Nu știu dacă ăsta era primul text pe care voiam să-l scriu la ieșirea din spital, dar e cu siguranță un text pe care voiam să-l scriu.

Cu ideile am avut mereu o relație care a semănat, ei bine, cu… o relație. Am început în forță, crezând că orice colibă e următoarea Capelă Sixtină, am fost casătorit cu ele în publicitate și, la ani după, am continuat să mă agăț de muză, cu cinismul omului care nu știe dacă va găsi ceva mai bun.

Ca orice individ care n-are nici timpul și nici capacitatea de a-și pune toate idioțeniile în practică, am dat de bună voie idei altora, am simțit că am fost “plagiat” și am fost citat pentru sugestii mai mult decât modeste. Majoritatea “ideilor” mele însă, fie că sunt idei de cărți, articole, jocuri video sau filme zac în stive, pe HDD-uri externe și nu vor ieși de-acolo. De ce? Pentru că, și aici ajungem la subiect, o simplă idee nu valorează nimic. O idee proastă, cu atât mai puțin.

Implicat în lumea superficială a comunicării, m-am iritat când am văzut cunoștințe preluându-mi idei și executându-le prost. M-am enervat când am văzut proiecte la care am lucrat până spre final, reluate luni mai târziu și transformate în succese modeste de oameni mai orientați. Dar n-am avut niciodată pretenția să primesc mulțumiri pentru lucruri pe care nu le-am putut face. Pentru că, mai ales în mediul online, o idee nepusă în practică nu există.

Iată deci o mână de sfaturi pentru oamenii care se încăpățânează să țină de ideile lor și să le apere de ochii lacomi ai “plagiatorilor”. Sfaturile vin de la unul care a avut multă vreme atârnată în piept insigna de “creativ” (profesional vorbind), deși nu crede că a meritat-o vreodată.

(Sursa: TheAwkward Yeti)

1. Ideile în sine nu au nicio valoare. O idee e o simplă genuflexiune mentală, un declic al neuronilor. Dacă nu ești în stare să o transformi în ceva concret, planul de salvare a lumii e egal cu un banc cu Bulă. Munca, din păcate sau din fericire, e principalul factor diferențiator. Ideile aplicate sunt idei “insușite”, vii.
2. Ideile fără feedback nu contează. Dacă ești hotărât să investești în planul tău, găsește niște oameni de încredere care să te valideze sau să-ți spună că ești prost înainte să pierzi bani și credibilitate.
3. Ideile au termen de valabilitate. O idee aplicabilă vine într-un context social și e specifică unei perioade. Dacă înainte ideile revoluționare veneau la un deceniu, în epoca informației există zeci de revelații majore pe an. Și asta în domeniile care contează. Dacă-ți ții leacul pentru cancer în dulap, atât Nobelul cât și mii de vieți umane vor fi pierdute. Ideile nu devin mai bune cu timpul, ci mai puțin relevante.
4. Chiar dacă există, plagiatul adevărat e mai rar decât ai crede. Nu, nu pentru că nu se fură (nu m-am mutat încă în Islanda), ci pentru că e greu de demonstrat. O simplă idee e greu de patentat, motiv pentru care și multe proiecte mari de crowdfunding eșuează. Pentru a nu-ți bate capul cu hoții și trolii de patente, trebuie să-ți rafinezi ideea din greu, să o înregistrezi când e cazul și să ai deja ceva concret când ieși pe piață. Dacă munca e începută, hoții sunt mai ușor de oprit.
5. Originalitatea pură nu există. Sigur, există idei cu impact și idei proaspete, dar idei 100% originale mai rar. Stăm cu fundul pe umerii giganților pentru că nu ne duce capul să construim o scară. Cu alte cuvinte, în orice domeniu ai activa, te bazezi pe ani și ani de cercetări anterioare, dar și pe contextul social actual și pe piața în care activezi. Asta nu ar trebui să fie o piedică: poți scrie o carte polițistă foarte bună chiar dacă s-au mai scris romane polițiste.
6. Există idei al căror timp a venit. Legat și de punctul 3, tocmai pentru că ideile sunt produsul timpului lor, există descoperiri științifice, produse, filme sau genuri muzicale care vor apărea oricum. Dacă ești la curent cu trendul și poți face ceva în sensul ăsta, fă-o. Dacă nu, nu te mira că alți șapte artiști au început brusc să cânte fix în genul în care voiai să o faci și tu. Faptul că te-ai gândit la o rețea socială “cam ca Facebook” nu contează, cât timp a apărut Facebook. Există un timp pentru idei, dar nu pentru creatori.
7. Ideile vin foarte rar unui singur om, o singură dată. Epoca renascentistă și omul promovat de ea au dispărut. Acum, comunicarea face ca același document care ți-a dat ție o idee de afacere să o mai dea și altor 50 de persoane.
8. Concretul câștigă întotdeauna. Dacă-ți poți rezuma ideea într-o frază clară și convingătoare, atunci mergi mai departe. Dacă în fraza ta apare cuvântul “gen”, nu cheltui banii investitorilor pe o idee “gen Uber, dar mai ieftină”.
9. Din păcate, dificultatea aplicării unei idei ține de specificul ei, nu de piedici financiare sau umane. Trăim într-o epocă în care să faci rost de bani pentru un proiect nu este imposibil (pentru anumite pături ale societății). Problema cu ideile noi este că se vor lovi întotdeauna de reticența celor din jur. De-asta și multe idei de afaceri, cărți și filme primesc rapid finanțare, deși nu vin cu nimic nou. Sunt idei pe care investitorii le înțeleg ușor și care pot oferi profit pe termen scurt. E mai ușor să deschizi o șaormerie bio, decât să implementezi un sistem de ghidaj pentru persoanele cu dizabilități.
10. Ideile fixe au șanse de reușită, deși nu schimbă nimic. Oamenii care au 1-2 idei și se țin cu dinții de ele le vor și implementa până la urmă. Asta nu înseamnă că sunt idei bune, altfel am deschide toți șaormerii bio. Totuși, oamenii unui singur gând au de multe ori succesul garantat. Lecția unei astfel de situații este: concentrați-vă pe idei puține, dar bine definite.
11. Antreprenoriatul modern nu este un talent în sine, dar managementul este. Cu alte cuvinte, dacă îți atârni eticheta de antreprenor și te apuci să pui ceva în practică, ai grijă să ai măcar o parte din aptitudinile necesare. Nu te apuca de scris cărți dacă n-ai scris mai mult de o compunere în generală și nu-ți deschide firmă de cloud computing, când tu nu știi bine ce servicii oferă Amazon.
12. Detaliile și perfecționismul pot îngropa orice sclipire. Dacă ești la nivelul discuțiilor cu potențialii colaboratori, nu te apuca deja să cumperi materie primă pentru produsul final.
13. Visurile nu sunt idei. Sunt deziderate.

Există concepte pentru care nu suntem suficient de maturi sau inteligenți și idei pentru care încă nu avem banii necesari. Asta nu înseamnă însă că trebuie să așteptăm două decenii să le facă alții: spor la creat!

P.S:  Mai nou, micro-ideile par să fi devenit un trend, zice MIT.