Nivelul urmator

Ma uitam ieri seara peste articolele scrise in ultima vreme. Cu mici exceptii sunt destul de dezamagit. Trag umorul de par (atunci cand am ce trage) si incerc sa fiu cat mai coerent cand calitatea asta ar trebui sa fie inerenta , sau cel putin era pana acum.

Nu stiu daca are legatura cu blogul incapacitatea asta de a ma aduna. Am fost tentat in prima faza sa o asociez cu ”oboseala” pe care la ora actuala o resimt majoritatea bloggerilor. Din nefericire nu e asta, sau cel putin nu e numai asta. Am cateva drafturi cu mult potential, seriale incepute, niste diafilme digitizate care abia asteapta sa fie animate si materiale care mi-ar putea interesa la un punct cititorii. Problema se leaga de un sentiment care m-a mai lovit de doua ori pana acum in 21 de ani : Nevoia de a trece la nivelul urmator.

Fara sa ma incerce pusee de aroganta as spune ca nu sunt sigur ca urmatorul nivel ar trebui sa ma gaseasca in Romania. Ce sa spun ? Ca am luat ceva premii pe la concursuri de literatura regionale & nationale in liceu , ca blogul a fost pomenit de nenumarate ori online si in media clasica sau ca mi s-au luat interviuri. Aiurea, sunt destui bloggeri mai bine cotati decat mine cu mai multe realizari pe zona asta la fel cum sunt si scriitori tineri (publicati) care m-au depasit de ceva vreme. Da, am un CV grasut si materiale aditionale destule pentru un tip de 21 de ani si am luat contact direct cu zona  advertising \comunicare fie prin munca efectiva fie prin internshipuri sau colaborari (freelancing). Totusi, ma intreb serios daca pentru binele vietii mele de mai tarziu e cazul sa ma infund in vreun birou prafuit asteptand sa invat meserie de la vreun senior care face reclame cu torturi umane ?

Stiu, probabil afara (ma gandesc constant la tarile nordice) o sa fiu tratat ca ultimul om, etc insa prefer sa pornesc de foarte jos stiind ca dupa zece ani de munca mi se va acorda respectul necesar si voi avea stabilitatea financiara ca sa-mi urmez pasiuni mai costisitoare, decat sa ajung sa vorbesc pe la conferinte folosind un jargon vadit intentionat pentru a impresiona boboace. Asta in cel mai bun caz, in cel mai rau o sa devin un corporatist erodat mental. Am o pasiune umana pentru bani dar am limite clar definite. Banii si munca sunt usor de devalorizat daca nu sunt insotiti de evolutie.

Acum ca am scris ”despre mine” as vrea sa pasez mingea cititorilor si bloggerilor interesati pentru ca stiu ca majoritatea au descris astfel de momente. Va mai chinuie nevoia de evolutie ? Daca da, odata ignorata iti ”asigura” aplatizarea sau iti confera doar o permanenta stare de neliniste ?

Edit : Nu, nu intentionez sa inchid blogul ci incerc pur si simplu sa gasesc o motivatie pentru lipsa de ”vână” a posturilor mele din ultima vreme. Din fericire sau din pacate am gasit una destul de plauzibila care plutea in aer de ceva vreme. Sper sa-mi revin in urmatoarele zile suficient de mult cat sa scriu lucruri mai verticale.

P.S :  Intr-o nota mai vesela, mi-a atras  recent atentia un post de-al lui Dan despre o leapsa care circula pe net in ultima vreme. Pe scurt , leapsa consta in alaturarea prin Photoshop a unui nume de trupa gasit in primul articol random de pe Wikipedia, a unui nume de album gasit in ultimul citat de pe quotationspage si a celei de-a treia imagini din ultimele imagini gasite pe Flickr. Ce iese ? Un album perfect de indie care-mi aminteste de un post mai vechi despre genul asta de trupe care va mai astepta pana se calmeaza blogosfera.  Deci, iata albumul de indie rezultat din alaturarea totalmente aleatoare a unor elemente online : Oukredo – Endure When You Must

60 Comments

  • Da, te incearca sentimentul ala?

    Agata-te de el si urmeaza-l. Ai noroc ca vine la 21 de ani. Eu am ceva vreme de cand am avut 21 de ani si cand ma uit inapoi ma incearca un sentiment mult mai dur: ca am irosit timp.

    Sunt acum unde ar fi trebuit sa fiu de mai multa vreme. Doar ca ma gandesc ca as fi putut fi mai departe. As vrea sa fi avut framantarile astea la 21 de ani.

  • Ma incearca si ma blocheaza in principal, motiv pentru care simt uneori ca scriu din obligatie desi activitatea imi face placere 🙂

  • 🙄 Osa fie bine. rabdare…esti tanar…da licenta si o sa vina si jobul de la sine. i belive in u

  • Da, dar nu cred ca jobul e ceea ce m-ar satisface pe deplin (ar amana doar putin revolta din moment ce banii ar pica perfect in momentul asta). Parca si vad vreun dubios venind la mine cu vreun text gen ”Acum esti in industria comunicarii” sau mai stiu eu ce doar pentru a fi intampinat de o lipsa totala de entuziasm. Sunt convins ca imi pot face treaba mai bine decat 90% dintre cei care o fac pe moment : la nivel de cunostinte de PC variez de la programare la prezentari, am experienta si nu-mi lipsesste experienta si capacitatea de a scrie. Dar..ma ajuta cu ceva ?

  • Nu cred ca poti fi un om intreg fara sa fi trait macar o vreme intr-o alta tara decat cea unde te-ai nascut.

    Da-i viteza. Eu cunosc cel putin un profesor la Stanford care-a petrecut cel putin un an cersind prin Istambul (american, tipul), de nevoie, nu de figuri.

    Ce ti se poate intampla ? Mori ? Mori si-aici si oriunde, daca e. Si-n rest…

  • Nu voiam sa plec chiar de capul meu ci printr-un program ceva insa cred ca dupa 1-2 ani de erodat in profesie o sa o iau pe urma profesorului amintit de tine.

  • eu am calatorit prin toata europa cu rucsacul in spinare, si daca lucrurile ar fi iesit cum as fi vrut, as fi trait cel putin un an in scandinavia. zic cel putin, fiindca daca m-as fi convins ca lucrurile sunt asa cum le-am vazut la prima vedere, intr-o luna de vagabondat p-acolo, mi-ar place sa-mi traiesc viata acolo. dar n-a fost sa fie, si ma mumific intr-o tara care pare a fi condusa de imbecili. poate nu la fel de mari ca-n ro, dar comparabil.

    calatoritul peste tot in europa poate suna ca un act de curaj, dar nici vorba de asta. stiu un tip care la terminarea facultatii si-a luat un ONE-WAY TICKET catre Rwanda (cu cativa ani inaintea masacrului) si-a petrecut un an facand bani sa se-ntoarca.

    nu te gandi de 2X. du-te. te poti gandi in tren sau in avion, sau cand iesi la pensie.

  • You should go:)
    Eu nu privesc emigrarea (sau, ma rog, plecarea din tara pt o perioada) ca evolutie, dar simt ca ce ma inconjoara aici nu ma reprezinta. N-are nicio importanta ce si cum sunt pe plan profesional, pur si simplu simt ca apartin altor locuri..

  • Cam asa calatoresc si eu, zalmoxe. In Egipt am mers cumparand bilet de avion spre Egipt. Nici macar rezervare la vre-un hotel nu m-am obosit. In Costa Rica la fel (din Guatemala, unde am ajuns cu autobuzul din Mexic, etc)

    Pare cine stie ce chestie pana o faci, dupa care e asa… hmmm.. acum realizez ca plimbarea e intr-un fel ca fututul.

