Nu sunt in masura sa tin lectii de gramatica (s-a vazut) insa in titlul articolasului de fata am facut uz de termeni din respectiva sfera. De ce ? Pentru ca sunt nervos, draga domnule…

Mi s-a reprosat pe anumite forumuri si in cadrul unor ”dezbateri” (a se citi contraziceri violente) cu alti amatori de recenzii ca as practica atacul la persoana. Selectand cateva citate din ei si din mine am demonstrat ca primii care au trecut discutia din planul muzicii in planul ”bah, da’ tu cati ani ai ?” au fost ei.

Asta voiam sa si aduc in prim plan : Trecerea de la obiect la subiect. In postul despre brandingul de ID am subliniat faptul ca agresivitatea conlocutorilor creste mult mai usor pe internet. Este normal si nu voi mai aduce acest subiect in discutie. Ceea ce ma deranjeaza in mod deosebit, si am observat asta in mod deosebit pe forumuri este incapacitatea unora de a mentine discutia la nivelul domeniului in care a pornit. Toti facem asta si la randul meu sunt recunoscut ca un bun ”deviator de discutii” insa sunt cateva segmente in care prefer sa-mi pastrez sobrietatea.

Cum apare trecerea de la obiect la subiect ? E simplu. Fa greseala sa critici trupa\cartea\masina iubita de partenerul de discutie si respectivul va veni cu replica ”Auzi, da’ cine esti tu sa vorbesti ?”. Argumentele logice impotriva criticii lipsesc de fiecare data. Evident ca vei raspunde cu aceeasi moneda pentru ca esti pe net, nu ? La finalul discutiei despre ultima carte a lui Marquez vei putea intalni replici ca ”De ce sa ma complic eu cu unul care asculta metal ?”. Forumurile sunt pline de asa ceva iar moderatorii nu pot sau nu vor sa intervina intotdeauna. Mai grav este ca si alte mijloace de informare sustin trecerea asta, lipsa de coloana vertebrala fiind o caracteristica a jurnalistului roman.

O alta trecere subtila de la obiect la subiect este reprezentata de sofisme. Cineva aduce un argument, iar altcineva selecteaza un pasaj nesential si ajunge intr-un mod sau altul la preferintele utilizatorului si invariabil la jigniri. Atacul la persoana este cea mai des intalnita greseala de argumentare online.

Din pacate nu ma pot sustrage complet si am cazut de mai multe ori in pacat, cunoscandu-mi in prealabil interlocutorii. Profit de acest post pentru a-mi face mea culpa si pentru a sustine oamenii care-si pot mentine verticalitatea in activitatile de interes. (daca mai exista)

P.S : Asta era un articolas de umplutura, dar o sa vina si chestii mai ”deep”. Inca ceva : Nu mai admit pe blogul meu devieri de la obiectul articolului. Exista pagina de sugestii si reclamatii.