Dupa atatea filme si muzici extraterestre, am zis ca-i cazul sa ne intoarcem putin la supararile cotidiene…

Cu un an in urma, Gwyneth Paltrow irita o groaza de lume cu sfaturile ei de bun simt pentru “mamici ocupate”. Sfaturile includeau perle de intelepciune precum “petreceti mai putin timp la spa” si “puteti face mai multe lucruri in acelasi timp, precum spumarea parului si un dus scurt in pauza de la aerobic”. Evident, “mamele” carora li se adresau sfaturile, multe dintre ele fane ale lui Paltrow, s-au iritat teribil. Motivul era simplu: si Paltrow si alte celebritati pierdusera de multa vreme contactul cu realitatea. Poti sa-l auzi pe Richard Branson vorbind despre cum si-a facut prima suta de mii de dolari. Nu poti insa sa-l auzi vorbind despre “metode sanatoase de a-ti petrece timpul liber”.

Desi opinia publica ar trebui sa taxeze aroganta inconstienta, ea este inca incurajata si promovata. Stiu ca nu e numai o problema romaneasca, dar imi e mai usor sa ma raportez la mediul local. Groucho Marx spunea ca a da sfaturi e ca si cand ai face pe tine. Tie ti se pare cald, celorlalti nu. Pe acelasi principiu, pipite intretinute de fotbalisti spun gospodinelor de 40 de ani sa petreasca 2 ore pe zi la sala. Oameni care au descoperit filosofii indiene ingropate le practica zilnic cu maestri care cer doar 3000 de euro pe luna. Nutritionisti cu prea mult timp liber recomanda diete de mii de euro care implica zeci de ore de gatit saptamanal. Simplu, nu?

Din nefericire, asta e doar varful gramajoarei. Faptul ca, pe timp de criza, multi nu mai au o ora zilnic pentru ei, nu-i afecteaza pe cei care n-au inteles ce inseamna “sa n-ai timp” si “sa n-ai bani”. Acest al doilea grup nu se reduce numai la vedete. Zilnic te lovesti de oameni care-ti spun “ce ar trebui sa faci”, fara sa-ti cunoasca proiectele din afara jobului, sau macar programul zilnic. Vorbim de oameni care se duc cu un MacBook de 50 de milioane in fata unor studenti si le spun sa-si traiasca viata, sa iasa cat mai mult in afara tarii si sa nu se uite la cheltuieli. Vorbim despre antreprenori norocosi care vorbesc cu someri de 40 de ani despre campionate de squash si vacante pe banii sponsorilor.

E o combinatie de mandrie (eu am ajuns aici) si ignoranta. Chiar si asa, diferentele financiare si sociale sunt suportabile si naturale pana la un punct. La naiba, cred ca poti trece si peste micile arogante, cu o singura exceptie: politicienii si oamenii care ar trebui sa te “reprezinte”.

Vorbim de oameni care-ti explica foarte clar ca nu e o problema sa traiesti cu “o paine zilnic“. Oameni care-ti explica ca opt milioane lunar sunt absolut suficienti in mediul actual. Lor nu li se poate ierta atitudinea asta (pe langa multe altele). Cand dai sfaturi pentru oamenii cu care ai pierdut contactul de zeci de ani, ai incalcat deja regula de “bun simt” a politicii: “tine-ti gura!”.

Daca ai ajuns intr-un punct pe spatele unor fraieri, incearca sa nu-i jignesti pretinzand ca stii cum traiesc. Ar fi normal sa te concentrezi pe a aduce oamenii in starea financiara in care sa-si poata permite sa tina o dieta, nu sa le spuni care-i cea mai buna si sa-i certi pentru stilul lor de viata nesanatos. Apropo, stiti cam cate salarii medii sunt necesare pentru un stil de viata “sanatos”? Obezitatea infantila e legata in primul rand de saracie, nu de lene. Cu alte cuvinte (ale unui fost premier britanic):  “welfare first!’.

Nu stiu daca, aflat in pozitia celor condamnati mai sus (exceptie politicienii), nu as pierde la randul meu contactul cu realitatea. Uneori cred ca l-am si pierdut, desi n-am nici faima si nici banii necesari sa o fac. Odata ajuns insa in extremele descrise mai sus, poti numai sa speri ca exista cineva cu suficient bun simt in jurul tau incat sa te intrebe sincer: ba, esti tampit?

P.S: Uneori simt nevoia sa repostez prostioarele pe care le plasez pe Facebook. Acum, mi-am amintit de deosebitul indemn de pe prospectul unui cunoscut medicament.