Despre cum i-as bate io’ pe toti…

Maidanezi? Politicieni corupti? Tortionari octogenari? Minoritati deranjante? Românii au solutia: îi radem pe toti!

Evenimentele din ultimele zile mi-au inecat conturile de Facebook si Twitter cu indignari fioroase si spam saltaret. Nu ma plang. Protestele sunt oricum numai neglijabile nu, iar atacurile maidanezilor nu sunt cazuri izolate. Ce ma scoate insa din sarite este omniprezenţa ”solutiei universale romanesti” in cam 50% din texte. Stiti ce solutie. Aia care se reduce la ”sa-i omoram pe toti, mama lor de…”. Si zau ca, sub impulsul vreunei stiri morbide, n-am gandit si eu asta de mii de ori. Cu totii am facut-o, mai ales in momentele in care auzi de un copil devorat de caini sau de vreun olimpic injunghiat ”accidenta”. E un impuls normal. E repulsie biologica. Dupa vreo 15 minute insa, te calmezi, realizezi ca nu ai 14 ani si ca genul asta de atitudine nu mai tine nici in filmele cu supereroi. Istoria Evului Mediu e una, Europa anului 2013 incearca timid sa fie altceva.

Atitudinea asta belicoasa nu ar deranja, daca oamenii din spatele ei ar misca din cand in cand lucrurile. Din pacate, totul se rezuma la o razvratire mediocra, declarativa. Oamenii care ”i-ar bate pe toti” sunt oamenii care stiu perfect cum se face treaba, dar nu o fac niciodata. Pai si ce ar trebui pana la urma sa faca? Pare contraintuitiv, dar ce fac baietii astia cu protestele stradale chiar e calea corecta de actiune. O sa recunosc din capul locului ca mediatizatul caz Rosia Montana nu m-a atins pana acum. Stiam despre dubiosul trecut Gabriel Resources si Vasile Frank Timis, dar am vazut si zona, cu tot ”proiectele” ONG-urilor din regiune. Am vazut si saracia si ”hipstareala”, mi-a sarit in ochi potentialul economic al unei exploatari corecte, dar si potentialul turistic al vechilor galerii. Imi era si inca imi este greu sa formulez un verdict. Sunt pur si simplu prea distantat de subiect si insuficient documentat pentru a vorbi, cu-atat mai putin pentru a emite pareri de baba speriata.

Ce ma atinge direct e faptul ca niste oameni au iesit si ramas in strada pentru ca nu le convenea ceva. Desigur, printre ei exista si vor exista si ”hipsterasi isterici”, ca sa citez o parere online. Da, exista si genul de oameni care au iesit in strada machiati si imbracati pentru 2-3 poze langa jandarmi si ocazia de a-si ”umili” colegii de Facebook. Hipsterul ca specie se defineste prin cultura imitatiei, deci nu ar trebui sa ne mire asta. Pe langa ei, exista si protestatari de serviciu, grupuri de ”suporteri”, ONG-isti si ecologisti cu fixatii si zeci de amatori de socializare improvizata. Exista si oameni care au venit sa protesteze impotriva imixtiunii politicului in decizia publica. Oameni informati, jurnalisti si ONG-isti care si-au facut temele. Sunt oameni care n-aveau ce face dupa munca, dar si oameni pentru care lupta e munca zilnica. Ei si? Nu e asa la toate protestele? Ce e important acum si fundamental diferit fata de miscarile din iarna lui 2012 este mesajul. E un mesaj coerent, atat cat permite contextul. Fie ca intrebi hipsterii cu pretentii, jurnalistii de pe baricade sau trecatorii prinsi in gloata, mai toti o sa-ti spuna acelasi lucru: NU!

Au dreptate? N-au dreptate? O sa rezolve ceva? Ramane de vazut. Totusi, daca dupa cateva zile de protest se dau declaratii, se vorbeste despre referendum, scad actiuni, iar presa aservita se ascunde, putem spune ca s-a miscat ceva. Faptul ca au existat miscari de solidaritate si in alte orase este iar un semn bun. Daca la finalul intregii aventuri va exista o consultare populara (fie ea si prin referendum), iar proiectul va stagna sau va fi modificat, atunci oamenii aia din strada au castigat. Si nu, nu vor fi castigat numai hipsterii si ONG-urile, ci si fragila clasa de mijloc pe care ne-o tot dorim. Intr-un final, va fi castigat si democratia noastra de maidan. Aia cateva mii de jurnalisti, hipsteri, trecatori, mosuleti au facut cat 5 milioane de romani care cu siguranta ”ar fi omorat ei toti canadienii”. Cunosc oameni destupati care au rabdat minim trei ore zilnic in picioare, de la inceperea protestelor. N-au facut-o nici impotriva lui Ponta sau Basescu, nici pentru ca aveau vreun crez ecologist. Nu, oamenii aveau o mica obsesie pe agenda si voiau sa si-o apere. Cauza lor nu ma atinge, dar le admir si invidiez insistenta. De fapt, cred ca nici aia care se ”distreaza” in Piata nu ma deranjeaza. De ce n-ar putea fi exercitiile civice “distractive” ?

Avem problema cainilor maidanezi? O avem. Avem si dreptul protejat prin lege de a protesta pasnic? Il avem. Atunci, de ce n-avem un boicot mai serios in fata unor primarii si ONG-uri de salvatori? Pai stai, ca suntem prea ocupati sa le povestim prietenilor cum o sa luam noi otrava si pusca de airsoft si o sa curatam cartierul. Asa cum am facut si data trecuta si datile dinainte. De-aia nu mai exista niciun caine fara stapan in Bucuresti. Culmea, vorbim de un caz in care eutanasia e o solutie cat se poate palpabila si posibila. Din pacate, promotorii ei fac confuzie intre o injectie letala administrata dupa 10 zile de captivitate si fanteziile unor pusti de 12 ani. Confuzie care le permite oponentilor lor ideologici sa iasa in strada si sa sustina o cauza care nu exista. Atunci cand problema se pune la modul ”Îi inecam sau nu in Dambovita?”, raspunsul va fi tot o defulare incoerenta.


Roman in costum traditional anti-maidanezi tortionari din Canada. Sursa imaginii.

Nu ne plac actiunile minoritatilor nationale? E dreptul nostru sa fim indignati, chiar daca uneori nu suntem departe de cei pe care-i condamnam. Solutii? Le dam foc, ii inchidem in lagare, frate! Ii radem pe toti! Hai sa-l amintim si pe Antonescu in fraza si sa sustinem sus si tare ca a fost un erou national. Asta e genul de discurs care ne pune in valoare gandirea analitica si avansatele cunostinte istorice. Si acum intreb, in cate cazuri in care minoritatile cu dublu ”r” au deranjat comunitati de romani au existat riposte organizate? De cate ori s-au UNIT toti romanii dintr-un cartier afectat de vreo familie ”minoritara” si au adus autoritatile la fata locului? Ai zice ca la cati supereroi avem printre noi, problemele astea ar fi putut rezolvate prin simpla prezenta. Adevarul e ca, pana la solutiile extreme, rar gasesti doi oameni care sa faca un efort unitar in directia buna. Gasesti in schimb oameni de 35 de ani care-ti descriu cu lux de amanunte cum ”le-ar da foc de mici”. Sunt oameni carora degeaba le spui ca terorismul, fie si verbal, nu e solutia a nimic…poate doar a impotentei personale.

Sigur, nu m-a prins cauza Rosia Montana. Biciclistii “de profesie ma irita in continuare si sunt slabe sanse sa-i sustin (le admir insa organizarea – sunt de departe unul dintre cele mai active grupuri de protest). Totusi, am la randu-mi niste fixatii pe agenda social-politica. Vreo doua le-am tot bagat pe gat pe-aici: votul alb si legea liberei asocieri. La ultima incercare de a strange niste oameni si semnaturi nu s-a miscat prea multa lume. Nu conteaza. Va veni si timpul lor. Atunci cand vine insa, ce drept am eu sa le cer altora sa iasa in strada, cand acum imi bat joc de cauza lor? Nu de alta, dar indiferent de manifestatie, vei avea hipsteri, gura-casca si activisti de serviciu la datorie. Protestul in sine e un exercitiu de unitate si vointa. Nimanui nu-i plac imitatiile palide, dar pot sa cred ca intr-o zi protestele vor schimba ceva, daca zilnic le spun participantilor ca gestul lor nu conteaza? Nu de alta, dar, de multe ori, eroii de debara si cinicii sunt aceleasi persoane. Daca stii cum sa pui problema, nu e greu sa demolezi un hipster. E suficient sa fii mai bine documentat. Nu e greu nici sa demolezi un fals protest. E nevoie de cateva intrebari destepte. Daca tacticile astea nu merg, s-ar putea sa nu asisti la o ”adunatura de hipsteri, stransi la un fals protest”.

Sunt ceva oameni in strada pentru Rosia Montana. Nu tipuri, ci tipologii. Sunt si pusti teribilisti si indivizi penibili. De de data asta insa, am ales sa observ exclusiv reprezentatii unei clase. Una care de-abia acum incepe sa-si dea seama cat e de puternica. O clasa care n-a crescut cu Bau Bau, ci cu Ion Iliescu. O clasa ale carui randuri a venit momentul sa le consolidam. Poate nu la protestul asta, dar la urmatorul. E important insa sa existe ”urmatorul”. Sa existe cat mai multe momente in care politicienii si ”presa” sa se uite in camere, fara sa stie ce sa faca. Fara sa stie pe cine sa arunce vina. Sa arunce o privire in strada si sa se intrebe, fie si trecator: unde naiba am gresit?

P.S: Puteam sa rezum totul la ”daca nu faci nimic, taci din gura”, dar azi mi-am permis sa ingros randurile papagalilor care umplu Internetul cu manifeste.

26 COMMENTS

  • Sunt de acord.
    Dar adevărul e că numai isterizati pentru ca nu ma citești pe mine 🙂 . http://insulaindoielii.wordpress.com/2013/09/04/fiare/
    Dar mi-au venit și mie unii cu “soluții” de m-a luat groaza.

  • Feed the homeless to the poor?

  • “Le-as rupe capul !” este, uneori, doar un strigat de neputinta. Sunt indivizi care, bezmetic, ar aplica “solitia extrema” in orice situatie si sunt indivizi care inteleg neputinta lor si striga …

    Dupa anii alienarii comuniste si anii imbecilizarii democratiei originale, este greu sa aduni “masa critica”. Oamenii nu mai empatizeaza. Se promoveaza orice gunoi din categoria sentimente, ma putin ceea ce ar putea dezvolta in noi capacitatea de a-l intelege pe celalalt, de a fi alaturi de el chiar daca nu esti direct implicat. Trebuie sa fii mama si trebuie sa ai un copil care merge la gradinita printr-un parc ca sa poti simti o strangere de inima la vestea ca un copil a fost sfasiat de caini pe un maidan. Altfel …

    Ne-am invatat sa traim in mizerie. Sunt putini care inteleg cat de frumos este sa traiesti in curatenie. Astia putinii sunt cei care ies in strada, ceilalti sunt cei care “daca pun mana pe X, il mananc” – gargara, vorbe-n vant, in definitiv de la cea mai inalta pozitie din stat si pana la cel mai umil reprezentant al administratiei, totul este o gargara si o vorba-n vant.

    Am fost in Bucuresti in perioada debandadei minerilor. Nu a fost usor sa vorbesti cu ei, sa stai in fata lor cerand minim respect. Un coleg a “furat” o coada de topor pe spate. Crezi ca au fost multi care s-au revoltat contra ideii de salbaticie ? Iti spun ca nu. Cei mai multi au fost indiferenti. In momentul respectiv fiecare se gandea “cine i-a pus p-aia sa se bage ?” neavand nici cea mai mica ractie impotriva imbecilului miner sau a secaturii care i-a chemat. Si in nici un caz vreo reactie la ideea de salbaticie umana – despre asta era vorba, de fapt ! Si, vorba americanului : “Ce am invatat noi din aceasta lectie ?” … pai, sezi bland ca tu nu ai coada de topor.

    Pentru mine, este clara diferenta intre “If you don’t fight, you can’t win” si “Don’t start a fight you can’t win”. Diferenta a zis-o Sun Tzu : “He who knows when he can fight and when he cannot will be victorious”.

  • Miscarea din Piata Universitatii (cea de la inceputul anilor 90′) a fost unul dintre putinele gesturi curajoase ale romanilor. Curmarea ei prin mineriade ne-a handicapat vreo doua decenii, aparent.

  • Până la urmă, eutanasierea este o soluţie aproape perfectă. O să iasă fum pe coşuri ca-n lagăre, când o să dea foc cadavrelor, dar e în regulă. O să tragă în doi iepuri deodată: moarte maidanezilor şi o palmă peste faţa ONG-urilor.

  • Daca eutanasierea se face dupa regula “luam cainele, il tinem 10 zile spre adoptie => in caz contrar il eutanasiem”, nu vad nici eu o problema. Ma rog, discutia e mai larga (cainii domestici nu sunt numai animale teritoriale, dar si animale dependente de prezenta umana, motiv pentru care “viata de strada” nu e o experienta tocmai placuta nici pentru ei).

  • Exact ceea ce spuneam si eu intr-unul din articolele anterioare. Il luam, il bagam 2 saptamani in adapost pentru o eventuala adoptie, iar in caz cotrar, pac eutanasiere. Si-am scapat. Sincer, mi-ar fi placut sa se intample asta chiar in timp ce se poarta toata mascarada asta cu referendumul si promisiunile; asa, cat sa poata da Oprescu o palma peste bodul presei.

    Atunci sa vezi spectacol pe tv.

  • Presa e oricum in cautare de subiecte mici si tragice. Asta e perfect. Permite unor legi fara legatura sa fie votate in spate si altor proteste sa fie ignorate.

  • Aia cu Rosia Montana (liderii lor) sunt platiti. Si aia pro si aia contra. Turism nu prea merge in zona aia pentru ca nu prea exista infrastructura… iar pe aia cu festivalul lor anual nu te poti baza un an intreg. Te intreb o chestie – de ce toti hipsterasii astia protesteaza fix pentru Rosia Montana, cand sunt atatea alte zone afectate de poluare?

    Intrebare bonus – cati dintre ei au renuntat total la masina personala si merg cu bicicleta/transportul in comun la munca?

  • Nu m-as hazarda sa-i arunc pe toti in oala platitilor, dar si daca e asa, intreb: ne deranjeaza cu ceva protestul?

    Protestul nu e impotriva distrugerii mediului, ci a luarii unei decizii cu o serie de potentiale consecinte foarte nasoale (nu doar poluarea cu cianuri), fara a consulta reprezentantii regionali si sarind peste o serie de pasi logici: http://www.petreanu.ro/2013/09/bizarerie-totala-in-jurul-proiectului-de-lege-privind-rosia-montana/

    Sau despre asta ar trebui sa fie, cel putin 🙂

  • 1. Marea majoritate a populaţiei care dă fo… dă din gură e formată din nişte tipi fricoşi ca iepurele. Dau cu gura până când li se pune în faţă propriul lor medicament, şi atunci dau înapoi.

    Exemplu: istericalele dintre 2006-2013 cu confiscarea maşinilor. La apogeul vânătorii de vrăjitoare, în 2008-2009, toţi postacii şi comentacii urlau ca o şatră de ţigani prinşi la furat de fier vechi: confiscăm maşinile, distrugem maşinile în stradă cu toporul, spânzurăm cocalarii de semafor, îi împuşcăm şi punem familia lor să plătească glonţul etc

    Cum a pomenit Pontărău în luna mai de amendarea Constituţiei în sensul confiscării bunurilor, toată comentăcimea a început să zbiere împotriva lui atât de tare încât l-au făcut să renunţe la idee fără niciun fel de dezbatere politică. Realizaseră că maşina, bicicleta sau pălăriuţa de hipstăr a fiecăruia e în pericol.

    2. Faptul că avem un popor de laşi nu înseamnă deloc că sunt inofensivi, de fapt e contrariul, sunt mult mai periculoşi.

    De la un tip curajos te aştepţi la o bătaie, cu pumnii sau cu bâta de baseball. Dar nu la otravă în cafea, tăierea conductei de frână, incendierea casei, cuţit în spate.

    Când ai de-aface cu un tip fricos, te aştepţi din partea lui la crimă. Fără nicio exagerare.

  • Apropo de punctul doi din comentariul tau: Zici tu ca sunt ai nostri in stare de din astea? Ma gandesc ca in patura de jos a societatii mai merge, dar multi dintre cei care latra si se agita nu-s chiar genul de oameni care sa “nu regrete” sau sa “n-aiba ce pierde”.

  • După ce mi-am găsit în parcare o conductă de frână tăiată cu vreo 20-30 de urme de sfic, sherlock-holmeşii de la secţie încercau să mă convingă că s-a rupt accidental după ce s-a prins între două piese metalice 🙂

    Motivul lor (bazat pe vasta experienţă a lui Garcea în lumea bodegilor, vinăriilor şi vodcii…) era că „lumea de pe la noi e beţivă, scandalagioaică, hoaţă, dar nu e capabilă de crimă cu sânge rece“.

    De fapt tocmai de la „fricoşii pe care nu îi crede nimeni în stare“ trebuie să te aştepţi la astfel de chestii.

    Nici otrava în cafea sau ciuperca otrăvitoare în mâncare nu erau operele vreunui interlop fioros, muşchiulos şi tatuat, ci tot ale vreunei babe sfrijite care abia îşi ridica sacoşa de piaţă…

  • Oho, traim periculos (sau avem vecini cu mult prea mult timp liber). Oricum, povestioara nu e tocmai de luat in ras.

  • E clar ca, in tara asta, trebuie luate niste masuri.Dar, se pare, se merge pe principiul…”Usor de zis…greu de facut!”.Ce e de facut? Protestam, strigam…pana apare un subiect nou si uitam de cel vechi si tot asa…Cam asa vad eu lucrurile, rezolvarile nu apar.

  • De fapt tocmai de la „fricoşii pe care nu îi crede nimeni în stare“ trebuie să te aştepţi la astfel de chestii.

    Da. Sau de la cei care au incercat sa faca ceva pe fata si nu le-a mers. Uneori incerci o solutie normala si nu merge. Si dupa o vreme cedezi nervos si recurgi la o solutie extrema.

  • Data viitoare vor încerca probabil altceva. În orice caz, am înlocuit racordurile de frână cu unele îmbrăcate în plasă de sârmă 😛

  • Inteleg ca vrei sa-ti transformi masina intr-o veritabila capcana :)?

  • Cu vreo 12-13 ani în urmă, sud-africanii se apărau de viteji d-ăştia cu nişte metode mult mai dure:

    Armă sud-africană împotriva hoţilor de maşini

    La ei trebuia să te aperi de hoţi şi tâlhari, în timp ce la noi au trecut direct la crimă, deci…

  • Crezi ca la rusi tot in scopul ala e? http://www.prochan.com/view?p=3f3_1380661506

  • La un moment dat, acel Bogdan Oprea al americanilor numit Marc MacYoung e întrebat într-un interviu: care e cea mai păguboasă categorie din rândul celor care se ocupă cu violența?

    Tipul răspunde (atunci pe loc, mai pe scurt, și pe site-ul lui mai târziu, mai detaliat): ”cocalarii fără tricou”.

    Ce sunt ăia?

    A, nu-s mare brânză, băieți tineri, albi, din familii relativ bogate, curat îmbrăcați și vorbesc frumos, așa încât la prima vedere nu-i suspectezi, dar când se îmbată, după xxxx beri, rup tricoul de pe ei să se vadă mușchii. Fac scandal și nu vor să dea înapoi, fiindcă își imaginează că te-ai atins de demnitatea lor și trebuie să se bată. Dar pe de o parte au prea mulți mușchi ca să nu-i iei în serios, și pe de altă parte nu vor să renunțe. Noi nu suntem plătiți să boxăm cu ei, ci să protejăm obiectivul de ei. Trebuie călcați pe cap înainte să înceapă ei să dea. Dar după ce și-au luat baston în cap sau au fost fripți cu electroșocul, fac probleme legale, că ei doar se jucau și gorila de bodyguard i-a bătut. Dacă în locul lor era un motociclist drogangiu, un fost pușcăriaș sau un tâlhar de profesie, ăla ar fi știut să se retragă la timp când era depășit numeric și de forța armelor. Nu ca un idiot care crede că violența e un drept al lui și nu i se poate răspunde.

  • O categorie destul de des intalnita si in Europa 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts