Munca de jos…

Geo Atreides, anarhistul nostru favorit, scria la un moment dat un articol mistocut despre moartea din munca. Nu-mi amintesc exact cum, plecand de la articolul respectiv , de la ce agreez si nu la el , am intrat intr-o polemica pe tema muncii de jos cu vreo doi amici. O sa incerc sa rezum cele cateva concluzii la care am ajuns in urma discutiei si a experientelor traite de partenerii la dialog.

1.Munca de jos

E foarte greu sa definesti un concept precum ”munca de jos”. Practic, pentru un director de creatie  dintr-o mare agentie munca de jos ar insemna sa scrie texte pentru promotiile de la iaurt. Pentru un sef al unei echipe de maturatori de strada, curatatul veceurilor ecologice este munca de jos.  Conceptul este relativ si singurul mod prin care acesta s-ar concretiza ar fi raportul dintre ceea ce esti platit sa faci si ceea ce esti pus sa faci sau faci voluntar. Faptul ca iti faci curat in camera sau mai dai cu var pe un perete nu intra la categoria asta pentru ca interestul este strict personal.

2.Munca de jos – Pretextul favorit al romanilor

Un angajator suedez se plangea acum vreo luna ca mai toti romanii pe care i-a avut drept angajati (era vorba de o firma de asistenta sociala, servicii emigrare, etc) aveau placerea salbatica de a face zeci de alte lucruri micute si irelevante si de a se plange incredibil de mult pe tema asta.  In Romania e tipic pentru un un consilier bancar sa zicem sa faca munca de secretara. Ce e mai nasol este ca de cele mai multe ori : nimeni nu-l obliga sa faca respectiva munca, nu exista rezultate concrete in niciunul dintre domenii si respectivul ajunge sa-si irite la culme colegii care-l privesc drept unul dintre catelusii sefului.Drept exemplu, unul dintre partenerii de dialog imi aducea o asa zisa specialista in PR de la fosta lui firma (o firma de programare, una dintre zecile cu ‘Sis’ in nume) pe care nu a vazut-o niciodata scriind un comunicat de presa. Gagica zambea sefilor, plimba cafele si uneori dadea lectii. Ce e mai nasol este ca se plangea constant ca este pusa sa faca zeci de lucruri mici si ca ea nu apuca sa-si faca treaba pentru care oricum nu era prea calificata.  De cate cazuri de gen ati auzit ?

3.Munca de jos – Injosire ?

Sunt destule persoane care considera anumite actiuni drept ”nedemne” de ei. Cand un cocalar burtos cu Q7 care in viata lui n-a muncit iti spune ca e nedemn sa-si stranga jegul din fata apartamentului ar fi demn sa-l dai judecata dar cand un individ angajat sa faca munca de birou este pus de sefi sa care lazi, demisia ar trebui sa fie primul impuls. Nu are importanta daca esti student, muncitor necalificat, jurnalist de investigatie, programator sau inginer sef : una este sa fii stresat de munca depusa in primii ani de cariera si alta e sa stai trei ani intr-o firma si sa constati ca nu ai evoluat deloc.  Daca e vorba de o munca pe care nu trebuie sau nu poti sa o faci (cum ar fi raschetarea parchetului) , atributul ”de jos” isi intareste sensul.

4.Complexe ?

Sunt oameni complexati de ce fac. Fie ca sapa pavajul sau ca fac strategii de comunicare pentru conglomerate de banci sunt unii care considera mereu ca ceea ce fac este rusinos si ca ar putea sa faca mai mult. Aici e pur si simplu o chestiune de autodepasire insa atunci cand spui ca ”Ahh…sunt programator, dar fac munca de jos, optimizare, etc” nu faci decat sa-i jignesti pe oamenii care fac asta din placere si care si-ar dori jobul respectiv.

Nici nu stiu in fond ce m-am mai obosit cu postul asta. In Romania munca este demonizata. Dovada ? A mai murit o persoana (o asistenta pe la 30 de ani) din cauza extenuarii. Rezultatul ? Statul e de vina ! Patronii sunt niste criminali dom’le ! Haideti sa ignoram faptul ca respectivele persoane si-au dorit mai mult de la viata si si-au asumat CONSTIENT un sacrificiu. Haideti sa ignoram ca afara fenomenul este ultra cunoscut si sa ne intoarcem in tara noastra unde un manelist face 5000 de euro pe paranghelie.Sa nu cumva sa le privim pe fetele astea ca pe niste exemple pozitive (extreme, e drept), unele care s-au sacrificat pentru o dorinta simpla (aceea de a avea si a fi mai mult in acelasi timp). Le-as pune o floare pe mormant daca le-as cunoaste pentru ca mai onorabil nu stiu cum ai putea sa te stingi. Au vrut ca lucrurile sa fie altfel si au ales sa nu fure sau sa presteze sub birou. Din pacate pentru ele sistemul nostru sublim de valori le-a terminat. Munca e nevinovta !

Pana la urma, totul depinde de evaluarea limitelor insa daca nu stii cand se te opresti e bine macar sa nu te stingi in mizerie.  E greu de spus daca cei care au ajuns sus merita sa fie acolo insa despre cei care au ajuns foarte sus am cu totul alta parere. Respect !

P.S : Criza in online se simte mai bine ca niciodata. Primesc si cate patru cinci spam-uri pe zi de la firme romanesti. E genial sa te legi de bucata aia din legislatie care vorbeste numai despre ”scopuri comerciale” insa atunci cand imi spui explicit ca magazinul tau ”nu dezamageste clientii ” si ”livreaza in toata tara” e ca si cand te-ai duce la o tipa si te-ai lauda cu performantele tale sexuale pentru ca la final sa spui ca nu te gandeai la sex. Spamul financiar-alarmist doare mai tare totusi.

krossfire

A mere outlaw, a rogue of the written word.

68 COMMENTS

  • Mai plângăcioşi ca românii n-am văzut la nimeni.
    Toată lumea se plânge că e oraşul murdar, dar ei aruncă gunoaie pe jos. La fel şi cu traficul.
    Păi normal că nu vrea nimeni munca de jos, pentru că s-a străduit să ajungă cât mai sus. însă de multe ori uită de unde au plecat.
    La faza cu spamul, n-am ce zice. Eu nu mi-am publicat adresa de e-mail, aşa că singurul mod prin care dă lumea de mine e să completeze formularul de pe site. Care are şi o protecţie anti-spam aşa că nenea spămuitor trebuie să facă muncă manuală dacă mă vrea inclus pe lista lui de spam. Astăzi unul cu nuştiuce concurs, ieri unul care vroia să0şi promoveze site-ul.

  • Asta cu “lucruri mici” cred eu ca se trage si din megalomania romanului (sau poate a omului in general) de a se da expert in ceva ce stie doar din auzite. De aici vaitarea ca nu face lucrurile pentru care e angajat.

    Am un exemplu asa de simpatic la indemana acum. Un tip, aproape la fel de copilandru ca mine, care lucra de doar 3 luni la o agentie de marketing&comunicare online trebuia sa-si faca si el carte de vizita. Si cum n-avea habar pe ce post lucreaza el acolo a venit cu sugestia ca pe cartea lui de vizita sa scrie “specialist online”. Si ca sa rezum competentele lui de online pe scurt o sa spun doar ca folosea IE ( 😀 )

    Eh, judecand dupa asta, cum sa nu intelegi ce e cu “munca de jos”? Unii se urca singuri pe un piedestal si le e prea frica sa se dea jos singuri dupa aia. De-asta fac toate nimicurile

  • Victor : La mine n-are oricum sens chestia cu formularul. Sunt referinte la adresa mea actuala de e-mail si de prin 2001…deci 🙂

    Ligia : Specialist online :)) ? Fac pariu ca va ajunge o tinta predilecta pentru Zoso la un punct 🙂

  • Din ce-am putut observa, gradul in care o munca este considerata “munca de jos” este dat de raportul dintre aportul intelectual si cel fizic. Adica, cu cat o munca presupun mai multe automatisme- chiar si mentale (de exemplu, chestiile functionaresti, hartogaraia, etc.) si mai putina creatie, efort intelectual, cu atat ea e mai “desconsiderata”.
    Oricum, in firmele romanesti se intampla un fenomen ciudat, acela al proastei delegari de sarcini (printre altele). Discutam despre asta acum cateva saptamana cu o prietena care s-a saturat ca la locul de munca, pe de o parte, sa primeasca sarcini care nu-i intra in atributii, si pe de alta parte sa le primeasca de la colege de pe aceeasi linie ierarhica, pentru ca compania este creata de asa natura incat sa ajungi sa faci lucruri pe care nu ti le cere seful, ci colegu;- indiferent de departament- care poate-i mai slab pregatit, poate-i mai nepotrivit pentru postul ala. Si asa, simpla tehnoredactare a unui raport, de exemplu, ajunge sa fie “munca de jos”.

  • Wow, un loc unde angajatii isi cer intre ei sa faca chestii. Macar sunt in aceeasi echipa ? Eu am o problema cu ierarhia…daca nu e clar stabilita , imi va de treaba.

  • Clar, si eu la fel. Erau relativ departamente diferite- deci nu erau colegi de echipa, in care era normal sa-si mai delege sarcini intre ei ca sa mearga treaba bine. O debandada totala. Si asa apar sila, complexu’ si burnoutul profesional. Lucruri care in cel mai fericit caz duc la demisie.

  • De fapt, tine de politica aia enervanta- omul bun la toate, pentru ca daca exista omul specializat, automat trebuie angajati mai multi, etc.

  • Hmmm… De ce pui intrebari la care nu vrei raspunsuri? Munca de jos e un subiect sensibil. Pentru toti. Pentru ca nu specifici ce e munca de jos. La ce se refera. Pentru mine munca de jos inseamna sa scrii de mana, ca eu nu suport asa ceva. Pentru altul, sa spele buzi (sau bude, dupa gust). Uitam pe toti de la Adam Smith la Malraux (sau invers), si uitam si dictonul “In capitalism se practica exploatarea omului de catre om. In comunism e exact invers.”, uitam tot. Munca nu e rusinoasa, chit ca speli funduri sau indrumi echipe de 1000 de oameni. Conteaza subiectivismul, parerea proprie despre munca. Conteaza barierele pe care ni le punem singuri. Noi. Si prosti, si multi.

  • @krossfire: de-aia nu dau e-mailul. şi dacă se întâmplă să ajungă la ei, îl schimb şi gata. toţi care vor să ia legătura cu mine trebuie doar să completeze formularul şi mailul va ajunge la mine.

  • Ghost : Asta si ziceam, e subiectiva treaba dar se pot stabili niste repere la locul de munca.

    Feeria : In companiile mici se practica, dar se si plateste.

  • Mineritul chiar e o munca de jos, foarte jos! :)))

  • Munca de jos, cred ca se poate defini in functie de persoana vizata. Si mie imi pare clar ca fara munca de jos nu am fi. Si nu oricine poate sa faca munca de jos. Ce inseamna munca de jos pentru mine, ex: asfaltare electorala la comanda in ceasul 12:15, pana si Tagharta din capul satului stia ca nu poti asterne asfalt peste un drum din balast amestecat cu pamant, plin de gropi. Dar ordinul a fost scris, chiar daca aveam doar 14 oameni la munca in ziua aia, si trebuia indeplinit URGENT. Facur rapid socoteli, calculat volume, ore de munca normate, reiesit necesar de 21,5 muncitori la 8 ore de munca/zi. Urat, comunicat cantitati necesare, cumparat bere din banutii proprii, incurajat baietii, echipat de scandal. Ajuns la teren, populatia amuzata grozav de tampenie, razleti ce sesizau ridicolul si injurau de mama focului pe buna dreptate, ca doar banii lor erau irositi acolo. Si da-i si lupta, eu imi spuneam ca am mai manuit lopata si ca ii musai sa fac fata. Dupa doua ore eram sfarsit, ma uitam la baieti si vedeam ca au cu ce, asa ca am decis cu incrancenare sa raman sa ajut, dar cum mainile nu mai ajutau, am hotarat ca ma pricep la cilindrul compactor. Mecanicul mi-a arucat o privire galesa, gen ba p’a ma-tii, si am inceput voios vibrarea. Mult mai bine, stateam pe scaun, nu mai auzeam injuraturile si rasetele spectatorilor. In pauza de masa binevoitorii urbei au venit sa-si bage ce aveau mai de pret in noi, tot pe buna dreptate, asa ca masa a fost foarte bogata si colorata. Tarziu, pe la 21,30, o vedeam pe luminita, mai aveam putin si scapam de rusine, baietii cu greau mai miscau, si vad cum sosesc doua masini de 25 to in plus fata de comandasem. Si incep sa injur, sa dumnezaiesc sa fac ca toate aratarile, parca eram un apucat, sun unde trebuie sa sun, si aflu de ce si cum. Noah, apai sa-l puna ma-sa si toata familia lui, ca io nu voiesc a face si tampenia asta. Ba nu, cica sa-l pun acolo unde trebe, ca dracu ne ia pe toti de nu. No sa ma ia pe mine dracu atunci, am tras de zor sa terminam partea de drum, si cu ultimii banuti din buzunar am trimis baietii catre casa cu doua lazi de bere in brate, sa-si spele amarul. Si ca noroc dupa plecarea lor o venit si fericitul posesor al celor 50 de tone de mixtura, politichist de frunce si o grait “Hai, repede ca ma grabesc!”. I-am zis ca nu mai am cu cine, sa si-l intinda dansul. Si drept urmare o tunat o spumegat si o tipat “Bai boule, te fut in gura, tu stii cati bani am dat?!”, la care tamp eu i-am raspuns “Nu stiu, io nu vad nici un act!”. No, si daca o vazut istetul ca nu-i acoperire cu hartii, o inceput sa sune in telefoane, cum ca noi am facut treba de cacat pe acel drumeg. Si am primit un bonus mare, trei luni 10% poprire pe salar, sa aiba, de la nasu mare ! Ori alta data in drum, control la roviniete, amenzi mari domul meu, ai nostrii politisti se mai intelegeau, si ne injurau cu foc pe noi ca nu vrem sa ne intelegem, si drept urmare in mintea lor inseamna musai ca suntem turnatori. Si ne injurau si transportatorii, da astia ne ziceau pe buna dreptate, ce vina avea bietii ca-i musai sa plateasca da nu prea au de ce beneficia. Ca isi rupeau amortizoare, pivoti si bucse intr-o veselie, in gropi de nu puteau fi evitate, si noi stateam la puricat, platiti bai prostilor, ca zice in lege, cu legea nu e de jucat. Cam asta ar fi munca de jos pentru mine, aia de care te rusinezi pana in curul gandirii, usor pare a zice cam ce ar fi cu munca de jos, ori ce-i legat de munca bruta, dar nu toti pot presta acele munci, si chiar de pare simplu tare la prima vedere, uneori ii mult mai complicat.

  • Sorin : Sorry, cred ca marimea comentariului l-a speriat pe nenea Akismet.Trista povestirea si totusi deloc surprinzatoare. Notiunea ta de munca de jos imi aduce aminte de ce-mi zicea o cunostinta, care lucra tot in PR : Decat sa lucrez pentru asta (un patron psihotic si megaloman) mai bine ma prostituez , si aia-s tot bani dar parca nu-i iau atat de rusinos.

  • Drace : Da, e de jos..si are sporuri multe !

  • “Cine spune ăla este, ca măgarul din poveste”
    În caz că unii aţi uitat, sau nu vă gândiţi, cine arată cu degetul ştie despre ce e vorba, tocmai pentru că recunoaşte!
    Când vorbim de români, vorbim de noi nu de ei, aici suntem toţi!
    Problemele care le vedem la unii , le vedem şi la noi, numai că la alţii e mai uşor să le accepţi!
    Problema românului vine atunci când îl pui să facă ceva! Din cauză că raportează totul la bani, trebuie să ai grijă ce îi ceri, altfel te trezeşti că te fură, te lasă baltă, te şantajează, ca să câştige mai mult ca tine sau macar cât tine (eventual fără să ştii tu).

    Mircea Badea spunea “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”, eu iau aminte că sunt în România şi aici îmi pierd tot timpul!

  • Măi…nu ştiu…sincer…am fost jurnalist, dar am mai măturat o redacţie, am mai mutat un birou, am mai făcut una-alta…mi-e foarte greu să văd lucrurile acelea sub demnitatea mea…deşi eram făcut pentru altceva. Cred că uneori oamenii ajută sau se implică, lăsând deoparte convenţiile sociale.

  • Tricky topic, se preteaza pentru serie de posturi.

    Eu nu cred ca exista munca de jos. Exista doar optiunea: muncesc/fur/traiesc ca un trantor/trantoritza. Pe urma…. daca la un moment dat faci ceva ce nu-ti convine… e vina ta, nu a muncii, a taskului, acesta nu devine brusc josnic. E vina ta ca accepti fara sa te simti confortabil.
    Sunt extrem de putine situatiile in care nu ai alte optiuni si esti realmente silit sa faci ceva ce nu-ti convine, chit ca oamenii prefera sa creada asta pentru a-si masca lasitatea.

  • Bogdan : Nu folosesc man Wins.ro, am facut o proba cu contul meu din 2006. Verifica doar posturile mele din baza lor de date si vei vedea 😉

  • stai sa vezi ce surpriza le pregatesc

  • Munca de jos e relativa, cum ai spus si tu, mai degraba psihologica. Conteaza foarte mult ce fac cei cu care lucrezi, zic eu. De ex, la o firma de publicitate unde toata lumea are functii creative sau de management iar tu esti singurul care face munca de administratie (secretariat), chiar daca esti o persoana inteligenta, toti se vor crede superiori si te vor privi ca pe un prost, desi munca ta poate fi mai importanta pt firma decat a unui copywriter care nu are idei (bune). Daca toata lumea din birou ar face acelasi tip de munca, nu ai simti ca faci munca de jos, dar cand ceilalti te trateaza ca pe un servitor, normal ca esti nemultumit, pentru ca nu se reduce totul la bani. Iar aici vorbesc de persoanele care nu pot face, cel putin momentan, mai mult de atat, nu la oameni care au un doctorat si sunt nevoiti sa faca munca unui absolvent de liceu.

  • Bogdan : Oook..dar vezi sa nu te doara si pe tine dupa daca prinzi vreo gasca de spammeri.

    Demaio : Una e sa ”pui” umarul stiind ca vei fi apreciat intr-o companie mica. Nu te forteaza nimeni si ti le pui cumva pe constiinta de specialist daca treaba pentru care ai fost angajat nu iese. Daca ai de scris doua articole , le-ai scris si la o tigara mai ajuti un om cu niste lazi sau mai faci ceva inainte sa pleci asta tine de voluntariat. Atata timp cat iti urmaresti scopul..it’s alright.

    FFD : Pai tocmai, iti transferi frustrarile asupra muncii in anumite momente.

    Vecina : Daca esti tratat ca un servitor…change the workplace. Stiu, mi s-a intamplat (macar incipient) si mie dar ”I don’t take too much shit :D”

  • Eu stiu ca munca nu-i rusinoasa deloc. Acum depinde si cum ti-ai asternut…
    PS: de acord, daca incepi sa simti ca esti tratat ca un servitor (desi in Romania, mai peste tot esti tratat asa) mai bine iti cauti de lucru in alta parte..

  • Primul meu job a fost ceva introducere de date. Munca mai de jos ca asta nu exista, dar printre colegii mei in mod surprinzator nu erau doar studenti care aveau nevoie de bani, ci si oameni la 30 ani, care se multumeau cu bani putin pe program variabil. Anywayz, munca de jos e raportata la persoana: daca simti tu ca ceea ce faci iti scade iqu, ca rutina te omoara, ca nu te solicita si nu te ajuta cu nimic, e clar ca nu-i de tine. Nu cred ca putem folosi la propriu munca de jos in vreo situatie, la propriu adica sa ii acorzi o semnificatie generala, acceptata de toti. Bineinteles, orice meserie implica si o munca de jos, dar ideea e ca a face ceva in scopul a altceva nu mai e munca de jos. Nu stiu de ce, asociez expresia asta cu ceva in care omul se impotmoleste.

    Ah da, daca lucrezi intr-o corporatie, si ceea ce ti se spune sa faci nu are nicio legatura cu ceea ce ti s-a spus ca vei face, pai e teapa ta. Poti oricand sa pleci sau sa stand up for it – ma rog, probabil tot vei pleca. Lucky me, nu voi lucra intr-o corporatie, insa si in domeniul meu, pana sa ajung unde vreau, trebuie sa invat … munca de jos. Asta e, nu poti fi direct sus. Asta si din simplul motiv ca daca ai fi direct acolo, fara sa stii cum anume se ajunge acolo si ce implica asta, cat poti sa rezisti? Cateva luni, maxim. Apoi iti dai singur cu firma-n cap.

  • Daca ”corporatia” (scuzati cacofonia) e o inventie romaneasca sau balcanica sansele sa faci tot felul de tampenii cresc direct proportional.

  • fix azi ma gandeam ca la vara va trebui sa fac ceva mai in domeniul meu…ma gandeam cu teama ca munca de jos in domeniul inginieriei civile e munca pe santier 😐

  • Depinde de ce ai putea invata din asta 🙂

    Cine stie, poate vei fi trimis ca observator si vei prinde niste treburi care o sa-ti placa.

  • E normal sa consideri “munca de jos” ceea ce faci daca te crezi cu adevarat mai bun. Este pana la urma un pretext pentru tine insuti ca sa-ti gasesti alt job fara sa te simti cumva vinovat. Cei care fac aceste lucruri “injositoare” din proprie initiativa adopta vaicareala ca tactica, care mai include insa si laudarosenia sau chiar minciuna. Este o tehnica de supravietuire a oamenilor care nu nicio alta calitate vizibila decat slugarnicia fata de o putere/autoritate. “Pupa-i in bot si papa tot” spunea Pristanda. Daca ii iei in serios, e doar vina ta.

  • Nu trebuie sa-i iei in serios, se iau singuri chiar daca restul au un dispret fatis fata de ei.

  • şi eu care credeam că sunt tâmpit când găsesc o plăcere nebună din a-mi face ordine printre hârtii şi alte munci d-ăstea… de jos.

    e bine să realizezi că nu eşti complet dus cu pluta 🙂

  • Si totusi atunci cand faci parte dintr-un mecanism mai mare se poate sa ai nevoie ca o munca de jos (pentru tine) sa fie facuta ca sa ai si tu cu ce lucra. Insa cel care ar trebui sa o faca nu o face. Si nu esti tu seful lui direct. Esti un angajat in acelasi departament. Ce faci? Ii faci tu munca sau te plangi si risti sa fii privit ca unul care injunghie pe la spate?

    Intreb pentru ca, na, am fost in situatia asta. Si am preferat sa pierd din timpul meu completand formulare, xeroxand hartii de care aveam nevoie pentru o intalnire cu un furnizor decat sa ma apuc sa fac reprosuri. Si, din pacate, ce faci o data se poate transforma in obicei. Si am ajuns sa am atitudinea aia de if you want something done right, you’ve got to do it yourself.

    Ceva in genul asta am patit si la mai multe laboratoare la poli unde eram impartiti pe echipe. Am spus initial ca ma ocup de ce e mai complicat, dar majoritatea celorlalti n-au facut nimic sau n-au facut bine si n-am vrut sa-mi afecteze nota mea. Asa ca am tacut si am facut eu tot. Si apoi a urmat un an pauza. Si cand m-am intors, colegi noi. Si am avut ocazia sa vad ce inseamna sa lucrez cu cineva la nivelul meu. Si am ramas wow! Pentru ca mi-am dat seama ca problema nu e de la mine, de la nevoia mea de a controla totul. Ca pot sa lucrez intr-o echipa daca am cu cine.

  • Bronto : Te inteleg cu echipele alea. Chestia e ca daca as fi intr-o firma si as avea timp liber as profita fie sa scriu, fie sa ma relaxez efectiv stiind ca nu va dura prea mult.

    A.Faith : Daca aveai veleitati de secretara poate mai bagai ceva la CV 😛

  • Eu un biet absolvent de șc.profesională doar muncă de jos fac.Totuși,îmi aduc aminte,aveam vreo 16 ani și săpam în grădină.Vine tata și îmi spune:dute măi copile și învață,eu zic :mai bine sap grădina încă o dată decât să învăț.În sfârșit,vremea trece,acum am de sapă aproape 1 ha.De unde să știu eu atunci ce vremuri vor veni.Oricum care aveți copiii,găsiți soluții și puneții să învețe că de,una e să dai o dată cu sapa,și alta e să dai cu sapa toată viața.

  • faza cu nu e lucru mai onorabil si pusu florii pe mormantul celui care a murit muncind doamne cat suna de marxist.

  • Starachim : Nu stiu daca era metaforic sau direct dar oricum sfatul ramane valabil.

    Chaos : Suna marxist doar ca pentru mine munca poate insemna si colaborarea cu cinci ziare si facutul de gloante.

  • Orice munca e onorabila atat timp cat e facuta cu dedicare. Ma refeream strict la imaginea pe care cuvintele tale mi-au produs-o. Very marxist and very anthem like.

  • Marx avea dreptate in mai multe puncte dar politic era un rateu (si n-a fost nevoie decat de 80 de ani ca sa se demonstreze ca o aplicare ad-literam sau prost interpretata poate face zob natiuni).

  • SOrry pentru lipsa de activitate : Ultimul examen on the way 😀

  • 1 mergi la http://www.paginiaurii.ro
    2 cauta “cineva care munceste” in “romania”
    3 mai incearca in 5 minute, poate ai noroc 🙂

  • Leul de Oras cautase ”Femeie care sa nu ia m***” pe acelasi site 🙂

  • De mult nu am mai citit ceva care sa-mi intre asa de rapid in minte.
    Trecand peste calitatea textului: de jos pornim toti, in general. Problema se pune cum ajungem sus. Doar nu vrem sa privim cerul si sa ne intepeneasca gatul de atata contemplare. Ceea ce nu fac multi dintre noi este sa lupte pentru ceea ce isi doresc. Sa se tina strans de o anumita franghie. Sa zicem ca da, la inceput, cand nu ai o baza financiara sau pregatire profesionala, te rezumi la acea “munca de jos”. Dupa un timp, ar trebui sa renunti la lucrurile marunte care iti dezvolta un stress major si sa treci la alt nivel. Nu ar trebui sa inghiti orice pentru bani. Unii…inghit pentru ca e mai usor. In plus, pesimismul ne caracterizeaza. Tin minte cand zicea si maica`mea sa fac o facultate pt un domeniu din care se scot bani. Dar atat timp cat nu traiesc pentru stress si bani – cel putin NU VREAU -, imi aleg ceea ce imi place sa fac, indiferent ce presupune.
    En fin. E bun post`ul. Ar trebui sa ni se mai ridice “plapuma” de pe ochi mai des.

  • Eu sincer admir oamenii care isi rup dintii in munca lor. Normal ca nu e OK sa te extenuezi incat sa mori si cazurile astea sunt TRAGICE. Este o situatie auto-asumata, care ajunge uneori la rezultate dezastruoase. Comentariile idioate care insotesc asemenea stiri arata doar care este nivelul romanului “intelept”.

    Absolut orice munca poate fi facuta mai bine. Si noi putem munci mai organizat si sa avem rezultate mai bune. Sau sa plecam, daca nu ne mai convine. Exista “munca de jos” in fiecare categorie de munca. Al meu de pilda e santierist. Din punctul meu de vedere e munca de jos, ca sta zi lumina prin noroaie, pe frig, soare, ninsoare, ce o fi. Ce am admirat la el insa mereu a fost faptul ca NICIODATA nu s-a plans de cat e de greu sau de obositor. Mi-a spus mereu “ba, daca nu imi convine, n-am decat sa gasesc altceva”.

    Am un coleg la radio care se plange de munca mare cand trebuie sa citeasca 2 buletine de stiri (2 minute de citit, cam 2 foi cu font de 18, sa stiti despre ce e vorba). Stirile sunt alea obisnuite, ai om pe teren de ti le da, mai afli de pe mediafax si modifici etc. Munca efectiva de 30 de minute pe buletin. Are deci 2. Sta la radio 3 ore (sa nu zica sefii ca nu e la “uzina”). Daca da dracu’ sa mai faca un buletin pentru alt coleg sa te tii plans de mila. Ca e greu, obositor etc.

    Compar muncile astora doi si ajung la concluzia ca acest coleg ar crapa daca ar munci pe santier 2 zile. S-ar sinucide.

    E deci chestie de atitudine. Sunt oameni care sunt in stare sa se planga si ca somnul e greu si obositor, iar altii tac si fac. Si daca tot ne place sa ne dam in barci acum ca e mare criza, sunt absolut convinsa ca pitiponcii care freaca menta si isi plang de mila vor vi mereu cei afectati mai tare. Cei obisnuiti sa traga si sa se dezvolte vor rezista in orice conditii …

  • Dojo : Si eu sunt pro munca turbata daca e in domeniul tau.

    Dyutzza : Intr-adevar banii sunt o problema. Chiar si la varsta mea (mica, analizata comparativ cu cea a oamenilor muncii) am avut ocazia de a face munca ”de jos” pe mai multi bani decat luam din colaborarile pe advertising\PR. Din fericire am refuzat pentru ca mai ales dupa facultate sau in timpul ei exista posibilitatea sa te trezesti intepenit intr-un job care sa nu-ti reflecte calitatile sau sa-ti placa.

  • @krossfire – placutul, ah, nu e numai factorul asta, daca ar fi numai placutul … .Imi placea enorm sa repar computere. Asa am si ajuns sa le repar, pentru ca imi placea, si daca gaseam o problema, munceam nopti si zile sa descopar ce condensator nu mai filtreaza, ce bobina s-a ars, ce tensiuni am pe controler … Am adus zeci de paleti cu computere defecte, si le-am carat si le-am reparat. Acum nu mai sufar sa mai repar, nu mai suport, dar cateodata mai repar doar pentru rezultat, doar pentru zambetul si multumirea beneficiarului. La baza sunt drumar, si-mi place simunca de o fac in domeniul asta, dar numai pentru rezultat, numai pentru clipa in care imi vad materializata munca. Ii mare diferenta. Da, sunt si banii, sa nu uitam ca nu toti pot alege daca isi permit sa munceasca ceva anume, sunt pentru multi obligatii ce nu tin de ei, si ai dreptate, ancorati in obligatii sunt multi oameni de muncesc fara satisfactii, chiar de produsul lor ii minunat sau benefeic pentru altii, si isi promit ca vor schimba ceva cu prima ocazie, iar ocazia aia nu mai vine. Eu am facut compromisul, fac doua munci, una cu bani si una pentru multumirea mea.

  • Eu inca sunt in situatia in care as putea face una pe foarte multi bani daca ma concentrez suficient de mult.

  • @krossfire – care ar fi rezultatul muncii tale(cu multi bani) pentru beneficiar ? Dar pentru consumator? Dar pentru tine? Ar fi un rezultat bun ? Aici cred ca sunt urmatorii factori:
    1. Te poate multumi produsul finit al muncii tale? chiar daca munca in sine te nemultumeste, la mine e posibil
    2. Care este scopul banilor multi? daca banii multi vor fi utilizati intr-un scop bun, atunci poate fi o multumire in plus.
    3. Care sunt sacrificiile pentru a face banutii? pot fi puse in balanta si raportate la posibilele castiguri non-pecuniare din alt domeniu, si anumite sacrificii merita a fi facute, ca doar muncim nu furam

  • Eu presupun ca nu vad lucrurile bine, dar e asa …. putin utopic, nu pot cu totii a-si indeplini visele, ca nimeni nu viseaza a mulge vaca sau a da cu coasa ori cu sapa. Parerea mea.

  • Produsul finit al muncii mele ar fi un serviciu pe comunicare si in general pe creatie. Beneficiile pentru mandatar sunt mari, dar nu stiu cat de mari ar fi pentru clientii respectivelor companii. Sa ajung eu acolo si apoi imi voi pune probleme de morala. Daca ar fi dupa mine as sta cu fundul intr-o vila si as scrie beletristica (as avea de unde, am mai incasat premii in trecut) doar ca as avea doua mari probleme : 1. Sunt inca in Romania 2. N-as simti ca muncesc si m-ar afecta teribil lucrul asta.

  • Si eu cand munceam pe computere nu am simtit o vreme ca muncesc, si nu am fost deloc afectat de asta, chiar mi-o placut grozav, acum hotaraste fiecare, sper dor ca produsul finit sa aiba o cat mai mare motivare. Am muncit si in afara, o fost doar mai multi bani si totul imi parea mai ordonat si mai civilizat, da am dus dorul de acasa si nu as mai pleca acum sub nici o forma la munca ori sa ma stabilesc acolo. Doar tu vei afla ce e mai bine pentru tine si asta cred ca se intampla numai dupa ce vei da cu capul, mie imi pare clar un clucru, sunt plusuri si minusuri in fiecare gen de munca, nu pot fi comparate in totalitate.

  • Intr-adevar , sunt multi care eticheteaza munca X sau Y raportandu-se la propria munca. Tatal unui amic (lucra intr-o fabrica) ne explica odata cum astia din publicitate nu lucreaza deloc dom’le, stau pe banii poporului pe care apoi il pacalesc. Ar fi avut vreun sens sa-i explic ca un copywriter moare pe banii producatorului lucrand pana la 11 noaptea pe un text de trei randuri si aceeasi idee care ii este constant respinsa. Genul asta de munca te face sa te simti ca un strungar al cuvintelor daca nu apuci sa evoluezi, sa faci ceva ”mare”.

  • @krossfire – ii complicat tare, io spun aici de rezultat si motivare, dar am uitat ca mi-am jurat a nu munci in veci prin spitale, chiar daca rezultatul ii cu mare motivare, nu as rabda munca cu oameni in suferinta, cu boli si alte aspecte ce ma inspaimanta. No, nu stiu ce zic.

  • In spitale mi-ar fi la randu-mi frica. Poate sunt eu si putin obsedat de aspecte sanitare dar e intr-adevar si ideea aia de ”bai..sunt oameni raniti si depind de mine, crap !”

  • Foarte bine tratat subiectul, dar asta nu e o noutate in ceea ce te priveste.
    Din punctul meu de vedere nu exista munca de jos ci doar omul de jos. Adica acel individ complexat si frustrat care dispretuieste absolut orice inclusiv pe sine. Acel om care vede o munca drept denigranta se transforma el insusi in ceea ce considera…
    Chiar daca a fost uzitata in anumite perioade de timp, dar expresia “munca innobileaza” este din punctul meu de vedere cat se poate de corecta si de actuala.
    Romanii sunt mai lenesi este adevarat si cauta cu precadere metode de a se fofila, dar pana la urma este doar o stare de fapt care se adapteaza cerintelor.
    O zi minunata iti doresc

  • In cazul tinerilor absolventi sau in cazul studentilor multi spun ca trebuie sa incepi de jos. Inteleg treaba aceasta, insa trebuie sa si inveti ceva de la locurile respective de munca. Nu iti cade mana daca faci o cafea sau daca muti 2-3 dosare la cateva zile.
    Mda, multi fac si altceva decat ar trebui sa faca pentru diverse bonusuri sau pentru a avansa mai repede in cariera. Si cum salariile nu sunt tocmai ok, iar criza a venit peste noi, majoritatea se inghesuie in astfel de treburi.
    Referitor la injosire, cred ca e la moda sa spui: “frate, lucrez pentru firma x (mare), insa nu mai pot, vreau sa plec, nu mai invat nimic, salariul nu mai creste, seful ma omoara, etc”. De fapt, multi spun lucru acesta pentru a nu parea fraieri in ochii altora si pentru a da impresia unor tipi extrem de inteligenti cu aspiratii de CEO.

  • Pe asta am si pus accent, pe evolutia prin munca 🙂

  • sunt de acord ca munca de jos se defineste in functie de domeniul de activitate.

    de exemplu in domeniul meu, electronica, layoutul este privit drept munca de jos. unii designeri ii privesc pe cei care fac layout drept negrisori pe plantatie. li se pare simplu sa tragi niste linii dintr-o parte-n alta si sa legi diverse blocuri. nu e privita drept o chestie pentru care-ti trebuie prea multe cunostiinte. o minima geometrie descriptiva ar fi suficienta.

    pana la un punct se poate spune ca asa ar fi dar daca vrei sa fii si bun la treaba asta cu layoutul trebuie sa ai si cunostiinte de proces tehnologic. ajuta extrem de mult. si o spun din perspectiva unui designer care a facut si ii place sa faca si layout.

  • Pai ai amintit deja de cuvantul ”placere” 🙂

  • Complexele vor exista totdeauna. Sunt insa destui complexati si la nivelul muncii “superioare” daca e s-o luam asa, pentru ca se compara cu altii care sunt si mai sus. Cum ai da-o, nemultumirea e permanenta 😀
    Cat despre faptul ca romanii se victimizeaza cu orice ocazie… ca acolo se intra cu pile, ca dincolo l-a durut burta, ca incoace nu castiga suficient s.a.m.d. stim foarte bine. Motive si scuze se gasesc cu ghiotura.

  • Da, dar asta s-ar putea sa tina si de nevoia de autoperfectionare (in ideea ca esti sus si vrei si mai sus).

  • Pentru multi devine obsedanta competitia asta. E bine sa “reach for the stars” atat timp cat iti cunosti prioritatile si nu se duc toate de rapa pentru o glorie de cativa ani cel mult.

  • Apropo de munca de jos, recent am avut nevoie să râcâi un apartament. Am contactat o firmă, am cerut un preț pentru râcâit și mi s-a spus scurt: 5 lei/mp.
    O parte din apartament era deja râcâită, după un calcul mi-au ieșit încă vreo 183 mp.

    183mp x 5 lei = 915 lei

    Știu că e o muncă grea, de jos, dar nu este un preț enorm?

    915 lei mi se pare un salariu mai mult decât decent pentru orice necalificat. Muncă de jos, deci de ce pretenții?

    Câți muncesc în România o lună întreagă pe sume mai mici de 915 lei?

  • Da, dar depinde cati oameni o sa vina, materiale, etc 🙁

  • Materiale? Ce materiale? Pentru râcâit peretele ai nevoie de șpaclu.
    Nu contează numărul de oameni. Am întrebat și alte firme și au spus că durata pentru o singură persoană este de maxim 2 săptămâni. Treaba mergând la modul cel mai lejer.

    Iar eu am negociat strict manopera. Sincer, munca asta de jos e al naigbii de scumpă. Cam asta era ideea. 🙂

  • Stiu ca e, acum depinde si cat de bine stiu sa-si faca publicitate prestatorii. Mai e si problema mentalitatii romanesti de ”Do it yourself”.

  • Sorine , dupa aia ne mai miram de ce se duce dracu asfaltul asa repede !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *