Geo Atreides, anarhistul nostru favorit, scria la un moment dat un articol mistocut despre moartea din munca. Nu-mi amintesc exact cum, plecand de la articolul respectiv , de la ce agreez si nu la el , am intrat intr-o polemica pe tema muncii de jos cu vreo doi amici. O sa incerc sa rezum cele cateva concluzii la care am ajuns in urma discutiei si a experientelor traite de partenerii la dialog.

1.Munca de jos

E foarte greu sa definesti un concept precum ”munca de jos”. Practic, pentru un director de creatie  dintr-o mare agentie munca de jos ar insemna sa scrie texte pentru promotiile de la iaurt. Pentru un sef al unei echipe de maturatori de strada, curatatul veceurilor ecologice este munca de jos.  Conceptul este relativ si singurul mod prin care acesta s-ar concretiza ar fi raportul dintre ceea ce esti platit sa faci si ceea ce esti pus sa faci sau faci voluntar. Faptul ca iti faci curat in camera sau mai dai cu var pe un perete nu intra la categoria asta pentru ca interestul este strict personal.

2.Munca de jos – Pretextul favorit al romanilor

Un angajator suedez se plangea acum vreo luna ca mai toti romanii pe care i-a avut drept angajati (era vorba de o firma de asistenta sociala, servicii emigrare, etc) aveau placerea salbatica de a face zeci de alte lucruri micute si irelevante si de a se plange incredibil de mult pe tema asta.  In Romania e tipic pentru un un consilier bancar sa zicem sa faca munca de secretara. Ce e mai nasol este ca de cele mai multe ori : nimeni nu-l obliga sa faca respectiva munca, nu exista rezultate concrete in niciunul dintre domenii si respectivul ajunge sa-si irite la culme colegii care-l privesc drept unul dintre catelusii sefului.Drept exemplu, unul dintre partenerii de dialog imi aducea o asa zisa specialista in PR de la fosta lui firma (o firma de programare, una dintre zecile cu ‘Sis’ in nume) pe care nu a vazut-o niciodata scriind un comunicat de presa. Gagica zambea sefilor, plimba cafele si uneori dadea lectii. Ce e mai nasol este ca se plangea constant ca este pusa sa faca zeci de lucruri mici si ca ea nu apuca sa-si faca treaba pentru care oricum nu era prea calificata.  De cate cazuri de gen ati auzit ?

3.Munca de jos – Injosire ?

Sunt destule persoane care considera anumite actiuni drept ”nedemne” de ei. Cand un cocalar burtos cu Q7 care in viata lui n-a muncit iti spune ca e nedemn sa-si stranga jegul din fata apartamentului ar fi demn sa-l dai judecata dar cand un individ angajat sa faca munca de birou este pus de sefi sa care lazi, demisia ar trebui sa fie primul impuls. Nu are importanta daca esti student, muncitor necalificat, jurnalist de investigatie, programator sau inginer sef : una este sa fii stresat de munca depusa in primii ani de cariera si alta e sa stai trei ani intr-o firma si sa constati ca nu ai evoluat deloc.  Daca e vorba de o munca pe care nu trebuie sau nu poti sa o faci (cum ar fi raschetarea parchetului) , atributul ”de jos” isi intareste sensul.

4.Complexe ?

Sunt oameni complexati de ce fac. Fie ca sapa pavajul sau ca fac strategii de comunicare pentru conglomerate de banci sunt unii care considera mereu ca ceea ce fac este rusinos si ca ar putea sa faca mai mult. Aici e pur si simplu o chestiune de autodepasire insa atunci cand spui ca ”Ahh…sunt programator, dar fac munca de jos, optimizare, etc” nu faci decat sa-i jignesti pe oamenii care fac asta din placere si care si-ar dori jobul respectiv.

Nici nu stiu in fond ce m-am mai obosit cu postul asta. In Romania munca este demonizata. Dovada ? A mai murit o persoana (o asistenta pe la 30 de ani) din cauza extenuarii. Rezultatul ? Statul e de vina ! Patronii sunt niste criminali dom’le ! Haideti sa ignoram faptul ca respectivele persoane si-au dorit mai mult de la viata si si-au asumat CONSTIENT un sacrificiu. Haideti sa ignoram ca afara fenomenul este ultra cunoscut si sa ne intoarcem in tara noastra unde un manelist face 5000 de euro pe paranghelie.Sa nu cumva sa le privim pe fetele astea ca pe niste exemple pozitive (extreme, e drept), unele care s-au sacrificat pentru o dorinta simpla (aceea de a avea si a fi mai mult in acelasi timp). Le-as pune o floare pe mormant daca le-as cunoaste pentru ca mai onorabil nu stiu cum ai putea sa te stingi. Au vrut ca lucrurile sa fie altfel si au ales sa nu fure sau sa presteze sub birou. Din pacate pentru ele sistemul nostru sublim de valori le-a terminat. Munca e nevinovta !

Pana la urma, totul depinde de evaluarea limitelor insa daca nu stii cand se te opresti e bine macar sa nu te stingi in mizerie.  E greu de spus daca cei care au ajuns sus merita sa fie acolo insa despre cei care au ajuns foarte sus am cu totul alta parere. Respect !

P.S : Criza in online se simte mai bine ca niciodata. Primesc si cate patru cinci spam-uri pe zi de la firme romanesti. E genial sa te legi de bucata aia din legislatie care vorbeste numai despre ”scopuri comerciale” insa atunci cand imi spui explicit ca magazinul tau ”nu dezamageste clientii ” si ”livreaza in toata tara” e ca si cand te-ai duce la o tipa si te-ai lauda cu performantele tale sexuale pentru ca la final sa spui ca nu te gandeai la sex. Spamul financiar-alarmist doare mai tare totusi.