Ia o gluma!
Desi cuvantul “gluma” si-a facut loc in titlu, articolul va duce lipsa de asa ceva.
Titlul mentionat este o românizare fortata a idiomului ”to take a joke”. Cititorii mai vechi stiu ca port un mic razboi cu ceea ce multi compatrioti interpreteaza drept umor. Cum in ultima vreme nici macar glumele dubioase nu m-au mai miscat, m-am gandit sa revin asupra subiectului dintr-un alt unghi. De ce se ofenseaza romanii atat de usor? De ce singurul tip de umor care atinge pe toata lumea se reduce la onomatopee si glume de budoar? De ce spiritul lui Caragiale si mai recentul spirit al lui Caragiu par sa mai reziste numai in insulite mici, intr-o continua scufundare?
Stiu ca cele doua nume amintite nu mai sunt de multa vreme niste repere. Nu i-am amintit din vreo nostalgie antebelica sau comunista. Astazi, filiera americana ne propune un model care jongleaza cu politicul, obscenul si ”non sequitur”-ul. Un model ilustrat cu succes de comediantii de stand-up si de desenele pentru adulti. Filiera britanica vine cu un model mai brutal, indreptat spre subtila atacare a corectitudinii politice. Aici scurtele seriale de comedie neagra si ”sketch show”-urile ilustreaza perfect ideea. Pentru ei, fiecare noua emisiune de succes pare o continuare rationala a vestitului “umor britanic”. Rusii isi reduc de multe ori glumele la sugestii vizuale (nu foarte subtile) si la jocuri de cuvinte. Cehii pe de alta parte se apropie de ceva ce candva aveam si noi: hazul de necaz sau ”spiritul mucalit”. Nu o sa insist pe aceste concepte, pentru ca am mai facut-o, dar tind sa cred ca din lipsa lor vine problema.
Romanilor le-a disparut capacitatea de a face misto de propria persoana si de propriul popor. Capacitatea de a recunoaste ca da, de multe ori chiar suntem ”de cacat”. A-ti admite greselile nu este o infrangere. Rectia ta este cea care face diferenta dintre infrangere si victorie. Regulile sunt simple: te scuzi sincer, faci o gluma si mergi mai departe. E politicos. E corect. E uman. Din pacate, Romania a ajuns sa fie tara care se ataca din orice, atat pe plan intern, cat si extern. Ne permitem sa comentam intre noi ca lucrurile ”nu merg” si ca ”romanii sunt groaznici”, dar nici legati n-am accepta sa vina altii si ne atinga mandria. Te-a facut un spaniol tigan? Sa nu cumva sa faci vreo gluma desteapta si sa-ti demonstrezi inteligenta. Nu! Tu vorbesti ma? Ce natie esti tu ma? Esti fiu de arab! Io sunt fiu de dac. Huooo! A spus TopGear ceva sarcastic despre romani, dar in definitiv adevarat? Sunt niste jegosi, sa plece in tara lor!
Autoironia pare sa fi disparut in totalitate de pe piciorul nostru de plai. La fel si diferenta dintre sarcasm, ironie si taranie. Ed Byrne va poate lamuri mai clar cum e cu ironia, dar e clar ca sublinierea unei situatii evidente nu se califica drept. Ba mai mult, situatia e chiar invers (haha, joc de cuvinte). Multi ar spune ca de vina pentru aceste carente sunt tot educatia, mass media si lipsa unei elite culturale reale. E clar ca mediul joaca un rol important in pierderea umorului unui individ, dar ce naiba ne-a facut sa ne pierdem umorul ca popor?
(Sursa imaginii, desi e evidenta din watermark)
Sa ne uitam numai la spatiul online romanesc. Orice gluma mai brutala care ataca un subiect considerat sensibil (adica orice subiect care nu e Fernando de la Caransebes, Oana Zavoranu si altii) este inecata de zeci de comentarii aiuristice. Daca punem intr-o gramajoara fanaticii si ONGistii, ramanem cu o groaza de oameni care se lamenteaza ca existenta lor a fost jignita…de o gluma. Am ajuns genul de oameni care nu pot sa rada de Bula si de Alinuta pentru ca se gandesc constant la cat de mult trebuie sa fi plans parintii lor. Am ajuns genul de oameni care trebuie sa spuna ”glumeam” dupa orice remarca. Genul de oameni care nu gasesc nimic in neregula cu expresia ”spirit de gluma”.
Spatiul online, o jungla de facto, a fost inundat de bocitoare profesioniste care plang de mila altora, sperand ca si altii vor plange de a lor. Sunt aceiasi oameni care rad cu lacrimi la Harlem Shake si poze cu pisici (nu ca ar fi ceva rau in asta), dar se simt literalmente rusinati sa reactioneze pozitiv la o gluma religioasa. In mediul online, corectitudinea politica si o autocenzura aproape inumana au ajuns sa dea nastere unor astfel de ghiduri. Serios acum, omul ala a scris un ghid despre cel mai bun mod de a reactiona la o gluma. Ce urmeaza? Ghiduri despre cum sa nu injuri camionagii de mamă? Problema nu este deci una exclusiv romaneasca, doar ca la noi se manifesta vizibil si in viata reala.
Portiile prea sanatoase de ras ne sperie, iar rasul din obligatie a devenit natural. Nu-i de mirare ca umorul de nume, umorul de limbaj, chitaielile si schelalaielie ameninta cu dictatura. E un tip de umor mecanic, usor de digerat. Probabil unul dintre ultimele bastioane ramase este scriitura, fie ea de blog sau revista. Daca si aici esuam, puteti considera urmatoarea expresie o gluma spontana. Miau!
P.S: Un alt tip de umor, o parodie nu foarte subtila pentru initiati, ne este propusa de claparul Alestorm. Alaturi de un solist vocal foarte sanatos si de alti cativa oameni, el a infiintat trupa de ”metal glorios” intitulata…Gloryhammer. Daca va pasioneaza genul, merita sa aruncati o privire peste primul lor videoclip.
Problema glumelor este ca sunt glume “la pachet”, destinate savurarii acasa, si glume “la botul calului”, asa numitele glume populare.
Care e diferența dintre umor și bășcălie?
Umorul le cam inglobeaza pe toate, inclusiv bascalia sau misto-ul. Scriam insa cu ceva ani in urma ca am o problema cu asa zisa ”caterinca”. Cam asta scriam, mai precis:
“Tinerii (o parte reprezentativa prin marime) au adoptat astfel un copil monstruos al umorului numit ”caterinca”.
Caterinca nu are legatura cu umorul fin sau cu umorul in general. In cazul ”caterincii” se trece acea granita fina dintre ”a rade cu cineva” si ”a rade de cineva”. Caterinca este o forma mutanta a misto-ului. Daca misto-ul se rezuma la cateva glume pe moment, caterinca are continuitate si multe dintre subiectele ei ajung legende urbane in zona de referinta.”
Eu cred ca umorul inseamna, in primul rand, spirit – cultura. “Umorul” grobian nu este umor, este doar o exprimare / etalare a unui spirit “schilod”, “murdar” care, la randul lui, poate “schilodi”, “murdari”. Nu mai exista umor sau exista atat de putin fiindca nu mai exista cultura sau este atat de superficiala. Iti povesteam de piramida lui Maslow … poporul este, in foarte mare parte, “cantonat” la baza piramidei – hrana, sex, excretie. Acolo este si “bazinul principal” de glume – haleala, pileala, futai, nevoi fiziologice. Tu nu ai cum sa intelegi asemenea glume fiindca esti la alt “etaj” al piramidei. Nu ai cu ce sa intelegi. Stiu oameni care au trecut printr-o cazangerie, au ciocnit cu Dorel, au facut si ascultat glume “groase” – au avut “cu cine”. Dar, odata plecati de la nivelul bazal, “filtrul” a fost schimbat. La alt “etaj” al piramidei au capatat alt “filtru” pe care il folosesc, dar uneori ii mai vad zambind in coltul gurii la cine stie ce gluma groasa – de aceea spun ca grobianismul “schilodeste”, lasa urme (eu nu fac exceptie, nu am crescut la pension printre fete mari 🙂 ). Diferenta dintre umor si caterinca este diferenta dintre… Read more »
Scrisesem o polologhie mare despre caterinca (pe care n-o suport) si pe care toata lumea o foloseste si la care reactia generala e un zambet stramb, usor “politically correct”, dar sunt blonda, e dimineata si n-am baut decat 2 cafele, asa ca nu pot sa cer mai mult de la mine… I deleted the stuff.
Anyhoo, uitasem de Alestorm, drept urmare habar n-aveam de Gloryhammer astia, da’ ii tin pe repeat, ca vad ca influenteaza pozitiv neuronul! :))
PS: inca nu m-am prins daca Glorryhammer-ul tau e intentionat sau nu… 😀
Nu e intentionat, era doar foarte tarziu 😛
plm, cand bagi ca umorul grobian nu e umor, deja intri in zona aia idioata in care cenzurezi farenheit 451.
Umorul grobian face parte din umor. Problema este cand ala iti este singur, trist si forevar alon acolo
N-am zis ca umorul grobian nu este umor. Problema e cu umorul care e grobian doar pentru a fi grobian. Ajungem la ce predica Umberto Eco acum ceva vreme, legat de mecanismul umorului: lipsa/neasteptat + “revealer”.
La noi e un fel de: Du-te in aia a ma-tii! Haha!
plm..pana am scris io au aparut comentarii. ma refeream la sticla si fier cu “Umorul” grobian nu este umor
sa nu uitam de dilema alora din SP: la cat timp dupa o tragedie ai voie sa faci misto de ea.
Plm, umorul trebuie sa fie la liber. Umorul nu trebuie sa respecte conventiile sociale, toma d-asta te razi cu el.
In momentul in care bagi cenzura “n-ai voie sa razi de negri, pitici si krosfaiari” singurul umor care iti ramane este ala de Libertatea si un show pacatos si standap romanesc: faci misto de sexul intre albi. Adica zici mult pula si pizda si fut si cur.
*prea multa pula te baga in editare
@animal00 – plt … pai faci abstractie de ghilimele, omule …
Oricum … Asta iarna era ghetus, figura trista de primar nu daduse cu nimic si se aluneca pe ruptelea, vantul batea suficient de puternic pentru a te purta ca pe patine chiar daca erai mai solid asa ca unii se mai tineau de gardul pus pe langa trotuar de aceeasi figura trista de primar si pll de ghertoi se radea de o femeie in varsta ca “se tine de gard k mine cand sint beat” si ailalti doi se kk pe ei d ras, asta nu ma’ e umor e “umor” grobian, de ghertoi kre nu poate mai mult decat lasfierbinti. Pai, sa se rada de ma-sa, acasa, la televizor, in intimitatea lor de ghertoi.
Pai aia zic: Free humour! Daca incepe sa ne para rau de toate tintele glumelor, s-a dus naiba tot (apropo de Coda si de Fahrenheit).
Glass and Iron: Umor romanesc de calitate 🙂
@krossfire – uite un exemplu … Iarna (tot asta de trecu), autobuzul “super” aglomerat – cativa cu prelungitoare pentru trafalet si bidinele in punga catre serviciu pe santier, adolescenti cu rucsace in spate catre scoala, cateva babute cu papoprnite catre piata, lume de tot felul … da’ inghesuiala ca la conserva, cum se zice “sa n-ai loc s-arunci un ac”. Bineinteles a aparut gluma cu “ATENTIE LA BUZUNARE !”, hahaieli, grohaieli, chiraituri … nimic special. Si trece autobuzul asta, plin ochi de nici nu mai trebuia sa te tii de bara fiindca eram toti o masa compacta, pe langa o biserica … 🙂 🙂 … Nu imi palce sa fac misto de religia cuiva. Este o treaba cat se poate de personala. Dar am ras pana aproape de lacrimi cand am vazut cum majoritatea se chinuia sa isi faca cruce 🙂 🙂 … unii s-au multumit cu una mica, moşmondita intre un rucsac si un bust proeminent, dar altii nu s-au lasat pana nu le-au facut “ca la carte” ! O viemulaia plina de fervoare, icneli si coate date. Nu am sa ma distrez vreodata pe seama religiei cuiva, am sa ma distrez de fiecare data la ce poate face… Read more »
bai, daca fac misto de krosfarienii iubitori de iarba si dreduri e sau nu grobian?
In general, am observat ca la romani – ca si in cazul altor natiuni, repet, in general – nu prea le mai arde de glumit, fie ca stiu sau nu ,, de gluma”. Este criza economica si mai mult ca sigur, frustarile starturilor multe spre succes, ratate…
Glass and Iron: Ultima scena cu autubuzul se repeta des in mai toate liniile care au statie la Razoare.
Animal00: Nu e grobian sa faci misto de cineva. Important e sa o faci bine 😀 (deci baga mare!)
Sorin: Noua nu ne-a prea ars niciodata de gluma, nici atunci cand cumparam Audi-uri cu buletinul.
Si sa nu uitam o alta “sectiune” umoristica : binecunoscutele glume “de santier”, “de atelier”, care sunt “botezu’ lu’ ăsta micu'” – mesteru’ tine cu mana stanga cuiu’ si-ntinde dreapta – “da-mi repede un ciocan, hai, nu ma face sa te-astept cu mana-ntinsa” – te duci la sertarul cu scule (si simti ochii atelierului in ceafa), alegi un ciocan (atelieru’ deja zambeste), intinzi ciocanu’, mesterului (puteai sa iei oricare ciocan, tot aia auzeai) – “nu ăsta ! ăsta e-a-lu’ nea Fane, adu unu’ pentru dreptaci” (nea Fane este stangaci, atelieru’ rade de se rupe, o luna o sa-ti spuna toti “ce faci ? il lasi pe mesteru’ cu mana-ntinsa ?”) … si cu “scara pe care urci” – “nu asta, pe asta se coboara, tu nu vezi ca o tii invers ?”, cu “o galeata de curent”, si nu le tin minte pe toate … 🙂 … da’ astea-s nevinovate pe langa altele.
Referitor la umor… Iti dai seama cat de tare ne-am fi distrat daca Dan Sava nu ar fi murit in 99 si Leana si Costel, Crapul si Menumorut si Garcea ar fi fost personaje inca vii si personificari autentice ale moravurilor romanesti?
Aveau o vorba in vremea aia: “Tot ce ne-a mai ramas din tara asta este sa radem”, e acuma nici asta nu a mai ramas.
N-as paria ca Vacanta Mare erau varful de lance al umorului romanesc, dar recunosc ca la momentul respectiv mi-a parut foarte rau pentru om.
Desi depinde de gusturi sa stii. Unii se regaseau in Vacanta Mare, altii in Grupul Voua, altii in Divertis sau Doru Octavian Dumitru si chiar si in Stela si Arsinel.
Sunt multe categorii prin care poti seta un rank superior sau inferior unui grup. Dar cea mai importanta dintre ele este gustul si rezonanta cu subtilul pe care il practica. Si abia apoi pot veni si alte consideratiuni gen nr de fani, vanzari de bilete, comparatii cu alte stiluri de umor si asa mai departe.
Oricum aici ma refer stict la umorul clasic romanesc pentru ca umorul francezilor, nemtilor, englezilor si al americanilor chiar nu imi spune absolut nimic si chiar nu e relevant.
Genul de umor The kings of comedy se aplica strict pt america si atat. La mine aici, in Zanzibar, degeaba vine Jay Leno sau Carlos Mencia sa imi zica cum sta treaba pe la ei si sa se strofoace sa ma faca sa rad, cand Leana si Costel sunt originile mele alaturi de cei 2 tigani Crapul si Menumorut – ( Crapuule, canta tu portativul ca cant eu notele) :))
Nu stiu ce sa zic cu britanicii…eu cred ca o sa merg totusi la Eddie Izzard 😛
nu stiu ce sa zic eu nu am observat ca ne-am pierdut umorul sau eu cel putin nu , ma duc la stand-up comedy vad cum se fac glume pe seama mea pe seama altora si radem ..si radem cu foc chiar fara nici un fel de suparare , or fi si oameni care nu halesc o gluma care s-au autocenzurat dar eu nu cunosc sau nu ma invart momentat pe langa aastfel de persoane
Fac ce fac si tot pe site-ul asta ajung. Ar trebui sa incepi sa scrii mai prost, doar ca sa imi pot face si eu treaba!
[…] Ia o gluma – O tara vesela, lipsita de umor. […]