Demonizarea

Chiar daca mass media nu mai e capabila sa descopere comori, cei care o reprezinta par mereu incantati sa creeze demoni…

Hackeri atotputernici, retele multinationale de teroristi si fanatici gata de atac. Agenti ai unor guverne straine sau violatori comunali, personajele media sunt la baza acelasi lucru: oameni mici si profund dezechilibrati, transformati in creaturi mistice de o gasca de omuleti fricosi si senzationalisti. Niste falsi demoni de a caror existenta depinde o intreaga industrie si uneori, intregi guverne.

Pe langa discutia despre libertate pe care recentele atentate au pus-o pe tapet si pe langa interminabilele dezbateri despre religie, majoritatea surselor de stiri au fost mai mult decat incantate sa lase in prim plan vocile alarmiste. Despre ce voci vorbesc? Despre cele care sustineau ca orice pusti ratacit care posteaza invective online e un potential terorist. Despre cele care vedeau in orice individ cu un Coran un viitor membru Al-Qaeda. Despre vocile in al caror interes este sa mentina publicul intr-o permanenta stare de alerta si confuzie.

Genul asta de abordare nu doar ca hraneste teoriile conspirationiste, dar ofera si extrem de multa putere unor acte de teribilism. Transforma niste personaje deloc notabile (spre deosebire de tragediile pe care le provoaca) in personaje mitologice si ofera in continuare munitie celor care vor sa mentina starea de teroare. Grupari precum Al-Qaeda, ISIS sau Boko Haram au proprii lor ofiteri de presa, intreaga activitate de recrutare a acestor formatiuni bazandu-se pe cata teama sadeste in “inamici” numele lor si pe cat de mult speculeaza presa pe tema asta. E o tehnica folosita si de serviciile secrete si, in unele state, si de politie, doar ca la un nivel mai mic si mai putin inspaimantator. In “lumea” terorismului international, multe grupari nou aparute ajung sa-si atribuie tot felul de atrocitati, numai pentru fi mentionate mai des…

 

(Sursa imaginii)

Cam asta e de fapt marea problema a “demonizarii” unor grupari radicale si a unor indivizi dezechilibrati. Ofera unor oameni lipsiti de discernamant speranta de a fi “cineva” sau, mai bine zis, de a fi “altcineva”… de a fi altfel. Pentru un individ imatur (uneori si foarte tanar), slab educat si cu probleme de socializare, islamismul radical poate oferi un teren de joaca interesant pentru propriile obsesii. La fel si alte ideologii, daca e sa ne luam dupa filosofia cartelurilor mexicane sau fixatiile gherilelor ucrainiene. Nu, nu religia islamica in sine atrage, ci ideea de a apartine unei comunitati “temute” si de a da un sens propriei existente. Desi manat de propriile fantasme si probleme psihice, Anders Breivik nu a vrut doar sa omoare niste oameni, ci sa-si faca viziunea cunoscuta, sa dea o lectie intregii Norvegii. Datorita zecilor de ziare care s-au ingramadit sa-i comenteze si distribuie ideile, unii ar spune ca a si reusit. Altfel, ar fi fost doar un alt nebun cu  un plan pe care, din pacate, a reusit sa-l si duca pana la capat.

Intr-o interventie la post local, cineva a pus lucrurile mult mai frumos in context: lumea e plina de indivizi care nu stiu ce inseamna viata, dar care vor sa dea sens propriei morti. Credeti ca pustanii si pustoaicele care fug din tari dezvoltate pentru a se alatura “luptei” au pus mana pe Coran sau pe Hadith? Nu, dar pentru ei, genul asta de grupari ofera o alternativa pentru o viata complet banala. Adolescenta nu e oricum cea mai fericita perioada pentru a lua decizii, dar viziunea promovata de mass media simplifica si mai mult lumea. Existam noi si “ei” si, conform acelorasi surse, “ei” sunt peste tot si deja castiga. In plus, lupta pentru o idee pare tentanta, atunci cand ideea aia e promovata peste tot, fie si ca exemplu negativ. Lupta pentru o idee e tentanta, cand ideea aia iti ofera vinovati pentru esecurile personale. Brusc, nu mai esti omuletul banal care se chinuie sa iasa din anonimat. Esti un individul “cautat” si “temut”, cel putin in ochii mass media si ai speriatilor din fata ecranelor clasice, ale LED-urilor si Touch Screen-urilor.

Sa nu uitam ca oamenii de rand n-au nici cea mai vaga idee care sunt datele reale din teren si cum arata cu adevarat “lupta”. Ei, vocile cu influenta, dar si politicienii prefera sa se bazeze pe barometrul usor de manipulat al “opiniei publice” si pe agenda media, nu pe cifre obtinute cantitativ. Si nu, nu cred in excese precum difuzarea obligatorie si artificiala de stiri pozitive. E in regula sa identificam “raul” ca fiind “rau” si sa condamnam actiunile celor care il propaga.

Nu e insa in regula sa raspandim frica doar de dragul unor vizualizari sau a unor puncte de rating. Nu e normal sa construim religii mediatice in jurul unor personaje minore si sa le dezbatem zile in sir ideile si doctrina. Unele nume trebuie condamnate si uitate, nu transformate in demoni si imortalizate.

P.S: Ca veni vorba de oameni transformati in mituri, procesul poate functiona foarte bine si invers. Pentru cei interesati, un grup de tineri cineasti vrea sa aduca la lumina una dintre povestile reale din spatele brutalului “fenomen Pitesti”.

25 Comments

  • krossfire: “vocile in al caror interes este sa mentina publicul intr-o permanenta stare de alerta si confuzie.”

    Publicul vrea să fie ţinut într-o stare de alertă şi confuzie, iar segmentul de public format din “ateii religioşi de Facebook” (cei care oscilează de la bicicletă la regim vegan şi de la inexistenţa lui Dumnezeu la Părintele Arsenic) e în mod natural confuz.

    Dacă ar sta să analizeze comentariile lor un extraterestru, unul care nu ştie ce e şi cu ce se mănâncă România, ideologia confuzilor noştri sare de la burka şi Vlad Ţepeş la homosexuali şi Ceauşescu, în timp ce ei ţipă peste tot cât sunt de creştini şi conservatori. Lucru care îi face suspect de asemănători cu votanţii lui Vladimir Putin 😛

  • Am observat o chestie, complementara acestei cautari a unei identitati superioare propriei existente, despre care zici. Sunt oameni, putini, ce-i drept, dar exista, care cauta pozitiile rezonabile, calme, echilibrate. Ei cauta cu disperare un punct de sprijin in avalansa de stiri, comentarii si analize, vor ceva care sa aiba sens si care sa nu contina ura, ci ratiune. E marfa rara, de asta multi devin treptat impasibili, neinteresati, izolati de lumea asta care se schimba, dar nu atat de radical cum ii canta media la cobza.
    It’s the government, man! And the media, they’re in on it! *runs off chasing an imaginary flying spoon*

  • Nautilus: Publicul ala, da. Exista insa si un public mai simplu si numeros, genul care adopta convingeri clare si pareri puternice (majoritatea gresite, dar nu asta e important). Americanii stiu cum sa faca genul asta de public sa polarizeze si sa polemizeze. Romanii au impresia ca stiu cum sa o faca, dar tot ce le iese este un simulacru a la RTV.

    Vlad: Nici nu sunt foarte sigur ca lumea se schimba, cat ni se largeste noua perspectiva si nu… nu suntem pregatiti pentru asta. Nu suntem pregatiti sa stim ca in Africa mor mii de oameni in fiecare luna. Ni se pare o tragedie, un semn al “sfarsitului” cand, de fapt, in ultimii zece ani, au murit mult mai putini oameni in razboaiele locale decat o faceau in cateva luni din anii post-colonizare.

  • Nautilus: “Publicul vrea să fie ţinut într-o stare de alertă şi confuzie..”

    Eu nu sunt de-acord cu aceasta afirmatie, publicul vrea doar pentru ca i se ofera pe tava genul acesta de stiri. Publicul in general consuma ce i se ofera.

    Evident ca senzationalul face mai mult rating decat banalul.
    Insa nu este ok sa exagerezi, sa amplifici, sa scoti din context si dupa aia sa repeti o stire la nesfarsit, pana cand cand se fixeaza bine in mintea oamenilor, influentandu-le astfel in mod semnificativ rationamentul si comportamentul.

  • hary: asta când se oferă ceva.

    În ultimii ani ai lui Ceaşcă, un segment destul de mărişor din public (inclusiv oameni cu şcoală) făcuse o adevărată obsesie pentru magie şi vrăjitorie. Ghicitoare, vrăjitoare, farmecu’ cu ulcica, argintu’ viu şi alte drăcovenii. Se întinsese mania asta până când a deranjat autorităţile. Presa comunistă îi făcea în fel şi chip (se pot găsi în arhive ziarele care au pomenit de asta), ei nimic: mi-a făcut farmece!

    În mod la fel de curios, reporterii care au vizitat Irakul imediat după marea invazie erau uimiţi de scornelile pe care le împrăştiau arabii obişnuiţi despre americani:

    – “poartă tot timpul ochelari de soare fiindcă au o instalaţie cu raze X în ei” (şi sursa de energie unde e? 😛 );

    – “au paraşutat din avioane bursuci mâncători de oameni” (rateli, sau bursuci melivori, foarte agresivi. Distrugerile provocate de bombardamente îi scoseseră din mediul lor natural, şi migrau spre oameni şi gunoaiele lor, ca urşii de la Braşov);

    – “au aer condiţionat în uniforme”. Asta, cel puţin, avea o bază logică: arabii băştinaşi de-abia se pot proteja de temperaturile de 45-50°C din timpul zilei. Când vezi unul care poartă uniforma cu casca şi vesta antiglonţ peste ea, raniţa de 25 kg în spinare şi restul harnaşamentului, nu prea îţi vine să crezi că rezistă…

  • Hary: Pai da, aia e teoria agendei. Nu retii neaparat CE se spune, ci faptul ca se spune => devine important.

    Nautilus: Sa nu uitam de obsesia ante si post-revolutionara cu “radiatiile”.

  • In general de acord, cu exceptia “ideilor lui Breivik” – care nu exista. Eu am incercat sa-i citesc manifestul si m-am oprit dupa primele doua propozitii – nici nu mai tin minte ce m-a deranjat. Pe scurt, Breivik a fost abuzat de maica-sa ca sa-l intarate pe tatal sau, care divortase de nebuna. A fost “sexualizat” de mic si ii spunea zilnic ca o sa-l omoare. Astea, conform rapoartelor serviciilor suedeze de social welfare din copilaria sa.
    Breivik era suparat pe o societate care nu l-a protejat si care i-a permis mamei sale sa-i distruga copilaria. In loc sa-si confrunte proprii sai demoni, a ales sa se razbune.

  • Pentru el, ideile lui existau, chiar daca in realitate nu erau poate decat un paravan pentru alte probleme.

  • ..precum guy in the sky pentru altii.. 🙂

  • Poate chiar mai mult, in cazul asta 🙂

  • E greu sa creezi o linie de demarcatie. Sunt intru totul de acord ca mediatizarea este extrem de agresiva pe aceste subiecte atat de agresive ele insele, insa pana la urma asta inseamna rating, nu ? Nu e o solutie nici sa nu le evidentiem in vreo sursa media, pentru ca asta traim pana la urma. Cred ca problema consta in cat de sanatos crestem, ce valori invatam a fi valori, cum ne formam. Aici trebuie sa actioneze filtrul fiecaruia – ce e bine si ce e rau, dar fara o baza solida, pe care o putem castiga in cadrul unei familii, sansele sunt minime. Exista atatea probleme sociale pe care nu le putem rezolva sau nu vrem sa ne implicam in rezolvarea lor. Poate daca am lua in serios aceasta provocare si am gasi si solutii, mass media si-ar mai pierde interesul in a crea senzationalul acolo unde exista doar tragedie umana.

  • zamo.ca: reacţia autorităţilor faţă de Breivik e mai importantă şi spune mai multe.

    Tipul a fost lăsat să vorbească în timpul procesului, mediatizat, condamnat la condiţii de detenţie foarte uşoare.

    De ce?

    Să zicem că un anume Jens Stoltenberg (care azi e secretar general al NATO) fusese bine informat despre circulaţia anumitor idei prin internet şi alte mijloace, şi înţelegea foarte bine implicaţiile. Mai ales faptul că Breivik scrisese în manifestul lui şi prin alte părţi că speră să fie împuşcat de mascaţii poliţiei, sau maltratat după arestare, ca să se transforme într-un erou.

    Astfel încât diplomatul de profesie a găsit soluţia: dacă el vrea să fie erou, o să facem contrariul. Îl vom trata foarte bine. Şi în acelaşi timp vom stimula circulaţia de comentarii legate de moartea lui. Vom înfuria populaţia, îi vom face să îl urască de moarte, să îl linşeze dacă îl văd. Dar avem grijă ca asta să nu se întâmple, fiindcă la Skien e închis separat. Nu la un loc cu alţi prizonieri, cum a fost Jeffrey Dahmer. Îi vom oferi condiţii ca la hotel, cu televizor şi calculator, şi asta va apare în presă. Să ştie lumea cine e tratat mult prea bine, pe bani din impozitele lor.

    Spre deosebire de Gheorghiu-Dej, norvegienii ştiu să îl împiedice să se transforme în Lucreţiu Pătrăşcanu.

  • Eugen: Si cine ne creste si insufla valori? Doar parintii? As spune ca nu. “Societatea” in sine are propriul ei spatiu, puternic influentat media si de opinia publica.

    Nautilus: Intr-adevar, asta e o metoda foarte buna de a “dezamorsa” martirii (cat timp nu se exagereaza cu “tratamentul preferential”). Bine, Norvegia are si niste legi de detentie destul de relaxate (pentru ca au realizat ca multe tipuri de inchisori nu prea ajuta).

  • Pai avand in vedere concurenta care este in mas-media, nu este de mirare ca s-a trecut de la gaina care a nascut doi puii vii, la crearea de demoni pe banda rulanda.

  • PS: Breivik nu este denumit “terorist” nicăieri. Până şi Wikipedia îl numeşte “autorul atacului”.

    Potrivit art. 1 din Legea 535/2004 (şi care reproduce legile cu acelaşi caracter din ţările occidentale), reprezintă terorism faptele care:

    “a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive;
    b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
    c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
    d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.”

    Astfel încât, atâta vreme cât nu i se recunoaşte calitatea de terorist, autorităţile evită ca obiectivele sale de natură politică să fie vizibile şi impactul psihologic produs în rândul populaţiei să atragă atenţia asupra scopurilor pe care omul nostru le urmărea.

  • Romania Inedit: Concurenta a fost mai mereu. Acum insa, mass media traditionala pare a fi in concurenta cu toata lumea, de la bloggeri la pozele cu pisici, si refuza sa inteleaga ca sunt putine surse care pot oferi continut de calitate.

    Nautilus: Intr-adevar interesanta abordarea. Stiu ca ai mai scris si tu pe tema, dar ma gandesc sa o abordez si eu intr-un viitor nu prea indepartat.

  • Nautilus: Nu stiu daca in Norvegia o singura persoana poate determina politica in privinta unui acuzat, cred ca e mai degraba o decizie luata in comun de mai multi. In plus, tarile scandinave au de ceva vreme o traditie de a accentua reabilitarea vinovatilor mai degraba decat pedepsirea lor. Cazul Breivik ramane un caz extrem insa.

  • zamo.ca: Ţările nordice ca şi Elveţia sunt societăţi închise, cvasi-mafiote. Pe nordici nu îi vezi la TV, nu apar decât rar filme despre ei, puţine opere literare de la ei se traduc. Orice caraghios de la noi ştie ceva de Londra, Berlin sau New York şi poate citi ziarele lor pe net. Nici Dracu nu pomeneşte vreodată de Oslo. E genul de mediu în care Jens îl sună pe Hans şi îi cere să aranjeze ceva cu Fritz, fără ca presa să îi deranjeze cu ceva.

    krossfire: “Pentru un individ imatur (uneori si foarte tanar), slab educat si cu probleme de socializare, islamismul radical poate oferi un teren de joaca interesant pentru propriile obsesii. La fel si alte ideologii, daca e sa ne luam dupa filosofia cartelurilor mexicane sau fixatiile gherilelor ucrainiene. Nu, nu religia islamica in sine atrage, ci ideea de a apartine unei comunitati “temute” si de a da un sens propriei existente.”

    Chiar asta e problema pentru care trebuiau să-i închidă gura lui Breivik. (Nu cu pământ, fiindcă asta l-ar fi transformat în erou popular.) Ideea că din nimic poţi deveni ceva, dacă îţi procuri cele necesare. Adică arme, proprietăţi, site-uri, reclamă plătită, partizani, funcţii politice, depinde în ce ţară trăieşti şi câte resurse ai.

    Nu s-a mai întâmplat asta în trecut? Ultimul exemplu, cel care pe 30 ianuarie face 82 de ani de când a înhăţat puterea (chiar aşa vorbeau, nu cu “s-au ales la putere” 🙂 ) nu e cel mai relevant? Imperiul tehnologic al rachetei V-2 şi al tancului Tiger? Al radioului Telefunken şi al uniformei proiectate de Hugo Boss? 🙂

    Foarte sincer, dacă ai fi trăit în 1940, unde ai fi vrut să fii? În Bucureştiul noroios şi afumat care a mai supravieţuit prin unele cartiere până azi? În cartierele mai sărace din Londra lui Orwell?

    Ideea de a aparţine unei comunităţi temute, care îţi spune că eşti parte a rasei superioare şi care are cele mai tari maşini, cele mai blonde gagici şi cele mai sexy uniforme e foarte puternică pentru un geek. Chiar şi azi, după 4 generaţii.

  • Nautilus: Tarile scandinave, inclusiv Norvegia, admit cei mai multi asylum seekers relativ la populatia lor. In Oslo cel mai popular nume de nou-nascut este Mohammed (ca si in Tel Aviv, de altfel). Au de asemenea una dintre cele mai avansate si reale democratii. Nicio alta tara exportatoare de petrol nu transfera populatiei generated wealth atat de eficient si echitabil precum Norvegia. Norvegia a sponsorat recent inchiderea Pata Rata din Cluj si nu demult sturionii din Delta (am scris un articol pe tema asta, “harald si dorel”)

    Ce treaba are faptul ca Norvegia este putin cunoscuta cu sugestia c-ar fi mafiota?

  • in momentul in care publicul e tinut in alerta, este si mai curios, si hackeri sincer sunt niste baieti destepti ca sunt anti stat anti banci anti guvern

  • Nautilus: Asta si pentru ca multi pleaca de la premisa ca “sunt mai buni” si au prea putini oameni in jur care sa le demonstreze contrariul.

  • Tocmai mi-am dat seama ca au inceput sa apara pareri pozitive despre conducatorii din IRAN. Pana sa apara ISIS aia erau demonizati de toata media occidentala. Acum sunt moderatii islamului.

  • Si Al Qaeda le-a transmis un avertisment celor de la ISIS/ISIL. E ceva sa fii atat de nasol, incat alte organizatii teroriste sa-ti spuna sa o iei mai moale.

  • credeam ca sunt singurul cand schimba postul tv cand se discuta despre marile cataclisme, despre arsenie boca si despre viitorul cutremur din vrancea. rtv rullz!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.