Ce-ar fi sa nu va pese?

Motivul pentru care am intrerupt fluxul saptamanal de aberatii este ca gnomii care-mi furnizau amfetamina nu lucreaza in weekend.

Revenind la lucruri mai serioase, m-am gandit sa ma intorc temporar la tema ”bloggeri si altii”, la invitatia directia a unui apropiat. Omul care m-a abordat ma intreba ce pozitie as lua in eternul conflict dintre bloggeri mici, mari, mijlocii etc. Daca acum cinci ani mergea sa spun ca nu ma consider blogger, acum nu prea mai functioneaza scuza. Prin urmare, voi explica putin filosofia care m-a facut sa evit ”in general” conflictul. E o chestie complexa, deci stati pe pozitii. Pregatiti? Solutia este…nepasarea.

Prin nepasare nu inteleg abilitatea de a fi un idiot ignorant, ci o combinatie intre ”nu le pune la suflet” si ”lasa-l in pace”.  In ultimii ani, inmultirea parazitilor de WordPress, a limbricilor de Twitter si a hemoroizilor de Facebook a pus cam toata gasca de obisnuiti ai online-ului sub eticheta de ”pustani infatuati”. Pentru ca sunt convins ca si Moise a fost intr-o zona mentala similara cand si-a elaborat opera, o sa compilez o lista de concluzii in urma luptei din jungla online. Nu-s reguli, nu-s sfaturi, sunt flotari logice:

1.Nimic din ce faci sau scrii nu e cu-adevarat important. Stiu, suna a incalcare a unei reguli elementare a scriiturii si anume ”fii relevant”. Nu e. Poti fi relevant pentru cei care sunt dispusi sa te asculte, poti scrie pentru tine, pentru linistea ta sufleteasca si, daca ai intr-adevar talent, pentru CV-ul tau. Un politician va fi recunoscut instant in comuna Voluntari. Un blogger are noroc daca e recunoscut intr-un club unde-si poarta numele pe ecuson. In atare conditii e greu de inteles de unde atata ura. Sa nu ne amagim ca angoasele noastre banale, ca sfaturile parintesti sau recenziile obscure au vreo importanta. Il stiti pe bloggerul ala care a infiintat centre de ingrijire pentru victimele catastrofei din Japonia? Nici eu, dar pot numi cel putin 5 000 care au scris despre cum trebuie facuta treaba asta.

2.Excelenta nu conteaza, consecventa da. Sunt putini scriitori buni in lume. Scriitorii foarte buni sunt mai rari decat kryptonita. Nu va lasati amagiti de trei fraze corecte gramatical si de cateva referinte. Sa scrii corect nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. Sa fii creativ nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. Sa fii cult nu-i tot una cu ”sa scrii bine”. E nevoie de toate trei, de maturitate si experienta. Din pacate, excelenta in scriitura nu-si poate da adevarata masura pe bloguri. Ceea ce ar trebui cautat este o combinatie intre consecventa si un nivel acceptabil de calitate. Sunt Apple cei mai buni? Hardware, nu. Ca design, nu. Software-ul e discutabil. Totusi, daca dam la o parte brandul si marketingul,  produsele Apple raman niste produse bune, niste produse constante in calitate. Urmatoarea ”inovatie” de la Apple e intotdeauna extrem de familiara.  Asa ar trebui sa fie si un blog bun: sa te surprinda intr-un mod familiar. Sa nu uitam ca lumea nu intra pe bloguri pentru ca s-a plictisit de Hemingway.

3.Scrisul nu e o schema piramidala. Articolele despre cum ”sa faci bani online” sunt la fel de relevante ca poeziile lui Radu Vasile. Daca ar fi sa purtam discutia la alt nivel, in ciuda cresterii mediului online si a bugetelor alocate, blogosfera primeste in continuare o suma infima comparativ cu ce primesc alte medii. Nu e nimic anormal in asta. Pentru cumparatorii de spatiu publicitar, bloggerii sunt un mediu cu un target fix si cam atat. Ce e totusi de remarcat este ca fiecare mediu de genul asta va fi la un moment dat exploatat, pentru ca nu-i nimeni fraier sa piarda ocazia. Prin urmare, nu exista o suma de X ron alocata bloggerilor, iar unul care castiga decent, nu ia efectiv din banii destinati tie. Daca ai un produs bun, nicio agentie, camarila sau blogger nu te va impiedica sa-l monetizezi.

4.Nu exista personalitati, ci vedete. Exista destule nume ”mari” online, oameni care au muncit si care au reusit sa castige decent din asta. Totusi, trebuie sa ne intoarcem la punctul 1 si la motivul pentru care bloggingul nu e o activitate prea relevanta (nu va amagiti ca altele, precum jurnalismul tematic, ar fi). Sa nu uitam de zecile de omuleti care se invart prin spatiul asta si dau cu semnatura, de cei care s-au transformat brusc in experti si de cei care acum 3 ani erau peste tot. Unde sunt acum? Niciunde, au devenit pur si simplu neinteresanti sau dezinteresati. La fel ca o vedeta sau un artist pop, in momentul in care nu mai poti oferi un produs de calitate, dispari. Un om nu va rezista prea mult doar prin prisma ”faimei” (Oana Zavoranu anyone?). Sfatul e simplu: incetati sa acordati mai multa importanta fenomenului decat merita si cocentrati-va pe propria opera.

5.Un nesimtit ramane un nesimtit. Sunt oameni care de ani de zile incalzesc tastatura incercand sa explice reguli de bun simt, gramatica si logica elementara. Nu functioneaza si nu va functiona niciodata. De ce ne inchipuim ca Yon00tz, care scrie cu sh si tz, desi are 28 de ani, Yon00tz care fura de pe unde apuca subiecte , acelasi Yon00tz care injura sub X pseudonime cand i se explica ca greseste, s-ar putea schimba peste noapte? E-adevarat ca online, sub o falsa masca a anonimitatii,  ai tedinta de a defula. Totusi, de ce sa-i explici unuia cum sa fie un blogger bun, cand el a ratat examenul la ”Cum sa imiti comportamentul uman”?

6.Scrii nu scrii, vremea opiniei trece. In general, daca faci 10 ore pe zi o treaba, ar fi bine sa-ti placa. Nu de alta, dar creativitatea si talentul se atrofiaza, indiferent de domeniu. Afirmatia e cu-atat mai valabila in zona scrisului. Daca n-ai vreun plan de rezerva si  te incapatanezi sa traiesti din scris, atunci scrie (nu neaparat pe blog). Daca stirea este un produs extrem de efemer, opinia online o urmeaza indeaproape. Probabil ti s-a mai spus, dar opiniile taler nu conteaza. Daca vrei sa le faci sa conteze pentru cinci minute, spune-le atunci cand lumea e dispusa sa asculte. Daca te gandesti, puteai da gata doua stacane de vin si o chiuveta de biscuiti in loc sa citesti articolul asta.

7.Nu exista razboaie online, doar campuri de batalie. Povestea conflictelor online a inceput cu cel de-al treilea om care a avut acces la Internet. El a devenit ”publicul” celorlalti doi care se injurau de mama. E adevarat ca e cam greu de la un punct sa zici ”suntem doar biti, ne impacam noi”. Dupa ce te injura unul de copii si nevasta, nu-ti prea mai vine sa-l iei in brate. Faci cum faci si tot ii spui vreo doua, chiar daca stii ca asta va inrautati lucrurile.  Totusi,  continutul e mai important decat problemele tale personale. Cat timp el este livrat, nu vad relevanta batailor din curtea scolii. Problema e ca mai toate conflictele consuma timp, litere si nervi, iar obiectivitatea e un mit frumos. Ar fi greu sa scrii un roman istoric daca la fiecare doua pagini te-ai opri si ai scrie alte 4 pagini pe tema ”Mihail Sadoveanu a fost un porc comunist”.

8.The best way to become better is by being better. In orice mediu, ”cel mai bun” este un mit. Exista un cel mai citit, cel mai comentat, cel mai cult si poate chiar si un ”cel mai bun scriitor”, dar toate valorile astea sunt efemere, gratie mediului care le gazduieste. Cum spuneam si la punctul 2, e mai important sa fii bun trei ani la rand, decat sa reusesti pentru o singura zi sa depasesti cel mai traficat blog din nisa ta. E vorba de respect personal, mai mult decat de o miza reala. Daca ala care e in fata ta acum pica sau scade in popularitate, ce iti garanteaza ca publicul va veni pe blogul tau plin de poze cu pisici NSFW?

Da, stiu ca articolul asta miroase pe alocuri a ipocrizie si stiu ca nu-mi pot respecta mereu propriile reguli. Stiu ca uneori am sarit cand vreun geniu pustiu sau vreun pechinez m-a botezat cu vreo injuratura. Totusi, intrebarea ramanet: Ce-ar fi sa nu va pese?

P.S: Stiu ca am promis acum vreo doi ani ca nu mai ating problema ”blogosferei”, dar mi se pusese pata de vreo luna jumatate. Din pacate, de-abia acum am avut suficient spatiu mental incat sa scot ceva cat de cat coerent.

30 Comments

  • Lasa-ma sa trollez: foarte fain scris.
    Di ce nu scrii mai des, mo? Da’ di ce?

  • Pai munci + un proiect personal (o sa vina in curand vorba pe blog) + disertatie in perioada asta 😛

  • Bravo. Foarte fain scris si foarte aproape de realitatea mediului online.

  • Am urmarit sa fie aproape de realitatea mea in primul rand, dar merci fain 🙂

  • N-o spun (numai) sa fiu contra , totusi ma asteptam la un articol mai percutant si mai insightful de la tine. Sau poate m-am saturat de articole despre blogosfera, inclusiv ale mele 🙂

    Imi pasa, I guess..

  • Pai eu n-am mai scris nimic despre blogosfera de prin 2007…vag ceva aruncaturi pe tema comentariilor. Aici era de multa vreme un draft si sincer, imi stateau si cateva injuraturi pe limba. Doar ca, de ce mi-ar fi pasat 😛 ?

  • E o bucurie sa citesti un text obiectiv.

    Asteptam vesti despre proiectul personal.

  • Mie nu mai imi pasa de multa vreme si am inteles de foarte mult timp ca internetul e populat cu fel de lighioane, care mai de care mai ciudate .

  • apropo, daca vrei sa determini pe cineva sa nu-i pese, spune-i “je m’en fiche” – expresia asta actioneaza subliminal-mimetic! (vezi comentariile la http://goo.gl/jNXiH 🙂

  • Zamo: Avem amice frantuzite care o folosesc la greu 🙂

    Fanel: Mai greu cu obiectivitatea online. Uite, asta chiar voiam sa notez ”Nu exista obiectivitate online”. Cred ca o si adaug.

  • Bun articol, me gusta.

    Stii ce mi se pare mie amuzant din postura de “observator” a fenomenului? Initial imi facusem o imagine mentala a bloggingului.

    Oameni care au ca hobby/pasiune scrisul, impartasitul de idei si de opinii online, deci ma asteptam la un nivel intelectual destul de ridicat, cu oameni deschisi la minte, un mediu placut, ca sa mai…

    Dar in realitate am vazut o gramada de balacareli, arogante nejustificate, invidii, intepaturi si dupa cum ziceam intr-un articol, un dezinteres destul de mare fata de opinie si continut.

    Evident, nu vorbesc despre toti, dar vorbesc despre o masa critica destul de semnificativa.

    In ceea ce priveste nepasarea, banuiesc ca este cea mai sanatoasa solutie. Dar e nepasare fata de anumiti indivizi? Nepasare fata de fenomen? Nepasare fata de continut? Una dintre ele trage dupa sine si cealalta?

  • Vlad: ”Oameni care au ca hobby/pasiune scrisul, impartasitul de idei si de opinii online, deci ma asteptam la un nivel intelectual destul de ridicat, cu oameni deschisi la minte, un mediu placut, ca sa mai” – Now why would you do that 🙂 ?

    Nepasare fata de orice nu ajuta la dezvoltarea ta personala si la scopul tau in scriitura.

  • Cand vine vorba de blogul meu eu am urmatoarele “flotari logice”:
    scriu cand am timp si inspiratie despre subiecte care mi se par simpatice, intr-o forma sau alta, si care cred ca ar putea sa ii amuze sau sa ii intereseze cumva pe acei putini pe care ii stiu ca imi bantuie blogul.

    Restul mi se pare irelevant. In fond, oricum ai lua-o, blogul nu e cine stie ce mare smecherie. E ceva util atunci cand iti place sa te manifesti literar (in sensul de a scrie) si simti nevoia sa impartasesti cu cineva “munca” ta.

    Tot scandalul apare din cauza ca au aflat toti inapoiatii ca daca iti faci blog aude lumea de tine si poti sa castigi bani. Combina asta cu nivelul mediocru la care se afla marea majoritate a blogurilor populare din Romania, nivel ce genereaza impresia ca oricine poate face asta, si obtii reteta unei “blogosfere” de proaste calitate.

    P.S. 12 comentarii si nici un hater? Asta da realizare :))

  • Cedik: Blogul asta si-a scos de vreo 5-6 ori investitia numai din concursuri de scriitura pe blog si concursi gen ”Magnificul” 🙂

    Blogurile populare nu-s neaparat la un nivel mediocru, dar avem problema celebra cu “Ahhh, aia pot sa fac si eu”.

  • Intreb si eu: conflictul asta de care spui unde este? A iesit cineva si a zis: eu sunt blogger mare deci sunt in conflict cu ceilalti sau cum … ?

  • Termopan: Despre ce conflict vorbesti?

  • @Krossfire: E si aia o problema, dar nu numai. Prin nivel mediocru nu ma refer la calitatea lor, ci la modul de redactare al articolelor.

    Uite, ca tot suntem pe blogul tau, genul de articole pe care le scrii nu pot fi scrise de oricine. Se vede ca sunt documentate, ca ai experienta cand vine vorba de scris, ca ideile sunt bine rumegate si tot asa. Sau alte exemple, sa nu fiu acuzat de ass-kissing: diacritica si moshe&mordechai. Nu oricine poate face comentariile diacriticei si nu oricine poate scrie ca moshe sau ca mordechai (anumite posturi).

    Pe urma, faimosul zoso. In mod poate paradoxal, tinand cont ca il dau ca exemplu “negativ”, ii apreciez blogul si intru ocazional sa citesc ce scrie. Din punct de vedere al modului in care scrie, blogul e la nivel mediocru. Desigur, are succes din alte motive, cum ar fi faptul ca stie sa isi aleaga subiectele, are experienta, se pricepe la online s.a.m.d. Dar pentru cineva care intra prima data pe net si vede un astfel de blog se gandeste ca nu e mare smecherie sa scrie astfel de posturi. Si o face, fara succes, ca nu stie care e de fapt mecanismul din spatele blogosferei si iar creste blogosfera cu un nou membru…

    Ceea ce n-ar fi o problema daca nu ar uita un lucru: un blogger faimos != un scriitor bun != un om inteligent != un om talentat
    Nu in mod automat

  • Daca poti produce continut cerut, nu-i musai sa stralucesti la scris, dar mi se pare de bun simt sa respecti cateva reguli gramaticale (fie si pe cele generale…la trei virgule intre subiect si predicat si o ploaie de cratime, deja nu mai ai chef sa vezi ce are X de spus).

  • Cunosc destule persoane din mediul academic care nu cunosc aceste reguli gramaticale, faptul ca un simplu individ cu blog nu le respecta nu ma mira.

    Plus ca, din punctul meu de vedere, daca ai pretentii sa ajungi blogger bun, care sa castige ceva din asta, trebuie sa “stralucesti” la scris. Nu neaparat la nivelul unui scriitor sau al unui jurnalist bun, dar trebuie sa ai un oarecare farmec, sa stii sa selectezi ideile principale, sa faci un rezumat si asa mai departe.

    Dupa cum a zis si Vlad, pe care il citez “Initial imi facusem o imagine mentala a bloggingului.
    Oameni care au ca hobby/pasiune scrisul, impartasitul de idei si de opinii online, deci ma asteptam la un nivel intelectual destul de ridicat, cu oameni deschisi la minte, un mediu placut, ca sa mai…”

    Cand am auzit prima data de bloguri, exact asta am inteles si eu: ca sunt site-uri pe care astfel de oameni se exprima. Sau, varianta mai putin stricta, propriul tau coltisor de internet.

    Ca posesor relativ vechi de blog, stiu cat de distractiv/interesant/util poate fi sa ai unul si e o idee buna ca pana la urma fiecare internaut sa aiba un blog. Ce nu e insa ok e ca un om care nu poate genera continut la un nivel peste medie sa aiba aspiratii de mare blogger. Ori, din nefericire, cam asta se intampla. Toata lumea se bate in trafic, SEO si comentarii insa foarte putini au si talentul care sa le sustina aerul de superioritate.

  • Si io, ca foca p’aici 😀

  • Pai, welcome back 🙂

  • Cedik: De-aici si separarea initiala intre bloggeri/oameni cu blog.

  • Multumesc.
    Cu cititul, am fost tot timpul aici, cu comentatul mai deloc, asta si pentru ca simt ca n-am ceva serios de spus (gen pct.1)

  • Esti binevenit oricum 🙂

  • Bine ca ai gasit timpul sa asterni aceste randuri, ar fi fost pacat sa ramana stocate pe “hardul” tau , cu atat mai mult cu cat cuprinde multe lucruri reale vis-a vis de ceea ce se intampla in blogosfera rumuneasca.

  • Am doua drafturi, deci vor mai zbura lucruri de pe hardul meu 🙂

  • ar mai fi o a noua chestie. Eugen Ionescu povestea odata cam asa, ca, de cate ori scrie o piesa, nu are schita ei in cap, ci doar inceputul, iar restul – personajele, intriga, replicile etc. – vin pe parcurs. cum am zice noi in limbajul de astazi, totul porneste de la faptul ca am ajuns la tastatura si m-am logat in cont. restul vine de la sine.

  • Eu is satul/sictirit/scarbit de discutiile astea cu bloggeri bani online si ce tari suntem noi cand is cativa care fac niste bani (a se nota 3 mii de euro/luna nu te face geniu castigi cat un occidental mediu spre sus) altii in afara fac online zeci de mii de $ / luna sau sute de mii si nu se dau asa rotunzi ca unii din “bloggeri” nostri mari (asa zisi mari pt mine singuri 2 cu blog care au si o stabilitate financiara is Bobby Voicu si Marius Ghenea restu consider ca viseaza la mercedes cand ei nu au condus nici dacie fortez un pic da cine e capabil intelege aluzia ..)

    Oricum sa fim seriosi is cateva sute de bloggeri decand cateva sute reprezinta o majoritate ?

    De cand un om care are 10 mii / zi traffic (nu unici) e asa important ? sunt vreo 20 mil de romani si vreo 6 o ard pe net 🙂 … daca te uiti la cifrele astea realizezi cat de mic esti cu Lumea si unii nu ar mai trebui sa se creada asa “destepti” si mari “bloggeri” ca nu prea sunt decat in mintea lor …

  • E bine că ai „copt” în tine ideea asta așa mult.
    Ai surprins obiectiv multe lucruri… blogging-ul a devenit pentru mulți un miraj… pare ușor, au auzit că unii fac mulți bani… și încântă.

  • Au mai fost si alte miraje similare, dar asta parca nu se mai termina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.