Prietene, ăsta nu e doar un „moment”!

În timp ce Internetul se luptă în continuare cu perlelele lui Dragoș Bucur și diploma lui Vlad Voiculescu, există un trend care devine din ce în ce mai evident, deși e departe de a fi public sau vizibil.

Trendul despre care vorbesc este „cronicizarea” (sau „permanentizarea”), un cuvânt pe care analiștii l-au evitat multă vreme, dar care și-a extins efectul dincolo de criza sanitară.

Vedeți voi, pe măsură ce pandemia continuă (în ciuda previziunilor optimiste de acum un an), începem să înțelegem că ce trăim nu e doar un moment. E o traumă colectivă care o să ne schimbe iremediabil. E o perioadă pe care ne-o vom aminti mai clar decât pe multe altele, așa cum ni-i vom aminti și pe cei care s-au remarcat în ea (pozitiv sau negativ).

Adevărul e că nu doar starea de anxietate și anomia s-au permanentizat, ci și multe alte lucruri pe care le credeam efemere: informațiile și declarațiile online, părerile despre oameni și instituții, relațiile și importanța pe care o dăm lucrurilor. Chestiuni care înainte dispăreau cu un refresh, acum se întorc spre noi ca într-o cameră de rezonanță.

La începutul pandemiei, Nassim Taleb, omul din spatele conceptului de „lebădă neagră” era unul dintre cele mai citate nume de către analiști. Până la urmă, teoria lui vorbea despre evenimente rare, neprevăzute și cu consecințe severe – evenimente pe care toți avem senzația că le-am fi putut prevedea. Deci Covid-19 n-avea cum să fie altceva decât o lebădă neagră, nu?

Greșit. De fapt, într-un articol publicat în New Yorker, Taleb a negat că pandemia ar fi fost o lebădă neagră. Pandemii de aceeași amploare au mai fost în istorie, iar actuala pandemie a fost prevăzută atât de el (un statistician versat), cât și de alte personalități (inclusiv de Bill Gates, care tocmai participase la combaterea uneia de E-Bola). Nu era un eveniment nici neprevăzut și nici foarte rar.

Ce a făcut însă pandemia în viziunea lui Taleb a fost să schimbe iremediabil regulile jocului și să arate fragilitatea sistemelor globalizate și interconectate. A creat un nou „acum”. Un acum în care suntem mai precauți cu privire la relațiile interumane, mai sceptici la ce ni se spune și cu siguranță mult mai puțin iertători. Un acum în care ne-am uitat pentru prima dată cu severitate la sistemele noastre sociale. E o stare care nu o să dispară odată cu virusul, indiferent de cum va merge vaccinarea.

Ce trăim nu e un moment, ci o schimbare, iar schimbarea cere timp. Mai mult, schimbarea cere atenție, adaptare și resurse. De-asta sunt atâția cu nervii întinși și rezervele de energie secate și de-asta fiecare tâmpenie spusă online sau offline, fiecare declarație politică și fiecare știre generează valuri. Nu e doar izolarea de vină, ci și faptul că oamenii caută puncte de sprijin într-un mediu care nu le mai aparține. Caută narațiuni în care să poată creadă.

Din păcate, tot ăsta e motivul pentru care unii ar trebui să practice mai des reținerea și modestia. De la politicieni și autorități medicale la cântăreți și comedianți care se trezesc vorbind, toți actorii de pe scena publică ar trebui să înțeleagă că perioada pe care o traversăm va lăsa amprente – la fel ca și derapajele lor. Nu, nu va fi ca acum trei ani când ne-am hlizit toți la Floricica Dansatoarea și apoi am uitat prompt de femeia aia săracă și confuză pe care o batjocoreau televiziunile. E mai degrabă ca la Revoluție: nimeni nu i-a uitat nici pe-ăia de la balcon, nici pe-ăia care au deschis focul.

Am senzația că în vreo doi ani nu ne vom mai aminti de multe din filmele lui Dragoș Bucur (nici măcar de ăla în care și-a arătat instrumentul), dar se vor mai găsi omuleți care să-i impute lipsa de prudență. Nici Bittman nu știu dacă va mai avea ocazia să încânte doamne de 60+, având în vedere că sunt un public vulnerabil pe care el l-a condamnat. Dar ăștia sunt cei mai mici pești din ocean.

Uitați-vă la câți politicieni și-au înfundat definitiv imaginea, încercând să se pună cumva de-a curmezișul pandemiei. Sunt voci care spun că fără „ajutorul” dat de criza sanitară, Trump ar fi câștigat liniștit un al doilea mandat și e greu să le contrazici. Să nu mai vorbim despre cei care, încercând să preîntâmpine o criză economică (care e oricum în curs) au generat una umanitară.

Totuși, oamenii care s-au remarcat într-un mod nu tocmai pozitiv nu pot fi considerați victime. Au ales să fie acolo și au ales să iasă în față într-un moment sensibil. De-asta, deși nici în coșmaruri n-aș fi vrut o pandemie gestionată de PSD, nu pot să am prea multă îngăduință nici pentru partidul de la guvernare și nici pentru USR – cu tot corul de susținători ai celor din urmă. Fraților, v-ați văitat vreo doi ani că nu sunteți lăsați să faceți și să reparați și v-ați găsit să vă urcați pe catarg fix în mijlocul furtunii!?

Desigur, alții au profitat de momentul ăsta sensibil pentru a da buzna urlând pe scena politică. Un partid precum AUR, nicidecum o excepție în peisajul românesc (doar un continuator logic al liniei PRM – PNG – PPDD) probabil ar fi fost lăsat rapid de izbeliște după „surprinzătoarea” lui victorie. Dar nu, acum trebuie să aflu în timp real de la amici care-s directori de firme ce mai zice Șoșoacă, deși e genul de persoană care îți dă pliante cu Soroș la șaormerie.

Tot la fel, nu cred că oamenii mai pot avea vreo îngăduință pentru salariile de 7000 de euro pe care le încasează niște directorași de la Stat, în timp ce sistemul de sănătate e profund subfinanțat. În altă perioadă, știrea cu tanti aia care făcea cât un CEO de corporație dar nu știa bine să descrie ce face departamentul ei, ar fi dispărut în două zile. Nu era singura, știam toți ce se întâmpla la Stat și am fi uitat repede. Acum a generat un întreg pachet legislativ (care probabil că nu va trece) și o discuție mai serioasă legată de impozite.

Cronicizarea unor fenomene nu înseamnă că ele devin neglijabile, ci că devin parte din peisajul zilnic. Sunt subiecte care în 2019 ar fi fost șterse cu burete, dar care acum vor reveni cu fiecare derapaj mediatic, dovadă de inconștiență sau accident din sistem. Mai mult, atât evenimentele, cât și părerile noastre față de ele au devenit mai imprevizibile și chestia asta pare să-i scoată teribil din sărite pe mulți. Personal, dacă eram director de instituție media, creșteam profitul pe pandemie doar din salariile foștilor mei analiști, a căror inutilitate a devenit evidentă.

Același Taleb avertiza într-o altă carte (Antifragile) că nu e cazul să avem încredere în „oamenii care cred că mâine va fi la fel ca ieri”. Sfatul lui? Plase de siguranță, personale și sociale – nu grafice, curbe Bell și previziuni pe cinci ani. Plase de siguranță și multă prudență când ne evaluăm viitorul!

De fapt, dacă e să existe niște sfaturi în articolul de față, ăstea ar fi, mai ales că nu sunt venite de la mine. Primul: construiți-vă plase de siguranță, psihologice, financiare și umane! E clar că nici Statul și nici cei din jur nu sunt dispuși să le construiască pentru voi. Mai mult, s-a confirmat din nou că previzibilitatea e doar o iluzie a societății moderne.

Al doilea sfat: aveți mare grijă de ce parte alegeți să fiți și pentru cine vă puneți onoarea în joc. Starea asta de acum nu e un simplu moment, ci o etapă – e precursoarea unei schimbări definitive. Nu e un selfie pe Instagram pe care să-l explicați râzând după – e un film de 3 ore de Cristi Puiu. La final ești obosit, n-ai înțeles mare lucru și pe scenă e un tip care-ți spune să nu porți mască…

P.S: Aș vrea cumva să n-am dreptate și sunt curios dacă, până la urmă, vom uita la fel de ușor de egoismul unora și nesimțirea multora. Sursa imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

17 Comments

  • La cum merg lucrurile libertățile noastre vor fi redefinite. Cum? încă nu știu. Insa ma sperie faptul ca oricine are o opinie contrara unei pseudo-majoritati ajunge sa fie linșat pe toate canalele.
    Dincolo de fapte opinia lui Dragoș Bucur are valoare cât orice alta opinie de pe internet. Ultima data când am verificat trăiam intr-o societate libera, în care puteam spune foarte ușor ceea ce gândim. Acum, se pare ca trăim intr-o societate unde trebuie sa ne alegem foarte bine cuvintele pentru ca brusc am început sa fim mai atenți la ce spun oamenii și nu am vrea sa supărăm pe cineva.
    Și chestiile astea merg cât timp ai alte supape prin care elimini tensiunea acumalata și frustrările. Dar când totul e în lockdown nu mai poți face ceva. Știu mulți s-au dus în zone izolate și s-au reconectat cu natura și tot bullshitul mindfullnistic. Dar mai există mulți care sunt disperați și care efectiv au ajuns la limită. Ce se va întâmpla când ei vor fi noua majoritate?
    Nu spun ca Dragoș Bucur zice bine sau ca soluțiile de tip carantina în state întregi vor rezolva ceva. Dar cât timp oamenii nu-si vor recăpăta vechile, libertăți și fără alte rahaturi gen pașaport covid sau test pcr, vom avea o tensiune mocnita. Tensiune ce dacă nu are niște supape de eliberare ne va duce către rahaturi infinit mai nasoale.
    Și îmi este foarte teama ca toată lumea s-a concentrat foarte pe covid în detrimentul bolilor psihice ce au apărut din cauza restricțiilor aferente.

  • Pai bolile psihice au aparut si din anxietate sociala, sa stii – iar anxietatea apare si cand nu jucam toti dupa aceleasi reguli. Dar da, o sa fie o problema uriasa si deja este – am prieteni psihologi care-mi povestesc despre “valul” de cazuri noi.

    Motivul ar mai fi si acel “pandemic wall”, adica secatuirea resurselor de cortisol si obosirea suprarenalelor dupa un an de tensiune. De-aia oamenii par sa se simta mai nasol acum decat o faceau la inceputul lui 2020 – exista si cauze biologice.

    Dragos Bucur trebuia sa-si tina gurita lui semi-anonima pentru ca nu l-a intrebat nimeni nimic, nu-l considera nimeni lider de opinie si parerile lui medicale chiar valoreaza cat orice opinie de pe net (adica mai nimic). Ok, a decis ca vrea sa-si apere pozitia. Super, nicio problema, dar daca era atat de convins de ea, de ce de 2 zile se tot smiorcaie ca e atacat, desi primele lui cuvinte au fost “Daca n-aveati pe cine sa injurati…”. Bai, Dragos, sa stii ca sunt multi care fix asta cautau :))

    Pasapoartele de vaccinare sau “de anticorpi” ar putea fi o solutie pentru tinerea in frau a pandemiei, dar nu pe termen lung si nu cu restrictii foarte mari. Pana la urma, orice tara e libera sa-ti ceara ce act vrea pentru intrarea pe teritoriul ei – libera ta circulatie intre tari nu e un drept fundamental si nici intrarea intr-o terasa (spatiu privat). Pe de alta parte, accesul la institutii publice este, deci si aici vor fi probleme.
    Cat despre lucrurile nasoale de dupa: au tot fost prevazute de ceva vreme, iar Taleb si altii de mai sus (da, inclsuiv Bill Gates) au sugerat inca din Februarie 2019 masuri care acum ar fi facut ca articolul asta sa nu existe. Dar se pare ca nu le prea avem cu “plasele de siguranta” la nivel global.

  • Problema cu bolile psihice, este ca ele inca sunt tabu prin multe societati si in anumite momente oamenii “explodeaza”. La americani, vezi pe unu care intra cu semi-automata in vreo cladire, publica, iar la europeni o sa vezi un extremism ce se coace fix acum, fix sub ochii nostri. Ca nimeni nu-i, intreaba, nu-i ajuta e si asta o discutie. Insa statele prin modul in care reactioneaza, fac ca aceste anxietati sa creasca. Anxietati ce se vor transforma in ura si frustrare, iar diversi lideri carismatici vor sti impotriva cui sa le struneasca.
    A doua problema este faptul ca discursul liber oricum slab, se va innabusi si mai mult si vom vedea multi oameni care spun nimic de teama sa nu supere masele. Iar de chestia asta vor profita extremistii, care nu au ceva de pierdut si vor spune tot ce vrea multimea sa auda. Si hai sa spunem ca asta n-ar fi urat, dar cand autoritatile le dau si munitie pe treaba asta, suntem f… pe romaneste.
    Toate plasele alea de siguranta, au o valoare 0, daca ajungem sa avem o societate disfunctionala asemanatoare cu cea din Vestul salbatic american. Iar desi pare ca suntem functionali, ma tem ca inca vreun an de restrictii cu tot tacamul, ii va face pe multi oameni sa se comporte ca intr-un vest salbatic.

  • Ai punctat foarte bine partea cu plasele de siguranta, a trecut un an si pare ca si anul acesta va trece destul de chinuit, maine se poate intampla orice (o varianta de 5x mai letala a visului sa apara sau una de 10x mai putin letala si 3x mai contagioasa care sa reduca totul la o raceala), asa ca tot ce poti face la nivel personal este sa te pregatesti pentru orice pe cat putinta, atat financiar cat si emotional/psihologic. Eu vad 2 lumi destul de diferite care cumva se intersecteaza in jurul meu, am cunoscuti care ca si mine inca se protejeaza destul de bine, nu prea au intrevederi cu alti oameni, lucreaza de acasa 90% din timp, asteapta cuminti vaccinul (sper la vara/toamna) si spera ca apoi sa aiba o viata mai normala ; dar am si cunoscuti care deja merg la munte cu inca 15 oameni, fac petreceri, fiecare weekend este prilej de mers in grup pe undeva, merg la munca constant, pare ca refuza sa mai accepte situatia si raspunsul lor este “asta e”. O sa fiu agresiv si-o sa imi mentin parerea ca datorita grupului 2 inca suntem in situatia care suntem si nu vedem progrese sesizabile, unii incercam sa franam extinderea si altii doar ajuta la perpetuarea ei ca apoi sa se mire de ce, dar hey, cum am auzit de curand, “da’ traieste-ti viata, nu mai sta atat in casa”, nu-i asa?

    Ca o parere la ce-a spus Asdad mai sus, eu personal sunt saturat de discutia asta cu “libertatile” noastre. Sunt de acord ca este foarte posibil ca unele guverne/entitati sa profite de aceasta pandemie si sa caute sa ne invadeze si mai mult drepturile si intimitatea prin legi care sa ne “protejeze”, dar asta nu are nimic de-a face cu idioti gen Dragos Bucur sau multi altii. Poate sunt doar eu, dar de cand cu Trump la putere in US s-a perpetuat extrem de mult in spatiul public, atat in US cat si la noi, aceasta idee de “E DREPTUL MEU SA”. Toti justifica orice prostie prin “dreptul meu”, dar aproape nimeni, fucking nimeni nu zice “e responsabilitatea mea”. Asta ma sperie putin, faptul ca societatea urla din plamani ca are drepturi fara a le intelege limitele si ca traiesc intr-o societate, intr-un trib, nu poti face chiar orice te taie capul. In cazul lui Dragos Bucur sunt de acord ca are dreptul la parerea lui proprie, oricare e aceea, dar in acelasi timp el este o persoana publica cunoscuta, ceea ce vine cu responsabilitati. Cum e aia din DC, “with great powers comes great responsabilities”, asa si cand esti personala publica, trebuie sa-ti asumi ca nu esti oricine, ca orice spui are o greutate mai mare, ca vei fi luat in vizor, trebuie sa joci dupa alte reguli ASUMATE. De aceea e o diferenta intre tanti Leana care spune “nu ma vaccinez si nu port masca” si Dragos Bucur spunand acelasi lucru. Ca sa nu mai spun ca faza cu “daca nu aveati pe cine injura” care arata CLAR ca stia ce face, chiar voia putina victimizare, so…0 empatie pentru acel om. Merita sa fie amenintat cu moartea? Nu, in nici un caz, cel mai bine ar fi sa fie complet ignorat de toti, asa il faci sa moara in obscur, dar heh…pe net toti au o voce, si cei mai vocali si agresivi sunt extremistii, de ambele parti.

    O ultima idee, putin legat de paragraful anterior, ma sperie putin un fenomen pe care-l vad tot mai des, cel putin online : lipsa de intelegere a unor termeni sau situatii, lipsa unei gandiri critice, un fel de “daca X, atunci Y”. Totul este alb sau negru, in extreme, se arunca cu termeni pe care 90% nici nu-i stapanesc, toti sunt neoliberali sau marxisti toti sunt indignati si au o parere despre orice. Citeam ieri despre actrita din Mandalorian care a fost data afara pentru ce a spus si ignorand o discutie aprinsa in jurul acestui subiect, m-a surprins sa vad la un moment dat pe cineva comparand concedierea ei cu tratamentul evreilor pe vremea Holocaustului. Un om de pe internet, incercand sa-i ia apararea actritei, a spus ca prin faptul ca a fost data afara este tratata fix cum erau evreii in Holocaust. Mi-a dat black screen la creier, efectiv nu pot…nu pot accepta ca poti scoate asa ceva pe gura (sau prin degete) fara sa intelegi ce imbecilitate ai scris…nu ai cum, nu.

  • Asdad2005: Da, Romania are o problema maxima cu modul in care percepe bolile psihice. Uita-te numai ce scriau anumiti lideri de opinie online si offline despre cum “depresia e boala de bogati”. Cu extremistii mai e o problema pe care multe tari civilizate o ignora: nimeni nu-i integreaza. I-au pus in ghetouri si satucuri separate, in aceleasi conditii pe care le aveau acasa si apoi se vaita ca aia au ramas in cultura lor si ca-i apuca uneori amocul.

    Si eu am acea teama de “ridicare” a celor autentic neprivilegiati si frustrati. Nu de pustanii cu cancel culture o sa-mi fie frica dupa pandemie, ci de aia pe care i-au frustrat.

    Plasele de siguranta trebuiau cumva construite dinainte, dar nici acum n-ar fi tarziu sa ne apucam. Printre ele intra si chestia asta legata de sanatatea psihica, de modul in care sunt perceputi anumiti oameni. Si unele pot fi construite chiar si de un stat disfunctional ca al nostru.

  • Antonim: S-a rezolvat cu comentariul. Articolul asta s-a cam viralizat, din varii motive (cel putin ca trafic) si am tot primit comentarii uriase fara nicio logica (inclusiv unul legat de ceva frauda la un oficiu din Buzau – nu glumesc, asta apropo si de discutia despre boli psihice).

    Acum, pentru a raspunde la comentariu:

    De acord cu cele doua grupuri. Cumva se leaga si de comentariul anterior: unii indura si incearca pe cat pot sa respecte distanta, pe cand altii ignora orice norma. Mai mult, exista si grupul trei, ala care vorbeste in gura mare despre cum trebuie noi sa oprim extinderea, dar nu poarta masti si sta jumatate din zi la terasa.

    De acord si cu conexiunea dintre drepturi si responsabilitati. Plus ca multi invoica Drepturile Omului care-s destul de specifice si nu implica nimic care ar putea deranja suveranitatea unui Stat. Ok, ai drepturi asupra propriului corp si a propriei persoane – dar n-ai drepturi si asupra altor persoane, deci daca zic “in acest grup nu se intra decat cu masca”, nu-ti incalc niciun drept. Ai dreptul sa n-o porti, am dreptul sa nu iti permit accesul.

    Asumarea la noi e o mare problema si de fapt e si la altii: zici ceva, te astepti sa ti-o iei si apoi te vaiti ca ti-ai luat-o.

    Actrita din Mandalorian tot pentru asta a fost concediata: pentru compararea Republicanilor cu evreii in timpul Holocaustului. Initial eram curios daca a fost o exagerare, dar tipa a zis-o de vreo trei ori si se pare ca si pe platoul de filmare s-a incaierat cu alti actori, luandu-i apararea lui Trump.

  • @Antonim
    Sunt cateva nuante pe care trebuie sa le intelegem:
    1. Libertatea oamenilor acum(sau mai bine zis) inainte de pandemie, era uriasa. Gandeste-te ca numai cu pasaport romanesc ai putea sa vizitezi aproape toata lumea, fara prea mari batai de cap, doar bani sa ai.
    2. Urgia din primavara anului trecut(starea de urgenta, blocadata, agitatie etc) unde oamenii au fost practic lasati sa se descurce singuri, a nascut monstri. Felul in care absolut, toate autoritatile au incercat sa implementeze modelul chinezesc de combatere a pandemiei a lasat urme nasoale pe care nimeni nu vrea sa le vada. Mai mult, faptul ca anumite state inca aplica masuri restrictive draconice, nu va face decat sa creasca si mai mult tensiunea sociala. Tensiune, care oricum este la cote ridicate de vreun an.
    3. Foarte multi oameni simt ca au pierdut controlul asupra vietii lor. Si cam din aceasta cauza, vezi descarcari si discutii in planul social. Pur si simplu a nu purta masca, denota faptul ca ei chiar si acum, inca mai pot controla o particica din viata lor. Din cauza asta, ii vezi ingramadindu-se pe partii sau prin orice alte zone. E vorba ca ei, vor sa-si controleze viata lor. In momentul in care o parte din societate ii blameaza si cauta sa le arate ca ce fac ei este gresit, atunci ai pus-o de un mic conflict social. Uneori se stinge, alteori arde mocnit.
    @Krossfire
    Cred ca foarte multe lectii au fost invatate din acest ultim an plin de restrictii. Plasele alea de siguranta, nu au o foarte mare valoare acum, dar pe viitor ar putea face diferenta. Problema este, ca in tot acest timp trebuie sa controlezi extremismul si conflictele sociale ce pot aparea. Noi inca stam bine, dar pe masura ce vom inainta in timp si situatia nu se va imbunatati, cu atat mai rau situatia se va degrada.

  • 1. Aici sunt de acord.
    2. Si cumva nimeni nu a incercat sa aplice pedepse chinezilor.
    3. Da, dar aici e nevoie de ajutor psihologic – si da, am observat chestia cu masca nepurtata ca semn de “revolta”.

    Americanii cred ca-s cea mai buna ilustrare a diferentelor de clasă lăsate să „dea în foc”.

  • @krossfire
    Una din cele mai mari greseli a fost ca in primavara anului 2020, s-au luat deciziile care s-au luat. Atunci eram intr-o paradigma simpla, ca o sa treaca repede si in 3 luni ne revenim. Soc, dupa aproape un an, virusul n-a scazut din intensitate si inca vorbim despre masuri restrictive, care efectiv doar amana inevitabilul.
    Iar acum, lumea a inteles cum sta treaba, mai exista si posibilitatea de vaccinare asa ca pentru multi sunt 2 optiuni:
    1. Accepta situatia de fapt si cauta sa-si traiasca viata, fiecare cum poate.
    2. Se tem de virus si sunt paralizati in a face ceva.
    Cei din punctul 2 sunt cei care sunt pro carantina, pro masuri restrictive si inca spera ca vom reveni la normal. Cei din punctul 1 sunt si revoltatii de serviciu, dar si oamenii cu capul pe umeri care inteleg ca nu putem sta pe loc, la nesfarsit in speranta ca ceva bun va aparea si ca trebuie cumva sa ne miscam.
    Problema majora este ca astia din punctul 2 sunt majoritari si nu fac decat sa arunce cu rahat in cei de la punctul 1. Si cu cat se intampla mai mult, cu atat mai urat o sa se termine totul. Cam din cauza asta m-am saturat sa-i blamez pe cei care sunt contra masca sau vaccin, pentru ca efectiv nu ajuta cu nimic in situatia data. Eu nu fac decat sa ma enervez, iar aluilalt nu fac decat sa-i cresc frustrarile.

  • Ma rog, problema in primavara lui 2020 a fost ca masurile au fost foarte restranse si nu le-au aplicat toti. Alea erau masuri care puteau fi aplicate strict si corect in februrarie – si ar fi trebuit aplicate brusc de toate tarile, ori asta era imposibil.

    Problema e ca multi dintre cei din situatia 1 nu accepta masca din unul din urmatoarele motive (sau din toate):
    1. Vor iluzia controlului, asa cum ai zis si tu.
    2. Vor sa faca un fel de “statement” anti-sistem, desi nu e momentul.
    3. Cred ca viata e numai despre ei si libertatile lor.
    4. Sunt al naibii de egoisti si n-ar vrea sa faca nimic pentru altii.

    Cred ca doar cativa oameni care nu pot purta masca sau nu vor au abordat rational problema pana acum (multi imunizati oricum dupa ce au facut Covid-19). Majoritatea vin cu tampenii gen “Va pune statul botnita!”, chestie la care primesc in schimb la fel de multa ura. Sau invers, replicile de gen sunt un raspuns la ura primita din jur. Nu vad cum s-ar incheia prea usor conflictul.

  • “Jews were beaten in the streets, not by Nazi soldiers but by their neighbors…even by children. Because history is edited, most people today don’t realize that to get to the point where Nazi soldiers could easily round up thousands of Jews, the government first made their own neighbors hate them simply for being Jews. How is that any different from hating someone for their political views.” În ce moment Gina i-a comparat pe republicani cu victimele din lagărele naziste? Asta a fost inerpretarea dată de presa de stînga. Actrița a spus că pentru ca Holocaustul să fie posibil, mai întîi a fost nevoie ca propaganda nazistă să semene ura față de jidani în rîndul civililor. În prezent s-a creat o breșă foarte mare în societate (nefondată în opinia mea), nu sînt puțini cei care ar îmbrățișa aplicarea unei corecții extreme taberei adverse… asta am înțeles eu. Dovada că are dreptate este chiar faptul că a fost concediată. Acum, așa cum unii nu se vor mai uita la filmele în care joacă Dragoș Bucur sau nu vor mai mege la concertele Holograf, nici eu să nu mai urmăresc următorul sezon din serialul Disney?

  • Hmmm, cu tweet-ul in care citeaza o referinta la o tragedie uriasa in contextul unui delir republican nu sunt de acord, mai ales ca sunt convins ca nu prea intelege niciunul dintre fenomene. Republicanii n-au fost victime. Inteleg insa ca au fost si alte schimburi de idei pe tema Trump si incaierari, si ca “the studio was looking to fire her for months, regardless of her Tweets”.

    Pe de alta parte, vad ca acum e acuzata si de transfobie pentru ca a “indraznit” sa-si puna la statusul de pe tweeter “bip/bop/beep” ceea ce automat e considerat acum transfob.

    De fapt, daca ma uit pe ce a zis, ma irita doar comparatia si delirul ala cu “voter fraud”, care chiar e typical bullshit. In rest, ala cu masca nu pare a fi anti-masca iar ala transfob nu-mi dau seama exact ce e.

    P.S: Eu am cam inceput serios sa evit noile productii Disney si nu le-as da bani pe Disney Plus. Sunt excesiv de corecti politic si “talibani” in aplicarea obsesiva a ideii de a “nu jigni pe nimeni”.

  • Legat de acel “clash” despre care am tot vorbit, am scris si in articolul cu “Ziua cand vom intoarce spatele”. Nu cred ca de la masti o sa inceapa lupta, ci mai degraba tot de la polarizarea asta extrema in care ne-a dus social media (e plina lumea de “nazisti” si “marxisti”).

    Si, asa cum spuneam si in articolul ala, aia care, desi au pareri clar formate, nu simt neaparat sa le bage pe gat tuturor (si aici, cel putin partial, ma includ) o sa stea pe bara. Ca nu vrei sa fii nici cu gloata care urla libertate, dar nici cu aia 10% hipsteri care in mod cert o sa piarda.

  • Hehe, o comparație cu gulagurile sovietice nu ar mai fi deranjat pe nimeni… pentru că este un subiect mult mai puțin mediatizat. Într-un fel e rezultatul faptului că jidanii s-au concentrat foarte mult după război ca tragedia lor să fie considerată de către media cea mai mare din istorie, iar acum a devenit referință, e inevitabail să nu fie prima citată cînđ, să zicem, se tratează de o posibilă nedreptate a zilelor noastre, ghinion! :))

  • Asta din pacate e o problema pe care am semnalat-o si eu: faptul ca o tragedie nu le anuleaza pe celelalte (valabil insa si in sens invers). Si noi si Basarabia am trecut prin iad in perioada aia.

    As prefera insa “evrei”, nu “jidani”, iar tragedia lor a fost reala (si participarea Romaniei la ea la fel). Ahh, ca si pe noi ne-a calcat in picioare ursul sovietic cu buna stiinta a marilor puteri de-atunci? Pai da, dar din pacate, n-am fost in stare pana acum sa cerem vreo reparatie. Nici macar dupa ce le-am platit pe cele de razboi.

  • Hehe, este site-ul tău… pot să le zic iudei? Am decis de ceva vreme să folosesc online doar graiul muntenesc (bunicii mei spuneau țigan, jidan, muiere și om în sensul de bărbat, iar eu vorbeam la fel pînă să merg la școală, acum regret că am fost la școală și încerc să-mi recuperez rădăcinile), este moștenirea mea culturală și nimeni nu-mi poate lua acest drept. Nu sînt antisemit, am fost “guardian” pentru Ambasada Israelului și pentru reședința diplomatului lor, iar trupa mea favorită e Death (Chuck Schuldiner), despre evrei în general, confirm că este adevărat ce se spune, că ar avea un IQ peste medie, așă că în topul preferințelor mele au un punct în plus față de alte nații. România este o victimă și ea.

    Cît despre postările Ginei, eu nu am cont și nu urmăresc tweeter, nu înțelegeam gluma, am crezut că “bip/bop/beep” înseamnă “po/pon/ar”, prostească supărarea LGBT. Un vblogger spaniol, UTBH, a explicat incidentul, problema pare mai degrabă nu ce spune Cara Dune, ci cine o spune… UTBH, în ciuda aparențelor, e un fel de “Zaiafet”, citit, bine informat, inteligent, ce nu-mi place la el, pe lîngă imagine, este faptul că șarjează prea mult împotriva feminsmului, chiar și cînd vine vorba de femi-nazis, tot mi se pare că tratează prea serios subiectul.

    https://youtu.be/OsXBlWviWp4

  • Hello! Nu era despre termen in sine, pe care presupun ca ti-l asumi (eu nu-l folosesc si in general nu prea folosesc niciun fel de denominator de rasa, pentru ca evit mai usor catalogarile). Era vorba mai degraba despre un eventual scandal in comentarii.

    Am vazut recent si parerea lui The Critical Drinker, un recenzor de film destul de obiectiv si putin suparat pe corectitudine politica – el a tot tinut sa aminteasca si alte derapaje ale Disney, precum si inevitabilele lui pierderi financiar.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *