Lectii pe burta goala

Dupa atatea filme si muzici extraterestre, am zis ca-i cazul sa ne intoarcem putin la supararile cotidiene…

Cu un an in urma, Gwyneth Paltrow irita o groaza de lume cu sfaturile ei de bun simt pentru “mamici ocupate”. Sfaturile includeau perle de intelepciune precum “petreceti mai putin timp la spa” si “puteti face mai multe lucruri in acelasi timp, precum spumarea parului si un dus scurt in pauza de la aerobic”. Evident, “mamele” carora li se adresau sfaturile, multe dintre ele fane ale lui Paltrow, s-au iritat teribil. Motivul era simplu: si Paltrow si alte celebritati pierdusera de multa vreme contactul cu realitatea. Poti sa-l auzi pe Richard Branson vorbind despre cum si-a facut prima suta de mii de dolari. Nu poti insa sa-l auzi vorbind despre “metode sanatoase de a-ti petrece timpul liber”.

Desi opinia publica ar trebui sa taxeze aroganta inconstienta, ea este inca incurajata si promovata. Stiu ca nu e numai o problema romaneasca, dar imi e mai usor sa ma raportez la mediul local. Groucho Marx spunea ca a da sfaturi e ca si cand ai face pe tine. Tie ti se pare cald, celorlalti nu. Pe acelasi principiu, pipite intretinute de fotbalisti spun gospodinelor de 40 de ani sa petreasca 2 ore pe zi la sala. Oameni care au descoperit filosofii indiene ingropate le practica zilnic cu maestri care cer doar 3000 de euro pe luna. Nutritionisti cu prea mult timp liber recomanda diete de mii de euro care implica zeci de ore de gatit saptamanal. Simplu, nu?

Din nefericire, asta e doar varful gramajoarei. Faptul ca, pe timp de criza, multi nu mai au o ora zilnic pentru ei, nu-i afecteaza pe cei care n-au inteles ce inseamna “sa n-ai timp” si “sa n-ai bani”. Acest al doilea grup nu se reduce numai la vedete. Zilnic te lovesti de oameni care-ti spun “ce ar trebui sa faci”, fara sa-ti cunoasca proiectele din afara jobului, sau macar programul zilnic. Vorbim de oameni care se duc cu un MacBook de 50 de milioane in fata unor studenti si le spun sa-si traiasca viata, sa iasa cat mai mult in afara tarii si sa nu se uite la cheltuieli. Vorbim despre antreprenori norocosi care vorbesc cu someri de 40 de ani despre campionate de squash si vacante pe banii sponsorilor.

E o combinatie de mandrie (eu am ajuns aici) si ignoranta. Chiar si asa, diferentele financiare si sociale sunt suportabile si naturale pana la un punct. La naiba, cred ca poti trece si peste micile arogante, cu o singura exceptie: politicienii si oamenii care ar trebui sa te “reprezinte”.

Vorbim de oameni care-ti explica foarte clar ca nu e o problema sa traiesti cu “o paine zilnic“. Oameni care-ti explica ca opt milioane lunar sunt absolut suficienti in mediul actual. Lor nu li se poate ierta atitudinea asta (pe langa multe altele). Cand dai sfaturi pentru oamenii cu care ai pierdut contactul de zeci de ani, ai incalcat deja regula de “bun simt” a politicii: “tine-ti gura!”.

Daca ai ajuns intr-un punct pe spatele unor fraieri, incearca sa nu-i jignesti pretinzand ca stii cum traiesc. Ar fi normal sa te concentrezi pe a aduce oamenii in starea financiara in care sa-si poata permite sa tina o dieta, nu sa le spuni care-i cea mai buna si sa-i certi pentru stilul lor de viata nesanatos. Apropo, stiti cam cate salarii medii sunt necesare pentru un stil de viata “sanatos”? Obezitatea infantila e legata in primul rand de saracie, nu de lene. Cu alte cuvinte (ale unui fost premier britanic):  “welfare first!’.

Nu stiu daca, aflat in pozitia celor condamnati mai sus (exceptie politicienii), nu as pierde la randul meu contactul cu realitatea. Uneori cred ca l-am si pierdut, desi n-am nici faima si nici banii necesari sa o fac. Odata ajuns insa in extremele descrise mai sus, poti numai sa speri ca exista cineva cu suficient bun simt in jurul tau incat sa te intrebe sincer: ba, esti tampit?

P.S: Uneori simt nevoia sa repostez prostioarele pe care le plasez pe Facebook. Acum, mi-am amintit de deosebitul indemn de pe prospectul unui cunoscut medicament.

krossfire

A mere outlaw, a rogue of the written word.

41 COMMENTS

  • Foarte frumos scris si bine punctat.

    Nici mie nu imi plac oamenii care incearca sa ii schimbe pe ceilalti doar prin indemnuri, sfaturi si cuvinte, rezumandu-se doar la atat.

    De la banalul “eu m-am lasat de fumat, vai ce bine e, hai si tu” pana chiar si la “ce bine ca sunt vegetarian, tu de ce nu esti”.

    N-as avea nimic impotriva daca eforturile de aderare la conceptele de viata s-ar traduce si prin fapte. Dar cand ii vad asa… doar ca sa vorbim… meh, ceva nu e in regula.

    P.S. Nu este cazul sa te lasi de Bixtonim :)) Mie imi dadea dependenta cand eram mic :))

  • Insemnarea ta mi-a adus aminte de vara lui 2007, imediat dupa ce-am terminat (prin absolvire) facultatea.

    In cautare de job, am ajuns la un fel de interviu la Raiffeisen – Banca pentru Locuinte. Discutia a durat 15 minute, dintre care 5 au fost petrecute discutand despre vreme (tanti cu care m-am vazut avea o arzatoare dorinta sa-i confirme cineva ca afara era cumplit de cald) si in celelalte 10 am aflat cum voi putea sa ma plimb eu intr-un BMW negru si colat cu sigla aurie a grupului respectiv.

    In momentul in care m-am ridicat si am plecat (fiindca nu mai puteam suporta atatea ineptii), monologul tipei era cam de forma asta: angajeaza-te la noi si te vom sponsoriza sa-ti iei masina (si directorul nostru are una), te vom sponsoriza sa-ti iei casa si, in cea mai mare parte a timpului, vei putea sa ti-l organizezi asa cum vrei tu… De fapt, daca vii la noi, nu e ca si cum ai incerca un job nou, ci un mod de viata nou.

    WTF are you talking about, woman?

  • Am scris o ditamai poveste, si iar a disparut in eter. 🙁
    Spune-mi, pls, ca e prin spam-ul tau…

  • Nush ce se intampla, dar vad ca nu mai pot comenta pe blogul tau. Dau “submit” si mesajul se… pierde, pur si simplu. Asta e a treia tentativa…

  • Redgrave: Da, problema e cu sfaturile e ca nu le poti aplica oriunde s ioricui.

    Intuneric: In spam e si o sa-i raspund acum. Nu stiu cum a intrat acolo, dar ar putea fi Akismet sau Spambee 🙂

    Asta cu noul mod de viata e valabila pentru mai multe corporatii si institutii, dar mi se pare extrem de ciudat sa-ti vorbeasca cineva despre partea materiala. Mie in general mi se insirau indatoriri, nu recompense 😀

  • Apropo de sfaturi: De-aia nu ia nimeni sfaturi de la pustii de liceu. Au 6 ore de “munca” si traiesc pe banii parintilor. E normal ca au timp sa combine lectiile de chitara cu mersul la piscina si de altfel, pentru asta li se si da ragazul (pacat ca anumiti parinti prefera sa-i indoape cu meditatii si alte mizerii).

  • Am avut si genul asta de interviuri: juma’ de ora despre ce trebuie sa faci (cat mai multe), cat de repede (cat mai repede) si cat de bine (adica perfect) si nimic despre faptul c-ai primi si tu vreo recompensa.

    Cum era bancul ala:

    Si daca termin ce am de facut?
    Nu-i nimic, iti mai dam.
    Si daca termin si aia?
    Nu-i nimic, iti mai dam.
    Si daca mor de la atata munca?
    Nu-i nimic, iti mai dam…

    P.S. Yupiii, cu asta n-am ajuns la spam! 😀

  • Da, se comporta dubios filtrul de spam in ultima vreme. Bine, am si dat de un atac concentrat de spam la un punct, cel mai probabil de la un IP fix.

  • Nu cred ca, daca ai trait vreodata o experienta (cum s-ar zice “contact nemijlocit cu realitatea”), vei putea sa uiti (cum s-ar zice “sa pierzi contactul”). Bineinteles, nu discutam despre cretini, care pot sa ia contact cu orice fara sa inteleaga ceva si sa uite imediat (cum s-ar zice “de la mana pan’ la gura”). Astia de vorbesc asa cum spui sunt fie niste idioti care vorbesc fara sa fie de faţă, fie niste paraleli cu realitatea care vorbesc fara sa stie in ce univers traiesc, fie niste secaturi cu mintea pe umeri si picioarele pe pamant, care mint cu buna stiinta.
    Si cred ca mai este o problema : imi pare ca se poate discuta despre o tendinta de imbecilizare generala. Altfel nu imi dau seama de ce pot sa existe specimene precum (nu dau numele realizatorilor de emisiuni de divertisment), fituici precum (nu dau nume de “ziare” si reviste), posturi TV precum (nu dau nume de posturi TV) care nu fac decat sa transforme umorul in rasete cretine, la comanda, intamplarile sordide de prin mahalale sau din “buricu’ targului” in “stirile zilei” si sa faca din realitate o prosteala penibila.

    Cu cat ii aud mai des pe politicieni spunand cum ca “românul nu mai poate fi prostit” si ca “românul s-a desteptat”, cu atat imi dau seama ca de fapt inteligenta si bunul simt sunt pe duca la “român”. Fiindca, la auzul acestor constatari, orice român inteligent si cu bun simt ar replica (precum @Intuneric) “Ce dracu’ bati campii, băi ?” … dar nu se intampla asa, românul chiar a inceput sa creada ca, in numar din ce in ce mai mare, nu mai poate fi pacalit si ca plesneste de desteptaciune.

    Atat timp cat marile sarbatori crestine se vor sarbatori in baruri si discoteci se poate spune ca suntem pe panta alienarii. Si atunci chiar nu mai conteaza ce zice X sau recomanda Y …

  • Excelent punctat. Unul dintre cele mai faine articole din tot ce am citit pe bloguri in ultimele luni. Horns Up!

  • Glass & Iron: Sa stii ca nu-i asa. Schimbarea vine lent. Te gandesti la oameni peste care “pica pleasca” (si e si vina mea, pentru ca am vorbit despre actori care de multe ori trec din anonim in “mega star”). Pe de alta parte, inchipuie-ti un studentel care moare de foame, prinde un job bun, munceste cu capul in birou 6-7 ani si de la o bursa de 300 RON ajunge la un salariu de 8000 de RON. Evident, stilul de viasta se schimba si, cum timpul de investitie in propria persoana e mic, omul se adapteaza din mers. Din pacate, asta il face sa piarda contactul cu realitatea. Venit in orasul natal, ii e usor sa le recomande celor din jur lectii de cardio si mese la restaurante “bio”. Nu e neaparat vina lui, nu e neaparat nesimtit, cat a iesit treptat si fara sa constientizeze dintr-o anumita categorie, categorie pe care nu o mai reprezinta (desi el nu simte schimbarea).

    Garm: Merci, desi nu aveam mari sperante pentru el 🙂

  • Stiu bine situatia asta – am avut un prieten care a avut o remarca foarte dureroasa faţă de un amic ce traia linistit si liber de constrangeri si foarte darnic in sfaturi : “Bai, eu nu am bani sa imi repar dintii din gura si tu imi vorbesti de friptura in sange ?” …

    Nesimtitii nu sunt singura categorie. Am scris si despre cei care traiesc in lumi paralele – asta nu inseamna sa fii nesimtit ci, daca vrei, sa fii boem, dezinteresat de toate cele. Fara sa dau sfaturi cuiva, fara sa fac remarci, si eu ma trezesc cateodata de parca vin dintr-o lume paralela … dar eu nu sunt atat de “pierdut” incat sa nu imi dau seama, la “revenire”, ca este bine sa fiu precaut cand deschid gura.
    Nu stiu de ce ti-ar trebui timp sa intelegi cand este cazul sa vorbesti si cand este cazul sa taci. Adaptarea “din mers” este valabila in cazul cuiva care (PANA la stadiul de studentie, in exemplul tau) nu a avut o educatie mai de doamne-ajuta … nu-i asa ? Ca totul se bazeaza pe cei 7 ani de-acasa si ce mai “culegi” pana pe la 14 ani. Daca “temelia” asta este subreda, degeaba mai incerci sa cladesti ceva – mai devreme sau mai tarziu se va ruina.

    Se spune ca daca bei mai mult decat poti duce, poti sa fii porc, maimuta sau leu. Poate ca si aici se poate vorbi despre o “betie”. Dar daca bei mai mult decat poiti duce nu este decat vina ta.

  • Sunt si exceptii: oameni prea slabi pentru a constientiza ce li se intampla (slabi intelectual, moral sau pur si simplu cu o personalitate slab conturata). Multe vedete sunt in postura asta: li se pare ca traiesc un basm si ca absolut toata lumea din jur s-a schimbat odata cu ei.

  • Krossfire, ai atins un subiect prea… lung 🙂

    Oamenii sunt slabi, da. Nu foarte slabi, mai degraba prea slabi. Si din pacate asta vine si de la faptul ca intelectual sunt slab pregatiti. Partea morala se dezvolta datorita intelectului, deasemenea si personalitatea, din cele doua. Din pacate… sa ne uitam in jur. Invatamantul e la pamant. Oricate sclipiri se mai vad pe ici pe colo, restul e la un nivel putin spus mediocru.

    Dealtfel, oamenii ca si specie, dintotdeauna au preferat sa urmeze pe cineva care stie sa ii conduca. Frumos sau urat, bine sau rau, dar sa ii conduca. Masele de oameni care se lasa conduse sub influenta carismei unui conducator, il vor urma pana in panzele albe, sau pana apare altul mai bun.

    Lung, prea lung subiectul… 🙂

  • Redgrave: Chiar si atunci cand conducatorul n-are nici cea mai vaga idee ce se intampla in jurul lui 🙂

  • Depinde… uite, Gwyneth, poate ca stia ca e o aiureala ce face si vroia doar atentie. Sau poate nu stia si atunci… asta spune multe despre intelectul ei 🙂 Sunt prea multe variatiuni pe tema asta :)) Si mereu ajung off topic din cauza ta!

  • Ma rog, Gwyneth a debutat si la vreo 17 ani, la 19 ani avand deja un rol intr-un film mare. Cred ca n-a apucat niciodata sa dea “de greu” efectiv.

    Altii ca Harrison Ford sau George Clooney au fost destul timp saraci si lucizi, incat sa stie ce fac (Harrison Ford face inclusiv munca de voluntariat, cu un elicopter personal).

    Las’ ca-i bun off-topicul 🙂

  • Cum cred ca au punctat si o parte din cei care au scris inaintea mea, trist nu e numai ca exista genul asta de personaje dornice sa ofere la orice ora din zi si din noapte sfaturi gratuite, ci si ca inca exista o mare piata de fraieri naivi care pentru cateva minute chiar cred ce aud. Ba mai mult, dupa ce se conving ca lucrurile nu functioneaza asa de usor cum sunt povestite, nu dureaza mult pana uita asta si pleaca urechea la urmatoarea poveste tip The Secret.
    Un exemplu ar fi o fosta amica scriitoare care desi talentata, nu prea stie ce-i aia sa traiesti din banii pe care-i castigi. Cu toate astea, nu se sfieste sa le explice fanelor sale ce simplu e sa balansezi o cariera de succes, cu mersul la sala, cu mancatul sanatos (prin restaurantele chefilor de la Masterchef), cu calatoritul prin mai toate capitalele europene si multe altele. Replica, atunci cand ii sugerezi ca lucrurile astea nu-s tocmai posibile dintr-un salariu de 1000 EUR, este mereu aceeasi: “n-o sa reusesti sa ma faci sa ma simt prost pentru ca am bani”.
    De asta cred ca pentru multi dintre acesti guru, e mai mult o modalitate de a-si hrani ego-ul si mai tare, de a se convinge ca ei chiar fac ceva util pentru semeni. Cel mai tare ma enerveaza cei care daca nu raspunzi pozitiv la optimismul lor, te catalogheaza drept un loser care-si merita soarta, de parca ti s-ar materializa succesul in viata doar daca le-ai accepta de bune toate ineptiile.
    Pe de alta parte, sa nu uitam si de reversul medaliei, atunci cand evitam sa urmam un sfat gratuit, indiferent ca e bun sau nu, pana nu ni-l ofera cineva pe care-l consideram superior din punct de vedere intelectual, social, profesional etc.

  • Chiar ieri mă gîndeam că atunci cînd încercam să le explic oamenilor diferenţele care ne despart, se simt jigniţi. Adică, n-are cum să fie cineva atît de sărac. Cînd le mai spun că sunt alţii şi mai săraci, se supără de-a binelea şi-mi întorc spatele.
    Pentru eternitate, ce-a mai ciudată experienţă a fost cînd mi s-a zis că la un moment dat nu o să ştiu cum să cheltuiesc 30000 de EURO pe decoraţiuni interioare, în timp ce eu eram plătit cu 700 de RON. Ai atins un subiect sensibil într-o ţară în care aparenţele ţin loc de mîncare. Mă-ntorceam cu bicicleta mai pe noapte şi am văzut în Prelungirea Ghencea, în parcarea unui bloc care cred că per total nu valora 100000 de EURO, un Porsche Cayenne. Cum o fi să stai într-o casă mai ieftină decît maşina, mă-ntreb?

  • Cand stateam in Militari, era full de chestii de gen: X5, Q7 (atunci modele noi) in fata unor blocuri de garsoniere-cutie. Niciodata nu le vedeam pornite. Posesorii se rezemau pe ele si spargeau seminte. In Rahova, unde am stat o vreme (in zona Sebastian), cazurile erau ceva mai rare, in ciuda faimei zonei.

  • Cred ca fiecare își merita stilul de viața, din punct de vedere financiar. Am încercat sa aduc multi oameni pe același traseu pe care il urmez, si pur si simplu au avut alte “prioritati”.

    Ai muncit si invatat pe branci? Te duce capul si esti creativ / talentat? Atunci vei avea o situație financiară excelenta. Ai pierdut timpul cu jocuri pe calculator, amici in cluburi/la meci/seminte/etc – atunci esti acolo unde iti este locul. Tu si amicii tai. E atat de simplu.

    Sunt exceptii cand unii fura, mostenesc, sau au noroc chior. Inafara de aceste exceptii, totul se face prin multa munca. Eu ii respect pe cei care fac bani cinstit, si ii cheltuie pt un mod de viata diferit, pentru ca stiu prin ce trec si prin ce au trecut.

    Cred ca e inca usor sa razbati, daca ai ce trebuie. Multi nu aveti/au.

  • Situatie financiara excelenta in Ro pentru creativitate si talent n-ai sa vezi. O sa vezi totusi o situatie buna, lipsita de piedicile unor munci mai “ciudate”.

    Altfel, majoritatea celor care o duc foarte bine in Romania sunt putin peste nivelul mediocru, dar nu foarte buni. Nu avem inca un sistem suficient de bine pus la punct incat sa recunoasca talentul/sclipirea adevarata. Inca ne chinuim sa construim o clasa de mijloc.

    Artisti, producatori, scriitori, cineasti, arhitecti, medici, designeri, programatori, oameni de comunicare…putin “peste”, dar nu foarte buni. Cand se ridica unul cu-adevarat, fie isi face propria jucarie si ignora mediul autohton, fie pleaca cu totul.

    Daca crezi ca e usor sa razbati, da o tura prin facultati. E o discutie pe care am mai deschis-o si in alt articol: pe langa faptul ca-s mii de oameni carora le-ar fi stat mai bine cu mistria in mana, sunt si o groaza de oameni buni care-s efectiv sufocati de mediocritate, chiar daca se zbat/fac proiecte/ies in fata. Acum optiunea “facultatilor facute afara” nu mai e mare lucru, pentru ca literalmente le fac toti, indiferent de pregatire.

    Nu, Romania nu da sanse celor care “au talent cu-adevarat”. Iti trebuie in primul rand mecanisme de adaptare si mai apoi talent (de-asta produsul nostru cultural este cel mult mediocru). O buna parte din viata te lupti sa “razbati” si o mai mica parte sa-ti folosesti tot talentul!

  • “Situatie financiara excelenta in Ro pentru creativitate si talent n-ai sa vezi.”

    Ba da. 🙂

  • „Ba da.” Pics or it didn’t happen!

  • Sunt si exceptii si nu m-am plans nici eu de foame, dar nu pentru talent ajung oamenii aia acolo (chiar daca-l au) ci pentru abilitati care tin mai degraba de personalitate si de modul in care isi vand munca.

    Daca avem astfel de exceptionali, ii vedeam mai des si in domeniul artistic (marketingul si publicitatea nu adapostesc genii) si nu eram fortati sa laudam filmele lui Mungiu 😛

    De-aia zic. Oameni buni care o duc bine sunt (nu foarte multi, dar sunt). Oamenii exceptionali nu prea au ce face aici pentru ca pur si simplu nu exista infrastructura pentru ei (un om exceptional este oricum plasat acolo de catre cei din jur, nu de opinia lui despre el – Partidul Poporului a castigat 8-9% din locurile din consilii si primarii…)

  • Exemple de tip “Gigel care are o firma de pompe de apa in Timisoara si castiga 2500 de euro pe luna sau un 3000 de euro din profit”, nu e un caz “exceptional”. E un tip desteptel si descurcaret care castiga bine pentru situatia din Romania.

    Cazul exceptional era daca Gigel lua 30 de premii pentru design si inovatie in domeniul lui. Pe scurt, era exceptional daca auzeau de Gigel chiar si oameni care nu erau in domeniul lui. Asta iti spunea ca Gigel chiar s-a “nascut” pentru pompe de apa, nu doar ca are ceva talent si il duce capul sa-si faca propria firma (ceea ce oricum o mare realizare, dar nu il face pe Gigel exceptional).

  • Varlan: Scuze, Akismetul iti mancase comentariul. Complet de acord cu cele scrise.

    Presupun ca scriitoarea nu face banii astia “din scris”, in Romania?

  • @neagrigore Va trebui sa ma crezi pe cuvant.

    @krossfire Dar nu zice nimeni ca trebuie sa ramai in Romania – si nu cred ca mediul conteaza atat de mult. Faptul ca suntem in UE trebuie luat ca atare. Daca astepti sa iti puna cineva in plasa, iti lipseste partea de “te duce capul”.

    Sa nu ducem discutia in directia unde te astepti ca toti sa fim genii, pentru ca nu e valabil nicaieri in lume. 🙂

  • De acord. Eu doar am spus ca Romania nu are “infrastructura” (si aici e vorba de mediul cultural si de business) care sa permita oamenilor cu-adevarat exceptionali sa iasa in fata. Cei descurcareti si talentati pot reusi, dar daca duc talentul ala la extrem, sansele de-aici sunt practic 0.

  • Asa este, in Romania nu sunt multe lucruri care sa fie normale, si tocmai lipsa acestei normalitati e o piedica pentru aproape orice domeniu.

  • Cît timp nu mă costă nimic, ok :D.

  • Sfatul meu:

    Cand iei sticla de lapte din frigider si incepi sa bei din ea iar prietena ta tzipa la tine ca ce faci nu e ok… nu te opri, continua sa bei. :)) /s

  • @Varlan

    Apropo, de unde era amica ta?

  • Vad ca nici comentariul meu nu a mai iesit din spam .
    Si akismetul meu se comporta dubios anul asta, dar m-am obisnuit cu ideea .

    Mie cel mai tare imi plac aia care recomanda sa punem mana pe munca, fara sa realizeze ca sunt foarte multe localitati din Romania unde nu se gaseste nimic de munca, neexistand in zonele respective decat munca ocazionala platita .

  • Romania Inedit: Nici nu-l mai gasesc prin spam, aia e problema. Mi-a mai disparut asa un comment. Cred ca o sa scot unul dingtre filtrele de spam.

  • Poate filtru ala de spam o fi decis pe burta goala ca e spam si de asta a luat decizia nepotrivita ! :p

  • Posibil, posibil 🙂

    Cu munca, cam asa e. Multa vreme m-am gandit la nivel de Bucuresti la problema asta, pana am vazut zone in care literalmente nu ai ce face cu facultatea. Ori dai la sapa, ori o lasi balta, chit ca-i vorba de mici orase.

  • “Cum cred ca au punctat si o parte din cei care au scris inaintea mea, trist nu e numai ca exista genul asta de personaje dornice sa ofere la orice ora din zi si din noapte sfaturi gratuite, ci si ca inca exista o mare piata de fraieri naivi care pentru cateva minute chiar cred ce aud. Ba mai mult, dupa ce se conving ca lucrurile nu functioneaza asa de usor cum sunt povestite, nu dureaza mult pana uita asta si pleaca urechea la urmatoarea poveste tip The Secret.”

    Aici nu e vina escrocului. De fapt, el îşi vinde marfa care ar putea să fie utilizabilă pentru nişte scopuri de bun simţ, ca şi în reclama cu cuţitul care tăia cutii de cola (Jerry Seinfeld: “Dacă trebuie să foloseşti un cuţit care taie o cutie de aluminiu, ar trebui să te gândeşti de 2 ori ce fel de carne cumperi”) – poate că nu mănânci aluminiu, dar ştii că vei avea o sculă care taie bine pentru tranşat porcul de Crăciun.

    Fraierul interpretează realitatea într-un mod diferit. Dacă i se spune că “The Secret” îl face capabil de magie neagră, va cere să i se demonstreze asta deşi el ştie că nu există magie.

    Exemplu: trucul cu “citirea rapidă” al lui Radu Ciocan, foarte popular în 2002-2003. Tehnica în sine era oarecum de bun simţ, şi permitea “pacientului” să aibă o atenţie sporită, să îşi dezvolte spiritul de observaţie şi memoria. De fapt, mulţi oameni o foloseau în mod natural, fără să fi fost instruiţi de cineva. Problema e că la testul de memorie, publicat chiar de el pe site-ul lui, după ceva antrenament, “pacientul” putea parcurge şi înţelege un text şi răspunde la întrebările despre el într-un timp cam de 2 ori mai scurt faţă de oamenii mai neantrenaţi. Cu ceva efort, poate chiar într-un timp de 3 ori mai scurt. Dar cum reclama e sufletul comerţului, escrocul nostru nu avea pretenţia că asta e performanţă în ochii lui. El susţinea în faţa reporterilor că trucul lui îi permite unui pacient să fotografieze pagini întregi, 3000-5000 de cuvinte pe minut, să le reproducă din memorie ca şi cum ar avea un hard-disk în cap, să înveţe manuale de sute de pagini în noaptea dinaintea unui examen şi să le pună în ziua următoare pe hârtie fără greşeală. Ceea ce este evident imposibil, dacă era posibil ar fi existat cel puţin un “pacient” care să ia unul după altul examenele pentru fiecare funcţie publică importantă de la noi şi după ce le-ar fi epuizat, pentru funcţii publice europene de la AD5 în sus, ar fi avut 7 doctorate şi ar fi învăţat 12 limbi, iar în timpul liber ar fi bătut cazinourile, memorând una după alta cărţile la blackjack şi devalizându-i pe hoţii de patroni.

    De fapt, chiar cuplul Vlad şi Radu Ciocan au recunoscut pe site-ul lor că au exagerat când au descris metoda lor reporterei de la Libertatea şi că a exagerat şi ea când a pus-o pe hârtie, şi că realitatea e puţin diferită:

    “boost-ul puternic a venit din momentul ce a aparut un articol in libertatea. Articolul nu a fost comandat, ci am primit telefon atunci de la o domnisoara ziarst care vroia sa stie cum e cu citirea rapida si sa scrie un articol despre asta. Bineinteles ca i-am explicat si eu si Vlad (my bro) despre ce este vorba si cum se pot obtine rezultate, dar articolul a iesit total bombastic si exagerat. Pentru site a asta a fost un succes teribil deoarece in cateva zile lista se triplase si ajunsese la vreo 18k subscriberi”

    E foarte bine să exersezi la sală, chiar şi la una de cartier cu 100 RON pe lună, dar e cam greu de crezut că poţi ajunge Schwarzenegger sau măcar Eric Bana fără să faci asta întreaga viaţă.

    Escrocheria se bazează pe ideea că acela care a reuşit, fie că se numeşte Gwyneth Paltrow sau Richard Branson, are o anume calitate, un secret, o formulă magică sau un talisman care a făcut asta pentru el, şi că se poate afla ce e acela, dobândi, cumpăra, fabrica sau fura pentru a-l pune în funcţiune şi a obţine rezultate.

    ~Nautilus

  • Am scris cu ceva timp in urma despre un fenomen similar (doar ca nu-mi mai amintesc articolul – o sa-l caut). In viziunea romaneasca, toti cei care au ajuns undeva, fie au avut “noroc”, fie “au furat”, fie “au ei un secret”. Ideea ca “au muncit de s-au rupt” nu prea apare in mitologia autohtona.

  • Un bun prieten al nostru -băiat dă băiat care are pumnii lui valoare, renumit pentru cârpa vintage de şters pantofi de la gât- zicea cam aşa: “Am descoperit un truc imbatabil pentru făcut bani. Se numeşte muncă” 😛

    ~Nautilus

  • Din pacate, desi munca ramane baza, exista si dramul ala de “noroc” (pura coincidenta) peste care nu poti trece (dar nici nu-l poti emula, de parca ar fi un truc de cafenea).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *