Ca orice pui de dac sunt obișnuit să primesc uneori produse proaste și foarte proaste, în schimbul unor sume mai mici sau mai mari de bani…

Ce nu sunt însă obișnuit este să nu primesc nimic în schimbul oricărei sume de bani. Cu alte cuvinte, nu sunt încă obișnuit să primesc țeapă, în ciuda mediului propice. Din păcate, prezența sau absența țepei nu ține de mine, ci doar de către cei care au primit-o înaintea mea și au decis să tacă. Prin urmare, pentru a rupe puțin lanțul frustrărilor, o să vă povestesc cât se poate de simplu despre un produs prost, pe care am avut neșansa să-l întâlnesc.

Acum vreo săptămână, mi s-a pus brusc pata să-mi cumpăr rulouri de pânză pentru ferestre. Știți despre ce vorbesc: e vorba despre acele jaluzele formate dintr-o uriașă bucată de pânză, înfășurată pe un sul și acționată, evident, de un șnur. Sunt un produs relativ simplu, dar care nu oferă neapărat o soluție pe termen lung. În limbaj popular li se mai spune și „storuri”. Din fericire, cam asta și căutam: o soluție pe termen scurt, până când apuc să-mi pun jaluzele verticale, pe șină.

Totuși, sunt convins că vă interesează foarte puțin istoricul ferestrelor mele. Ce e însă de reținut din paragraful de mai sus e că am vrut din start o soluție ieftină și temporară. Mai mult, pentru a-mi introduce în joc propria vină, e de menționat că nu sunt chiar un tip îndemânatic. Am lipit țevi și schimbat prize, am montat dulapuri IKEA și am asamblat chiar și un pantofar românesc. Ultimul de altfel m-a făcut și să scriu despre modul absolut dureros în care sunt scrise instrucțiunile de utilizare de pe produsele autohtone.   Pot să țin un ciocan în mână, dar nu m-aș recomanda niciodată în defavoarea unuia care chiar se pricepe. Prin urmare, aveam nevoie de un produs relativ ușor de montat, pentru băieți mai agili cu mouse-ul decât cu tesla.

Am dat peste produsul ăsta, similar cu unul văzut într-un magazin de bricolaj, dar produs de altă firmă. Este vorba despre un rulou textil produs de firma Lariana, o firmă românească din Sibiu care ne întâmpină online cu următorul mesaj:

Acum, sincer să fiu, oamenii ăștia erau singurii care aveau online mai toate mărimile posibile de rulouri textile și suficiente culori încât să le pot asorta cu alte lucruri de prin casă. De asemenea, sistemul de tip „clemfix” părea ușor de utilizat și prins de rama geamului. Cu alte cuvinte, mă așteptam să primesc un produs ieftin și ușor de montat, dar fără cine știe ce rezistență în timp.

Ce am primit în schimb a fost un produs în care cuvântul „pânză” a fost singurul care merita să se regăsească pe etichetă. Am comandat două astfel de rulori și problemele au început de când am încercat să le scot din ambalaj. Ambalajul era de altfel compact, fără prea mult plastic… dar greu de deschis fără să faci praf pânza sau instrucțiunile înghesuite acolo.

Apropo de instrucțiuni: evident că existau două seturi diferite, unul pe interior și altul pe exterior! Am presupus însă că există două moduri de a monta ruloul: unul cu respectiva clemă (clemfix) și altul pe baza unor benzi dublu adezive. Am presupus asta după ce am analizat un produs similar.

Să trecem însă peste inconvenientele inițiale pentru că, din nou, nu mă așteptam la mai mult. Primele probleme reale au fost însă cu banda dublu adezivă menționată mai sus. Aveam două bucățele: una era aproape uscată, alta a fost imposibil de desprins. Am zis: ok, oamenii nu-s în stare să facă o bucățică de bandă adezivă! Voi folosi un lipici dacă nu merge. Cu chiu cu vai am reușit totuși să atașez.

Apoi am constat că micile piulițe de plastic, cele care fixau rola pe geam, erau extrem de fragile și se îmbinau foarte prost. În plus, o bucățică presupus mobilă nu voia deloc să culiseze. Dacă la una dintre role mecanismul de strângere a pânzei (șnurul, practic) funcționa fără reproș, la cealaltă el n-a vrut din start să funcționeze, până să mă apuc efectiv să montez ceva.

Evident că n-am reușit să montez prima rolă fără să fac praf câteva bucățele de plastic. Mi-am spus simplu: sunt nervos și neîndemânatic, alții sigur au reușit! Din păcate, șnurul nefuncțional m-a făcut să dau jos prima rolă, chiar dacă o fixasem cât de cât. Am început să o montez pe-a doua unde am întâlnit aceleași probleme, dar, nefiind complet tembel, am reușit să evit câteva dintre capcanele primului montaj.

Mergea! Fereastra mea a avut un „stor” complet funcțional! Timp de vreo două ore, timp după care întregul atelaj s-a prăbușit, în momentul în care am încercat să strâng rola.

Evident, m-am enervat, dar am scris o recenzie ceva mai blândă decât textul ăsta. Totuși, mai mult de o stea n-am putut să ofer produsului. Da, e posibil să fi fost neîndemânatic… de două ori. Da, e posibil ca rama veche a ferestrei mele să nu fi fost ceea ce au avut în minte producătorii.

Dar, dar la fel ca în cazul altei creații locale, un dulap textil, calitatea îndoielnică a unor piese face produsul final aproape de neutilizat. Sincer, sunt convins că oameni mai orientați decât mine au montat imediat jaluzeaua. Tot la fel de convins sunt însă că ea a rezistat maxim două săptămâni și asta la o utilizare ocazională.

În regulă, dom’le, ai primit un produs nefuncțional și nu l-ai putut returna pentru că ai încercat să-l montezi tu. Ce vrei să se întâmple mai departe?

Într-o țară civilizată: Producătorul sau distribuitorul m-ar contacta pentru niște scuze și, evident, pentru lămuriri. Mi-ar explica greșelile făcute de mine sau, în cazul cel mai probabil, ar promite că va repara problemele produsului. Ați spune că e un efort, dar două bucăți de bandă adezivă și îngroșarea unor mici piese de plastic nu încarcă fantastic procesul de producție. Ulterior aș primi (contra cost, că nu din cauza banilor am ales produsul) o variantă îmbunătățită iar eu, pentru că nu sunt pornit în mod deosebit pe firma asta, aș scrie gratuit un alt articol, de laudă. Sigur, pentru ei sunt doar un cumpărător supărat, dar am fost totuși un cumpărător!

În România: Aici, în general, lucrurile se întâmplă după un tipar fix, deși nu spun neapărat că lucrurile vor sta așa. Întâi, după ce vede articolul, șeful cel mare se supără și pune un angajat să-l amenințe pe clientul care scrie pe net cu procesul. Cum își permite? După câteva zile, se lămurește și el că nu există niciun temei legal pentru care poți da în judecată autorul unei recenzii de produs, mai ales dacă poate dovedi că a achiziționat produsul. Apoi, din senin, atât pe emag.ro cât și pe blog, vor apărea niște comentarii semnate cu nume ca Alex sau Dana. Absolut toate, în mod bizar, vor fi testat produsul care e foarte bun, de unde rezultă că eu sunt un ins răuvoitor sau pur și simplu incapabil să lipesc o bucată de plastic. Asta dacă nu mi se vor face oferte dubioase (cum am pățit cândva cu o marcă de bere) sau nu voi fi înjurat sistematic peste tot. Sigur, faptul că mă plimb de șaișpe ani în spațiul online mă va face incapabil să detectez un IP sau un proxy…

N-aș vrea să fiu negativist și să înclin spre a doua variantă, dar Clausweb a procedat exact la fel. Proprietarii firmei ar fi putut intra să spună: „Scuze că ți-am răspuns așa, omule, eram și noi nervoși într-o seară!” și aș fi înțeles. Din păcate pentru ei, micii mârlani au preferat să ducă un fel de război online timp de vreo câțiva ani cu toți cei care i-au acuzat de nesimțire. Și au pierdut.

Vrem nu vrem, de-asta avem probleme cu produsele românești și cu cei care le fabrică. Nu pentru că oamenii lor nu ar avea talent și nu pentru că nu există inspirație. Până la urmă, și rolele ăstea sunt un produs care acoperă o nișă, altfel nu ajungeam la ele. Problema e că nu știm sau nu vrem să primim feedback. E ceva general, nu are legătură cu cei menționați în articol care s-ar putea să reacționeze chiar pozitiv până la urmă. Oricum, rezistența la feedback ar fi o problemă.

A doua problemă este că avem impresia că, dacă ignorăm ceva, acel ceva va dispărea de la sine. Un exemplu bun poate fi chiar actuala guvernare. Tocmai de-asta știu că există un băiat sau o fată undeva acolo care a citit articolul ăsta și acum spune cu satisfacție: Ha, ha, uită-te și la fraierul ăsta, a luat țeapă cum am luat și eu!

P.S: Personal, aș fi preferat să pot scrie un articol simpatic și pozitiv, ceva ce cititorii așteptau de multicel. Din păcate, am simțit că defularea asta a fost necesară. Îmi cer scuze dacă v-am stresat inutil.

P.S 2: La sugestia unui comentator, am comandat exact același lucru de la www.insuladeperdele.ro. Deși modul de comandă mi s-a părut ușor primitiv (telefonic, cu mărimile și adresa dictate unui operator), am primit același tip de rolete, cu două sisteme de prindere. L-am folosit exact pe cel folosit și mai sus (adeziv și cârlig) și, spre surpriza mea, a mers și încă ține. Motivul? Adezivul era mai puternic și funcțional, iar cârligul de prindere a rezistat atașării (deși instrucțiunile de montare erau la fel de încâlcite).