  • Pe mine m-a chinuit mai putin limpede nevoia de evolutie – sau de schimbare, ca am impresia de la o vreme ca-s cam totuna. Voiam numai sa plec si stiam unde, atat. E tare fain sa alegi lucrurile care or sa-ncapa in doua valize.

    Mi se mai pare uneori ca mi-e dor. Mi-o fi. Nu stiu. Trece repede, ca ma iau cu trebile prin batatura, maica.

    Povesteam chiar deunazi pe un blog ca incepe sa ma chinuie din nou. La inceputurile etapei inca in desfasurare ma mai trezeam gandindu-ma ca n-as putea, dom’le, sa repet figura. De la o vreme, insa, constat ca am cunoscut o gramada de oameni, ba chiar mai-mai ca m-am imprietenit cu unii dintre ei, ca am o “situatie” si o “imagine”… si ma simt gata sa plec din nou. Nu vreau ca oamenii astia sa ajunga sa-mi fie “networku'” / “relatiile”, nu vreau sa ma lege de glie imprumuturile bancare sau necesitatea intretinerii unor aparente sociale de “adult responsabil”. Nu m-am lamurit daca acum e vorba de cel mai pur escapism sau de nevoie de libertate, ca, pana la urma, de niciuna nu-i scapare.

    Despre starea de neliniste… numai de bine, ca de cand m-am prins ca trebuie sa am curajul unei schimbari starea asta nu-mi da pace defel.

  • Zamolxis : Ai fost si in Norvegia ?

    Catalin : N-am spus ca e evolutie in general ci ca evolutia mea s-ar putea sa aiba nevoie de pasul asta 🙂

    Aquarian Green :Thanks for the comment 🙂

  • pai daca zic c-am fost in toata Europa fara sa fi fost in Norvegia, se cheama ca ori mint, or nu stiu ce-nseamna Europa, nu?

    precizare: cand ziceam sa nu stai pe ganduri, ce-ncercam sa zic nu e sa nu te gandesti inainte de a face ceva. totusi, la genul asta din care facem noi parte, in speta masculin, satisfactia este invers proportionala cu cat bibilim broblem.

  • Nu prea am ce sa adaug, ti-ai raspuns singur, pot cel mult sa confirm din experienta personala, pentru a evolua e nevoie si de o lejeritate financiara (foarte important), dar si de trairi cat mai diverse, iar exemplul cu americanul care a cersit timp de un an mi se pare foarte bun. Evolutia nu inseamna numai studiu, ci si experiment, sa iei act la evenimente importante, sa acumulezi si emotii nu doar cunostinte, pe care mai apoi sa le poti analiza… sa ai “cu ce”! Asa ca, daca ai ocazia sa faci ceva pe afara nu poate fi decat benefic, si in niciun caz nu vei fi privit de nimeni ca ultimul om, doar in cazul in care vei gandi tu singur asta despre tine.

    Interesanta leapsa cu photoshopu si wiki, daca am timp fac si eu o proba, sa vad ce iese…

  • De seniori m-am lovit şi eu, şi nu am avut cum să avansez. Apoi am ajuns să lucrez cu juniori de aceeaşi formare ca mine, doar că eu aveam un stil şi ei altul. La mine a fost simplu, când am simţit că trebuie să evoluez, am schimbat domeniul de activitate. Poate am să-l schimb iar, doar că la ceea ce fac acum am suficiente de învăţat, aşa că o să mă ţină ocupat o vreme.

  • Nu stiu daca sa scriu despre post sau sa te intreb alte chestii. Pe toti ne apasa pe umeri intrebarea cu “nivelul urmator”. Bine, pe toti cei care au totusi capul pe umeri. Am invatat ca pentru a ajunge unde ti-ai propus e nevoie de cateva ingrediente. Iti trebuie un plan foarte bine pus la punct, iti mai trebuie ambitie si foarte multa vointa.
    Tu ne-ai prezentat franturi din ceea ce te macina pe tine, de fapt ne cam macina pe toti la un moment dat. Pentru unii mai devreme, petru altii mult prea tarziu.
    Cat despre posturile tale, incearca sa scrii pentru tine, nu pentru aplauze. Probabil ti s-a mai spus, dar scrii bine. Tine-o tot asa!

  • NU poti fi tot timpul la nivelul maxim de randament, sunt perioade si perioade. Eu astept primavara sa mai am chef de viata, ca m-am saturat de atatea zile innorate.

  • Vlad, toti trecem prin asta, nu demult si eu am scris postul asta. Stai linistit, e normal. Chiar si asa, posturile sunt mult peste nivelul altora. Si vorba tuturor, ai doar 21 de ani. Te cunosc personal doar si esti printre putinii de varsta ta care au reusim sa ma impresioneze cu adevarat din punct de vedere profesional.
    iar acum …. hahahaha, spotul cu tort e facut de sora-mea (CS). 🙂

  • Mi-am pus aceeasi intrebare acum cativa ani, am ales un drum si nu imi pare rau. Nu a fost usor, am renuntat la multe dar am facut ce mi-am dorit la momentul respectiv. La momentul actual imi pun aceeasi intrebare din nou. Cred ca sunt etape din viata fiecarui om care doreste sa evolueze, care are acest lucru in el. Cred ca este insa important sa trasam niste linii clare cu ceea ce dorim sa facem iar apoi, sa ne depasim temerile si sa luptam pentru a face ceea ce ne place.

  • Nu sint in masura sa-ti dau sfaturi, dar lasa-ma sa iti spun ceva experimentat de mine: e o iluzie sa te gindesti ca intrerupi ce te intereseaza cu adevarat (literatura, sa spunem) pentru 10-15 ani in care muncesti pe brinci si iti asiguri stabilitatea financiara, iar dupa acesti 10-15 ani vei reveni linistit la preocuparile mai dragi inimii tale.
    Nu e asa. Evolutia (chiar si in abilitatile literare – pentru mine, cele filosofice) este continua. Ce ai acumulat pina acum nu ramine pentru totdeauna pe circumvolutiuni, din nefericire – ci se pierde in momentul in care nu mai este exersat. Cind mi-am dat seama de asta, m-am intrerupt la timp, dar am inteles imediat cit am pierdut, cind am facut comparatia cu nivelul la care ajunsesera prietenii mei din acelasi domeniu si alaturi de care ma aflam, initial, la acelasi nivel.
    Ce pot sa-ti spun? E foarte naspa sa trebuiasca sa alegi intre ce te intereseaza si siguranta financiara. Aici nu exista sfaturi, fiecare va trebui sa aleaga pentru el.

  • Man treaba asta cu biroul prafuit, cu juniorii si seniorii o intalnesti peste tot. Datorita jobului meu in 4 ani am calatorit in interes de serviciu prin multe locuri, am lucrat in destule sedii de corporatii mari, si stiu ce vorbesc. Chair acum iti scriu dintr-un “birou prafuit din Warwick”. Parerea mea este ca ar fi mai bine sa iti termini facultatea, mai apoi sa incerci sa iti gasesti un job stabil in Romania intr-un domeniu care iti place. Dupa cativa ani de experienta iti faci un CV si poti sa incerci sa “treci la nivelul urmator” unde vrei tu. Sa pleci asa de la 0 cred ca e o greseala.

    Ah si pleca doar daca chiar iti doresti asta nu pentru ca ai impresia ca afara e raiul pe pamant. S-ar putea sa fii dezamagit. Toata chestia asta cu “american dream” ce acum s-a extins la un “western europe dream” e doar o chestie de marketing. Si cum esti in domeniu ar trebui sa stii mai bine cum stau lucrurile in domeniu asta.

  • Foarte bine ca te-a apucat “zvapaiala” asta acum. Sunt oameni care traiesc din inertie, si-i cuprinde anxietatea existentiala cand nu prea mai au forte si nici posibilitati sa schimbe sau sa transforme ceva in viata lor.

    Si pe mine ma apuca, si chiar des, semn ca nu-s pe drumul care trebuie, dar ca sa nu ma crizez de tot, fac mici schimbari- ici si colo. Fac lucruri care-mi produc o reala placere, si pe care mi le-am refuzat, incerc sa cunosc oameni total opusi mie, vanez oportunitati, orice.

    Intr-un sens, este vorba de o evolutie personala, pe care se va cladi incet-incet evolutia profesionala, caci, cel putin la mine, nu poti porni decat de la tine, de la munca cu tine insuti.

    Bani? Eu am ajuns la concluzia ca pe mine m-ar coafa venituri venite din activitati diferite. Sa existe o sosea principala, dar sa-mi creez alte mici ulite, pe care sa le pot exploata. Lucrez la asta. Nu ma vad facand un singur lucru, pana la epuizare. M-as plictisi.

    Pleaca, daca ai cum!!

    Articolele tale sunt cu mult peste ceea ce scriu: unii jurnalisti, unii scriitori chiar.

    Succes!

  • Zamolxis : Ceva detalii din Norvegia , ganduri mai mult sau mai putin razlete 🙂 ?

    Drace : Chiar voiam sa-ti citesc comentul 🙂

    Escu : Nu scriu pentru aplauze…e vorba pur si simplu de conflictul ala intre a vrea sa scrii ceva si a fi prea prins de propriul delir incat sa o si faci.

    Autogreen : Cred ca inca nu mi-am atins nivelul maxim de randament, inca mai am de incercat.

    Monique : Merci pentru incurajare si stiu\stii cine a scris reclama aia pentru ca am vizualizat-o si in vara 🙂 (Hint : Starlink :P)

    Agnes : Intr-adevar, ma gandesc daca nu fac o tampenie ca altfel as fi plecat pe undeva, fie si temporar.

    Andruska : A very welcome ”other” opinion 🙂

    Garm : Ti-am zis, e doar North-European dream. De Anglia nu cred ca m-as atinge la ce englezi am cunoscut + prieten bun plecat acolo 🙂

    Feeria : Din pacate in Romania jurnalismul este destul de praf (stiu, doar sunt intr-o facultate care cica ii formeaza).

  • “Cred ca inca nu mi-am atins nivelul maxim de randament, inca mai am de incercat.”

    La 21 de ani, sa atingi nivelul maxim de randament? 🙂 Ce-ti mai ramane pentru restul vietii, atunci?
    Daca uneori stagnezi in domeniul tau de interes profesional, poti oricat sa tragi cu ochiul si catre altele, si nu doar asa… cu mintea (adica sa acumulezi informatii, sa procesezi intelectual), ci poate si sa incerci (practic). 😀

  • Chestia cu procesatul intelectual imi aduce aminte de un vers din TIred of Me (trupa Live) :

    The intellect is fine…for counting money and recalling times !

  • Gata, am rezolvat si leapsa, se pare ca norocul m-a trimis atat la denumiri faine, cat si o la imagine care sa se potriveasca: poza… imi place atat de mult incat cred ca o sa-i fac loc si la mine pe blog, imediat! 🙂

  • Northern Europe? Am fost in Copenhaga si pot sa iti zic ca e foarte fain. Dar am stat doar cateva zile.

  • Drac Mort : Cross Hill – No ego to injure …that’s heavy shit man !

    Garm : In Danemarca chiar sunt oportunitati de studiu dar parca nu ma atrage la modul ala.

  • Si eu sunt surprins, “e prea tare”, vorba unui amic de-al meu de rockereli. 🙂

  • @mp: pai scrie despre asta, mi-ar place s-aflu!

    @krossfire: norvegia a fost teribil de scumpa, cel putin cand am fost eu acolo. o bere costa echivalentul a $40, sau poate m-au vazut pe mine fazan. au ei un tur de tren, am uitat cum se cheama, da-i faimos, te duce prin toata tara, si-i frumoasa tare. fjords, munti cu coroane de zapada care fac baie-n lacuri samd. calatoream cu 2 elvetience, ne-am despartit ca ele vroiau s-o vada pe printesa sau regina, iar eu m-am dus in Bergen sa fac extreme sports. asta-i al doilea oras dupa Oslo care trebuie vazut. si printesa era acolo, a trecut pe langa mine (nici un politist nu m-a-ntrebat nimic), mi-a zambit numai mie si mi-a facut cu mana. eu aveam un aparat foto de kko, disposable, al 4-lea in sexonul ala, ca le tot pierdeam, si s-a oprit si-a asteptat pana mi s-a declansat mie parnaia – eu fiind tare frenetic.

    norvegia este printre cele mai bogate tari din lume, printre altele datorita petrolului al carui venit se-mparte – foarte echitabil – la o populatie foarte mica. veniturile-s mari si taxele pe masura.

    e prima tara unde-am facut un vorspiel (adica bei la norvegieni acasa inainte de a iesi in oras, fiindca-i prea scump altfel). p-orma am descoperit ca se face si-n alte parti.

  • Zamolxis : Nice info. Asta cu populatia si petrolul e cunoscuta, ma interesa mai mult experienta personala. Thanks.

  • Un caine de ateu in minus,este o paine in plus totusi.Calatorie placuta,da’sa nu mai vi inapoi,câ si asa sânteti prea multi voi astia maimutele lu’darwin.

  • Nu sunt ateu dar mi-ar fi rusine sa fiu in aceeasi religie cu unul ca tine. Pe cuvant de onoare, daca m-as scufunda in aceeasi balta de prostie cu autorul comentariului precedent si prietenii lui, cred ca mi-ar fi rusine sa ma scol din pat dimineata.

    Sper ca e o gluma pentru ca daca nu e , e probabil cel mai trist comentariu de la cel mai trist om intalnit in ultima vreme :))

    Sincer, am vazut ca toti cei prezenti in blogul TLP (Truth Liberty Progress – blog de ateu dar nu blog ateu) au fost tinta extremistilor in ultima vreme dar pe cuvant de onoare ca nu m-a distrat nimic mai mult decat comentariul asta.

  • Ce naiba man, lasi toti tembelii sa-ti comenteze pe blog ?

  • Taci , ca e amuzant 🙂

    Nu vezi cum a scris ”vii” sau cum a punctuat si diacritizat.

  • Scuza-ma daca gresesc dar nu stiu de ce am impresia ca atractia asta pentru nord e cumva legata de atractia pentru pagan/black/vicking/etc – metal. Cam asa a fost o vreme si in cazul meu.

    Oricum daca vrei in tarile nordice, si ai o oportunitate sa mergi in Danemarca du-te. Chiar daca nu te atrage foarte mult esti la 2 pasi de Malmo – Suedia. Parca este chiar un pod care face legatura intre cele 2 orase. Deci in cazul asta poti gasi oportunitati care sa te duca din Danemarca in Suedia.

  • Nu e legata de muzica neaparat ci de liniste 🙂

  • e funny on just too many levels

    chestia cu “caine” e folosita in special de musulmani in referinta la cei care n-au imbratisat profetul.. in al doilea rand, e greu de imaginat cum poti fi simultan si caine si maimuta. si-n al treilea, motivul probabil pentru care maimuta s-a strecurat in text este ca el considera ca maimutele ii fac concurenta neloiala. singura lui sansa de a-si gasi de lucru si a supravietui este eliminarea celor de pe treapta superioara conditiei sale (maimutele si cainii).

    a emigra este, asadar, un act de binefacere pentru neajutorati.

    think of the weakling. emigr8! 😀

  • Da, am sesizat cum gandesc resturile astea evolutive care-si zic oameni si isi inventeaza adevaruri : In momentul in care au ajuns in rahat prin refuzul educatiei si refuzul de a se adapta considera ”satanism” orice ii depaseste si pe oricine poate face de milioane de ori mai multe lucruri decat ei in aceelasi conditii materiale.

  • pai da, sora-mea e acolo si e cs pe cont.

  • Pe bune ? Oricum daca e CS nu poarta ea vina pentru minunea aia. Pe mine nu ma deranjeaza atat stupizenia reclamei ci incercarea de a folosi un ”sex simbol” al unor vremuri apuse in stilul folosirii lui Dan Chisu. Singura chestie e ca Dan Chisu ii face la scoruri si pe Piersic si pe fiul daca vorbim de femei.

  • Încă nu-mi dau seama la ce faci referire când spui „nivelul următor”. La activitatea ta ca blogger, sau la viața profesională? Din blogging nu poți face o carieră, deci va exista un moment în activitatea ta de blogger în care nu va mai exista „nivelul următor”. În schimb, dacă vorbim de viața profesională, eu sunt sigur că vei găsi ceva pe măsura calităților tale.

    Sincer, cred că te cam subapreciezi. La 21 de ani, după cum ai spus și tu, ai realizat multe lucruri. Gândește-te că sunt alții care au aceeași vârstă și n-au realizat nimic.

  • La viata mea in general. Tocmai de-aia am sugerat ca blogul ”is not enough”.

  • 21? Credeam ca ai mai mult.

    Normal ca blogul nu-i destul. Blogul daca nu e un hobby e un job. Si unora le place, vezi zoso, dar cei mai multi incep sa alunece in rutina. Eu nu sunt adeptul emigrarii, poate si pentru ca sunt prea legat de tara din sentimente. Daca ar fi sa plec cred ca Franta sau Belgia mi s-ar potrivi, dar in nord n-am fost. Un prieten de-al meu ziarist a umblat in toata lumea, a stat 6 luni la o bursa in UK, a fost si in US, si spunea ca intr-adevar e alta scala de valori acolo. Mai ales dpdv universitar. Daca poti incearca sa obtii o bursa, sa stai 6 luni sau un an si sa vezi cu ce se mananca viata pe acolo. Si daca apoi vrei sa ramai, sa te realizezi, ok.

    Realizarea nu e numai profesionala. Observ o mica amaraciune in textul tau. Poate ca tine si de alte lucruri.

  • Ia o pauza, un sabatical, cauta o munca usoara de ospatar sau mai stiu eu ce pe undeva pe litoral prin Grecia, SUA, Australia sau la mama supararii, te bronzezi, tragi briza pe nas, si lasi totul in urma. Si cand te apuca dorul, te intorci. Nu-i sfarsit de lume un pic de oboseala mentala, sau nitica nemultumire. Conteaza ce faci s-o schimbi.. 🙂 Asa ca, fa nebunii.. I know I have. 😛

  • Numa’ nu lua hotarari la oboseala nervi sau disperare. Fa pauza, si hotaraste cand esti limpede si impacat. Altfel ajungi in buda, ca mine.

  • cred ca te-a prins momentul asta cu intrebari si pentru ca te afli la un final de drum. termini faculta, e un moment sa tragi linie, sa vezi ce ai acumulat, sa te gandesti daca a meritat, ce o sa faci mai departe, ce trebuie sa schimbi etc. nu esti singurul care simte ca nu e ok acum, ca poti mult mai mult si trebuie sa faci ceva in sensul asta. cred ca e o stare naturala, oarecum asemanatoare cu cea de la terminarea liceului, cand aveam de facut tot o alegere, numai bineinteles, la alt nivel. cineva spunea ca experienta nu este buna sau rea, este doar …experienta. sau cine stie, poate sa fie de vina si astenia de primavara manifestata putin mai repede 🙂

  • Sa te bucuri de o zi de 8 martie minunata iti doresc

  • Ipo : Evident ca tine si de alte lucruri desi emotional si personal sunt relativ stabil dar nah, sunt ”leu” si nu pot sta multa vreme autocontemplandu-ma (trebuie sa o faca si altii :)) )

    Ghost : Adica ?

    Tudy : E foarte posibil …mai ales ca a fost un drum foarte usor pana acum. O plimbare in parc care mi-a ingrasat indirect CV-ul dar care nu mi-a pus in fata provocari.

    James : Multumesc, ti-am transmis si pe blog 🙂

  • Nici eu nu pot sa dau sfaturi insa, de ceva anume ma bucur mult. Ma bucur ca am facut cat mai multe “experimente”, la vremea lor. Da, suna tamp – “toate la vremea lor”, dar au fost vremurile “fara obligatii majore”, cand aveam doar datoria de a buchisi ce primeam la cursuri. In rest, drepturi. Multe drepturi. Dreptul de a zbura din floare in floare, dreptul de a pierde noptile, dreptul de a chinui chitara, dreptul de a pleca la naiba-n praznic, dreptul de a ne betivi strasnic, dreptul de a nu ne pasa de nimic, nici macar de noi. Esti pregatit sa treci la nivelul/etapa urmator/oare, ai ispravit cu ce-ti erai dator ? Rad molcom de prostia-mi din vremea cand aveam si eu 21 de anisori, nu ca as fi mai istet acum, ioai apara si pazeste ca multe prostii am mai facut, am material de ras molcom, bine ca l-am facut, ca nu mai pot acum. La partea cu angajatul … parca o fost ceva de genul “si vreau, si pot, da’ ce-i atata graba?”

  • Ah, but the times, they are changing my friend (daca as avea 70 de ani ar fi mai convingator citatul).

    Acum e o obsesie care se justifica prin nevoia de bani (si evident prin lipsuri in alte parti) si prin nevoia de recunoastere, obsesia confirmarii stimei de sine.

  • Daca inveti de la seniori ajungi ca seniorii. E simplu.
    Cat despre asteptari si inspiratie.. poate ar trebui sa postezi video-uri de pe youtube si content furat, ca sa mai dezamagesti niste cititori, si apoi sa vii iar cu content de calitate si sa-i dai pe spate.

  • Eu sunt pentru plecare. Atunci cand iti arde de-a calatori, atunci cand nu ai (prea multe) obligatii, atunci cand nu esti presat de o nemaipomenita cariera sau nasterea vreunui copil :D.
    Pentru ca odata ce-ai intrat de-a binelea in vartejul a tot ce inseamna suits and fake smiles, greu, greu te mai bucuri de o asemenea libertate. Vrem nu vrem, la un moment dat poate trebuie sa muncim si fara sa ne faca placere si atunci prioritatile se schimba.
    Sa vezi lumea, o parte din ea, daca poti face asta, vei acumula cat pentru ani si nu vei uita niciodata.

  • Eu sunt in stilul ala de nervi in care musc asfalt, injunghii cooling paduri si altele…si ma irita oamenii din jur care sunt ”incremeniti in proiect”.

  • Atunci… se cam impune o iesire. Un aer proaspat. Din tari mai indepartate 🙂

  • Mai curat si mai rece sper 🙂

  • Times are always changing my friend … incerc sa spun ca le-as mai face cu mare drag pe toate, cel putin inca o data 🙂

  • Adica ce? Ce-am facut, sau unde-am ajuns? 🙂
    Sau ambele?

  • Acelasi sentiment il am si eu.

  • Ah, Norvegia. Cei care aud ca mi-as dori tare mult sa merg acolo ma cred nitel sarita. Anyway, in afara de asta, m-a atras postul asta. E o chestie care ma chinuie de…hmm,cateva luni ar fi putin spus. E important sa stii ca ai un background, ca ai cateva puncte de sprijin. Asta iti da un impuls si increderea in sine. Parerea mea e ca asta e lucrul cel mai important care sa te determine in luarea unor astfel de decizii. Tu ai asta (spre deosebire de majoritatea celor de 20-21 de ani) deci..de ce nu ai face-o? Bafta in toate!

  • De abia acum ti-am citit articolul asta, statea ascuns prin reader. Poate pe viitor te vad prin Finlanda, daca tot ziceai de tarile nordice 🙂

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.