Da, te incearca sentimentul ala?

Agata-te de el si urmeaza-l. Ai noroc ca vine la 21 de ani. Eu am ceva vreme de cand am avut 21 de ani si cand ma uit inapoi ma incearca un sentiment mult mai dur: ca am irosit timp.

Sunt acum unde ar fi trebuit sa fiu de mai multa vreme. Doar ca ma gandesc ca as fi putut fi mai departe. As vrea sa fi avut framantarile astea la 21 de ani.

🙄 Osa fie bine. rabdare…esti tanar…da licenta si o sa vina si jobul de la sine. i belive in u

Nu cred ca poti fi un om intreg fara sa fi trait macar o vreme intr-o alta tara decat cea unde te-ai nascut.

Da-i viteza. Eu cunosc cel putin un profesor la Stanford care-a petrecut cel putin un an cersind prin Istambul (american, tipul), de nevoie, nu de figuri.

Ce ti se poate intampla ? Mori ? Mori si-aici si oriunde, daca e. Si-n rest…

eu am calatorit prin toata europa cu rucsacul in spinare, si daca lucrurile ar fi iesit cum as fi vrut, as fi trait cel putin un an in scandinavia. zic cel putin, fiindca daca m-as fi convins ca lucrurile sunt asa cum le-am vazut la prima vedere, intr-o luna de vagabondat p-acolo, mi-ar place sa-mi traiesc viata acolo. dar n-a fost sa fie, si ma mumific intr-o tara care pare a fi condusa de imbecili. poate nu la fel de mari ca-n ro, dar comparabil.

calatoritul peste tot in europa poate suna ca un act de curaj, dar nici vorba de asta. stiu un tip care la terminarea facultatii si-a luat un ONE-WAY TICKET catre Rwanda (cu cativa ani inaintea masacrului) si-a petrecut un an facand bani sa se-ntoarca.

nu te gandi de 2X. du-te. te poti gandi in tren sau in avion, sau cand iesi la pensie.

Cam asa calatoresc si eu, zalmoxe. In Egipt am mers cumparand bilet de avion spre Egipt. Nici macar rezervare la vre-un hotel nu m-am obosit. In Costa Rica la fel (din Guatemala, unde am ajuns cu autobuzul din Mexic, etc)

Pare cine stie ce chestie pana o faci, dupa care e asa… hmmm.. acum realizez ca plimbarea e intr-un fel ca fututul.

Nu prea am ce sa adaug, ti-ai raspuns singur, pot cel mult sa confirm din experienta personala, pentru a evolua e nevoie si de o lejeritate financiara (foarte important), dar si de trairi cat mai diverse, iar exemplul cu americanul care a cersit timp de un an mi se pare foarte bun. Evolutia nu inseamna numai studiu, ci si experiment, sa iei act la evenimente importante, sa acumulezi si emotii nu doar cunostinte, pe care mai apoi sa le poti analiza… sa ai “cu ce”! Asa ca, daca ai ocazia sa faci ceva pe afara nu poate fi decat benefic, si in niciun caz nu vei fi privit de nimeni ca ultimul om, doar in cazul in care vei gandi tu singur asta despre tine.

Interesanta leapsa cu photoshopu si wiki, daca am timp fac si eu o proba, sa vad ce iese…

Nu stiu daca sa scriu despre post sau sa te intreb alte chestii. Pe toti ne apasa pe umeri intrebarea cu “nivelul urmator”. Bine, pe toti cei care au totusi capul pe umeri. Am invatat ca pentru a ajunge unde ti-ai propus e nevoie de cateva ingrediente. Iti trebuie un plan foarte bine pus la punct, iti mai trebuie ambitie si foarte multa vointa.
Tu ne-ai prezentat franturi din ceea ce te macina pe tine, de fapt ne cam macina pe toti la un moment dat. Pentru unii mai devreme, petru altii mult prea tarziu.
Cat despre posturile tale, incearca sa scrii pentru tine, nu pentru aplauze. Probabil ti s-a mai spus, dar scrii bine. Tine-o tot asa!

Vlad, toti trecem prin asta, nu demult si eu am scris postul asta. Stai linistit, e normal. Chiar si asa, posturile sunt mult peste nivelul altora. Si vorba tuturor, ai doar 21 de ani. Te cunosc personal doar si esti printre putinii de varsta ta care au reusim sa ma impresioneze cu adevarat din punct de vedere profesional.
iar acum …. hahahaha, spotul cu tort e facut de sora-mea (CS). 🙂

Nu sint in masura sa-ti dau sfaturi, dar lasa-ma sa iti spun ceva experimentat de mine: e o iluzie sa te gindesti ca intrerupi ce te intereseaza cu adevarat (literatura, sa spunem) pentru 10-15 ani in care muncesti pe brinci si iti asiguri stabilitatea financiara, iar dupa acesti 10-15 ani vei reveni linistit la preocuparile mai dragi inimii tale.
Nu e asa. Evolutia (chiar si in abilitatile literare – pentru mine, cele filosofice) este continua. Ce ai acumulat pina acum nu ramine pentru totdeauna pe circumvolutiuni, din nefericire – ci se pierde in momentul in care nu mai este exersat. Cind mi-am dat seama de asta, m-am intrerupt la timp, dar am inteles imediat cit am pierdut, cind am facut comparatia cu nivelul la care ajunsesera prietenii mei din acelasi domeniu si alaturi de care ma aflam, initial, la acelasi nivel.
Ce pot sa-ti spun? E foarte naspa sa trebuiasca sa alegi intre ce te intereseaza si siguranta financiara. Aici nu exista sfaturi, fiecare va trebui sa aleaga pentru el.

Foarte bine ca te-a apucat “zvapaiala” asta acum. Sunt oameni care traiesc din inertie, si-i cuprinde anxietatea existentiala cand nu prea mai au forte si nici posibilitati sa schimbe sau sa transforme ceva in viata lor.

Si pe mine ma apuca, si chiar des, semn ca nu-s pe drumul care trebuie, dar ca sa nu ma crizez de tot, fac mici schimbari- ici si colo. Fac lucruri care-mi produc o reala placere, si pe care mi le-am refuzat, incerc sa cunosc oameni total opusi mie, vanez oportunitati, orice.

Intr-un sens, este vorba de o evolutie personala, pe care se va cladi incet-incet evolutia profesionala, caci, cel putin la mine, nu poti porni decat de la tine, de la munca cu tine insuti.

Bani? Eu am ajuns la concluzia ca pe mine m-ar coafa venituri venite din activitati diferite. Sa existe o sosea principala, dar sa-mi creez alte mici ulite, pe care sa le pot exploata. Lucrez la asta. Nu ma vad facand un singur lucru, pana la epuizare. M-as plictisi.

Pleaca, daca ai cum!!

Articolele tale sunt cu mult peste ceea ce scriu: unii jurnalisti, unii scriitori chiar.

Succes!

“Cred ca inca nu mi-am atins nivelul maxim de randament, inca mai am de incercat.”

La 21 de ani, sa atingi nivelul maxim de randament? 🙂 Ce-ti mai ramane pentru restul vietii, atunci?
Daca uneori stagnezi in domeniul tau de interes profesional, poti oricat sa tragi cu ochiul si catre altele, si nu doar asa… cu mintea (adica sa acumulezi informatii, sa procesezi intelectual), ci poate si sa incerci (practic). 😀

Gata, am rezolvat si leapsa, se pare ca norocul m-a trimis atat la denumiri faine, cat si o la imagine care sa se potriveasca: poza… imi place atat de mult incat cred ca o sa-i fac loc si la mine pe blog, imediat! 🙂

@mp: pai scrie despre asta, mi-ar place s-aflu! @krossfire: norvegia a fost teribil de scumpa, cel putin cand am fost eu acolo. o bere costa echivalentul a $40, sau poate m-au vazut pe mine fazan. au ei un tur de tren, am uitat cum se cheama, da-i faimos, te duce prin toata tara, si-i frumoasa tare. fjords, munti cu coroane de zapada care fac baie-n lacuri samd. calatoream cu 2 elvetience, ne-am despartit ca ele vroiau s-o vada pe printesa sau regina, iar eu m-am dus in Bergen sa fac extreme sports. asta-i al doilea oras dupa Oslo care trebuie vazut. si printesa era acolo, a trecut pe langa mine (nici un politist nu m-a-ntrebat nimic), mi-a zambit numai mie si mi-a facut cu mana. eu aveam un aparat foto de kko, disposable, al 4-lea in sexonul ala, ca le tot pierdeam, si s-a oprit si-a asteptat pana mi s-a declansat mie parnaia – eu fiind tare frenetic. norvegia este printre cele mai bogate tari din lume, printre altele datorita petrolului al carui venit se-mparte – foarte echitabil – la o populatie foarte mica. veniturile-s mari si taxele pe masura. e prima tara unde-am facut un vorspiel (adica bei la… Read more »

Un caine de ateu in minus,este o paine in plus totusi.Calatorie placuta,da’sa nu mai vi inapoi,câ si asa sânteti prea multi voi astia maimutele lu’darwin.

Ce naiba man, lasi toti tembelii sa-ti comenteze pe blog ?

Scuza-ma daca gresesc dar nu stiu de ce am impresia ca atractia asta pentru nord e cumva legata de atractia pentru pagan/black/vicking/etc – metal. Cam asa a fost o vreme si in cazul meu.

Oricum daca vrei in tarile nordice, si ai o oportunitate sa mergi in Danemarca du-te. Chiar daca nu te atrage foarte mult esti la 2 pasi de Malmo – Suedia. Parca este chiar un pod care face legatura intre cele 2 orase. Deci in cazul asta poti gasi oportunitati care sa te duca din Danemarca in Suedia.

e funny on just too many levels

chestia cu “caine” e folosita in special de musulmani in referinta la cei care n-au imbratisat profetul.. in al doilea rand, e greu de imaginat cum poti fi simultan si caine si maimuta. si-n al treilea, motivul probabil pentru care maimuta s-a strecurat in text este ca el considera ca maimutele ii fac concurenta neloiala. singura lui sansa de a-si gasi de lucru si a supravietui este eliminarea celor de pe treapta superioara conditiei sale (maimutele si cainii).

a emigra este, asadar, un act de binefacere pentru neajutorati.

think of the weakling. emigr8! 😀

pai da, sora-mea e acolo si e cs pe cont.

Încă nu-mi dau seama la ce faci referire când spui „nivelul următor”. La activitatea ta ca blogger, sau la viața profesională? Din blogging nu poți face o carieră, deci va exista un moment în activitatea ta de blogger în care nu va mai exista „nivelul următor”. În schimb, dacă vorbim de viața profesională, eu sunt sigur că vei găsi ceva pe măsura calităților tale.

Sincer, cred că te cam subapreciezi. La 21 de ani, după cum ai spus și tu, ai realizat multe lucruri. Gândește-te că sunt alții care au aceeași vârstă și n-au realizat nimic.

21? Credeam ca ai mai mult.

Normal ca blogul nu-i destul. Blogul daca nu e un hobby e un job. Si unora le place, vezi zoso, dar cei mai multi incep sa alunece in rutina. Eu nu sunt adeptul emigrarii, poate si pentru ca sunt prea legat de tara din sentimente. Daca ar fi sa plec cred ca Franta sau Belgia mi s-ar potrivi, dar in nord n-am fost. Un prieten de-al meu ziarist a umblat in toata lumea, a stat 6 luni la o bursa in UK, a fost si in US, si spunea ca intr-adevar e alta scala de valori acolo. Mai ales dpdv universitar. Daca poti incearca sa obtii o bursa, sa stai 6 luni sau un an si sa vezi cu ce se mananca viata pe acolo. Si daca apoi vrei sa ramai, sa te realizezi, ok.

Realizarea nu e numai profesionala. Observ o mica amaraciune in textul tau. Poate ca tine si de alte lucruri.

Numa’ nu lua hotarari la oboseala nervi sau disperare. Fa pauza, si hotaraste cand esti limpede si impacat. Altfel ajungi in buda, ca mine.

Sa te bucuri de o zi de 8 martie minunata iti doresc

Nici eu nu pot sa dau sfaturi insa, de ceva anume ma bucur mult. Ma bucur ca am facut cat mai multe “experimente”, la vremea lor. Da, suna tamp – “toate la vremea lor”, dar au fost vremurile “fara obligatii majore”, cand aveam doar datoria de a buchisi ce primeam la cursuri. In rest, drepturi. Multe drepturi. Dreptul de a zbura din floare in floare, dreptul de a pierde noptile, dreptul de a chinui chitara, dreptul de a pleca la naiba-n praznic, dreptul de a ne betivi strasnic, dreptul de a nu ne pasa de nimic, nici macar de noi. Esti pregatit sa treci la nivelul/etapa urmator/oare, ai ispravit cu ce-ti erai dator ? Rad molcom de prostia-mi din vremea cand aveam si eu 21 de anisori, nu ca as fi mai istet acum, ioai apara si pazeste ca multe prostii am mai facut, am material de ras molcom, bine ca l-am facut, ca nu mai pot acum. La partea cu angajatul … parca o fost ceva de genul “si vreau, si pot, da’ ce-i atata graba?”

Daca inveti de la seniori ajungi ca seniorii. E simplu.
Cat despre asteptari si inspiratie.. poate ar trebui sa postezi video-uri de pe youtube si content furat, ca sa mai dezamagesti niste cititori, si apoi sa vii iar cu content de calitate si sa-i dai pe spate.

Adica ce? Ce-am facut, sau unde-am ajuns? 🙂
Sau ambele?

Ah, Norvegia. Cei care aud ca mi-as dori tare mult sa merg acolo ma cred nitel sarita. Anyway, in afara de asta, m-a atras postul asta. E o chestie care ma chinuie de…hmm,cateva luni ar fi putin spus. E important sa stii ca ai un background, ca ai cateva puncte de sprijin. Asta iti da un impuls si increderea in sine. Parerea mea e ca asta e lucrul cel mai important care sa te determine in luarea unor astfel de decizii. Tu ai asta (spre deosebire de majoritatea celor de 20-21 de ani) deci..de ce nu ai face-o? Bafta in toate!