Motivul pentru care am intrerupt fluxul saptamanal de aberatii este ca gnomii care-mi furnizau amfetamina nu lucreaza in weekend.

Revenind la lucruri mai serioase, m-am gandit sa ma intorc temporar la tema ”bloggeri si altii”, la invitatia directia a unui apropiat. Omul care m-a abordat ma intreba ce pozitie as lua in eternul conflict dintre bloggeri mici, mari, mijlocii etc. Daca acum cinci ani mergea sa spun ca nu ma consider blogger, acum nu prea mai functioneaza scuza. Prin urmare, voi explica putin filosofia care m-a facut sa evit ”in general” conflictul. E o chestie complexa, deci stati pe pozitii. Pregatiti? Solutia este…nepasarea.

Prin nepasare nu inteleg abilitatea de a fi un idiot ignorant, ci o combinatie intre ”nu le pune la suflet” si ”lasa-l in pace”.  In ultimii ani, inmultirea parazitilor de WordPress, a limbricilor de Twitter si a hemoroizilor de Facebook a pus cam toata gasca de obisnuiti ai online-ului sub eticheta de ”pustani infatuati”. Pentru ca sunt convins ca si Moise a fost intr-o zona mentala similara cand si-a elaborat opera, o sa compilez o lista de concluzii in urma luptei din jungla online. Nu-s reguli, nu-s sfaturi, sunt flotari logice:

1.Nimic din ce faci sau scrii nu e cu-adevarat important. Stiu, suna a incalcare a unei reguli elementare a scriiturii si anume ”fii relevant”. Nu e. Poti fi relevant pentru cei care sunt dispusi sa te asculte, poti scrie pentru tine, pentru linistea ta sufleteasca si, daca ai intr-adevar talent, pentru CV-ul tau. Un politician va fi recunoscut instant in comuna Voluntari. Un blogger are noroc daca e recunoscut intr-un club unde-si poarta numele pe ecuson. In atare conditii e greu de inteles de unde atata ura. Sa nu ne amagim ca angoasele noastre banale, ca sfaturile parintesti sau recenziile obscure au vreo importanta. Il stiti pe bloggerul ala care a infiintat centre de ingrijire pentru victimele catastrofei din Japonia? Nici eu, dar pot numi cel putin 5 000 care au scris despre cum trebuie facuta treaba asta.

2.Excelenta nu conteaza, consecventa da. Sunt putini scriitori buni in lume. Scriitorii foarte buni sunt mai rari decat kryptonita. Nu va lasati amagiti de trei fraze corecte gramatical si de cateva referinte. Sa scrii corect nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. Sa fii creativ nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. Sa fii cult nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. E nevoie de toate trei, de maturitate si experienta. Din pacate, excelenta in scriitura nu-si poate da adevarata masura pe bloguri. Ceea ce ar trebui cautat este o combinatie intre consecventa si un nivel acceptabil de calitate. Sunt Apple cei mai buni? Hardware, nu. Ca design, nu. Software-ul e discutabil. Totusi, daca dam la o parte brandul si marketingul,  produsele Apple raman niste produse bune, niste produse constante in calitate. Urmatoarea ”inovatie” de la Apple e intotdeauna extrem de familiara.  Asa ar trebui sa fie si un blog bun: sa te surprinda intr-un mod familiar. Sa nu uitam ca lumea nu intra pe bloguri pentru ca s-a plictisit de Hemingway.

3.Scrisul nu e o schema piramidala. Articolele despre cum ”sa faci bani online” sunt la fel de relevante ca poeziile lui Radu Vasile. Daca ar fi sa purtam discutia la alt nivel, in ciuda cresterii mediului online si a bugetelor alocate, blogosfera primeste in continuare o suma infima comparativ cu ce primesc alte medii. Nu e nimic anormal in asta. Pentru cumparatorii de spatiu publicitar, bloggerii sunt un mediu cu un target fix si cam atat. Ce e totusi de remarcat este ca fiecare mediu de genul asta va fi la un moment dat exploatat, pentru ca nu-i nimeni fraier sa piarda ocazia. Prin urmare, nu exista o suma de X ron alocata bloggerilor, iar unul care castiga decent, nu ia efectiv din banii destinati tie. Daca ai un produs bun, nicio agentie, camarila sau blogger nu te va impiedica sa-l monetizezi.

4.Nu exista personalitati, ci vedete. Exista destule nume ”mari” online, oameni care au muncit si care au reusit sa castige decent din asta. Totusi, trebuie sa ne intoarcem la punctul 1 si la motivul pentru care bloggingul nu e o activitate prea relevanta (nu va amagiti ca altele, precum jurnalismul tematic, ar fi). Sa nu uitam de zecile de omuleti care se invart prin spatiul asta si dau cu semnatura, de cei care s-au transformat brusc in experti si de cei care acum 3 ani erau peste tot. Unde sunt acum? Niciunde, au devenit pur si simplu neinteresanti sau dezinteresati. La fel ca o vedeta sau un artist pop, in momentul in care nu mai poti oferi un produs de calitate, dispari. Un om nu va rezista prea mult doar prin prisma ”faimei” (Oana Zavoranu anyone?). Sfatul e simplu: incetati sa acordati mai multa importanta fenomenului decat merita si cocentrati-va pe propria opera.

5.Un nesimtit ramane un nesimtit. Sunt oameni care de ani de zile incalzesc tastatura incercand sa explice reguli de bun simt, gramatica si logica elementara. Nu functioneaza si nu va functiona niciodata. De ce ne inchipuim ca Yon00tz, care scrie cu sh si tz, desi are 28 de ani, Yon00tz care fura de pe unde apuca subiecte , acelasi Yon00tz care injura sub X pseudonime cand i se explica ca greseste, s-ar putea schimba peste noapte? E-adevarat ca online, sub o falsa masca a anonimitatii,  ai tedinta de a defula. Totusi, de ce sa-i explici unuia cum sa fie un blogger bun, cand el a ratat examenul la ”Cum sa imiti comportamentul uman”?

6.Scrii nu scrii, vremea opiniei trece. In general, daca faci 10 ore pe zi o treaba, ar fi bine sa-ti placa. Nu de alta, dar creativitatea si talentul se atrofiaza, indiferent de domeniu. Afirmatia e cu-atat mai valabila in zona scrisului. Daca n-ai vreun plan de rezerva si  te incapatanezi sa traiesti din scris, atunci scrie (nu neaparat pe blog). Daca stirea este un produs extrem de efemer, opinia online o urmeaza indeaproape. Probabil ti s-a mai spus, dar opiniile taler nu conteaza. Daca vrei sa le faci sa conteze pentru cinci minute, spune-le atunci cand lumea e dispusa sa asculte. Daca te gandesti, puteai da gata doua stacane de vin si o chiuveta de biscuiti in loc sa citesti articolul asta.

7.Nu exista razboaie online, doar campuri de batalie. Povestea conflictelor online a inceput cu cel de-al treilea om care a avut acces la Internet. El a devenit ”publicul” celorlalti doi care se injurau de mama. E adevarat ca e cam greu de la un punct sa zici ”suntem doar biti, ne impacam noi”. Dupa ce te injura unul de copii si nevasta, nu-ti prea mai vine sa-l iei in brate. Faci cum faci si tot ii spui vreo doua, chiar daca stii ca asta va inrautati lucrurile.  Totusi,  continutul e mai important decat problemele tale personale. Cat timp el este livrat, nu vad relevanta batailor din curtea scolii. Problema e ca mai toate conflictele consuma timp, litere si nervi, iar obiectivitatea e un mit frumos. Ar fi greu sa scrii un roman istoric daca la fiecare doua pagini te-ai opri si ai scrie alte 4 pagini pe tema ”Mihail Sadoveanu a fost un porc comunist”.

8.The best way to become better is by being better. In orice mediu, ”cel mai bun” este un mit. Exista un cel mai citit, cel mai comentat, cel mai cult si poate chiar si un ”cel mai bun scriitor”, dar toate valorile astea sunt efemere, gratie mediului care le gazduieste. Cum spuneam si la punctul 2, e mai important sa fii bun trei ani la rand, decat sa reusesti pentru o singura zi sa depasesti cel mai traficat blog din nisa ta. E vorba de respect personal, mai mult decat de o miza reala. Daca ala care e in fata ta acum pica sau scade in popularitate, ce iti garanteaza ca publicul va veni pe blogul tau plin de poze cu pisici NSFW?

Da, stiu ca articolul asta miroase pe alocuri a ipocrizie si stiu ca nu-mi pot respecta mereu propriile reguli. Stiu ca uneori am sarit cand vreun geniu pustiu sau vreun pechinez m-a botezat cu vreo injuratura. Totusi, intrebarea ramanet: Ce-ar fi sa nu va pese?

P.S: Stiu ca am promis acum vreo doi ani ca nu mai ating problema ”blogosferei”, dar mi se pusese pata de vreo luna jumatate. Din pacate, de-abia acum am avut suficient spatiu mental incat sa scot ceva cat de cat coerent.