În ultima bancă

În multe dintre poveștile copilăriei, ultima bancă era mereu rezervată elevilor gălăgioși, celor agitați sau puștilor care pur și simplu nu erau capabili să asiste la cursuri…

Cumva, cam așa era și „pe vremea mea”, cu mențiunea că am avut noroc de clase faine atât în generală, cât și în liceu, sau mai ales atunci. Sincer, la noi, în ultima bancă stăteau colegii prea înalți și, uneori, ăia care puteau, dar nu prea aveau chef. Din păcate, în România anului 2016, stereotipurile inofensive nu mai funcționează. Suntem într-o clasă cu 583 de repetenți care ocupă cele mai bune scaune și ne urlă în ureche de fiecare dată când vrem să deschidem manualele de logică.

Nu, nu trebuie să fii premiant să te prinzi că aparatul legislativ și reprezentativ al României e format din repetenți. E suficient să-i auzi vorbind sau să-i urmărești în public. Chiulesc în masă, râgâie în plen și îți râd în față, în timp ce în timpul orei își scriu bilețele și se păruiesc. În pauze se bat de-a dreptul, în fața camerelor de luat vederi și a jurnaliștilor sau pe rețelele sociale. Problema e că profesorii lor nu sunt capabili să-i țină în frâu, dacă nu cumva chiar ei sunt cei care îi animă.

Dacă vreți un exemplu concret, ceva ce folosesc foarte rar când scriu despre politica românească, l-am putea lua chiar pe Președintele Senatului, omul cu cinci nume și tot atâtea foste neveste. Vorbim despre vechiul și încă neprinsul prim-ministru al României, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu. O să luăm cazul lui nu pentru că face parte dintr-un partid fantomă care nu a fost ales de nimeni sau pentru că a strâns în jurul lui într-o lună mai mulți corupți decât poate produce PSD-ul într-un an. Lucrurile ăstea țin de competența Curții Constituționale și a Justiției, nu a presei sau a bloggerilor. O să iau exemplul lui pentru că un amic expat mă întreba zilele trecute: Măi, dar ce are toată lumea acum cu Tăriceanu ăsta? E un fel de Nigel Farage al vostru?

Nu, din păcate, Tăriceanu nu e un fel de Nigel Farange. Ultimul a făcut paradă de propriile prejudcăți cu un scop și, când scopul ăla a fost atins, a constatat că nu își poate asuma consecințele. Cu alte cuvinte, a fost demagog până a avut surpriza transformării propriilor promisiuni în realitate. Dar a fost demagog cu un scop. Constantin Anton nu este nici măcar Victor Ponta. Victor Ponta a fost înlăturat de la putere de scandalul Colectiv (deși mulți ar bănui că, pentru el, a fost un prilej de retragere) și este probabil autorul unora dintre cele mai dubioase promisiuni și declarații din ultimii ani. Cu toate astea, dacă vă uitați la Dragnea, dar și la fostul mentor al lui Ponta, Adrian Năstase, realizați că Domnul “Demisie” nu a făcut nimic care să iasă din schema generală a PSD. Deviații ideologice, demagogie, populism? Parte din ideologia internă a unui partid care nu a fost niciodată nici de stânga, nici de dreapta, ci “de putere”.  PSD-ul își cunoaște publicul, același de ani de zile, și știe cum să-l țină captiv. Atât. Când Ponta face glume de clasa a șasea despre Dacian Cioloș (apropo de elevii de mai sus), puteți fi siguri că există oameni care râd sincer la ele. Nu și publicul ALDE însă, pentru că el nu există.

Din păcate pentru președintele ultimului partid, lucrurile nu sunt și nu vor mai fi niciodată simple. Trebuie să ne amintim că omul ăsta a pornit cu un capital de imagine pozitiv. Era prim-ministrul ăla care se lupta cu un Traian Băsescu tot mai agresiv și posesiv. Sigur, era un prim-ministru arogant care nici până în ziua de astăzi nu pare să facă diferența dintre PIB și Bugetul de Stat. Sigur, nu aveam cum să știm în cei patru ani în care a fost prim-ministru că toate măsurile lui “pro-investiții” aveau să adâncească și mai serios criza. Nici că taxa auto avea să dea naștere „fenomenului Bulgaria”. Nici că economia care “duduia”, conform aceluiași prim-ministru, avea să o ia la vale și nici că sportul românesc, neglijat intenționat în timpul mandatului său, avea să se prăbușească aproape total la nivel instituțional. Nu aveam cum să știm lucrurile ăstea și pentru că nu aveam presă, ci doar o grămadă dubioasă de „editorialiști” îndrăgostiți de liberalism, la fel de tare cum sunt acum îndrăgostiți de socialismul utopic.

De când a pierdut însă funcția politică și ulterior și funcția din partid, personajul nostru s-a comportat exact ca un exmatriculat care amenință directorul școlii că taică-su o să le taie fondurile. După o scurtă perioadă de liniște, au urmat moțiuni de cenzură imaginare, declarații șoc și scandaluri, de fiecare dată când a avut ocazia. Totul, de la un om cu o avere estimată la peste 10 milioane de euro. Mai mult, când fantoma fostului USL i-a permis să ocupe din nou o funcție publică, nevoia de atenție a ajuns la cote alarmante. E foarte greu să treci în revistă toate derapajele omului care, în caz de lipsă, ține locul președintelui României și care “conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;” (Articolul 39 – Regulamentul Senatului).

Luna trecută, după ce a solicitat parlamentarilor să blocheze toate cererile de ridicare a imunității în dosarele DNA, Președintele Senatului a fost somat de cinci organizații să își dea demisia. Înainte de asta, câteva ieșiri din spațiul public precum decizia de a evita coada pentru permise auto, i-au adus inclusiv „simpatia” unui public care în mod tradițional l-ar fi susținut. Nu că asta ar fi fost ceva nou. Cu numai o zi în urma scrierii acestui articol, susținerea pentru „familia tradițională” și declarația legată de „modalitățile de a te ruina în viață” l-au făcut din nou celebru.

La asta se adaugă și scandalul făcut pe tema Antena 3, cam singura televiziune care-l mai susține necondiționat, scandal în care a ajuns să ceară socoteala prim-ministrului și președintelui în Senat, pentru o acțiune care ținea de ANAF. Pentru că așa fac bătăușii din curtea școlii: dacă profu’ nu-i trece clasa, îl caftesc pe elevul lor favorit de la altă clasă. Desigur, nici propunerile de moțiuni de cenzură de după incidentul menționat n-au ajutat deloc și nici declarațiile legate de USB, în condițiile în care el făcea parte din ALDE, un partid unde activează, printre alții, și Daniel Barbu, un apărător al lui Oprea și mare amator de declarații despre soldații din Afganistan. Un partid unde o regăsim și pe Cristina Anghel, care măcar a avut decența să nu-l apere pe Oprea în fața justiției. Ceva ce Călin Popescu Tăriceanu nu a avut. Mai mult chiar, omul cerea anchete suplimentare în cazul Colectiv pe care-l bănuia a fi vreo mașinațiune pentru preluarea puterii de către „elemente obscure”.

just-sayin

Să mai continui? Să vorbim și despre atitudinea lui anti-NATO (până la sfidare) și pro-Rusia (fără interese economice clare)? Să mai amintim și declarațiile despre Economy Class, despre întâlnirile cu corupți în care se luau decizii de tip „dacă prea mulți încalcă legea, atunci legea trebuie schimbată”? Despre obsesia lui cu limitarea puterilor DNA? Să pomenim discuțiile despre conduită, prilejuite de sosirea lui Mike Tyson? Deja articolul ăsta se transformă într-un articol despre Tăriceanu, băiatul din ultima bancă responsabil pentru atât de multă gălăgie, încât până și Andrei Pleșu i-a dedicat un articol. Asta e ca și când ți-ar scrie profesorul unei universități din alt cartier că nu-și poate ține orele din cauza ta. Desigur, numele lui Andrei Pleșu s-ar putea să nu rezoneze cu voi (și aveți, în unele cazuri, tot dreptul să nu-l admirați), dar aproape că nu există publicație care să nu fi dedicat un articol omului despre care vorbim. De la Times New Roman la Vice, atât publicațiile cu pretenții jurnalistice, cât și cele cancan sau umor și-au găsit în eroul nostru o sursă inepuizabilă de miștouri. Unii l-au acuzat pe față de a fi agent al unor țări străine, pe când alții își doresc să-l vadă mai des prin curteaDNA.

Dacă acum 15 ani, ai fi scăpat basma curat cu genul ăsta de comportament, pentru că nu aveai cu ce să-l compari și nici nu avea cine să-l raporteze, acum ai o problemă. Dacă tehnocrații, pe care o minoritate vocală îi găsește vinovați de tot răul din univers, nu au reușit să șteargă într-un an dezastrul din 26 de ani de guvernări populiste sau ineficiente, unii dintre ei, printre care și prim-ministrul, au reușit să facă totuși ceva. Câțiva dintre membrii ultimului Guvern au reușit să demonstreze că poți fi un om decent, care încearcă măcar să-și facă treaba. Atât. Nu un super ministru, nu o revoluție pe două picioare, ci un om decent. Câțiva oameni au arătat că poți sta pur și simplu în banca ta și asculta, chiar dacă nu te interesează în mod deosebit ora.

În condițiile date, oamenii care fac tot posibilul să atragă atenția nu sunt văzuți bine și sunt notați în consecință. Sigur, mulți ar spune că indivizi precum Tăriceanu sunt manipulați de alte forțe politice, interne și externe. Probabil că sunt, doar că rezultatul acestei manipulări este un comportament similar elevilor care arată semne obscene profesorilor pentru că așa le-au cerut colegii de bancă. Ăsta e deja o fumigenă iritantă, o formă de torlling. Ce e, dragi colegi de clasă, nu vi se pare amuzant?

Nu? Nici mie și nici altor alegători. Nici măcar celor care în mod normal ar vota roșu. Pentru ei, competența și decența sunt puțin prea mult și parcă și-ar dori niște „oameni din popor”. Dar, chiar și pentru ei, ALDE e un partiduleț arogant, îndepărtat de omul de rând și format din personaje fără legătură cu vreo doctrină. Deși susțin un partid care are în componență „aleși” care se declară comuniști convinși și indivizi care visează armate personale, oamenii ăștia au o reticență în a-l gira pe elevul nostru. Nici măcar ei nu acceptă oameni care ți-ar putea zgâria mașina în parcare, doar pentru a avea ce discuta la televizor a doua zi. Serios, dacă cineva v-a scris obscenități pe mașină, există o șansă ca el să aibă deja un loc în Parlament.

Și da, exemplul lui Călin Popescu Tăriceanu este important pentru că, așa cum vă spuneam mai sus, el este Președintele Senatului. E omul care ar trebui să le impună celorlalți un model de ordine și conduită, deși pe moment se comportă ca Martin Shkreli. De-asta, dragă amice expat, au atât de mulți oameni o problemă cu el. Totuși, nu Tăriceanu e vinovat pentu tot. Nici pe departe. Nu el ne-a făcut să avem, pentru a nu știu câta oară, un Senat care, alături de Camera Deputaților e populat de 583 de corigenți care vor să ne convingă că merită să treacă și anul ăsta. Cum? Împingând spre vot legi care măresc salarii și taie fără discriminare taxe.

Nu zic că unele taxe n-ar trebui eliminate sau că unii parlamentari nu au intenții bune, dar absolut tot ce s-a întâmplat în ultima vreme îmi amintește din nou de îndepărtata perioadă a școlii generale. Parcă-i și văd pe ăia care încearcau să învețe toate materiile într-o săptămână de vacanță, le faceau varză la corigență și apoi acuzau profesorii că sunt partinitori. Acum însă, vine și întrebarea din final: credeți că, dacă-i lăsăm acolo, parlamentarii vor începe brusc să-și facă temele? Vă las să vă gândiți la asta, în timp ce majoritatea din Consiliul General al Capitalei ia din banii destinați protecției anti-incendiu și consolidării clădirilor cu risc seisimic pentru a organiza Festivalul Rodica Popescu Bitănescu.

P.S: Cu vreo 9-10 ani în urmă, am lucrat într-o firmă care făcea și PR politic. Fiți pe pace, mă ocupam de chestiuni organizatorice și sociale. Ei bine, după un eveniment dedicat transporturilor din 2007, cineva mi-a spus cu mândrie: Dacă mai stăteai puțin, dădeai mâna cu Tăriceanu! Ei bine, mă bucur că la ora aia era rândul meu să merg în Kaufland. Trebuia să cumpăr apă plată, pâine și… hârtie igienică.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

27 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
croco

Bine scris, dar e prea mare efortul pentru individul asta.

Idei de afaceri

Foarte interesant! Ai dreptate cu ceea ce spui.

Dodol

Tii cu PSD-ul?

[…] În ultima bancă […]

[…] În ultima bancă […]

[…] krossfire on În ultima bancă […]

[…] urmare, când publică poze cu figura de buticar a lui Dragnea sau cu privirea de politruc a lui Tăriceanu, analiștii de afară scriu și se gândesc la „politicieni români” în general și la […]

27
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x