Imperiul din fundul curtii
Despre micronatiuni am mai scris cu mai bine de 3 ani in urma. Din fericire, nu sunt atat de senil incat sa-mi fi uitat articolul, asa ca nu-l voi repeta. O tema la fel de buna de disecat imi pare insa problema regiunilor separatiste.
Daca primele nume care v-au trecut prin cap au fost Tinutul Secuiesc si Transnistria, regret sa va dezamagesc nationalistul interior. Din pacate, nici ele si nici Kosovo sau Osetia nu fac obiectul postului de fata. Curiozitatea mi-a fost trezita de declaratiile unui extremist belgian. Din Wikipedia in BBC, am ajuns sa ma amuz si ingrijorez de numarul enorm de regiuni cu potential separatist din Europa. Aparent balcanizarea (termen folosit de mai bine de doua secole) e inca un fenomen viu, indiferent de regiune. Balcanizarea nu presupune simpla fragmentare politica a unui stat, ci fragmentarea lui pe criterii etnice, in regiuni cu potential conflictual.
Unii fug de persecutii si tiranie. Altii fug din prostie. Unii vor autonomie (fara sa stie exact ce presupune ea), altii vor republici independente, pe cand unii mai curajosi si le-au facut deja. Au tras linie intre curci si gaste si si-au declarat comuna stat. Aparent merge treaba. Tragi cu creta un cerc, scrii o Constitutie si apoi asaltezi ONU cu petitii sa te recunoasca. Am facut deci o scurta selectie a regiunilor care considera ca etnia sau limba sunt extrem de importante si ca 30 de oameni pe o insula sunt suficienti pentru a crea o economie. Poate dupa tura asta o sa ne privim cu mai multa indulgenta presupusii separatisti (pe toti 3)
Voi trece peste tarile fostei Iugoslavii pentru ca in fiecare dintre ele exista cel putin doua republici separatiste (inpronuntabila Republica Srapska n-a disparut). Aceasta flotare logica ne aduce la:
Insulele Autonome Aaland: E limpede ca motorina ca 20 000 de oameni aveau nevoie de propriul Parlament si de autonomie legislativa. Cine-i asuprea? Ei bine, oamenii fugeau de oribila dominatie…finlandeza! Sa nu va ganditi ca un teritoriu cu o populatie mai mica decat Radautiul este organizat sub forma unui orasel. Oh nu, Aaland are 12 municipalitati, iar autonomia regiunii a fost obtinuta in urma unei miute intre Suedia, Rusia, Germania, Franta si de pe tusa, Finlanda. Bravo tie Aaland, arata-le cine esti!
(Aaland – O tara interzisa miopilor?)
In cazul Frantei, aproape toate regiunile istorice au un partid secesionist puternic. Totusi, intre basci, catalani si occitani, bretoni si corsicani, sta mandra Liga Savoiarda, o grupare politica care a reusit sa si castige cateva alegeri. Culmea, nu e singura miscare care si-a amintit ca acum vreo 200 de ani, o bucatica din Franta apartinea dinastiei de Savoy. Mintile luminate gandesc la fel. Din pacate, la fel si nebunii. In cazul de fata, e greu de tras linie intre istorie si pretentii pseudo-nobiliare.
Italia debordeaza la randul ei de miscari separatiste, avand vreo cinci regiuni autonome recunoscute oficial si vreo 14 miscari politice active cu ganduri similare. Cei care militeaza pentru separarea nordului Italiei (Padania) au reprezentanti locali care spera sa obtina autonomia unor regiuni cu nume ca Umbria sau Emilia.
(Aparent Tirolul de Sud s-a prezentat la lectia despre separatism cu o stema facuta in Paint)
O alta tentativa de a separa puricii de pe pisica, Tinutul Gagauz este o regiune semi-autonoma din Republica Moldova. Da, un stat precum Moldova, care nu-i chiar de partea luminoasa a curcubeului, beneficiaza de doua regiuni cu pretentii de autonomie si autoguvernare.
Spania si Marea Britanie sunt practic compuse din regiuni cu miscari separatiste, iar Rusia le sufla tare in ceafa cu performante similare. In cazul ultimei, e bine sa amintim de celebrele regiuni Ingushetia (un fel de Sectorul 5, langa Cecenia, dar fara Vanghelie) si Adygeya. In cazul ultimei, cineva a simtit nevoia sa includa o placinta sau o oala in partea de jos a stemei. Desigur, se poate sa ma insel si respectivul simbol sa fie suprema dovada a eroismului adigeian:
De ce criteriul etnic nu este suficient supravietuirii unui stat e o discutie mai larga. De fapt, intreaga chestiune a supravietuirii unui stat merita discutata, in conditiile in care tendinta naturala ar trebui sa fie spre ignorarea granitelor fizice si mentale. Afirmatia e valabila in conditiile in care ”etnia” e in multe cazuri un construct social si cultural legat de o regiune, nu un rezultat al endogamiei. Pana la urma, locul nasterii ajunge sa se reflecte in importanta acordata propriei persoane (”M-am nascut aici, deci sunt un om deosebit”). Sfatul meu este sa pasiti cu atentie; nu stiti cand intrati in Republica Autonoma a Blocului 23Bis.
Sursa imaginilor: Wikipedia, unde puteti gasi si o lista de miscari separatiste europene. Pentru o lectura mai serioasa pe tema, recomand cercetarea asta.
P.S: Daca aveti putin timp, n-ar fi rau sa-mi raspundeti si la sondajul asta despre realitatea augmentata. Imi e necesar pentru lucrarea de disertatie: asta ca sa raspund si intrebarii ”Unde ai disparut in ultimele saptamani?”
“O alta tentativa de a separa puricii de pe pisica…”
Am ras cu lacrimi. Mersi, chiar aveam nevoie 🙂
Miscarile astea apar atunci cand oamenii sunt sau se considera nebagati in seama, si vor sa fie reprezentati de cineva .
Romania Inedit: Majoritatea au chipurile ”cauze istorice”.
Odeena: Eu inca ma holbez la stema Tirolului de Sud. Iti dai seama ce supriza ar fi pe ONU cand ai veni la ei cu cioara aia rosie spunand ”Vreau ca fiecare tirolez sa poarte cu mandrie stema!” ?
Mei, tu poti s-o iei in derizoriu cit poftesti, dar eu iti garantez ca-n douazeci de ani capitala Albei ori a Carasului nu va fi la Bucuresti. Ca n-are de ce. Economie inseamna cerere si oferta, si deocamdata oferta e atit de slaba ca mai bine lipsa.
Tu cit ai plati abonament la autobuz intr-un oras care n-are autobuze ?
Superb! :)))
Nelinistitu’: Saru’ mana 🙂
Mircea Popescu: Daca nu va fi la Bucuresti, motivele vor fi intr-adevar economice, dupa cum ziceai. E foarte putin probabil ca ele sa fie etnice. In exemplele mele, separarea se facea de cele mai multe ori pe baza etnica (exceptie Italia, unde existenta Padaniei are o ratiune economica puternica).
Totusi, e foarte greu sa separi intre planuri asa, pe spusele oamenilor. Cite femei nu s-au despartit de barbati pentru ca nu le-a convenit situatia economica, da-n termeni de “nu ne potrivim sentimental” ? Idem si etniile, ca nu degeaba-i cuvintul la feminin, ci ca sa potriveasca-n masculinul statului.
Se mai intampla, dar nu-i constanta. Oricum, e ciudat cum multe state noi rezista totusi de capul lor (cu putin ajutor de la prietenii de pe-afara).
Chestia e si de tehnica. In lumea moderna, cu internet cu mobile cu etc un stat de 1-2-5 milioane poate trai foarte bine. Singapore citi are ? Taiwan ? Hong Kong ? Islanda ?
S-a dus vremea aia cind trebuia sa bagi carbune si se judeca puterea in tone de otel pe cap de locuitor. Azi cinci oameni intr-un satuc pierdut de lume isi pot face tara, si pot trai chiar bine. De fapt, probabil ca acolo se va si ajunge.
Singapore e alta mancare de peste, dar in mare da, merge. Astea nu-s totusi sate, au o populatie (mai dificil cu Monaco totusi). Un exemplu bun este Ceho-Slovacia unde conflictele dintre cehi si slovaci nu erau atat de puternice incat sa justifice schisma, dar post-separare, Cehia a luat-o cu mult in fata Slovaciei.
Sa fie oare un semn al neadaptarii ca boala mondiala?
Se poate. E de gandit la asta, dar pe moment fac designul Republicii Independente Krossfire 🙂
R.I.K. :). Sa-mi trimiti un draft al Constitutiei, poate aderez.
Stiam ca aproape fiecare stat din lume vrea sa se separe in vreo 2-4 bucati, multe din cauza criteriilor politice, mai mult decat cele culturale. Astia cu tinutul secuiesc mi se pareau si mie o gluma. Belgienii stiu ca aveau gandurii mari sa se separe in doua si nu se intelegeau deloc acum vreo cativa ani. Ma indoiesc ca s-a schimbat situatia pana azi….
Ca un extra, am completat si formularul respectiv. Stiu ca e mai greu sa gasesti materiale pentru lucrari de licenta/disertatie.
Cehii si slovacii s-au despartit tot din cauze economice, pentru ca Slovacia era o regiune mai inapoiata decat Cehia .
Oho, dar sunt ceva miscari secesioniste in Europa. Nu vad cine mai baga in seama miscarile astea intr-o Europa din ce in ce mai unita.
Altfel sa stii ca in Belgia situatia este destul de complicata: relatiile dintre valoni si flamanzi sunt destul de reci, atat din motive economice cat si istorice. Am vorbit odata cu un flamand care era extrem de nemultumit ca valonii emigreaza in bloc in orase flamande (pe care le “frantuzesc”) si in plus “nu vor sa munceasca, traiesc din impozitele noastre” (citat aproximativ).
Vlad: Pai cum san u, poate stabilim o dualitate 🙂
JMarius: Multam. Am deja niste interviuri separate, mai pe larg, dar as fi avut nevoie si de chestionar 🙂
R.Inedit: Aia spuneam si eu.
Garm: Sunt, dar uite ca unora le si iese (vezi Kosovo). In Belgia sau Olanda (Frieslandul vrea autonomie) ar fi ceva mai greu.
Ideea de a-ţi face stat în propria curte mi se pare frumoasă, dar numai până îţi declară vecinii război, până la urmă tot la un stat mare se va ajunge pentru a se menţine un echilibru.
La câţi transilvăneni şi moldoveni s-au stabilit în Bucureşti, mă îndoiesc că în numai 20 de ani se vor înstrăina atât de tare de rude şi plaiurile natale încât vor fi de acord să le poată vizita doar după luni de aşteptare pentru o viză pe paşaport.
Drace: Ceea ce se intampla cam intotdeauna (partea cu razboiul)
In plina globalizare mi se pare o tampenie faza cu separatismul, desi daca ma gandesc bine si eu mi-as dori alta capitala decat Bucuresti 😛 Nu spun acest lucru doar din simpatie pentru concitadinul meu Mircea Popescu, ci pentru ca uneori cand aud de Bucuresti mi se face parul punk (persoanele de fata se exclid).
Am completat chestionarul, sper sa iti foloseasca.
Merci 🙂
Cu totii ne-am dori o alta capitala, sau macar aceeasi, dar condusa de indivizi mai putini batuti in cap (la primarii de sector ma refer…pentru ca unii ma sperie cum nu m-a speriat nici vechea garda de politicieni)
http://www.esurveyspro.com/Survey.aspx?id=a429125c-ab51-4c47-82d8-af6f54e1857f – Poate totusi bagati un ochi si raspundeti 🙂
Eu zic sa facem o republica a bloggerilor. Exportam idei si cuvinte la bucata, acceptam donatii PayPal si Bitcoin. Estem? 🙂
Zamo: Da cine naiba ar emigra la noi 😛 ?
dizidentii! solzhenitsyn, gen 🙂
Ar emigra sudanezi ,chinezi si alte state multilateral dezvoltate….:P
Hai sa facem o tarisoara virtuala, cu Zamolxe prim-ministru , Krossfire , de externe 😛 😛
Botoşani libre!!!
(Ciudat cum o mişcare apărută în Vest pentru a face din stătuleţe mai mici unul mare – Germania, Italia – are prin alte părţi efecte opuse.)
O sa tot aiba, inclusiv in Germania si Italia 😛
Mno, ce bine a picat articolul acesta al tău fix după o discuţie cu un amic care regretă că naţiunea română se cam topeşte… pentru că n-are indentitate naţională. Dar el regretă la modul dureros, o resimte ca pe o durere. Pentru că-i e greu să renunţe la miturile despre naţiunea română.
Pe lîngă umorul evident şi informaţiile, pentru mine, suculente, în articolul tău mai este ceva ce m-a uns la inimă: chestia cu etnia şi zona geografică. În ceea ce mă priveşte, resimt din ce în ce mai puternic că sufletul meu este unul nomad. Mă simt legată de rădăcinile familiale, de cultura în care m-am născut, dar simt că alegerile personale şi modul în care mi-am dezvoltat personalitatea sînt mai importante decît apertenenţa la o naţiune… cam incertă, şi aia, ca existenţă istorică.
Şi da, asta este natural. Sîntem toţi oameni, cu clanul/tribul său fiecare, cu credinţele sale, cu valorile sale. Separările de gen etnic/naţional îmi par cele mai artificiale dintre toate. Şi cu cel mai mare potenţial distrugător.
Ar trebui să ne ajungă faptul că sîntem oameni.
Merci fain de apreciere. Altfel, apreciez mereu o discutie teme istorice 🙂
Cum termin cu disertatia, revin la posturi mai bune.
@kross: asteptam 😛
Sper ca azi o dreg 🙂
[…] Imperiul din fundul curtii – Sau cum sa-ti faci stat in stat. […]