .

  • Cred ca nici Lorenzo de Medici nu stia ca Michelangelo facea supa. Era un secret al Renasterii timpurii 🙂

  • Rafael ce se mai pricepea, dar uite ca Michelangelo “i-a luat fata” pana si lui Leonardo da Vinci, ala care se pricepea la de toate .

  • Un artist talentat, fie el pictor, muzician, scriitor sau actor, va lasa in urma sa opere care vor incanta omenirea timp de zeci, sute sau poate chiar mii de ani. Muzica de exemplu nu e ceva strict necesar pentru a supravietuii dar eu unul nu as putea trai fara ea.

    Dar un sportiv talentat, un prezentator de stiri talentat, un jurnalist talentat, un blogger… munca lor e mult mai perisabila si tine mai mult de prezent. Peste 100 de ani nu cred ca Pele va fi mai mult de un simplu nume, dar de Mozart si Leonardo da Vinci nu cred ca vor cadea in uitare.

    Inteleg unde bati, dar n-as zice ca arta e chiar atat de intangibila precum sportul 😀

  • Cedik: Absolut, dar e tot munca unor ”barzi” sau a unor bufoni, indiferent de cat rezista (multe dintre glumele clasice sunt glume vechi).

  • Eh, stiu, dar e ceva ce tine si de orgoliu putin.
    E ca si cum in strainate toti suntem romani, dar parca aia care sunt la furat nu sunt la fel de romani ca cei care se duc la munca cinstita.

    Si offtopic, succes cu licenta! Inteleg prea bine prin ce treci

  • Cedik: Disertatia, ca de licenta am scapat de ceva ani 🙂

  • Nu e nimic rau in a fi bufon, atata doar ca multi se confunda cu mascaricii! 😀

  • Asta cred ca-i mai degraba o alegere (desi in cazul unora, vezi cele doua cazuri amintite, e vorba pur si simplu de limitari – unii spun cele mai savuroase glume, altii aluneca pe coji de banana).

  • nu-i bufonul singurul care are curajul sa spuna adevarul regelui?

  • Si arhitectii sunt tot bufoni? Filozofii tot bufoni ?

  • Filosofii au pornit de la ideea de a explora si schimba, dar multi au ajuns in coltul bufonilor la care nu rade nimeni 🙂

    Arhitectii au un scop final (in cele mai multe cazuri), pregatesc si gandesc ceva palpabil. Casa in care stai, cladirile guvernamentale nu-s tocmai ”bunuri efemere”.

  • Apropo de ce s-a votat cu doua posturi in urma, in curand voi organiza un mic concurs pe blog (fara bannere sau alte demente…se castiga exclusiv prin comentarii).

  • Deci nu arta in sine este ceea ce face pe cineva un bufon? Este doar creatia fara alta finalitate decat placerea pura?

  • Orice are scopul de a destinde intr-un fel sau altul ajunge sa fie o forma a bufoneriei, de la opinii serioase (pentru ”dezbateri” care nu duc nicaieri) pana la stand-up comedy si muzica.

  • Si o cladire cu arhitectura deosebita este deci o bufonerie dupa tine?

  • Daca nu serveste unui scop practic, absolut. O statuie care n-are simobolistică clara de exemplu, este o bufonerie finuta, dar tot o bufonerie. E ”arta pura”, adica ceva facut pentru a delecta pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.

  • Deci am stabilit ca bufonaria este arta pura. Acum putem continua discutiile fara confuzii :).

  • Zamolxis: Exact 🙂

  • Well, trebuie sa admitem ca lumea ar fi mai trista fara “bufoni” si, din experienta personala, multi oameni seriosi cu joburi utile abia asteapta sa ajunga acasa sa mai dea nitel din clopotei. Prin extensie, asta inseamna ca n-am putea trai nici fara medici/oameni de stiinta/ingineri/profesori/ si nici fara scriitori/pictori si alti boemi. Iar daca toate discutiile ar fi despre chei franceze…am innebuni. Glad you’re back, eu plec in vacanta :D!

  • Absolut, altfel de ce ne-am mai intoarce acasa 🙂 ?

    Vacanta cat mai faina 🙂

  • multumesc frumos :D!

  • cei de la Barca sunt niste artisti… deci sunt bufoni in toata regula. cu privire la celelalte echipe de fotbal – inteleg din comenturile precedente ca, fiind bufoni fara haz, sunt la fel ca filozofii.
    in micuta polemica legata de arhitectura si bufonerie: cuplul de comici Platon si Aristotel sustineau ca una e poietos, artistul creator, suflet nobil si liber, si alta e demiurgikos, artistul mestesugar, care e cu o treapta mai jos, ca nobletea si libertatea nu prea se potrivesc cu utilul. mai pe scurt, Krossfire are (inca o data) dreptate!

  • radugo: Sunt niste oameni care ofera publicului ce doreste: spectacol. Faptul ca mai asezoneaza totul si cu niste rezultate, nu face decat sa creasca miza spectacolului 🙂

  • erata: e poietes – ποιητής – nu poietos. vs demiurgikos – δημιουργικός.

  • Ce frumos ar fi fotbalul sau orice sport daca sportivii ar alerga pentru 25-30 milioane pe luna iar la sfarsitul carierei sa le dea pensie.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *